Tanarul regizor coreean Kim Tae-gon, care pana in prezent nu s-a remarcat prin anterioarele sale filme (horror-ul “The Plot” in 2009 si drama indepedenta “Sunshine Boys” din 2012), a reusit in vara lui 2016 sa dea lovitura cu noua lui productie “Goodbye Single” (cu titlul in engleza “Familyhood”). Filmul a fost lider de box-office in primul weekend de la lansare, reusind sa stranga dupa prima saptamana in cinematografe 1 milion de bilete vandute. Pana la sfarsitul lunii de rulare in cinematografe, productia a vandut putin peste 2 milioane de bilete, incasarile totale fiind de 15 milioane de dolari, suma ce ii confera statutul de al 14-lea film coreean al anului 2016 in topul incasarilor. Cum totul tine, in industria de film, de marketing si imagine, realizatorii au stiut cum sa pacaleasca iubitorii genului comediilor romantice si au realizat un trailer ce sugereaza faptul ca am avea in fata o comedie de familie savuroasa. In realitate, trailerul cuprinde cam tot ce este mai savuros din film, insa nici vorba de comedie… La succesul productiei a mai contribuit si distributia de zile mari, cu Kim Hye-soo si Ma Dong-seok cap de afis, cu tanara actrita (inca copil) Kim Hyun-sun (16 ani la data filmarilor, pe care ne-o amintim din “Deep Rooted Tree”, “Bridal Mask” si mai ales “Gunman in Joseon”), cu veteranul Kim Yeon-geon (70 de ani, nimeni altul decat tatal celebrului Ha Jung-woo) si cu Lee Sung-min (din recentul “Real”) intr-un rol cameleonic.

Ko Joo Yeon (Kim Hye-soo) e o actrita in voga ce are lumea la picioarele ei. Producatorii celebrului serial “Shin Saimdang” o au in vedere pentru rolul principal, chiar daca a ratat la mustata premiul pentru Cel mai bun rol secundar la premiile anuale din industria serialelor de televiziune. Si totusi, in spatele unei imagini impecabile se ascund multe… defecte. Joo Yeon nu are tocmai inteligenta si maturitatea cu care multa lume ar credita-o, la prima vedere. E o persoana materialista, ajunsa la 40 de ani, innebunita dupa aventuri cu actori tineri pe care de multe ori ea ii lanseaza in industria serialelor de televiziune, traindu-si viata la maxim si visand ca intr-o zi se va marita cu unul din acestia. Consecinta acestei vieti amoroase agitate sunt scandalurile ce rasufla in presa de can-can, ultimul fiind si cel care pune capac la toate. Inselata de tanarul actor debutant Ji Hoon, cu care spera sa se casatoreasca, scandalul ajunge la urechile presei, creand o oarecare valva. De linistirea apelor se ocupa stafful actritei, practic “familia” ei neoficiala: directorul Kim (veteranul Kim Yong-geon), ce a avut grija de ea de la 20 de ani, cand i-a murit mama, stilistul Pyeung Goo (Ma Dong-seok), cel care practic joaca si rolul de “prieten” apropiat, desi e casatorit si are 2 copii, si cel de impresar al acesteia, soferita supraponderala Mi Rae si sotia lui Pyeong Goo (Seo Hyun-jin). Considerand ca a ajuns intr-un moment critic al vietii, Ko Joo Yeon ia o decizie radicala si pune la cale un plan special pentru a-si intemeia… o familie.

Filmul debuteaza ca o comedie usoara, insa la scurt timp accentele comice dispar cu desavarsire, “Goodbye Single” devenind o drama de familie cu multe improvizatii scenice ce nu reusesc sa te faca sa te simti prea degajat. Si asta pentru ca tema principala e una cat se poate de serioasa, explorand criza unei femei ajunse la 40 de ani care realizeaza ca toata viata si-a dedicat-o carierei de actrita si distractiei cu baieti tineri, in timp ce anii au trecut peste ea, imbatranind-o. Kim Hye-soo interpreteaza remarcabil o actrita pe val, Joo Yeon, al carei ultim scandal al carierei pare a o fi trezit la realitate. Constata ca la 40 de ani are o casa pustie, in care singura companie ii e cainele ajuns si el la venerabila varsta de 15 ani, iar gandul ca se va desparti curand de acesta o face sa realizeze cat de goala ii poate fi viata. Anturajul ei e format din stilistul Pyeong Goo (un Ma Dong-seok cum nu l-ati mai vazut !), care o cunoaste de 20 de ani si e confidentul ei, desi acesta e casatorit si are deja 2 copii, directorul companiei de impresariere, Kim, ce o are in grija de la 20 de ani in urma unei promisiuni facute mamei decedate a acesteia, si soferita Mi Rae, o executanta docila si extrem de eficienta. Acestia formeaza familia ei artificiala, pe care o reuneste si o serveste cu delicatesele ei ba prea picante, ba stangaci gatite de fiecare data cand are de comunicat o decizie importanta. Iar de aceasta data decizia o priveste mai mult ca in oricare alte dati, pentru ca e hotarata sa-si intemeieze o familie reala. Pentru asta are nevoie de un sot si, desigur, de un copil. Dar unde gasesti la 40 de ani ceea ce n-ai gasit la 20 ? In consecinta, pune la cale un plan imoral si ilegal de toata frumusetea, care urmeaza, in viziunea ei, sa-i indeplineasca visul. Ma Dong-seok este remarcabil si total inedit in rolul unui stilist convertit, de voie, de nevoie, in impresarul care le face pe toate. El pastreaza relatia cu presa, ii gaseste roluri actritei, face pe soferul cand lipseste Mi Rae, o incurajeaza pe Joo Yeon cand e dezamagita, o imbraca, se ocupa de imaginea ei, e un Stie-tot ce intotdeauna gaseste o solutie pastrandu-si sangele rece. Niciodata Ma Dong-seok, cunoscut ca un dur prin rolurile sale de pana acum, nu a interpretat un personaj de caldura sufleteasca si blandetea lui Pyeong Goo, ce e un familist convins, de o bunatate cum rar gasesti la un barbat fioros ca el. Cei doi actori, de altfel vedetele productiei, si-au adjudecat 4 din cele 5 nominalizari de care filmul a beneficiat (3 Kim Hye-soo si 1 Ma Dong-seok). Nu poate fi trecuta cu vederea nici interpretarea actritei-copil Kim Hyun-soo, care are unele momente sclipitoare. Una peste alta, “Goodbye Single” ne ofera o lectie de viata impresionanta, o poveste de familie plina de dramatism, inspirata in mod evident din unele filme de peste Ocean si de unele modele proaste preluate din societatea occidentala, care transplantate in traditionalista societate coreeana nu au cum sa nu duca la o ciocnire la nivel de mentalitate. Filmul oscileaza intre un umor usor, de fundal, pe alocuri mai putin reusit, si un dramatism sensibil, chiar socant spre final, ridicand multe intrebari constiintei generale. Daca nu pornesti vizionarea de la premisa ca te asteapta 2 ore de distractie continua, vei avea revelatia descoperirii unei drame contemporane profunde, bine structurate (chiar daca previzibila si pe alocuri lenta), solida ca mesaj si simbolistica, care nu te poate lasa indiferent.

Traducerea, adaptarea si refacerea integrala a timingului (prin rearanjarea si unirea liniilor de text) au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil