“Heartbeat” (cunoscut si ca “Heart”) este un thriller dramatic inspirat din lumea transplanturilor de organe, care ridica o problema esentiala: pana unde poate merge disperarea umana cand vine vorba de salvarea unei vieti printr-un transplant de organe prelevate de la o persoana in viata, dar care ii poate aduce acesteia din urma sfarsitul ? Cat de moral este ca in schimbul unei sume de bani cineva sa moara pentru ca altcineva sa poata trai cu un organ vital ca inima donatorului ? “Heartbeat” nu este primul film de acest gen inspirat din lumea transplanturilor mai mult sau mai putin legale pe care tehnologia si evolutia lumii medicale de azi o permit, insa e poate primul film in care exista o abordare morala diferita a problemei, vazuta din ambele unghiuri, atat a donatorului cat si a primitorului. Regia e semnata de Yoon Jae-Keun, aflat la debutul regizoral, iar scenariul e scris in intregime tot de el (”Hello Schoolgirl” si “My New Partner” fiind doua din scenariile unor filme de success ale acestuia). In distributie se regasesc nume cunoscute: Park Hee-Il (pe care asiacinefilii cu siguranta si-l mai amintesc din rolul memorabil din “Modern Boy”), Kim Yun-jin (nimeni alta decat protagonista din blockbuster-ul Shiri, filmul ei de debut), Kim Sang Ho (recent vazut in roluri secundare in Champ, Moby Dick sau City Hunter). La box-office, filmul a avut aproape 7 milioane de dolari incasari in 2011.

Yun-Hee e o mama singura trecuta de 30 de ani, al carei sot a murit si care trebuie sa se descurce impreuna cu fetita ei. Aceasta din urma si-a trait toata viata in spital, avand nevoie urgenta de un transplant de inima. In ciuda eforturilor mamei, in ciuda sperantelor si uneori a clipelor cand acest transplant era aproape de realizare prin gasirea unui donator compatibil, intr-un final nimic nu se concretizeaza. Timpul trece, iar situatia fetitei devine critica. La fel si disperarea mamei, care ajunge sa ia legatura cu interlopi dubiosi implicati in traficul de organe, care in schinbul unei sume consistente de bani sunt dispusi sa gaseasca imigranti la fel de disperati care sa-si doneze inima.
Hee-do e un pierde vara arogant, ce traieste imprumutandu-se de la prieteni, si care spera ca intr-o zi sa-si aiba propria afacere, eventual una de inchirieri masini de lux sau un atelier auto. Daca nu ar fi fost ajutat de mama sa, probabil de mult ar fi sfarsit omorat de interlope. Relatia lui cu mama sa era una rece: de la moartea tatalui sau, mama sa a incercat sa-si reface viata alaturi de un individ bogat. Acum, pentru ultima oara, il scoate din belea pe fiul ei, dandu-i 10.000 de dolari si spunandu-i sa nu o mai caute, deoarece pleaca in Statele Unite sa-si reface viata. Fiul, nerecunoscator, nu pune mare pret pe ajutorul mamei sale si, din contra, o trateaza cu rautate, chiar ranind-o.
Doua familii disperate, al caror destin se intretaie in momentul in care mama lui Hee-do are un atac cerebral si intra in coma. Imediat vestea compatibilitatii inimii acesteia cu inima fetitei lui Yun-Hee aduce o raza de speranta pentru mama aflata in cautarea unei inimi compatibile. Dar anumite lucruri pe care Hee-do le afla despre mama lui vor schimba radical datele problemei, fiul risipitor incercand cu orice pret sa-si salveze de la moarte mama pentru a-si rascumpara toate greselile. Iar pentru asta e dispus sa faca orice.

O drama tensionata ce prezinta o situatie greu de imaginat. Doua familii isi cauta salvarea prin intermediul unui transplant, inainte ca totul sa fie pra tarziu. Ritmul filmului este alert, iar tensiunea se acumuleaza treptat. Desi regizorul Yoon Jae-Keun se afla la primul film din cariera, realizarea de ansamblu este una buna. S-a folosit mult camera mobila, imaginile in miscare putand fi uneori deranjante, insa majoritatea filmelor Hollywoodiene sunt filmate prin aceeasi metoda.Scenariul este bun, insa povestea putea fi putin mai solida, la montaj existand la un moment dat prea multe cadre legate unele de altele fara a avea legatura intre ele, alternand cele doua povesti. Metoda clasica consta in redarea mai multor cadre consecutive a unei povesti, urmata de cadrele celeilalte povesti, insa de aceasta data regizorul le imbina prea des, poate in scopul de a spori tensiunea si a o transmite spectatorului. Scopul a fost atins doar partial, in special ca in prima parte scenariul este prea simplist. Ce aduce nou acest film e perspectiva moralitatii personajelor in aceasta lume a transplanturilor, scenaristul evitand sa-si plaseze personajele la poluri opuse, unii sa fie eroi iar ceilalti personaje negative prin desavarsire. Amandoua personajele principale isi traiesc propria drama si cauta cu disperare sa-si faca datoria de oameni, insa dintr-o perspectiva diferita. Cei doi protagonisti sunt atat personaje pozitive, cat si negative in masura in care sunt aduse in aceasta ipostaza de disperare. Filmul abordeaza teme precum traficul ilegal de organe platite la comanda, etica medicala, religie sau moralitate, imbinandu-le pe toate pentru a aduce profunzime si a exploata la maxim tensiunea. Personajele se transforma in continuu, iar evolutia povestii este inpredictibila, evitand cliseele genului.

“Heartbeat” este o drama tensionata diferita de alte filme similare de gen, amestecand impreuna o varietate de elemente diferite intr-un intreg captivant. Un film reusit, de aproape 2 ore, cu un final imprevizibil si cu un regizor de perspectiva, care promite foarte multe. Si nu in ultimul rand, un film care ridica multe intrebari legate de moralitatea justificarii luarii unei vieti pentru salvarea unei alte vieti printr-un transplant, si a dreptului unei fiinte umane, din punct de vedere religios, de a face un astfel de lucru.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com