“Mission Sex Control” (2006) ne demonstreaza ca pana si cele mai delicate subiecte pot fi abordate cu zambetul pe buze, fara a fi nevoie de vulgaritate sau scene explicite. Iar cand comedia se imbina cu istoria, la finalul celor doua ore ale productiei ai o dubla satisfactie: te-ai amuzat si ai si invatat ceva. Titlul in engleza, spectaculos, face o falsa aluzie la ceea ce abordeaza acest film, iar cine se ia dupa el si are anumite asteptari limitate poate sa se orienteze spre altceva. Parca mai potrivit e tilul original in coreeana, “Traiti Bine !”, care insa pentru noi, romanii, ne aminteste de un slogan ce apartine deja trecutului, in care probabil nu a crezut nimeni in afara celui ce l-a exploatat in scop pur electoral, la vremea lui. Nici trailerul nu spune mai nimic despre film, incadrandu-sein moda tipic coreeana de satirizare a trailerelor in scop pur comercial. Practic nimic din trailer nu se regaseste in film, totul e o satira super-amuzanta si plina de aluzii cu tenta sexuala ce creeaza o imagine falsa despre ceea ce ofera productia. In realitate, prima jumatate e o comedie decenta moderata, plasata in mediul rural coreean al inceputului anilor ’70, a doua sa parte devenind usor o drama in care se incearca pastrarea notei amuzante. Regia filmului e semnata de Ahn Jin-woo (regizorul memorabilului “Over the Rainbow” si a amuzantei comedii “North Korean Guys”), iar in rolurile principale au fost distribuiti Lee Beom-soo (cunoscut si indragit de multi iubitori ai filmului coreean de la noi) si Kim Jung-eum, pe care ne-o amintim din serialul “Korean Peninsula”. Mai trebuie spus ca filmul are parte de o distributie secundara de calitate, cu multe figuri cunoscute din filme si seriale, ce sporesc placerea vizionarii.

In anul 1971, guvernul incearca sa implementeze masuri de planificare familiala in mediul rural, in fata cresterii ingrijoratoare a numarului populatiei. Filosofia planului guvernamental e simpla: “planificarea familiala te scapa de saracie”. Din slogan in fapte, acest lucru s-ar putea traduce drept: “faci mai putini copii, ai mai multa hrana sa-i cresti”. In momentul in care pachetul de masuri nu duce la rezultatele scontate, guvernul decide sa trimita consilieri de planificare familiala pe teren, in satele inapoiate. Domnisoara Park (Kim Jung-eum) e un astfel de consilier, si primeste dificila misiune de a educa despre planificare familiala si masuri de contraceptie populatia satului coreean fruntas la natalitate la nivel national, Yongduri. Dar cum sa razbesti intr-o comunitate ultratraditionalista, in care toata lumea este reticenta la astfel de masuri ? Si totusi, Suk-gu (Lee Beom-soo), un satean oarecare, tatal a 5 copii, e vrajit de frumusetea rapitoare a domnisoarei venita tocmai din Seul, iar de dragul acesteia o asculta si incearca sa-i inteleaga ideile ce le propaga.Impreuna cu aceasta, cei doi vor incepe o drastica campanie de promovare a masurilor contraceptive (nu lipsita de intamplari hazlii). Vizita neasteptata a Presedintelui tarii in conservatorul Yongduri va schimba pentru totdeauna fata satului. Insa costurile vor fi grele…

Desi este la baza o comedie, “Mission Sex Control” se inspira din evenimente istorice reale, lucru destul de rar la o comedie, care de obicei pune accentul pe latura de entertainment, nu pe un scenariu realist. In prezent, ca o consecinta si a masurilor de planificare familiala luate in anii ’60-’70 de autoritati, populatia Coreei de Sud a depasit 50 de milioane de oameni. Ei bine, in 1955, dupa incheierea armistitiului din Razboiul Coreean, sud-coreenii au facut un recensamant sa afle cati sunt, iar statistica a vorbit de o populatie de 21,5 milioane de oameni, cu o crestere anuala a populatiei de 1,1 %.. Dar intre 1955 si 1966, ca urmare a incheierii razboiului si a perioadei de pace, rata de crestere a populatiei a ajuns la aproape 3% anual, populatia crescand alarmant la aproape 30 de milioane de oameni. Problema a devenit presanta la mijlocul anilor ’60, deoarece 70% din tara era ruralizata, nemodernizata, in care mentalitatea feudala inca mai supravietuia. Saracia si foamea erau principalii inamici cu care se luptau autoritatile, in conditiile in care in mediul rural o familie avea pana la 5-10 copii. Era absolut necesara o planificare familiala, un plan national de control al nasterilor. Guvernarea presedintelui Syngman Rhee (1948-1960) a fost conservatoare in aceasta privinta. Abia din 1962, guvernul presedintelui Park Chung-hee, alarmat de faptul ca rapida crestere a populatiei submina cresterea economica, a demarat un program national de planificare familiala. Dublat de cresterea gradului urbanizarii, de casatorii la varste mai inaintate ale barbatilor si femeilor, de cresterea nivelului de educatie a populatiei, de incadrarea in munca a unui numar mare de femei, de standarde de sanatate mai bune, programul a dat roade, reusind sa transforme nu doar societatea coreeana, ci mai ales mentalitatea ei. Reconstructia mediului rural coreean atunci a inceput, iar azi, la 50 de ani distanta, vedem o Coree total schimbata.

Acestea sunt bazele reale ale scenariului acestui film. Lasand la o parte ironia la adresa populatiei din mediul rural, a carei lipsa de educatie a tinut-o secole la rand in intuneric, la cheremul paturii instarite a potentatilor locali, filmul face o incursiune realista, plina de umor si originalitate, in universul inchis, traditionalist, al satului coreean. Cum era de asteptat, satul era condus de un Sef (nu i se spunea primar tocmai pentru ca se pastra structura medievala cu toate valorile si principiile ei) ce provenea din cea mai respectata familie de bogatasi a satului. Toti satenii aveau pamant in arenda de la acesta si trebuiau sa fie la dispozitia lui oricand, sa-i lucreze pamantul, in schimbul asigurarii hranei zilnice sau pentru plata sumelor imprumutate de acesta. Mentalitatea era ca fiecare familie sa aiba cat mai multi copii, insa obligatoriu sirulnasterilor nu se putea opri decat atunci cand in sfarsit pe lume venea si un baiat, care trebuia sa devina capul familiei, sa pastreze traditia omagierii stramosilor, deci la nivel simbolistic avea un rol crucial in viata unei familii si mai ales in viitorul acesteia. In aceste conditii, cand consiliera de planificare faniliala Park nimereste in satul Yongduri si transmite planurile guvernamentake satenilor, aproape e luata la bataie, fiind imediat alungata din mijlocul comunitatii. Cum sa convingi o populatie needucata, saraca si lipsita de orice perspectiva ca poate prospera daca hrana nu mai trebuie impartita la 5 guri, ci doar la 3 ? Pot traditia si conservatorismul sa fie infrante de vointa de progres a unei clase conducatoare care isi cunoaste perfect rolul in societate ? Pe langa multe scene haioae, filmul ofera raspunsuri si la astfel de intrebari realiste, zugravind imaginea unei tari hotarate sa-si depaseasca conditia. Lee Beom-soo are o interpretare excelenta, personajul sau fiind unul ce evolueaza de la un scandalagiu fara prea multe perspective (aproape un fel de prost al satului) la un formator de opinie prn forta propriului exemplu. In special latura dramatica a peronajului sau ii pune in lumina talentul actoricec, deoarece latura comica u-o stim cu totii din atatea comedii in care a aparut. Un film bun, in care paradoxal partea de drama e mult mai reusita decat cea comica, o productie tragi-comica realista ce merita cu siguranta savurata de iubitorii de filme coreene.

Traducerea a fost efectuata in pemiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil