Dupa un an de pauza, Jang Dong-gun revine pe marele ecran intr-o productie de la care asteptarile au fost foarte mari, “No Tears for the Dead” (cunoscut si ca Crying Man, Barbatul care plange). Obisnuit cu succesul atat pe micul cat si pe marele ecran (A Gentleman’s Dignity, Brotherhood of War, My Way, Dangerous Liaisons), anul de absenta ar putea fi justificat de implicarea in acest proiect, timp de 4 luni starul efectuand antrenamente fizice la o scoala pentru filmele de actiune din Seul, dar si antrenamente de lupta efectuate in Statele Unite, unde s-au si filmat cateva scene din film. Regizorul scenarist Lee Jeong-beom, ce a devenit celebru dupa succesul extraordinar al productiei “The Man From Nowhere”, incearca in “No Tears for the Dead” sa aplice aceeasi reteta a succesului. Extrem de pretentios si atent la detalii, acesta a luat interviuri soldatilor din fortele speciale ale Coreei si Statelor Unite pentru a afla detalii despre pregatirea si realitatea lumii lor, incorporand toate aceste informatii in scenariul sau. Din pacate, tot acest efort nu a dat roadele asteptate. In ciuda numelui regizorului si al vedetei de pe afisul filmului, “No Tears for the Dead” nu a facut fata concurentei productiilor americane “X-Man Days of Future Past” si “Edge of Tomorrow”, lansate in aceeasi perioada, productii ce au dominat mai mult de o luna de pe primul loc box-office-ul coreean. Ocupand abia locul 5 in box-office in saptamana premierei si atragand doar 600.000 de spectatori in salile de cinematograf, filmul a obtinut incasari modeste, de numai 4,6 milioane de dolari. Din pacate pentru realizatori, nu doar concurenta a blocat drumul spre succes al filmului, ci insusi scenariul sau, extrem de haotic, concomitent cu numarul mare de personaje (multe non-asiatice) ce au facut ca un sfert din film sa fie vorbit in engleza sau chineza. In rolul principal feminin regizorul a distribuit-o pe actrita Kim Min-hee (premiata pentru rolul din “Very Ordinary Couple”), solutia de rezerva in momentul in care Lim Soo-jung a renuntat la proiect.

Gon (Jang Dong-gun) si-a trait de mic copilaria in Minnesota, Statele Unite, dupa ce a parasit Coreea dus de mama sa pe Taramul Fagaduintei in cautarea unui viitor. In scurt timp insa, aceasta cade in patima alcoolului, incercand sa-si abandoneze in repetate randuri copilul, pana cand a sfarsit prin a-si lua viata. Antrenat ca un asasin la adolescenta, Gon ajunge sa lucreze la comanda capilor lumii interlope americane. Intr-o zi, acesta decide sa renunte la viata de asasin, insa i se incredinteaza o ultima misiune: sa lichideze un anume Ha Yun-guk. Acesta sustrasese un fisier din calculatorul unui om cheie al lumii interlope, ce spala bani negri in Coreea si-i depunea in conturi secrete din insulele Cayman. Fisierul continea datele de conectare la un cont de nu mai putin de 100 milioane de dolari, bani ce apartineau Triadelor chineze implicate in afacere. Misiunea e indeplinita cu succes, dar nici un stick cu fisierul sustras nu este gasit. Mai mult, in timpul misiunii, fetita de doar 9 ani a lui Ha, ce se afla intamplator la fata locului, e ucisa accidental de Gon. Inainte de a fi ucis, Ha reuseste sa transmita fisierul cu datele contului la 3 persoane, intre care una este sotia lui cu care nu a mai tinut legatura de peste 2 ani, Choi Mo-gyeong. Gon primeste o ultima sansa de la seful sau pentru a repara greseala: sa mearga in Coreea, sa puna mana pe fisierul trimis femeii si sa o ucida pe aceasta, de ceilalti 2 ocupandu-se altcineva. Macinat de remuscari pentru uciderea fetitei lui Choi Mo-gyeong si presat de interlopi, Gon trebuie sa ia o decizie dificila.

Filmul face o incursiune in viata unui asasin platit folosit de Mafia internationala pentru rezolvarea treburilor murdare. Gon, interpretat de Jang Dong-gun, e asasinul din centrul povestii, un personaj tacut, discret, care e lipsit de aura de erou ce bate pe toata lumea care ii sta in cale. Acesta are o drama ascunsa adanc in suflet, care iese la suprafata in momentul uciderii accientale a unei fetite de 9 ani. Incidentul il marcheaza, din acel moment supunandu-se unei auto-analize cazre il tine mereu in tensiune. Primind misiunea de a o ucide pe mama fetei pentru ca aceasta ar fi primit un mail cu datele condifentiale de la sotul defunct, acesta initial ezita sa indeplineasca misiunea. Mai apoi, treptat, ceva se intampla in universal lui interior, ceva ii rapeste putin cate putin elanul criminal. Si nu, nu se indragosteste de cea pe care trebuie sa o ucida, ci pur si simplu vede in drama femeii posibila drama a mamei sale din anii copilariei. Interesanta latura psihologica a acestui personaj si modul in care remuscarile il transforma, acest lucru asigurand componenta dramatica, umana, a filmului. In rest, intregul film e o insiruire de detalii si indicii aparent fara legatura, care te lasa putin in ceata in prima jumatate a sa, dand impresia unui scenario haotic. Abia in a doua jumatate avem parte de o dezlantuire a personajului principal, insa nu in sens artistic, ci fizic. Se poate vedea de ce Jang Dong-gun s-a antrenat 4 luni pentru acest rol, aproape 50 de minute filmul transformandu-se intr-un joc de Counter Strike real, din care nu lipseste arsenalul militar, impuscaturile fara oprire, violenta fizica si verbala, sangele si actiunea dusa la cotele cele mai inalte. Jang Dong-gun nu impresioneaza artistic cu nimic in acest rol, nici macar cu lacrimile de la final si din titlu care, veti vedea, au semnificatia lor si e una strict personala. Poate doar cu forma fizica, dandu-ti impresia ca chiar este un militar cu pregatire, insa e departe de rolurile din “My Way” si “Dangerous Liaisons”, in acest din urma film fiind de-a dreptul cuceritor. Se pune, atunci, intrebarea de ce a acceptat sa joace acest rol ? Raspunsul e simplu: a devenit deja o traditie in cinematografia coreeana ca fiecare actor sa-si treaca in CV cel putin un rol intr-un film/serial istoric, dar si intr-un film de actiune in stil hollywoodian, exploziv, care sa-i puna in valoare calitatile fizice, inainte sa ajunga la o varsta la care astfel de roluri nu mai sunt potrivite pentru el. In plus, jucand si astfel de roluri, eventual chiar negative, fanii actorilor isi pot da seama de talentul acestora si in alte ipostaze decat cele clasice, pozitive. Au trecut prin asta toti marii actori coreeni odata cu Hallyu, ca e vorba de Joo Jin-mo (A Love), So Ji-sub (Company Man), Lee Byung-hun (IRIS), Ryoo Seung-ryong (The Target) sau Gong Yoo (The Suspect), iar lista ar putea continua. “No Tears for the Dead” va ramane, probabil, un film oarecare din cariera marelui actor si datorita scenariului indecis in prima sa jumatate, lucru taxat de public, ce nu s-a grabit sa vizioneze productia in cinematografe, dupa primul val de spectatori, a caror parere e decisiva pentru succesul unui film. Per total, un film pe jumatate exploziv, jumatate anost, in care protagonistii isi rostesc replicile comune… la telefon, un film cu multe personaje ce apar si dispar la fel de repede dar cu o dramatizare care reuseste sa explice anumite lucruri si totodata sa tina spectatorii in priza, sensibilizandu-i la drama protagonistilor. In mod sigur amatorii de filme de actiune obisnuiti cu violenta gratuita a filmelor hollywoodiene nu vor avea ce regreta, tensiunea si dinamismul animand scenariul atunci cand acesta trage inapoi filmul. Un film de 5, maxim 6 stelute din 10.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de cristinab, uruma si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil !

Prezentarea: cris999 – asiacinefil