Este un lucru neobisnuit ca un regizor american (in general strain) sa regizeze un film japonez. Japonia a fost si va ramane o societate conservatoare, cu principii solide si cu o cultura cinematografica stralucita, in care nume precum Akira Kurosawa, Mikio Naruse, Kon Ichikawa sau Yoji Yamada eclipseaza totul. Cu toate acestea, prezente americane firave nu au incetat sa apara in filme japoneze sau despre Japonia. Un Richard Gere in “Rhapsody in August” este un astfel de exemplu. Intr-o epoca a globalizarii, este normal ca acest fenomen sa-si puna amprenta si asupra celei de-a saptea arte. Asa se face ca in 2008, regizorul american Hans Canosa (premiat la Festivalul International de la Tokyo in 2005 pentru „Conversations with Other Women”) s-a decis sa filmeze “Memoirs of a Teenage Amnesiac”, o drama romantica filmata partial in Statele Unite si partial in Japonia, inspirata din viata adolescentilor zilelor noastre. Canosa este nimeni altul decat apreciatul regizor al premiatelor “Alma Mater” (2002) si “Conversations with Other Women” (2005). In rolurile principale au fost distribuiti cunoscutul actor japonezi Kenichi Matsuyama (Kaiki, Kamui Gaiden), actrita Maki Horikita (cunoscuta mai mult din seriale si pentru vocile unor personaje din anime-uri) si Yuya Tegoshi, membru al formatiei pop japoneze NEWS. Filmul ar fi trebuit sa aiba premiera in toamna lui 2009, insa datorita muncii de productie aceasta s-a amanat pentru luna martie a lui 2010.

Modul naiv si aparent intamplator de a lua o decizie al adolescentilor in care unul dintre cei doi face totusi o alegere (cap sau pajura), ii cauzeaza lui Naomi Sukuse un accident in urma caruia isi pierde toate amintirile din ultimii patru ani de viata. Nu se stie daca in mod constient si-ar fi dorit ori nu acest lucru, care nu apare drept o tragedie iremediabila, dar care da nastere unei drame a cunoasterii si acceptarii. Nerecunoscandu-si prietenul dinainte de survenirea amneziei, pe americanul Ace Zuckerman, hotaraste sa se desparta de el, isi schimba frizura, abandoneaza clubul de fotografie si editarea albumului scolii, preferand sa joace rolul Hamlet intr-o piesa de teatru organizata de colegi, se lasa atrasa de depresia bizara a lui Yuji Miwa, tentata fiind sa-si schimbe grupul de prieteni si chiar modul de a percepe lucrurile. Uitarea trecutului ii permite o noua existenta in care anumite regrete dispar si cateva vise sunt inlocuite; important si provocator devine traseul lui Naomi in momentul in care ii revine memoria si trebuie sa hotarasca perfect constienta noua directie.

Cartea Gabriellei Zevin este foarte frumos si simplu pusa in valoare de regizorul Hans Canosa, care a renuntat la titlul initial “Lost memories” si a ales actori americani si japonezi, precum si o scoala internationala care sa reprezinte o lume a comunicarii intrerupte, cu personalitati care incearca sa se regaseasca, sa se integreze ori sa se diferentieze.

Prezentare realizata de lionceau21 – asiacinefil.com