„My Dictator” (2014) continua moda recenta a productiilor coreene plasate in perioada anilor ’60-’90, ce a fost putin exploatata in filme, dar care are atatea lucruri de dezvaluit ! Iar o calatorie in timp in aceasta perioada relativ apropiata de prezent ne da ocazia sa cunoastem si o alta fata a Coreei decat cea pe care o stim din filme inspirate din prezent. Nu dintotdeauna Coreea de Sud a fost o tara democratica, cu o economie infloritoare, cu zgarie-nori si conglomerate, cu pace sociala si prosperitate. Au fost si ani grei, decenii bune dupa semnarea armistitiului din Razboiul Coreean, in care saraciei, greutatilor de zi cu zi, li se adaugau o atmosfera politica tensionata, amenintarea nucleara nord-coreeana si teroarea instituita de regimurtile autoritare militare. Aceasta e lumea in care ne invita „My Dictator”, un film ce incearca sa ne arate acele timpuri tulburi din perspectiva unui artist mai putin talentat, ce ajunge in fata provocarii vietii sale. Si cum pentru un actor, un rol inseamna o provocare a propriului talent, o imersiune in gandurile personajului interpretat, o identificare cu acesta, vom vedea ce se intampla atunci cand actorul se lasa devorat de pasiunea sa pentru perfectiune. Regizorul mult apreciatului „Castaway on the Moon”, Lee Hae-jun, cunoscut si pentru scenariile unui „Au Reavoir, UFO” sau „A Hard Day”, a scris o poveste ce porneste de la o experienta personala, pe care reuseste sa o puna in scena minunat datorita in primul rand prestatiei protagonistului Sol Kyung-gu. Desi avem doua povesti intr-una singura si un hiatus de 22 de ani intre ele, elementul solid al filmului e prezenta acestui mare actor in distributie, care reuseste sa faca trecuta orice alta lipsa a productiei. In partea a doua a filmului apare si Park Hae-il, intr-un rol tipic lui, si cum nu e un actor prea carismatic, nici chimia lui cu Sol Kyung-gu nu e una extraordinara. Dar asta nu trage in jos productia ci, din contra, o face mai interesanta. Avand un buget de 3,6 milioane de dolari, „My Dictator” a fost filmat pe durata a trei luni, castigand un premiu si avand 3 nominalizari (sunt asteptate mai multe nominalizari la Baesang Arts Awards din acest an).

Coreea de Sud, 1972. Vantul unificarii adie usor asupra Peninsulei Coreene dupa ce pe data de 4 iulie 1972 se semneaza o declaratie comuna Nord-Sud. Un iminent summit inter-coreean urmeaza a avea loc, insa faptul ca izolatul lider nord-coreean Kim Il-sung e imprevizibil o stie toata lumea. O intalnire directa cu acesta presupune unele riscuri evidente, fapt ce creeaza ingrijorare in randul Serviciului de Informatii sud-coreean, insarcinat cu securitatea evenimentului. Drept urmare, acesta pune la cale un plan secret pentru ca toate lucrurile sa iasa bine. In tot acest timp, Kim Sung-geun (Sol Kyung-gu), un actor marunt si prea putin talentat, viseaza sa ajunga intr-o zi un mare actor. Deocamdata are cateva replici in piesa Regele Lear si lipeste afise cu spectacolele de teatru pe strazi. Ramas vaduv, acesta isi creste fiul minor, pe Tae-shik, impreuna cu mama lui intr-un apartament inchiriat la etajul unui imobil, confruntandu-se zilnic cu greutatile vietii. Desi era mandria fiului sau, ce se lauda la scoala ca tatal lui interpreteaza un rege, il dezamageste crunt pe acesta in momentul in care i se ofera sansa unui rol mai important in piesa „Regele Lear”, incurcandu-se in replici din cauza emotiilor chiar pe scena. Dat afara din teatru, Sung-geun primeste un pont neasteptat din partea misteriosului profesor Huh, care il cheama la o auditie pentru o piesa. E dispus sa faca orice pentru a obtine rolul. Ce nu stie el e ca rolul pentru care se zbate atat face parte dintr-o piesa importanta pentru tara…

Povestea filmului nu este una reala, e pura fantezie plasata pe fundalul unui eveniment real din istoria recenta a Coreei. Care era situatia politica din anii prezentati in film ? Coreea de Nord era condusa pe atunci de Kim Il-sung (bunicul actualului lider nord-coreean Kim Jong-un), un dictator asmanat cu Hitler si Stalin de Statele Unite. Nici Coreea de Sud nu o ducea prea bine, fiind sub o dictatura semi-militara, ce s-a intins din 1961 pana in 1987. Din acest motiv ideea unui summit inter-coreean pe tema unificarii nu putea sa fie privita decat cu neincredere de partea sud-coreeana, fapt ce explica si planul pus la cale de serviciile secrete. Asadar, toate acestea fac din „My Dictator” o satira amara de mare profunzime si sensibilitate, ce nu a pierdut o clipa contactul cu realitatea acelor timpuri si cu contextul social-politic al anilor ‚70. Totusi, productia iese putin din tiparul clasic al filmelor coreene. Acest lucru poate fi deranjant, pentru ca te-ai astepta la o poveste unitara de la inceput pana la sfarsit, dar cand ajungi sa vizionezi filmul, gasesti o poveste faramitata, pe alocuri destul de greu de urmarit datorita lentorii ei. Poate la un moment dat te astepti la comedie, la o tratare superficiala a subiectului, dar constati ca regizorul scenarist se incapataneaza sa nu treaca granita catre comic, ramanand tot timpul in cadrul realist al vietii de zi cu zi. Pe toata durata filmului avem prezentata pe langa povestea in sine, dramatica si deloc cosmetizata, si o relatie de familie mai speciala, cea dintre tata si fiu, care treptat se raceste, pe masura ce fiul ajunge sa nu mai inteleaga nimic din comportamentul tatalui sau. Cei doi ajung sa se insingureze, izolandu-se in lumi proprii, iar trecerea anilor rupe aproape orice legatura intre ei. „My Dictator” e structurat in 2 parti distincte: prima parte se petrece in anii ‚70, cu Sol Kyung-gu in prim plan, iar partea a doua se petrece in anii ‚90, protagonist devenind Park Hae-il. Aparent cele doua parti nu se leaga intre ele, saltul se face brusc, iar acomodarea cu caracterul personajului lui Hae-il, Tae-shik, e destul de dificila pentru spectator. Rolul e perfect pliat pentru Park Hae-il, care mai tot timpul apare in roluri mai atipice (va mai amintiti atmosfera stranie din „Whistle Blower” sau „Heartbeat”?) , dand impresia de indiferenta. Dar acesta e talentul lui ca actor, sa interpreteze excelent personaje detestabile, ce ratacesc si trebuie sa-si regaseasca drumul pentru a nu se pierde definitiv. Sol Kyung-gu, in schimb, e de-a dreptul fenomenal in acest film. „Magnific” e un termen prea modest pentru a-i caracteriza prestatia. Un obisnuit al filmelor de actiune, cu nenumarate roluri de politist lipsit de maniere, Sol Kyung-gu ne demonstreaza cu rolul din acest film ca a ajuns de mult la maturitatea artistica a unui actor de top, care poate interpreta cu maiestrie orice. Inclusiv un… dictator sau o umbra a regelui Lear… Un plus si pentru echipa de machiaj, care a reusit sa imbatraneasca personajul, pentru partea a doua a filmului, cu 20 de ani, astfel incat actorul e aproape de nerecunoscut fizic, si totodata atat de credibil… Acesta are una din cele mai bune prestatii individuale ale unui actor coreean din ultimii ani, fiind deja recompensat pentru interpretare cu un premiu.

Lee Jae-hun, regizorul filmului, a explicat ce l-a determinat sa scrie scenariul si, mai apoi, sa regizeze aceasta productie. „Acum cativa ani, am dat peste o poza veche de-a tatalui meu si am privit la ea mult timp. In poza, tatal meu parea atat de tanar si puternic… ‚Acesta chiar e tatal meu ?’ Parea complet diferit de persoana stricta, sobra, dictatoriala a tatalui pe care l-am cunoscut toata viata. Am fost brusc curios ce l-a transformat pe tatal meu in persoana care e acum. Am realizat ca a trait o perioada marcata de dictatori, atat in Nord cat si in Sud. Fiul nu reuseste niciodata sa-si vada tatal ca pe un tanar, dar un tata e intotdeauna doar o persoana batrana pentru copiii sai. E un destin solitar. Acest film e o confesiune tardiva facuta neputinciosului dictator numit tatal meu si tuturor tatilor asemeni lui din intreaga lume.” Cuvintele regizorului se constituie in cea mai potrivita invitatie de a viziona acest film emotionant, o poveste care fara indoiala va va impresiona, in ciuda modului putin diferit de a o spune decat o fac alte filme coreene.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil