“Gone with the Bullets” (2014) e una din cele mai noncomformiste productii chinezesti ale ultimilor ani. La fel cum e insusi regizorul sau, Jiang Wen (va amintiti de anterioarele sale filme, “Let the Bullets Fly” si “The Sun Also Rises” ?). Cea mai noua productie a sa pare a fi o continuare “spirituala” a lui “Let the Bullets Fly”, si si aceasta a fost una extrem de costisitoare. Filmul a costat aproape 49 de milioane de dolari, insa a fost un succes de box-office, castigand aproape dublu, 83 de milioane de dolari. Lansata in China continentala pe 18 decembrie 2014 cu surle si trambite, productia e a doua dintr-o trilogie planuita de Jiang Wen (primul film din trilogie, Let the Bullets Fly, a fost un succes comercial – 140 de milioane de dolari in intreaga lume – si s-a bucurat de aprecierea criticilor de film) plasata in perioada timpurie a Republicii chineze. “Gone with the Bullets” are la baza o poveste reala, a unui caz petrecut la inceputul anilor ’20 in Shanghai, si care a fost extrem de mediatizat la vremea respectiva. Insusi Jiang Wen interpreteaza rolul principal, fiind secondat de 2 actori excelenti ce i-am vazut si in “Let the Bullets Fly”, Ge You si Zhou Yun. Shu Qi se alatura distributiei, fiind ca de obicei fermecatoare in rolul unei castigatoare de concurs de frumusete (stiati ca la cei 40 de ani pe care ii implinste in cateva zile, pe 16 aprilie, vedeta are 6 premii de interpretare si 9 nominalizari pentru rolurile sale ?) Costisitoarea productie a lui Jiang Wen a fost prezenta in competitie la Berlin anul trecut, (editie de care Romania isi aduce aminte cu drag deoarece Radu Jude a castigat Ursul de Argint pentru regia lui “Aferim”), avand parte de 8 nominalizari si 3 premii (acestea din urma obtinute, toate, la Asian Film Awards, pentru costume, design de productie si efecte vizuale).

In Shanghai-ul anilor ’20, Ma Zouri (Jiang Wen) e un playboy renumit pentru intermedierile si sfaturile sale date celor din lumea mondena a vremii. Fara o ocupatie anume, acesta se invarte in cercurile inalte si, avand un trecut inventat, pretinzand ca datorita lui a cazut Imperiul Qing si s-a instaurat Republica, reuseste sa convinga lumea buna de influenta sa si sa obtina astfel venituri considerabile din diverse comisioane. Cand la el vine Wu-Sapte, fiul puternicului lord razboinic Wu, care ii propune o afacere grandioasa de spalare de bani, Ma Zouri gaseste imediat si calea cea mai potrivita pentru asta: organizarea unui concurs international de miss sub numele „Escorta Natiunii”. Altfel spus o competitie de frumusete intre prostituate din intreaga lume, pe care el insusi o produce. Castigatoarea, o fosta miss a aceleiasi competitii pe cand aceasta era doar una locala, Wanyan (Shu Qi), il cunoaste din copilarie pe Ma si isi doreste ca acesta sa o ceara in casatorie. Insa Ma fiind un playboy prin excelenta, nu doreste sa-si asume responsabilitati si sa renunte la stilul sau de viata. Intr-una din seri, dupa ce consuma opiu, Ma si Wanyan pornesc intr-o plimbare in viteza cu masina prin Shanghai, iar dimineata, cand se trezeste, Ma o gaseste pe un canp pe Wanyaun, langa el, fara suflare. E momentul in care Ma devine un fugar, vanat de toata lumea, pana si de prietenii de mai ieri, pentru crima…

“Gone with the Bullets” nu este un film obisnuit, cu o structura clasica, neincadrandu-se in tipicul filmelor chinezesti de gen. Asadar, aviz amatorilor. Filmul lui Jiang Wen e o satira de epoca a carei logica e destul de dificila, ce poate crea probleme de acomodare publicului obisnuit cu povestile clasice. Satira merge atat de departe incat in unele momente ai impresia ca Jiang Wen, regizor, scenarist si protagonist, are ceva din geniul lui Fellini, sau din talentul unui Kubrick sau Orson Welles. Si nu inceteaza sa ne uimeasca prin apetitul sau pentru surprize, pe care ni le ofera cu fiecare film nou al sau. Si acest film, ca si cele anterioare, e structurat dupa modelul unei piese de teatru in trei acte, ce-ar putea fi simbolic numite: competitia de frumusete, Ma Zouri fugar si “Crima si Pedeapsa”. Totul are la baza un caz real: in vara lui 1920, Shanghai-ul a fost scandalizat de o crima monstruoasa. Peste tot, in cafenele, ceainarii sau cluburi, crima si procesul ce a urmat au fost subiectul zilei. Toata aceasta se datorau a doua motive: victima era o prostituata din high-life, foarte cunoscuta in Shanghai, iar ucigasul s-a dovedit a fi un manager din clasa de mijloc ce lucra pentru o respectata firma straina, un playboy prin excelenta. Victima, Wang Lianying, fusese aleasa in 1917 cea mai frumoasa curtezana din Shanghai, ce nu era o onoare de care oricine se putea bucura pe atunci. Se spune ca aceasta avea un temperament volatil, si ca ar fi rupt imediat orice relatie cu oricine ar fi ofensat-o sau i-ar fi displacut.Yan Ruisheng, barbatul care a planuit crima, isi pierduse recent slujba la o firma straina. Presa vremii il descrie ca pe un absolvent de universitate de 26 de ani, de peste 1,80 m inaltime, vorbitor fluent de engleza si franceza, ce a fost vazut frecventand viata de noapte a Shanghai-ului alaturi de Wang, si ea indragostita de acest stil de viata. Desigur, acest mod e viata nu putea dura decat atat cat durau si banii. Cand sursa de venituri pentru Yan a disparut, Wang s-a orientat spre altcineva. Cu toate ca-si pierduse locul de munca, Yan a continuat o vreme acest stil de viata, petrecand in continuare ca si cum ar fi fost fiul playboy al unei familii instarite, incercand sa-si recupereze starea la cazinouri. Cum era previzibil, a ajuns dator vandut la camatari, ce incepeau sa-l preseze. Ca o ultima solutie s-a intors la Wang, cerandu-i bani pentru a-si plati datoriile, aceasta refuzandu-l. Ura a ineput sa ii intunece mintea, punand la cale un plan de ucidere a fostei sale partenere de distractii, pentru bani. A facut rost de o masina de lux de la un vechi coleg de scoala, iar de la un alt prieten a imprumutat niste bani. In ziua crimei s-a imbracat luxos, a urcat in masina si s-a dus direct la Wang, spunandu-i ca a gasit o sursa de bani si ca vrea sa reia legatura cu ea, propunandu-i o calatorie in afara Shanghai-ului pentru a admira stelele in noaptea de vara. Wang si-a pus cele mai pretioase bijuterii si a acceptat plimbarea. Pe drum, chipurile, cei doi intalnesc doi prieteni de-ai lui Yan, complici dinainte stabiliti, ce sunt chemati si ei la plimbare, acceptand, desigur. La locul faptei, cei doi complici au adormit-o cu cloroform pe victima, apoi in absenta lui Yan, ce a dus un taran ivit pe neasteptate pe acolo la o plimbare cu masina, au strangulat-o si i-au furat bijuteriile. Revenit la fata locului, Yan si complicii au luat cadavrul cu gandul de a scapa de el in alta parte. Impartind prada pe drum, acest lucru a distras atentia lui Yan, ce a lovit un copac, avariind aripa masinii. A doua zi dimineata, proprietarul masinii a cerut explicatii pentru avarierea acesteia, iar Yan a realizat ca sunt prea multe dovezi ce-l incrimineaza, asa ca a fugit din Shanghai. La scurt timp, a fost descoperit cadavrul lui Wang, s-a emis mandat national de arestare a lui Yan si poza i-a fost publicata in toate ziarele. Dupa ce a ratacit o vreme panicat, a fost zarit de un politist intr-o gara nu departe de locul crimei si a fost arestat. Au fost gasiti si complicii, au fost toti judecati si conamnati la executare prin impuscare.

Toata aceasta poveste de viata privata a fost ecranizata la vremea respectiva in ceea ce a ramas cunoscuta ca fiind prima docu-drama chineza din istorie, “Yan Ruisheng”, in 1921. Timp de 6 luni, inaintea realizarii acestui film, a fost jucata o piesa de teatru pe aceasta tema, extrem de populara. Speculand un posibil castig financiar, mai multi antreprenori au investit in realizarea unui film. Acestia nu au apelat la scenariul piesei de teatru, ci au angajat un scenarist de profesie, ce a imbunatatit scenariul, iar pe alocuri chiar l-a rescris. Paradoxul e ca unii din antreprenori erau prieteni apropiati de-ai criminalului Yan, ce-au contribuit cu pretioase informatii despre cum era in realitate. Insusi interpretul lui Yan in acest film ce a scris istorie a fost un prieten de-al sau ce semana cu el.

Revenind la filmul lui Jiang, trebuie spus ca acesta a ales sa-l interpreteze personal pe Ma Zouri (numele de scena al adevaratului Yan), ceea ce e o deosebire de cazul real. Astfel, Ma Zouri e vioara intai pe toata durata filmului, scenariul fiind adaptat la aceasta situatie. “Cred ca acest lucru face povestea mai Shakespeareiana”, a spus Jiang. “Filmul este despre cum o persoana poate da fata cu publicul, societatea sau cu oamenii ce ii sunt ostili. Cum reactioneaza o persoana cand se confrunta cu un asemenea criticism ?” Tot de criticism a avut parte filmul lui Jiang si din partea autoritatilor chineze. Seara premierei de gala a trebuit anulata, in China, in momentul in care comisia de cenzura a cerut aproape 40 de modificari pe motiv de “materiale sensibile”, majoritatea cuprinse in dialoguri. Astfel se explica de ce in unele parti filmul e creditat ca avand o durata de 2 ore si 20 de minute, pe cand varianta lansata pe dvd are doar o ora si 59 de minute. “ Habar nu am ce au vazut cenzorii. Nu cred ca e nimic sensibil. Dar dupa aceste modificari, pot spune ca nimeni nu mai poate intelege filmul”, a spus revoltat Jiang. Unii critici si o parte a publicului au fost nemultumiti de “Gone with the Bullets”, poate si din aceasta cauza, insa adevarul e ca stilul lui Jiang Wen e unul noncomformist, vizionar, de aceasta data autodepasindu-se si intrecand orice asteptari. Plina de opulenta si creativitate, productia ne ofera sub aspect vizual un deliciu cinematografic, iar replicile ce curg nonstop intr-o directie aparent necunoscuta, extravagantele, coloana sonora extraordinara, costumele fanteziste, decorurile stralucitoare si uneori exagerate pentru a transmite sub forma de metafora anumite trairi (Luna ce se rostogoleste pe pamant ca o minge ne aminteste evident de “La voce della Luna” a lui Fellini), toate sunt doar o parte din ingredientele unui film cu o realizare de exceptie. Divagatiile si naturaletea in exprimare a personajelor, jocurile de cuvinte, scenariul plin de fantezie, toate ne invita la un spectacol cinematografic cum rar mai vedem in zilele noastre. Daca pentru unii, cu un simt al umorului ce se manifsta cu pecadere la glumele usoare din comedii romantice, “Gone with the Bullets” li se poate parea greu de digerat, cu siguranta cei ce adora satira, umorul negru si fin chinezesc, hilarul ce se ascunde in spatele unor imagini si interpretari, vor sti sa aprecieze aceasta grandioasa realizare spusa pe un ton absurd, ce nu tine la conventiile narative sau de constrangerile unui scenariu rigid ale unuia dintre cei mai apreciati regizori chinezi ai momentului. Atipic, “Gone with the Bullets” e o adevarata provocare pentru iubitorii de film asiatic. Sa gustam din aceasta delicatesa !

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil