In ultimii ani, filmele turcesti au ajuns sa obtina recunoasterea internationala a valorii lor ca urmare a succesului catorva pelicule obtinut la festivalurile internationale principale de film. Tot mai multe filme turcesti sunt prezente an de an in agenda unor festivaluri precum cel de la Berlin, Venetia sau Cannes. Este si cazul peliculei „Kosmos”, prezent anul trecut in sectiunea „Panorama” a Festivalului International de Film de la Berlin. Principalul festival de film din Turcia, „Portocala de Aur” din Antalya, a recompensat filmul cu 4 premii: Cel mai bun film, Cel mai bun regizor si Cea mai buna imagine, la care se adauga si Distinctia Speciala acordata de juriul festivalului pentru conceptul sonor. Regia este semnata de Reha Erdem, care a scris si scenariul.

Un om cat un punct negru tulbura albul absolut al zapezii, initial venind iar la final plecand, in timp ce atmosfera de razboi, propaganda pro si contra deschiderii granitelor plus cateva jafuri si crime inedite tulbura armonia unui sat turcesc. Totul pare a fi oprit in loc, oamenii sunt incremeniti in casele lor darapanate ori in ceainaria unde se aduna sa dezbata molcom, daca nu chiar muteste, prezentul in schimbare.Regizorul Reha Erdem manevreaza cu tact si maiestrie secvente punctuale care sporesc senzatia de frig si amortire umana, filmul fiind o capodopera artistica in filmografia turca.

Battal, un om sarman si aparent nebun, apare dinspre coline si salveaza viata unui baietel pe cale de a se ineca in rau. Este gazduit si recompensat de oamenii simpli dar pragmatici ai satului, i se ofera adapost si hrana, chiar si o vorba buna, insa cand i se da ocazia de a munci pentru a-si castiga existenta intre localnici, isi recompenseaza gazdele recurgand la furturi repetate. Personajul misterios surprinde periodic prin puterea ciudata de a vindeca bolnavii si suferinzii, dar si prin aceea de autovindecare mai mult decat rapida, absenta unor cicatrici firesti starnind si ea reactii la nivelul comunitatii. Ceea ce la inceput ii aduce recunostinta satenilor ii aduce in cele din urma izgonirea, in momentul in care un copil vindecat de mutenie si violenta moare subit.
Citate biblice, parabole si pilde spuse pe un ton de salut, fara patos ori asteptari, cadreaza bizar in contextul incremenit in care pare a se afla omenirea.

Farmecul si meritul peliculei il reprezinta realizarea propriu-zisa: scene cu privirile flamande ale animalelor salbatice si cele expresive ale animalelor sacrificate din abatoare, filmarea in sine a unei lumi destramate cu cladiri arse, blocuri de locuinte abandonate, spatii in care singura sursa de caldura este ceaiul deasupra unui foc firav. Muzica de fundal este compusa din tipete umane si croncaneli de ciori, sunete de pietre cazand, claxoane si semnale radio. Prezenta si absenta vantului impun ritmul, iar comunicarea stridenta, insa nearticulata, dintre Battal si frumoasa copila Neptun transpune spectatorul intr-o dimensiune instinctuala a omului, in care ritualul amoros revine la sunete de curtare specifice pasarilor. In replica la numele pe care si-l alege Neptun, Battal se autodenumeste Kosmos. Lucrurile par a deveni suprarealiste si a urma un curs neasteptat in momentul in care in apropierea satului aterizeaza asemeni meteoritilor un obiect despre care se pot face doar supozitii.

„Kosmos” nu e un film pentru oricine, putand parea o pelicula stranie pentru consumatorii obisnuiti de filme comerciale, si chiar pentru admiratorii cinematografiei experimentale. Totusi, ramane un film minunat, profund si mult mai inteligent ca nenumarate filme mult mai cunoscute pe aceasta tema. Un film artistic incantator, o delectare pentru iubitorii genului, unul din cele mai bune filme turcesti din ultimii ani.

Prezentare realizata de lionceau21 – asiacinefil.com