“Luptatorul cu Flautul” este o alta productie asiatica care umplea salile de cinematograf in anii de sfarsit ai comunismului in Romania. Pentru cei care asociaza “filmele cu zburatori” cu cinematografia chineza, trebuie sa fie o surpriza sa constate ca aceasta productie e de fapt una nord-coreeana. Insa pentru diletantii care de obicei pun eticheta “made in China” la tot ce contine arte martiale, diferenta e insesizabila. In schimb, pentru cei care vad in aceste productii si altceva decat “chinezarii”, nu mica le poate fi surpriza sa constate ca de fapt “Luptatorul cu Flautul” era nimeni altul decat Robin Hood-ul literaturii populare coreene, Hong Gil Dong. Aventurile sale au fost publicate in timpul dinastiei Joseon, la sfarsitul secolului XVI, autorul lucrarii fiind creditat Heo Gyun (cunposcut in Coreea drept primul scriitor de romane). De fapt, un anume Im Kkokjong, un bandit si erou popular, a fost cel care a inspirat personajul Hong Gil Dong. Avand o gandire radicala, Heo Gyun visa la schimbarea societatii coreene corupte intr-un onesta, fara presiunea ierahiei sociale. Aceste idealuri l-au intruchipat pe personajul romanului sau, Hong Gil Dong. Lasand insa la o parte filonul istoric, trebuie spus ca productia nord-coreeana din 1986 nu are pretentia de a fi o ecranizare fideala a romanului medieval. Istoria e doar pretextul plasarii unor evenimente comune in scopul instrumentalizarii unor idei, cum e cea de egalitate sociala, considerata cu onestitate, la finalul filmului, ca utopica de realizatori, datorita timpurilor. Obiceiul nobililor de a-si lua concubine e criticat, desigur, ca si coruptia autoritatilor si exploatarea oamenilor de rand, pe acest fundal Hong Gil Dong fiind intruchiparea eroului poporului, ce lupta impotriva nedreptatilor de orice natura.

Gil Dong e fiul Lordului Hong, insa e nascut de o slujitoare a acestuia, stigmat care il va urmari toata viata. Desi fratele sau In Young e cel mai bun prieten al lui din copilarie, mama acestuia si stapana casei totodata il persecuta pe Gil Dong si pe mama acestuia datorita originii umile, dar si din invidie. In momentul in care banditii ravasesc provincia Phyongan, Regele, instigat de Primul Ministru Rim, il trimite pe Lordul Hong in provincie sa restabileasca ordinea. Pentru a-i fi alaturi in caz de nevoie, mama lui Gil Dong se ofera sa i se alature Lordului in indepartatul tinut, astfel ca pleaca pe urmle Lordului impreuna cu Gil Dong. Pentru a scapa definitiv de ghimpele din coasta, sotia Lordului Hong tocmeste niste talhari s-o ucida pe concubina si pe Gil Dong pe drum. Planul e la un pas sa reuseasca, doar ca la fata locului isi face aparitia un batran, care ii salveaza pe cei doi. Impresionat de stilul de lupta al maestrului, Gil Dong isi doreste sa devina discipolul acestuia si sa invete artele martiale. Dupa mai multi ani petrecuti in munti, destinul face ca talharii ce au incercat sa le ia viata sa le iasa din nou in cale…

Filmul e un amestec de legenda, arte martiale, actiune si mesaje ideologice, cu un scenario alert dar lipsit de soliditate, chiar naiv pe alocuri. Povestea e spusa pe intelesul omului de rand, ce trebuie sa perceapa nedreptatea ca izvorand din putreziciunea clasei conducatoare, a nobilimii decadente a Joseonului (de parca acest adevar pe care azi l-am arata cu degetul n-ar fi de actualitate in vremurile prezente…) Fiind fiul unei concubine cu un important nobil ministru la Curtea Regelui, Hong Gil Dong reuseste sa-si depaseasca conditia, devenind un aparator al celor sarmani, un razboinic priceput si, desigur, un luptator impotriva invadatorilor japonezi. De remarcat aspectul fizic placut al actorului distribuit in rolul lui Hong Gil Dong, Yong Ho Ri, un tanar debutant (a mai aparut intr-un film doar in 2001), care ne duce cu gandul la preselectiile dure din zilele noastre la care participa mii de aspiranti, in Coreea de Sud, cei selectati avand aspect de fotomodel. In schimb, in rolul domnitei Yon Hwa a fost distrubuita o actrita cu o infatisare total atipica unei eroine, avand o fata aproape rotunda, exact opusul frumusetii cautate azi de regizori pentru rolurile principale in filmele din Coreea de Sud. Mai trebuie spus ca in anii ’70-’80, Coreea de Nord avea o industrie de film (Kim Jong-il era un mare iubitor de filme, in special de actiune, gen Rambo), care insa dupa anii ’90 s-a prabusit. Pe atunci se realizau filme ce ajungeau, ca si cele chinezesti, in tarile “prietene” din spatele Cortinei de Fier, iar aceasta productie incearca sa spuna o legenda sub forma unui film kung-fu. E o combinatie interesanta, in special ca cel putin sub aspectul scenelor de lupta, producatorii acestui film au avut grija sa le faca spectaculoase, apeland la toate trucajele vremii vazute in atatea si atatea filme de gen chinezesti: salturi spectaculoase dublate de trucaje audio, lovituri si ele dublate audio ce suna ca niste impuscaturi, scene de lupta dinamice si captivante. Filmul a fost un succes de casa in Coreea de Nord, dar si in tari comuniste precum URSS, Bulgaria sau Romania. Mai mult, chiar un grup de transfugi nord-coreeni au considerat “Luptatorul cu Flautul” cel mai bun film nord-coreean din toate timpurile. Pentru cei nostalgici, “Luptatorul cu Flautul” e cu siguranta mai mult decat un film oarecare. Pentru cineva care il priveste detasat, e o productie buna pentru vremea lui, dinamica, incadrandu-se perfect in moda filmelor de arte martiale a Extremului Orient, ridicandu-se peste nivelul multor productii similare chinezesti ale vremii.

Traducerea a fost efectuata in premiera si in exclusivitate pentru asiacinefil de gligac2002 (Asia Team).

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil