Unul din evenimentele ce marcheaza sfarsitul acestei perioade de „democratizare” este un incident petrecut in 1948. Ca parte a procesului de democratizare, autoritatile de ocupatie au incurajat, initial, sindicatele. Ulterior si-au schimbat parerea vazand ca fosti lideri cu orientari marxiste si comuniste si-au asumat pozitii de conducere in cadrul acestora. Intre martie 1946 si august 1948, sindicalistii studiourilor „Toho” au tinut 3 greve de proportii, obtinand importante concesii. Heinosuke Gosho, deja un regizor consacrat, isi amintea despre acei ani, vorbind despre faptul ca aceste greve au dus nu doar la oprirea filmarilor la „Once More”, ci si la divizarea echipei de filmare si a protagonistilor filmului. Unii dintre acestia erau de partea grevistilor, in timp ce altii au format un nou sindicat, „Noul Toho” si au parasit echipa de filmari. Cu greu productia a putut fi definitivata, in aceste conditii; mai ironic e faptul ca subiectul filmului era mai mult decat la ordinea zilei, raportat la evenimentele petrecute in timpul realizarii lui.

Heinosuke Gosho nu era un simplu regizor; acesta era puternic implicat in miscarea sindicala. Dupa ce se incheiau filmarile, acesta participa la adunari ale sindicalistilor si chiar se deplasa pe teren in vederea strangerii de fonduri pentru organizarea unei greve de proportii. Acesta declara, referitor la acele evenimente: „Nu puteam sta, pur si simplu, sa privesc cum oameni care cu devotament m-au ajutat sa fac filme, ss fie concediati. Nu eram un comunist, insa nu puteam ramane indiferent la situatia critica a prietenilor mei„.

Pe 19 august 1948, Gosho, ca si alti cineasti cu o gandire similara, nu neaparat de orientare de stanga, au participat la o greva de rasunet in istoria studiourilor Toho, dar si a cinematografiei japoneze. Excelenti realizatori, scenaristi sau actori ai timpului au protestat ca urmare a concedierii lor de catre nimeni altul decat… reinstalatul la carma studiourilor „Toho”, Ichizo Kobayashi, privit de americani drept raul cel mai mic.

Toti cei cu orientari de stanga, membrii ai sindicatului, au fost dati afara, netinandu-se cont de valoarea lor in domeniu. Greva a devenit violenta, iar pentru inabusirea ei armata americana de ocupatie a intervenit cu tancurile, mitralierele si chiar cu avioanele (!) pentru a intimida multimea grevistilor. A doua zi, un director de imagine al lui Gosho si alti grevisti apareau pe prima pagina a ziarelor, insotiti de titluri de o schioapa: „Luptatorii Rosii”.

Ordinea odata restabilita a dus la „curatarea” studiourilor „Toho” de elementele „rosii”. Fostilor sindicalisti li s-au desfacut contractile de munca, acestia organizandu-se intr-un fel de cooperative ale cineastilor, sprijinite de diverse sindicate si organizatii independente. Filmele lui Hiroshi Shimizu, „Copiii de la stupi” si al lui Satzuo Yamamoto, „Orasul violentei” marcheaza, astfel, debutul productiilor independente, care nu mai tin de studioul care a detinut multa vreme monopolul in industria cinematografica japoneza. O noua pagina din istoria filmului japonez era pe cale a se scrie.

VA URMA

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com