Linistea Joomoonjin-ului, un mic orasel de provincie coreean cunoscut pentru celebra sa piata de peste si pentru caracatita gatita asa cum numai localnicii stiu, e tulburata de zvonurile existentei unei fantome intr-o vila parasita dintr-o zona muntoasa. Micuta Ji Na (Hwang Bo-ra) e hotarata sa alunge fantoma despre care se vorbeste, astfel ca impreuna cu varul ei mai mare porneste in temerara misiune. Daca ultimul o ia la sanatoasa in momentul in care aude niste zgmote ciudate in casa, Ji Na ramane sa infrunte cu curaj sursa zgomotului, o aratoasa… fantoma (Kim Ki-bum). In loc sa se sperie de aceasta, Ji Na se indragosteste de ea si o viziteaza periodic, spre surprinderea matusii si varului ei. Doar ca cu cat incearca sa se apropie mai mult de fantoma, Ji Na e tot mai tare respinsa de aceasta. Pentru a restabili linistea in comunitate, familia lui Ji Na e decisa sa porneasca cruciada impotriva misterioasei fantome, aducand feluriti samani la vila…

Filmul veteranului Ha Myoung-joong (63 de ani la data filmarilor), “Joomoonjin” (2010), se doreste a fi o poveste romantica fantezista care sa cucereasca inimile oricarui indragostit. Doar ca lipsa de experienta a regizorului e vizibila, rezultatul fiind un fiasco total. Intai de toate trebuie spus ca filmul ii readuce impreuna, de aceasta data intr-un proiect pentru marele ecran, pe tinerii actori Kim Ki-bum si Hwang Bo-ra, ce au mai colaborat in serialul de familie “Rainbow Romance” din 2005, unde timp de 243 de episoade au fost o companie agreabila pentru fanii k-dramei. Fost membru al formatiei Super Junior, Kim Ki-bum a parasit-o in 2009 pentru o cariera in lumea filmului, “Joomoonjin” fiind primul si ultimul lui film pentru marele ecran realizat de atunci. A mai aparut in 2 seriale tv coreene (avand un rol secundar in celebrul Deep Rooted Tree), ultimele 2 aparitii fiind in 2 seriale chinezesti. In schimb, Hwang Bo-ra, care in mod surprinzator joaca rolul unei adolescente de 15 ani desi la data filmarilor avea 27 de ani (!), a avut o cariera mult mai de succes, aparand intr-o multime de seriale (Cunning Single Lady, Mr. Baek, Arang and the Magistrate) si filme (Chronicle of a Blood Merchant, Ordinary People, The Phone). Intre cei doi, din pacate, nu exista o chimie in “Joomoonjin”, insa in mod surprinzator aceasta o regasim intre Kim Ki-bum si cea care i-a fost partenera de viata din film, actrita Park Ha-soon, povestea celor doi fiind una colaterala in povestea principala.

Asadar, un prim punct slab al productiei e o chimie absenta intre protagonisti. Hwang Bo-ra cu siguranta impresioneaza prin prestatia sa, insa restul distributiei lasa de dorit. Kim Ki-bum abia rosteste cateva replici in tot filmul, ipostaza de “fantoma” cu plete si ochi stralucitori prinzandu-l bine doar sub aspectul imaginii, talentul sau actoricesc fiind absent. Dar nu trebuie sa ne mire lipsa lui de experienta, sa nu uitam ca provine din lumea muzicii, a starurilor k-pop ce si-au incercat norocul in lumea filmului (o moda la sfarsitul primului deceniu de Hallyu), iar daca nu socotim Attack on the Pin-up Boys, filmul din 2007 in care doar isi imprumuta vocea ca narator, practic acesta e unicul rol pentru marele ecran pe care l-a avut vreodata. Un alt aspect negativ al productiei e dat de experienta regizorului. Desi la data filmarilor avea 63 de ani, Ha Myoung-joong a mai regizat un singur film in toata cariera sa, “Mother”, insa acesta nu e celebrul film din 2009, multipremiat, ce ii apartine cunoscutului Bong Joon-ho, ci o productie low-budget din 2007, in care el insusi are rolul principal masculin. Lipsa de experienta in plan regizoral se vede cu ochiul liber, multe scene fiind filmate primitiv, iar montajul lasa de dorit. Multe scene sunt mai degraba de umplutura, fara vreo relevanta in justificarea povestii sau intarirea coeziunii personajelor. Stim extrem de putine si vagi lucruri despre personajele principale, fara ca scenariul sa se oboseasca sa ne explice anumite detalii pe care trebuie sa le intuim. Atmosfera productiei e mai degraba una de film rural specifica anilor ’90, decat una a anului 2010, in care filmul coreean a progresat fata de acea perioada. Povestea este extrem de simpla si previzibila, trailerul de prezentare al filmului e “subtirel”, prost facut si dezvaluind aproape intreaga poveste, iar daca mai adaugam faptul ca pe langa regizor, au mai existat 2 scenaristi, uitandu-ne la produsul final ne intrebam cum de “Joomoonjin” poate dezamagi atat de mult. Pe langa interpretarea excelenta a actritei Hwang Bo-ra, filmul mai are un atu: o coloana sonora minunata, din pacate mult prea stilata pentru ce are de oferit scenariul. Impresia finala este ca acest film de duzina a recurs la toate trucurile genului romantic/fantezie coreean pentru a iesi in evidenta, dar nu a reusit nici un moment sa-si depaseasca conditia modesta. Daca va decideti sa-l vizionati, sa nu aveti nici o asteptare de la “Joomoonjin”, poate in acest fel cele 90 de minute ale sale vor trece mai repede. S-au vazut filme similare mult mai reusite, inclusiv in cinematografia coreeana.

Traducerea, adaptarea si timingul, retusat manual linie cu linie, alaturi de munca de editare audio, au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil