Dupa ce ucide 6 femei fara ca politia sa reuseasca sa-i dea de urma, criminalul in serie Shin Hyun (Cho Seung-woo) se preda in mod inexplicabil, spre surpriza tuturor. Este imediat retinut, procesul face valva in mass-media si la scurt timp este condamnat la moarte fara a face recurs, recunoscandu-si toate faptele. Cazul acestui criminal in serie a produs si victime in randul politistilor, Han Jung-woo, detectivul de caz care l-a urmarit mult timp pe Shin Hyun luandu-si viata la putin timp dupa predarea autorului. La 6 luni distanta, o noua serie de crime are loc, victimele fiind tot femei. Primul caz atrage atentia echipei de investigatie atat prin cruzimea sa (victime fiind o mama adolescenta si pruncul ei abia nascut) cat si prin metoda prin care a fost infaptuita, ce se aseamana cu cea a primei crime a lui Shin Hyun. Detectiva Kim Mi-yun, fosta iubita a politistului ce s-a sinucis nereusind sa-l prinda pe Shin Hyun si detectivul Kang (Ji Jin-hee) preiau cazul si, gasind similitudini cu prima crima a lui Shin Hyun, il viziteaza pe acesta in detentie. Fara a obtine vreo informatie cruciala, ancheta intra in impas. Pana cand o a doua crima, similara cu a doua crima comisa de Shin Hyun, are loc. Cine sa fie autorul, cata vreme Shin Hyun e dupa gratii, iar criminalul isi ucide victimele in acelasi mod ca si Shin Hyun ? Dificilele cazuri ii mobilizeaza pe detective, iar evolutia invetigatiei nu inceteaza sa ii surprinda…

“H” e filmul de debut al cunoscutului actor Ji Jin-hee pe marele ecran, dupa aparitia in doua seriale la inceputul anilor 2000. Debutand foarte tarziu intr-un film de lungmetraj, la 29 de ani, Ji Jin-hee avea sa cunoasca celebritatea in special datorita rolurilor istorice din seriale tv, precum Jewel in the Palace, Dong Yi sau The Great Seer. In putinele filme in care a aparut prestatia sa a lasat de dorit, niciunul nefiind vreun succes de box-office. Paradoxal, rolul de politist din drama politista “H” a consemnat un plus pentru cariera sa viitoare, fiind rolul ce i se potriveste cel mai bine din filme inspirate din lumea contemporana, Ji Jin-hee fiind un actor croit parca pentru rolul de rege in dramele istorice. Partenera sa cu care are de rezolvat cazurile de crima in serie e interpretata de Yum Jung-ah (din “The Old Garden”, “The Worst Guy Ever” sau “Lovely Rivals”), o actrita care reuseste performanta de a intra perfect in pielea detectivei Kim, neschitanmd pe tot parcursul filmului decat un zambet ironic. De altfel, amandoi protagonistii sunt distanti unul fata de celalalt, preocupati de rezolvarea cazurilor, rigiditatea celor doi taind din start orice urma de simpatie fata de vreunul din ei. Asadar, nu poate fi vorba nici de chimie intre cei doi, nici de urmarirea vreunui fir romantic care sa aduca o raza de speranta intr-un film cenusiu spre negru. Regizorul prezinta povestea mult prea analitic, cu accent pe detaliu si pe descrierea unor fapte oribile, mersul anchetei fiind prezentat cronologic, pas cu pas, pana la ceea ce se doreste a fi “revelatia finala”. Practic in afara de urmarirea firului unei anchete, filmul nu prezinta nimic altceva, nu ne ofera ocazia de a cunoaste personajele in mediul lor (e drept ca ambii protagonisti sunt niste persoane singure, ranite si urmarite de un lucru nefericit din trecut, insa niciuna nu cauta consolare la cealalta, discutiile pe aceasta tema fiind de suprafata si de complezenta, mai mult sub forma unor replici ambigue ca si cum spusele unuia ii sunt indiferente celuilalt). Nedezvoltandu-se latura personala, regizorul ne ofera o imagine trunchiata despre impactul acestor cazuri asupra celor doi politisti, ce nu au decat un lucru in comun: faptul ca amandoi incearca sa renunte la fumat, fara a reusi. Asadar, tot un viciu, un lucru negativ, e cel care ii leaga, nici macar sentimental de colegialitate nefiind adanc inradacinat intr-un eventual comportament mai cald al lor. Filmul a fost nominalizat la Fantasporto – Festivalul International de Film Fantastic de la Porto (2004), obtinand aprecieri pozitive pentru atmosfera intunecata pe care regizorul reuseste sa o zugraveasca cu ajutorul unor imagini desprinse parca din filmele noir sau ale lui Takeshi Kitano, si a coloanei sonore minimaliste. Nu intamplator Bollywoodul a realizat un remake dupa aceasta productie in 2009, intitulata Amaravathi. Nu trebuie trecuta cu vederea nici prestatia lui Cho Seung-woo (Mutt Boy, Marathon, Love Phobia, The Sword with no name), care in rolul static al criminalului in serie are o prestatie remarcabila, zambind ironic mai tot timpul. Filmului nu-i lipseste tensiunea, mergand pe principiul atragerii spectatorilor in dezlegarea jocului de puzzle propus de scenaristi (e vorba de regizorul Lee Jong-hyeok si de scenarista Kim Hee-jae – Korean Peninsula, Holiday, Silmido, Face). Din pacate deznodamantul si turnura pe care o ia scenariul in final strica parca tot realismul filmului, dand impresia prabusirii unui castel de nisip cladit pe durata a aproape 2 ore. Fanii filmelor cu tenta politist-psihologica, cu criminali in serie si puzzle-uri de rezolvat vor fi prinsi de subiect, insa analizarea strict a acestei laturi devine obositoare, filmul fiind pana la un moment dat previzibil. “H” ramane un film “al vremurilor sale”, adica se incadreaza perfect in peisajul filmului coreean al inceputului de mileniu, cu lipsurile si atmosfera specifice acelor ani. Nu intamplator, dupa 2005, producatorii coreeni au renuntat la acest gen tocmai pentru ca s-a spus cam tot ce se putea spune, insa o comparatie cu cate o productie sporadica similara a ultimilor ani (cum e cazul unui Psychometry de exemplu) se pot observa uriasele progrese facute in materie de realizare a unor astfel de productii, cu scenarii mult mai consistente, coerente si mai bine puse in scena. Acum, dupa mai bine de un deceniu de la lansarea lui “H”, ai impresia ca privesti nici mai mult nici mai putin decat un film cu criminali in serie cum se faceau peste Ocean prin anii ’70-’80. “H” are farmecul sau, desi in sine e un film nercomandat minorilor, acesta existand pe piata in doua variante, una (cea actuala) fiind si cea din care au fost taiate scenele cele mai dure. Un film politist bun, realist pana la un punct, cu actori “reci ca gheata” si cu un scenariu care te infioara, amintindu-ne de unele din filmele lui Takeshi Kitano sau Johnnie To.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de Asia Team pentru asiacinefil, colaboratorii din echipa fiind cristinab si gligac2002.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil