Pe langa originalitatea scenariilor sale, in ultimii ani filmul coreean incearca si el sa se adapteze modei de peste Ocean de imbinare a mai multor genuri intr-un singur film. Daca la Hollywood deja tema supranaturalului este (supra) saturata, in industria coreeana de film ea e abia la inceput. Si nu vorbim aici de exploatarea ei in cadrul firesc al filmelor de groaza cu fantome, in care finalitatea este inspaimanatrea spectatorului, ci de folosirea supranaturalului ca pe o punte de legatura intre doua lumi, in care totul este spus cu zambetul pe buze si relaxat. “Fortune Teller” si “Ghost Sweepers” sunt cele mai cunoscute exemple din filmul coreean al ultimilor ani, in care supranaturalul s-a imbinat perfect cu comedia si romantismul. De aceasta data, regizoul comediilor de actiune “My Wife is a Gangster” si “My Wife is a Gangster 3”, Jo Jin-gyu, introduce specialitatea casei – gangsterii – intr-o poveste plina de umor, supranatural si fantome, intr-o armonie perfecta, realizand o performanta solida care la sfarsitul celor peste 2 ore de vizionare iti lasa un gust cu o savoare greu de uitat. Park Shin-yang interpreteaza perfect rolul principal, fiind cand un gangster sobru, cand un saman nostim. Distributia rolurilor secundare a fost si ea fara cusur, de remarcat fiind prestatia actritei-copil Yoon Song-yi, debutanta la 8 ani intr-un film, ce are o interpretare memorabila. Filmul a avut incasari la box-office de aproape 4 milioane de dolari.

Gwang-ho (Park Shin-yang) e un gangster rational, cu sange rece, ce isi indeplineste cu constiinciozitate misiunile primite de la seful sau. Principalul sau rival din interiorul organizatiei e Tae-joo, un gangster lipsit de scrupule, dispus sa faca orice pentru a castiga increderea Sefului. In timpul unei misiuni de recuperare a unor contracte de camatarie sustrase de o banda rivala, Gwang-ho ajunge la fata locului inaintea rivalului Tae-joo si rezolva problema de unul singur, recuperand contractele. Macinat de invidie si furie, Tae-joo il injunghie pe Gwang-ho pe la spate, insa acesta din urma reuseste sa se intoarca la timp si sa primeasca lovitura de cutit in mana, evitand astfel probabil decesul. Incidentul ajunge si la urechile Sefului, care doar de probleme interne in interiorul bandei sale nu avea nevoie, incoltit fiind de pricuratura si avand probleme grave cu inima. Cum compania fantoma a acestuia intentiona o extindere a unei afaceri din domeniul marin, iar el intampina aceste probleme, dar si datorita varstei inaintate, Seful decide sa incredinteze afacerea lui Gwang-ho, toti ceilalti gangsteri urmand a-l sustine. Desigur ca aceasta decizie va adanci si mai mult rivalitatea si invidia lui Tae-joo, care asteapta doar momentul oportun pentru a-si prinde rivalul la stramtoare si a recastiga favorurile Sefului sau. Dar in urma incidentului in care a fost injunghiat in mana, viata lui Gwang-ho se schimba radical. Dintr-odata constata ca poate auzi voci ciudate, si crede ca e posedat. Drept urmare se duce la o femeie saman in vederea realizarii unei exorcizari, insa aici e sfatuit sa devina la randu-i saman pentru ca asa ii este destinat; daca ramane in continuare gangster, ii e destinat sa moara. Desigur ca initial Gwang-ho o considera nebuna pe femeie, insa unele evenimente petrecute in decurs de cateva minute ii afecteaza serios inversunarea, astfel ca pe langa activitatea sa de gangster, decide sa devina si saman, fara stirea Sefului sau. Iar de aici incep o multime de incurcaturi hazlii si nu numai…

“Man on the Edge” este o surprinzatoare combinatie intre comediile de actiune cu gangsteri si elemente de supranatural. Cu un inceput spectaculos, plin de adrenalina si viteza, filmul ne introduce in lumea alerta a gangsterilor moderni, cu masini puternice, imbracati in clasicele costume negre si inarmati cu curaj si, eventual cu cate un cutit pentru transarea eventualelor dispute pe care puterea pumnului nu le rezolva. Park Shin-yang interpreteaza un astfel de gangster, realist, fara aere de “macho-man”, loial sefului sau, care odata scos din sarite rezolva totul prin puterea pumnului, asa cum le sta bine gangsterilor. Personajul sau, Kwang-ho, ajunge printr-o intamplare sa posede o putere supranaturala, cea de a auzi voci dintr-o alta lume. Ca orice om obisnuit, nu crede in prezicerile samanilor pe care le considera niste pacaleli, insa nu ezita sa apeleze la ei cand incepe sa se creada posedat. Spectatorul accepta usor misterul si intruziunea in supranatural deoarece trecerea e facuta extrem de placut cu zambetul pe buze, astfel ca in foarte scurt timp acesta ajunge sa se obisnuiasca cu aceasta stare a lucrurilor. Spre deosebire de o alta comedie romantica in care protagonisti erau tot exponentii breslei samanilor (cunoscuti in Coreea sub numele “mudang”), “Fortune Salon”, unde prezicatorii erau niste amatori cu desavarsire ce pacaleau oamenii de bani, in “Man on the Edge” ne e prezentat un saman adevarat (e drept, modern), cu tot ce presupune aceasta. Kwang-ho, posedat de un spirit puternic, dobandeste niste capacitati supranaturale de a comunica cu lumea celor morti. Pentru a intra ofcial in breasla samanilor, participa la un ritual (unde, bineinteles, machiat cu mult fard si cu multa culoare in jurul ochilor face sarituri pe loc pentru a invoca spiritul si a-I simti prezenta, nu fara a starni zambete atat in randul samanilor prezenti la “ungere” cat si a privitorului). E pentru a doua oara cand il vedem pe Park Shin-yang deghizat si machiat ca o femeie, dupa “Painter of the Wind” si evadarea cu studentul sau – la randu-i deghizat – in gradina plina de “minunatii” pentru ochiul unui pictor. De aceasta data e mult mai comic si reuseste sa starneasca hohote de ras, pentru ca mai apoi sa-l regasim serios, imbracat la costum, servindu-si cu mandrie Seful. Filmul are si o latura sensibila, care cu siguranta va reusi sa straneasca o multime de lacrimi spectatorilor, amintind flagrant de clasicul hollywoodian “Ghost” (si, desigur, de sequel-ul japonez cu Song Seung-hoon). Daca vreti sa stiti mai multe despre ce inseamna a fi mudang in societatea coreana de azi, daca doriti sa fiti martorii inca unei interprtari de exceptie a lui Park Shin-yang, daca va e dor de “Ghost” si aveti nvoie de un remediu care sa va unga la suflet, “Man on the Edge” e solutia perfecta pentru o seara de duminica ideala pentru toata familia. Un film superb, ce imbina mai multe genuri, o placuta surpriza a acestui an in lumea filmului coreean, ce nu va fi uitata atat de usor.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de Asia Team, traducatorii acetui proiect fiind cristinab si gligac2002.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com