“Murder on D Street” ne prilejuieste reintalnirea cu Rampo Edogawa, prin intermediul uneia din cele mai cunoscute nuvele ale sale, “The Case of the Murder on D. Hill”, publicata in ianuarie 1925. In regia noncomformistului Akio Jissoji, filmul adapteaza povestea nuvelei lui Edogawa si ne poarta in timp in anii ’20, in lumea detectivului Kogoro Akechi, poate cel mai cunoscut detectiv al literaturii japoneze. De aceasta data, Edogawa ne propune spre elucidare misterul unei crime din lumea artei, sau mai bine zis a falsificatorilor de arta, in care banii si mai ales obsesia pentru frumos si unic poate impinge pana la cele mai oribile acte. Kyusaku Shimada il interpreteaza pentru a doua oara in cariera pe Kogoro Akechi, dupa rolul din 1992 din “A Watcher in the Attic”, o alta ecranizare celebra dupa Edogawa, in timp ce actrita Yumi Yoshiyuki, o cunoscuta actrita de filme erotice, premiata cu nu mai putin de 7 premii “Pink Grand Prix” (festival anual dedicat filmelor erotice, in Japonia) a castigat singurul premiu al unui festival de renume din cariera, anume prenmiul pentru Cel mai bun rol secundar la Yokohama, aceasta interpretand in film rolul unei negustoare de falsuri cu un trecut dubios, ce cade victima intr-o crima misterioasa. “Murder on D Street” nu este un film erotic, cu toate ca contine unele scene ce pot fi calificate cel mult indecente, fiind o perfecta incursiune in universul lui Edogawa, straniu, misterios si… atat de ademenitor.

Fosta gheisa, Suiko Do s-a casatorit cu proprietarul unui anticariat, aflat la a doua casnicie. Astfel renunta la numele “de scena” ce i-a adus celebritatea in lumea bordelurilor, devenind Takiko Sunaga. Dar sotul acesteia moare la scut timp, iar vaduva mosteneste anticariatul (ce-i poarta numele din tinerete), de care se ocupa cu multa pasiune. O pasiune ce merge pana la a oferi unui grup de iubitori instariti de arta, putin excentrici, picturi mai mult sau mai putin decente, celebre in Japonia, spre cumparare. Ajutat de asistentul sau Saito, un afemeiat interesat doar de bani, Takiko nu ezita sa speculeze oportunitatile momentului. Afland de Fukia, un restaurator celebru implicat din copilarie in falsificarea de picturi, ii face acestuia o vizita, oferindu-i oportunitatea unei afaceri recirproc avantajoase. In schimbul unei sume consistente de bani, aceasta ii cere sa-i faca o copie dupa “Shiranui”, un desen erotic a pictorului Shundei Ode, pe care mai apoi sa-l comercializeze ca fiind pictura originala.. Surprinsa placut de acuratetea si talentul la plasmuit al tanarului restaurator, Takiko ii ofera lui Fukia o suma si mai mare de bani daca reuseste sa faca o copie fidela a “Akegarasu”, un alt desen celebru al aceluiasi pictor. Doar ca aceasta pictura era mult mai greu de plasmuit, reprezentand o femeie torturata si legata in franghii. Pentru Fukia, aceasta provocare devine o obsesie, care il va impinge pana la cele mai oribile lucruri.

“Murder on D Street”, ca realizare, e o productie tipica lui Akio Jissoji. Exista doua elemente definitorii ale filmelor acestuia, pentru cei ce nu au vazut nimic din opera cunoscutului regizor. Una e coloana sonora, dominata mai tot timpul de sunetul grav al unui violoncel, care pe parcurs devine straniu, suferind modificari ce exploateaza ambele extreme ale unu sunet. Aceasta inovatie in materie de coloana sonora ii caracterizeaza mai toate filmele, dandu-le un aer straniu, de mister mereu neelucidat. La fel se intampla si aici, ai impresia ca acest fundal sonor care te insoteste pe aproape toata durata filmului te poarta intr-o lume distorsionata (intocmai precum sunetele), pentru ca la final, cand misterul e elucidat, ca si cum te-ai uita intr-o oglinda ce te deformeaza, brusc sa ajungi in fata unei oglinzi normale, iar sunetele redevin armonioase si placute. Al doilea element tipic lui Jissoji sunt cadrele filmate din unghiuri de sus, dintr-un colt al incaperii. Ele iti dau senzatia unei imagini distorsionate a unei incaperi, pe cand, de fapt, ele prezinta doar o alta perspectiva, mai bizara, din care pot fi analizate imaginile redate. Acest joc al distorsiunii sunetelor si imaginilor da amploare misterului in sine al povestii, rezultat din comportamentul bizar al tanarului falsificator Fukia. Acesta este singurul element uman de explorat in decorul noir al anilor ’20 de pe strada D., celelalte personaje ce graviteaz ain jurul lui fiind inexpresive. Fukia nu e doar un simplu falsificator, ci prin dedublarea sa nu face decat sa caute, sa isi exploreze propria identitate artistica, insusindu-si viziunea pictorului prin ochii caruia incearca sa vada lucrurile. Nici banii, nici elogiile, nici macar faima nu se compara cu satisfactia gasirii acestei identitati. Si, cum altcumva, o minte atat de stralucita nu putea fi rapusa decat de o alta minte, si mai stralucita, cea a detectivului Kogoro Akechi. Plictisit de munca sa, acesta duce o viata dezordonata ce-l face sa se simta inutil. Fara a avea grija platii chiriei odaii unde isi duce traiul, se vede “executat silit” de proprietareasa, care ii confisca o parte din cartile ce le detine, fara ca acest lucru sa-l poata scoate din starea de indiferenta. Cazul crimei de pe strada D ii readuce, parca, energia necesara pentru a merge mai departe, punandu-i in functiune rotitele ruginite ale mintii. Din pacate nu avem de-a face cu un joc psihologic intre cele doua genii, filmul urmand linia clasica a deductibilitatii, specifica romanelor politiste de mister din perioada interbelica. Subiectul putea fi mult mai elaborat, cele 90 de minute ale filmului dand impresia unui galop de sanatate, fara a lasa prea mult timp spectatorului sa se acomodeze cu atmosfera, personajele si misterul povestii. In schimb, din punct de vedere vizual si acustic, “Murder on D Street” e un adevarat spectacol, ale carui limite se opresc la hotarul cu filmul de arta.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de lasedan (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil