Filmele de familie sunt o prezenta destul de rara in peisajul cinematografic coreean contemporan, domeniul fiind acaparat aproape in totalitate de industria k-dramelor. Si ne referim aici la filmele de familie cu happy end, cu un ton relaxat, amuzant, nu la cele ce prezinta o drama familiala in scopul de a smulge niste lacrimi privitorului. Dar filmele de familie coreene care sa aiba la baza un o scriere a unui autor american e chiar un lucru inedit. “How to Steal a Dog” are la baza nuvela omonima a autoarei americane de carti pentru copii Barbara O’Connor, ce a publicat-o in 2007. In mod surprinzator, niciun producator de la Hollywood nu a fost tentat sa incerce o ecranizare, asa ca au facut-o coreenii. Desigur, scenariul este adaptat la realitatile din Coreea, astfel ca productia pare una autentic coreeana, desi stilul hollywoodian se regaseste de la inceput pana la sfarsit. Din distributie fac parte actori din generatii diferite, greul fiind dus de actorii copii, protagonistii povestii. In rolul principal o vedem pe Lee Re, care la 8 ani e impresionanta, avand o mimica si un talent iesit din comun. De altfel, aceasta a aparut recent in serialul Super Daddy Yeol, dar si in Six Flying Dragons, care e difuzat in prezent in Coreea. Hong Eun-taek, ce joaca rolul fratelui mai mic al lui Lee Re avea doar 6 ani la data filmarilor si, lucru notabil, are un fratior mai mare cu 1 an, Hong Hyun-taek, ce e si el actor, aparand deja in peste 5 seriale (Eun-taek a fost distrubuit deja in 4 seriale, acesta fiind debutul intr-un film pentru marele ecran). Cainele Garry, un Terrier, a fost selectat pentru rolul Wolly dupa auditii dure (si pentru cainii ce devin vedete exista asa ceva !) din alti 200 de caini, inaintea filmarilor avand parte de un antrenament ce a durat 3 luni. Pe Kang Hye-jung, mama copiilor, o revedem dupa rolul din “Miss Ripley”, in timp ce pe Lee Chun-hee ni-l amintim din numeroase seriale si episoade speciale in care a fost distribuit. Exista si cateva “piese grele” in distributia acestui film, precum Kim Hye-ja (care la 74 de ani revine pe marele ecran dupa succesul lui “Mother”), Choi Min-su (ce nu mai are nevoie de nici o prezentare) si Lee Hong-ki, membru al formatiei FT Island, ce are un rol minor. Filmul a avut 2 nominalizari (Cel mai bun regizor, Kim Sung-ho, si Cea mai buna actrita in rol secundar, veterana Kim Hye-ja).

Ji-so si Ji-suk traiesc impreuna cu mama lor intr-o dubita. Tatal i-a parasit in momentul in care a dat faliment, casa si toate bunurile le-au fost confiscate de creditori, iar tot ce le-a ramas a fost o dubita cu care tatal lor facea livrari de pizza si… un bilet lasat de acesta familiei, in care promite ca revine dupa o saptamana. Timpul a trecut, ira viata a mers mai departe. Ji-so a ajuns eleva in scoala primara, Ji-suk, fratele mai mic, oscileaza intre gradinita si clasa intai din cauza lipsei banilor, in timp ce mama lor lucreaza pe unde apuca, pentru a le asigura minimul mecesar. Dar visul tuturor e sa aiba o casa, ca orice familie normala, si sa nu-si mai traiasca noptile in dubita ingusta in care s-au obisnuit deja. Intr-una din zile, Ji-so vede un afis in vitrina unei agentii imobiliare si ramane cu impresia ca poate cumpara o casa cu… 500 $. Cum mama ei nu dispunea de aceasta suma, impreuna cu colega ei de clasa si cu fratele mai mic pune la cale un plan: sa rapeasca un caine, pentru ca mai apoi, cand proprietarul va da anunturi pentru gasirea lui, sa-l restituie in schimbul recompensei. Tinta ajunge Wolly, un caine obisnuit al proprietarei restaurantului de lux “Marcel”, o bunicuta aspra foarte atasata de catelus. Dar o multime de incurcaturi se ivesc pe parcursul planului…

“How to Steal a Dog” e o poveste de familie usoara, spusa in pur stil hollywoodian, ai carei protagonisti sunt niste copii si un catelus simpatic, si in care personajele adulte sunt secundare. Cu o asemenea atmosfera degajata, e o placere sa urmnaresti povestea, care dincolo de naivitatile ei si tonul vessel, are si accentele sale dramatice inerente. Perspectiva copiilor asupora lumii e, cum se putea altfel, naiva, inocenta si plina de culori vii, asa cum am vazut cu totii odata lumea in copilarie. Filmul are insa si note de realism, in momentul in care imaginarul copiilor se ciocneste de lumea persoanelor adulte si, implicit, si a greutatilor vietii reale. Cei doi copii, Ji-so si Ji-suk, duc o viata mai putin obisnuita in raport cu colegii lor sau alti copii de varsta lor. Sunt constransi in fiecare moment sa aleaga cele mai ieftine optiuni, trebuie sa invete sa profite de gratuitati la standurile de degustari din supermarketuri, sa minta ca au o casa si chiar o familie fericita. Cu alte cuvinte trebuie sa mimeze fericirea si copilaria normala traita in sanul unei familii iubitoare, care din pacate e vaduvita de absenta permanenta a tatalui din orizontul ei. Iar de la aceste lipsuri se nasc, nu fara sa realizeze, o multime de frustrari: cea de a fi evitati de colegii de clasa si de a nu avea prieteni, cea de a fi luati peste picior de copiii ce provin din famnilii obisnuite, cea de a nu putea organiza o petrecere aniversara in propria casa, asa cum fac ceilalti copii anual. Iar daca mai pui si faptul ca mama nu stie sa gateasca, fiecare trebuind sa se descurce cum poate, ajungi sa realizezi ca la varsta cand altii se bucura de copilarie si de dobandirea unei educatii solide care sa-i ajute in viata, cei doi prichindei ai nostril ajung sa cunoasca latura cenusie a vietii si sa se obisnuiasca cu ea, de voie, de nevoie. Naivitatea lor e puntea de evadare din aceasta copilarie nedorita spre o lume asa cum si-o inchipuie ei, in care o casa sa coste 500 $, in care sa poti obtine acesti bani “gasind” un caine pierdut de stapan si in care sa excluzi rautatea adultilor ca premisa a fericirii eterne. Intreaga aventura care incepe cu planul lor se transforma, de fapt, intr-o calatorie initiatica in cunoasterea, cu sau fara voia lor, a unor comportamente umane reprobabile, precum furtul, lacomia, goana dupa bani prin orice mijloace, la care omul uneori recurge ca unica alternative pentru bunastare sau satisfacerea unor nevoi personale. Dar mai presus de toate, filmul ne spune povestea unei fetite care se lupta sa vada ce este corect si onest intr-o lume in care totul pare gresit si prefacut. Poate ea sa schimbe ceva ? Actrita-copil din rolul principal, Lee Re (8 ani la data filmarilor), e adorabila, are un talent deosebit; multi regizori se plang de faptul ca e greu sa lucrezi cu actorii copii, insa acesta e mai degraba un cliseu pentru cazul lui Lee Re, care nu joaca un rol, ci pur si simplu se comporta cu o naturalete dezarmanta in rolul ei, fiind atat de convingatoare incat totul a iesit pur si simplu perfect. Si ceilalti actori-copii au fost deosebiti, fiind unul din putinele filme coreene in care actorii copii ii eclipseaza total pe actorii adulti, unii cu nume, cum e veterana Kim Hye-ja, foarte crispata si care nu reuseste sa inspire teama pe care personajele din jurul ei incearca sa o induca in privinta imaginii ei. Lee Chun-hee e ideal in roluri negative, in timp ce Choi Min-su interpreteaza cu blandete rolul unui rocker fara adapost ce a pornit cu motocicleta cu atas prin tara, de dragul aventurii. Lee Hong-ki, aflat la al doilea rol intr-un film dupa prestatia excelenta din Rockin’ on Heaven’s Door, a complet artificial in cele cateva cadre in care apare, in rolul unui livrator de pizza. Per ansamblu, un film de familie placut, ce are destule momente simpatice incat sa fie ofertant pentru orice iubitor al genului.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil