Al saptelea film al regizoarei Yuki Tanada, “Mourning Recipe” (2013) a surprins prin simplitatea si originalitatea sa. Dupa cum o spune si titlul, era de asteptat sa vedem inca o productie din lungul sir de filme japoneze centrate pe o tematica 100% culinara, cu o reteta magica ce aduce bucuria in sufletele si pe papilele gustative virtuale ale tuturor. Insa Yuki Tanada iese din tiparele genului culinar, optand pentru o poveste emotionanta despre regasirea propriei identitati, despre pacate si iertare, despre familie si valorile ce conteaza in viata. Avand la baza romanul lui Yuki Ibuki si scenariul adaptat al lui Hisako Kurosawa (Accidental Kidnapper, Caterpillar), “Mourning Recipe” ne prilejuieste reintalnirea cu cunoscuta actrita japoneza Hiromi Nagasaku si cu veteranul Renji Ishibashi (72 de ani la data filmarilor !), un actor cu peste 200 de filme la activ, ce a debutat in 1964 si inca mai joaca in filme si seriale. Melodia din film pe ritmuri hawaiiene e celebra in Hawaii, “Aloha ‘Oe” fiind considerata un simbol cultural al Hawaiilor. Se spune ca melodia ar fi fost inspirata de o celebra imbratisare (considerata nepotrivita) de ramas-bun oferita de un colonel printesei Lili’uokalani (devenita ulterior ultima regina a Hawaiilor). In film, melodia e simbolul despartirii de o persoana draga. Filmul, ale carui filmari au durat doar o luna, a fost precedat de o miniserie omonima, difuzata de postul NHK in 2011. A avut o nominalizare (Cel mai bun film la Blue Ribbon Award) si a castigat un premiu (Cea mai buna actrita in rol secundar – Fumi Nikaido, la Festivalul de Film Yokohama).

Yuriko (Hiromi Nagasaku) primeste un telefon de la o femeie care, anuntand-o ca e insarcinata, ii cere sa semneze actele de divort de sotul ei, Hiroyuki, pentru a-si putea trai viata alaturi de acesta. Marcata de indecizia sotului dar mai ales de propria sa problema – nu poate avea copii -, Yuriko decide sa nu stea in calea fericirii barbatului ei si face un pas inapoi. Departe de zbuciumatul Tokyo, d-l Ryouhei Atsuta (Renji Ishibashi) sufera si el din cauza despartirii de sotia sa, profesoara Otomi, care moare in mod neasteptat. Chinuit de durerea despartirii si de amintirea fericitei casnicii sfarsite prea brusc, acesta se trezeste intr-o buna zi pe cap cu cicalitoarea Imoto, o tanara de 20 de ani venita de la Casa Renasterii, un centru de reabilitare pentru persoanele ce sufera de dependenta. Misiunea ei e clara: raposata profesoara Otomi i-a cerut sa ii ajute sotul in pregatirea unei mari petreceri cu ocazia celor 49 de zile de la moartea acesteia, pentru ca sufletul ei sa poata pleca impacat la Ceruri. In acest sens, chiar a lasat in urma un “retetar”, pentru ca totul sa decurga ca la carte. Atmosfera e tulburata si de sosirea unei persoane neasteptate… Yuriko, care se dovedeste a fi fiica d-lui Atsuta, venita sa se regaseasca la comemorarea mamei sale. Doar ca aceasta comemorare se va dovedi un prilej de bucurie pentru toata lumea, asa cum si-a dorit profesoara…

Fina drama de familie, “Mourning Recipe” spune povestea simpla a unei sotii ce se vede data la o parte din cauza faptului ca nu poate avea copii, pierzand tot, de la dragostea si fidelitatea sotului pana la propria mama, care moare in mod neasteptat. Decisa sa acorde divortul sotului ei, al carui vis de a avea un copil pare a fi implinit de amanta acestuia, Yuriko paraseste capitala pentru a se refugia la casa tatalui ei dintr-un orasel rural. Ca si cum totul nu ar fi fost de ajuns, prima imagine care ii apare in fata ochilor e cea a tatalui ei impreuna cu o tanara sumar imbracata… in baia casei, imbaindu-l pe acesta. Deci pana si tatal sau si-a tradat sotia defuncta dupa nici 49 de zile… Insa lucrurile nu stau deloc asa cum par. D-l Atsuta s-a trezit si el pe cap cu Imoto, o tanara de la centrul de reabilitare, venita sa-l ajute pentru organizarea unei petreceri de 49 de zile, conform dorintei raposatei profesoare Otomi. Treptat ni se dezvaluie relatia complicata dintre tata si fiica, dar si faptul ca nimeni nu o cunostea asa cum se cuvine pe profesoara Otomi, nici macar sotul ei. Filmul e plin de o sensibilitate aparte, in care simplitatea exprimarii trairilor interioare e cuvantul de ordine. Personajul central, in jurul caruia se construieste intreaga poveste, profesoara Otomi, impresioneaza prin… absenta. Desi nu e prezenta fizic, o descoperim in toata frumusetea ei sufleteasca ca fiinta umana in principalele momente ale vietii ei, imaginea sa fiind reconstituita din franturi de amintiri ale celor ce au cunoscut-o: momentul primei intalniri cu micuta Yuriko, momentul primei intalniri cu viitorul ei sot, povestea ei trista de viata si dedicarea fata de actele caritabile si de voluntariat, toate reconstituie imaginea unei mame asa cum nimeni nu o stia, a unei sotii niciodata apreciate la adevarata ei valoare, a unei cumnate orfane ce niciodata nu a putut avea copii, a unei profesoare iubita de multa lume, dar a carei viata parea golita de orice semnificatie. Retetarul pe care il lasa in urma, un ghid pentru pregatirea petrecerii de despartire de 49 de zile, e de fapt reteta unei vieti fericite pentru toti, atat pentru ea, care va pleca impacata ca a fost iubita in aceasta lume de cineva, cat si pentru cei ramasi in urma ei, a caror viata capata un nou sens. Un film despre insemnatatea familiei si despre cum o persoana poate face ca dragostea sa sa depaseasca granitele propriei familii, revarsand in sufletele unor straini bunatate si omenie fara egoism, doar printr-un spirit generos. Profesoara Otomi ii invata pe cei ramasi in urma sa fie un sprijin direct sau indirect pentru ceilalti, transmitand o lectie de solidaritate si generozitate ce transcende orice hotare sau limitari temporale sau spatiale. O minunata poveste care cu siguranta va va mangaia sufletele.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de Elenas (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil