Cuplul Kim Jin-sung (regizor) – Byun Won-mi (scenarista) se reuneste pentru a treia oara cu ocazia productiei “My Eleventh Mom” (2007), dupa colaborarile anterioare la “Surprise Party” si “Geochilmaru”. Pana in prezent, niciunul dintre cei doi nu a mai fost implicat in vreun proiect, fara insa ca aceasta sa insemne ca au renuntat la activitatea in lumea filmului. Adevarul este ca primul deceniu al noului mileniu a insemnat, in cinematografia coreeana, o inflorire a genului melodramatic, care astazi si-a pierdut stralucirea de altadata. In filmul coreean al anilor post 2010, melodrama e inclusa in filme in egala masura cu actiunea, comedia sau romantismul, filmele fiind mult mai complexe, iar genurile – doar niste instrumente in atingerea complexitatii. In anul 2007, inca, melodramele mai prindeau la public, si erau si usor de facut: un scenariu simplu, un actor cat de cat cunoscut in distributie, o coloana sonora induiosatoare, iar hrana celor mai putin optimisti era gata de consumat. Totusi, “My Eleventh Mom”, desi are toate aceste ingrediente, se departeaza putin de tipicul filmelor melodramatice, insistand mai mult pe relationarea personajelor, decat pe descrierea fizica a suferintei personajului principal. Mai mult, vorbim de doua personaje principale (interpretate de Kim Hye-soo si de actorul copil Kim Young-chan),fiecare cu suferinta proprie, ce interactioneaza si ajung sa aiba asteptari unul de la celalalt, astfel ca filmul e mai mult o drama de familie decat o melodrama in sine. Fundalul sonor (asigurat de extraordinarul Lee Seung-cheol), uneori prea optimist si ritmat pentru un film dramatic, parca ne transmite faptul ca in tot raul acestei lumi exista o umbra de speranta ce se gaseste in noi insine, in forta nevazuta a fiintei umane, ce o poate ajuta sa depaseasca orice obstacol. “My Eleventh Mom” nu a fost un succes de box-office (nici nu existau asteptari de aceasta natura de la o investitie de 1,5 milioane dolari recuperate din cele peste 350.000 de bilete vandute), dar cand ai o poveste clasica si o distributie de prima mana (il veti detesta pe Ryu Seung-ryong, ce are un rol secundar in acest film, pentru ca la final sa ajungeti sa-l intelegeti – sau nu – in rol de tata, in timp ce Hwang Jung-min e la fel de incantator prin rolul de “prostanac” nefamilist ce traieste cu mama lui batrana in asteptarea unei femei care sa aterizeze in ograda lui) care isi interpreteaza partitura perfect, succesul e ca si asigurat.

Jae-su e un baietel de 11 ani ce duce o existenta dificila pentru un copil de varsta lui. Traieste cu tatal lui si a ramas de mic orfan de mama. Decis sa-si traiasca viata la maxim, tatal sau (Ryu Seung-ryong) se dovedeste o persoana total iresponsabila, neglijind trauma propriului copil si traindu-si viata prin salile de jocuri de noroc. Doar banii ascunsi de micutul Jae-su reusesc sa-i asigure acestuia supravietuirea in cocioaba din cartierul de la periferia Seulului unde locuieste, si, eventual, mila vecinului Baek-jung (Hwang Jung-min), un pierde-vara trecut de 30 de ani ce locuieste cu mama lui batrana fara a face nimic toata ziua. Pentru Jae-su, bataile periodice ce le primeste de la tatal sau si iubitele pe care acesta le schimba ca mai des ca pe niste sosete sunt peisajul cotidian al unei copilarii sumbre, in care pana si mersul la scoala e o povara, mai ales la sfarsit de an cand de obicei mamele trebuie sa fie prezente la serbarea scolara. Minciuna incepe sa devina o obisnuinta pentru a ascunde adevarul de educatoare, iar mediul nociv in care isi petrece copilaria pare a-l impinge spre pierzanie pe Jae-su, in ciuda rezistentei sale. Intr-una din zile, tatal sau aduce acasa o noua “sotie” (Kim Hye-soo), a 11-a mama vitrega a micutului Jae-soo. Visele ca aceasta sa devina o adevarata mama pentru micut se spulbera inca de la inceput, cand vede ca noul locatar al cocioabei doarme toata ziua si, mai mult, ii mananca mancarea, furandu-i bonurile de masa ascunse cu greu de tatal sau. Dar ceva le va deschide amandurora ochii, si ii vor face sa realizeze ca au mult mai multe lucruri in comun decat s-ar parea la prima vedere, iar cursul relatiei celor doi se schimba radical…

“My Eleventh Mom” e un film plin de sensibilitate, cu toate ca drama descrisa e una cat se poate de realista. Notiunea de “familie” e de la inceput [usa sub semnul intrebarii. Personajele din aceasta lume a periferiei sunt condamnate la nefericire si pierzanie, inclusiv sufletul pur al micutului Jae-su, interpretat ca un adevarat adult de actorul-copil Kim Young-chan. La cei 11 ani ai sai, el nu are o copilarie propriu zisa. Traieste in teama si primind corectii zilnice de la tatal cazut in patima jocurilor de noroc si a alcoolului, iar ceea ce se numeste familie e de fapt o masa zilnica luata imnpreuna cu acesta sub acoperisul saracacioasei cocioabe in care vietuiesc. Tot ceea ce ii leaga pe tata si pe fiu sunt amintirile vii ale fiului despre mama sa, uitata de mult de tatal sau ce in fiecare luna ii aduce o noua “mama” acasa. Dar si aceste amintiri sunt repede transformate in reprosuri de catre tatal iresponsabil, interesat doar de jocurile lui de noroc si de trairea clipei. Ce nu moare in sufletul micutului Jae-su e speranta. Speranta ca intr-o zi, una din femeile careia trebuie sa-i spuna “mama”, va juca cel putin 10% din acest rol si ii va arata catusi de putina afectiune. Cand apare la orizont a 11-a mama, din nou sperantele i se irosesc, vazand-o pe cucoana ce poposeste in casa lor imbracata asemeni unei prostituate, machiata strident, mestecand indiferenta guma si mancandu-i cu forta mancarea ascunsa cu greu de tatal sau. Dar viata uneori ne ofera si surprize, iar modul in care vor evolua evenimentele il va face pe Jae-su sa viseze cu ochii deschisi la faptul ca oamenii mari nu sunt toti niste mizerii precum tatal sau. Un film induiosator si realist totodata (uneori chiar prea realist), ce ne arata ca in cinematografia coreeana nu doar mamele pot fi scorpii fara inima si ca uneori nici tatii nu se lasa mai prejos, un film simplu din care ne raman o multime de invataminte despre definitia familiei.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de Elenas (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil