Filmul de debut al regizorului coreean Kim Joon-sung, “Lucid Dream”, a fost pe de o parte o reusita sub aspectul calitatii, insa o mare dezamagire pentru producatori sub aspetul incasarilor de la box-office. Aproape 5 milioane de dolari a investit compania Rod Pictures in producerea acestui film, insa la box-office-ul coreean a obtinut incasari de doar 676.000 dolari. Oferta Netflix de a distribui in sistem pay-per-view acest film a venit ca o gura de oxigen pentru producatori, insa banii investiti nu au putut fi recuperati. Cauza esecului de box-office a fost o slaba promovare a filmului care, paradoxal, a fost finalizat inca din iunie 2015, deci timp suficient pentru promovare ar fi fost. Subiectul a fost unul peste nivelul celor abordate in cinematografia coreeana, realizarea pe masura, iar distributia una de zile mari de tot: Sol Kyung-gu in forma excelenta, revigorant si plin de surprize, Ko Soo cu o prestatie buna dar din pacate deja devenind obositor in roluri nenuantate, si Park Yoo-chun in ultimul rol (secundar) intr-un film inainte de incorporare (peste 2 luni va incheia socotelile cu armata, spre usurarea fanilor, astfel ca absenta lui pare a trece aproape neobservata odata cu lansarea acestui film in februarie 2017). Cu o asemenea distributie si cu o reteta de succes – thriller combinat cu fantezie SF – ce prinde oriunde pe mapamond, filmul nu avea voie sa performeze atat de slab la box-office. Ramane, insa, problema producatorilor, publicul fiind singurul care are de castigat urmarind “Lucid Dream”, timpul investit in vizionarea lui fiind pe deplin rasplatit.

Choi Dae-ho (Ko Soo) e un reporter incomod. Dezvaluirile sale creeaza mari probleme afaceristilor corupti, care cred ca banul rezolva orice. Sotia lui a murit, grija fiului sau Min-woo cazand pe umerii matusii acestuia, el fiind toata ziua ocupat cu serviciul. Cu toate acestea, Min-woo reprezinta prioritatea lui in viata, mai ales ca acesta e o fiinta foarte fragila, orice cazatura sau sangerare putand sa-i fie fatala. Intr-una din zile, se duce cu fiul sau in parcul de distractii, iar ceea ce trebuia sa fie o zi fericita se transforma intr-un adevarat cosmar. Mai intai vede un fotograf in varsta facand insistent poze fiului sau, dupa care se trezeste doborat de un ac, cand isi revine constatand ca Min-woo a disparut. Timp de 3 ani de zile viata lui Dae-ho se transforma intr-un cosmar, cautandu-si cu disperare fiul. Agreseaza chiar politicieni sau oameni sus-pusi, starnind scandaluri publice, crezand ca acestia, din razbunare pentru dezvaluirile sale, i-au rapit copilul. Sectia de politie a devenit o locatie des frecventata, iar aici il cunoaste pe detectivul Song (Sol Kyung-gu), caruia ii starneste mai mult mila decat scarba. Insa nici politia nu a facut vreun progres, dupa 3 ani, iar termenul de prescriere se apropie… In momentul in care citeste pe internet de o metoda practicata in strainatate pentru prinderea unor rapitori, Dae-ho decide sa apeleze la “visele lucide” pentru a afla ce s-a intamplat cu fiul sau…

“Lucid Dream” e o productie dupa un tipic hollywoodian, extrem de echilibrata, in care tensiunea si fantezia se imbina in egala masura pentru a oferi o poveste electrizanta, la capatul careia nu poti decat sa te intrebi “De ce s-a terminat atat de repede ?”. Iar daca adaugam elementele tipice de drama ce fac parte din ADN-ul coreean, rezulta un cocktail de adrenalina si suspans care va tine cu sufletul la gura pe toata lumea. Nu doar distributia stelara te cucereste, ci insasi povestea, ce are ceva din realitatea lui “Matrix”. Nu va asteptati la o avalansa de efecte vizuale realizate pe calculator, nu acesta a fost scopul acestui “Matrix” coreean, efectele speciale fiind doar unul din ingredientele puse in interesul firului narativ. Evadarea personajelor din lumea reala in cea a viselor e una bine orchestrata sub aspect vizual, fiind fara indoiala punctul de atractie al productiei in jurul caruia graviteaza toate evenimentele. Veteranul Sol Kyung-gu, diferit fata de rolurile sale anterioare, chiar mai proaspat decat in recentele sale productii The Long Way Home sau Cold Eyes, ne ofera un recital de maestru, in timp ce Ko Soo, mereu fascinant, parca refuza sa iasa din tipicul rolurilor de bun familist, uitand ca fiecare rol nou trebuie sa fie o provocare. La aproape 40 de ani, insa, mai are la dispozitie un deceniu sa inteleaga acest lucru si sa devina cu actor mare. Park Yoo-chun are un rol secundar bun, insa cu siguranta prea mic si banal pentru a-si multumi numerosii fani, ramanand in memoria cinefililor iubitori ai cinematgrafiei coreene cu prestatia din “Sea Fog”. Alert, imbinand misterul cu tensiunea si fantezia SF, “Lucid Dream” se dovedeste o productie comerciala ce satisface pana si pe cei mai pretentiosi fani ai genului. Pornind de la o notiune concreta (atat cat poate fi considerat concret un… vis), filmul exploreaza cu ajutorul imaginatiei realitatea viselor, pe care o aduce in prim plan si o transforma in principala atractie ce fascineaza spectatorul. Chiar e posibil sa te intersectezi cu visele lucide ale altor persoane, sa descoperi prin vis amanunte care in mod normal scapa atentiei in lumea reala ? Este memoria noastra vizuala asemeni unui hard-disk care reda culori, imagini mai mult sau mai putin clare, amintiri, intr-o forma reala sau deformata de “mediul de stocare”, creierul uman ? O multime de provocari si de intrebari ce tin mai degraba de domeniul fantasticului pana si in secolul tehnologiei ultra-sofisticate in care traim. Poate tocmai de aceea “Lucid Dream” e atat de fascinant; ne pune imaginatia la lucru, ne face sa gandim, sa ne inchipuim o multime de scenarii. In cele din urma, doar unul va avea finalitate, cel ales de regizor, iar surpriza va fi de proportii, filmul avand parte de o rasturnare de situatie surprinzatoare spre final. Unul din cele mai bune thrillere fanteziste coreene ale ultimilor ani, o adevarata delectare pentru cei ce adora astfel de productii.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil