In 2010, regizorul coreean Kim Min-suk debuta in scaunul regizoral cu „Haunters”, care s-a dovedit primul si singurul film din cariera acestuia de regizor, pana in prezent. Acest lucru nu e intamplator, deoarece „Haunters” a fost, in ciuda distributiei de calitate (vi-i mai amintiti pe protagonistii Kang Dong-won si Ko Soo cum se luptau cu puterile lor supranaturale ?) o productie foarte slaba, cu un subiect haotic, care pe putini i-a impresionat cu ceva. Acesta este si motivul pentru care in 2013, un regizor cu greutate in cinematografia japoneza, Hideo Nakata, a decis sa preia fraiele proiectului „Monsterz”, un remake dupa „Haunters”. Hideo Nakata si-a facut un nume la inceputul anilor 2000, cu filme precum „Ring”, „Ring 2” sau „Dark Water”, reecranizate cu succes la Hollywood. „Kaidan”, „L: Change the World” si „The Incite Mill” completeaza filmografia apreciatului regizor, care avea nevoie sa reintre in atentia tuturor cu o productie care sa sparga tiparele, ultimii ani aducandu-i filme relativ modeste, fara succes la box-office. „Monsterz” pare a fi un prim pas spre reintrarea in atentia publicului, productia obtinand 8,5 milioane de dolari incasari la box-office. In rolurile principale il revedem pe Tatsuya Fujiwara din nou intr-un rol negativ (ca in Straw of Shields), dupa anterioara aparitie in „One Third” unde a fost excelent. Rivalul lui e interpretat de Takayuki Yamada din „Gantz” si din recentul serial japonez „Nobunaga Concerto”. „Monsterz” e genul de film in care avand fata in fata personajul pozitiv si cel negativ pe durata intregului film, ajungi la final la concluzia ca personajul negativ a fost mult mai bine interpretat decat cel pozitiv. Coloana sonora e compusa de inegalabilul Kenji Kawai.

Personajul central al povestii e un baietel care de mic a fost o povara pentru parintii sai. Avand puterea supranaturala de a controla mintile oamenilor doar cu ajutorul ochilor, inca de mic samanta Raului l-a impins sa comita mai multe crime. Una din victime a fost insusi tatal sau, un alcoolic violent de care mama lui a fugit, si care in momentul in care ii gaseste si ii cere femeii sa-si abandoneze copilul pe motiv ca ar fi un monstru, isi gaseste sfarsitul ucis de forta supranaturala a privirii acestuia. Anii trec, si departe de mama lui dar nedespartit de singura carte pe care aceasta i-a daruit-o in copilarie, „Akira”, baiatul, acum om in toata firea, nu ezita sa-si foloseasca puterea supranaturala pentru a comite faradelegi, de la jefuirea de banci prin controlarea mintii oamenilor pana la determinarea acestora sa se sinucida. Intr-o zi, acesta ramane stupefiat in momentul in care da peste Shuichi, un tanar de varsta lui, a carui minte nu o poate controla. Socat sa afle ca mai exista in aceasta lume o fiinta ce are puteri similare cu ale lui, il urmareste indeaproape pentru a deslusi misterul. Shuichi, orfan de mic de parinti si reprosandu-si toata viata faptul ca nu l-a putut proteja pe fratele sau mai mic ce a pierit in tragicul accident de masina din copilarie, e exact opusul monstrului; are suflet mare, are prieteni, socializeaza si duce o viata obisnuita. Pana cand intr-o zi e calcat de o masina si iese la iveala forta sa supranaturala: aceea de a i se vindeca orice rana intr-un timp foarte scurt si de a fi, practic, nemuritor. Inevitabil, cele doua extreme se atrag, iar confruntarea dintre Bine si Rau devine iminenta.

Comparand productia japoneza cu cea coreeana din 2010, concluzia unanima va fi cu siguranta ca filmul lui Hideo Nakata e cu mult mai bun decat filmul coreean, ce sufera serios la multe capitole, intre care si, poate, cel mai important, coerenta naratiunii. Personajul negativ din „Monsterz”, interpretat de Tatsuya Fujiwara, nu are un nume, un lucru rar intalnit intr-un film, insa fiind exponentul Raului prin excelenta poate fi numit fie „monstru”, fie „mutant”. Nu acest lucru conteaza, ci faptul ca ajuns la maturitate, acesta e un singuratic bizar, ce traieste in izolare intr-un hotel costisitor, jefuind banci. Puterea de a controla mintile oamenilor elimina nevoia unei arme si chiar si aceea de a pasi in locul unde comite faradelegea, o fac altii pentru el. Se delecteaza mergand in diverse locuri, „inghetand” oamenii sau manipulandu-i dupa bunul plac. Cu toate astea, nu pare a simti prea multa bucurie facand aceste lucruri, ci mai degraba resimte tristete si mai ales singuratate, vazandu-se periferizat de lumea oamenilor. In momentul in care da peste Shuichi (Yamada Takayuki), ce e total imun la puterile sale, vede in acesta o amenintare la adresa sa si incearca sa-l elimine ptrintr-un accident pe care il provoaca chiar el cu puterea mintii. Din acest moment, intregul film se transforma intr-o scena continua de vanatoare, in care apropiatii lui Shuichi cad unul dupa altul victima monstrului cu puteri supranaturale. Desigur, si in jurul lui Shuichi se cristalizeaza o tabara a fortelor Binelui, care incepe sa caute slabiciunile monstrului. Daca in „Haunters”, in jurul personajului pozitiv regasim 2 imigranti (un turc si un ghanez), filmul abordand tangential una din problemele societatii coreene contemporane (cea a imigratiei si integrarii strainilor in propria societate) si tragand serios in jos povestea, in „Monsterz” intalnim 2 personaje tipice in jurul lui Shuichi: Jun, un homosexual amuzant, si Akira, un individ complexat ce nu iese cu nimic in evidenta decat cu slabiciunile sale. Aceste 2 personaje secundare dau mai multa culoare povestii, chiar daca sunt destul de tipice si uneori dau gres in a aduce umorul asteptat de spectator. Filmul este, desigur, o fictiune cu destule elemente de fantezie, astfel ca o privire realista ne-ar face sa spunem ca e destul de limitat in ideile promovate. De exemplu, se recurge de prea multe ori la acelasi truc de „inghetare” a oamenilor, de „oprire” a timpului in loc, de controlare a lor in niste scopuri s-ar putea spune neinsemnate. Daca fiecare spectator si-ar pune imaginatia la bataie si si-ar inchipui ca ar fi in locul personajului ce detine aceasta putere, probabil nu s-ar limita la a jefui o banca, ci s-ar gandi la lucruri mai importante, cum ar fi controlarea mintii… politicienilor sau liderilor lumii, pentru a detine controlul asupra acestei lumi. Sau cate si mai cate se pot faca daca ai sti sa controlezi mintile oamenilor… Insa la acest capitol regizorul Nakata se dovedeste a fi repetitiv, lipsit de imaginatie. Apoi, nu gasim o explicatie a originii celor doua puteri supranaturale detinute de cei doi protagonisti; ei ne sunt dati cu aceste puteri din nastere, deci nu trebuie sa ne intrebam prea multe. Insa deoarece finalul filmului lasa loc desigur de o continuare, nu ar fi de mirare daca in anii viitori vom vedea chiar o trilogie, in care toate aceste aspecte ignorate in acest film sa fie dezvoltate pentru o poveste unitara.

Una peste alta, un film bine realizat, captivant, cu un scenariu ce nu-si pierde din coerenta si consistenta nici un moment, in care ajungi sa accepti usor supranaturalul. Toate aceste lucruri in „Haunters” erau apasatoare, greoaie, contribuind la o atmosfera stranie, total atipica filmelor coreene, incepatoare in materie de filme de fantezie si SF. Daca mai punem la socoteala si superba coloana sonora a lui Kenji Kawai, vizionand acest film iesim in mod sigur pe plus la capitolul „entertainment” made in Japonia. O revenire in forta a regizorului Hideo Nakata, ce nu trebuie ratata.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.