“Hachiko Monogatari”, “The Adventures of Chatran”, “10 Promises to My Dog” sau “A Tale of Mari and Three Puppies” sunt tot atatea titluri din cinematografia japoneza a ultimelor decenii de filme dedicate celui mai bun prieten al omului, cainele. Cercetari recente arata care ar fi adevaratul motiv al relatiei speciale dintre om si caine, exemplificata in atatea opera literare, artistice si productii cinematografice din intreaga lume. Se pare ca intre creierele oamenilor si cele ale cainilor exista zone cerebrale asemanatoare, ce permit amandurora sa reactioneze identic la emotiile exprimate verbal. Cercetatorii maghiari au scanat pentru prima oara creierul mai multor caini si le-au studiat reactiile la un numar de 200 de sunete. Acestia au ajuns la concluzia ca atat pentru oameni cat si pentru caini, zonele din creier ce proceseaza aceste sunete au cam aceeasi localizare. Descoperirea lor vine dupa ce anterior, cercetatori americani au concluzionat ca atat la oameni cat si la caini, zona din creier care e asociata cu emotiile pozitive (iubirea si afectiunea) e asemanatoare. In aceste conditii, atasamentul omului fata de patrupede si viceversa are o explicatie stiintifica. Revenind la “Go, Masao !”, filmul ne spune inca o poveste de prietenie dintre om si caine, originala si care iese putin din cliseele clasice ale genului. Filmul are la baza o poveste petrecuta in viata reala, cea a prieteniei dintre comediantul japonez Hideki Matsumoto si un Labrador mascul pe nume Masao, ce devine vedeta emisiunii “Calatoria cainelui itinerant Masao”. Dupa moartea lui Masao, locul acestuia in show-ul canin a fost preluat de Daisuke-kun, urmasul direct al acestuia, care insa a murit la varsta de 6 ani, in 2011. Intr-o declaratie facuta la scurt timp dupa aflarea vestii mortii partenerului sau de emisiune, Hideki Matsumoto a spus: “Iti cunosc farmecul mai mult decat oricine altcineva din lumea asta. Acum te poti juca cu tatal tau cat doresti.” La fel de emotionant este si “Go, Masao !”, ce spune povestea prieteniei neasteptate ce se leaga intre visatorul Matsumoto si Masao, un caine mofturos si greu de dresat care peste noapte ajunge vedeta unui show canin televizat. Cu Shingo Katori, membru al trupei jpop “SMAP” in rolul comediantului Matsumoto, si cu melodia tematica interpretata de Atsuko Maeda (“You’re Me”), “Go, Masao !” ne ofera o poveste relaxanta din care nu lipsesc umorul, buna dispozitie dar si dramatismul.

Mizuki Yoshino si si seful ei Kawahara intentioneaza sa produca, cu cel mai mic buget posibil, un show canin care sa prezinte calatoriile si intamplarile ivite pe parcurs ale unui caine si a stapanului sau prin Japonia. Pentru asta se adreseaza intai unei agentii de talente, care pun la dispozitia acestuia un comediant cu cea mai mica cota posibila, pe Hideki Matsumoto, si Casei de Productie Ham & Miau, care le pun la dispozitie realizatorilor tv cu arici la buzunar un Labrador pe care nu au reusit sa-l dreseze pentru cariera de vedeta tv, pe nume Masao. Cei doi se intalnesc pentru prima data la studiourile tv, fara a sti dinainte ca urmeaza a deveni parteneri. Din contra, Matsumoto a venit increzator, sperand ca va putea sa refaca duo-ul comic de pe vremuri, dar nu mica ii e surpriza cand afla ca show-ul se va numi “Go, Masao ! (adica “Hai, Masao !), nu “Go, Hideki !”, si ca partenerul sau, misteriosul Masao, nu e un om, ci un caine. Si nu orice fel de caine, ci unul platit cu de 3 ori mai mult decat era el remunerat. De voie, de nevoie, cei doi invata sa se acomodeze unul cu celalalt, insa Masao se dovedeste extrem de incapatanat, un “distruge-tot” cu care nu se poate lucra. Si totusi, o prietenie puternica se naste, in timp, intre cei doi, fiecare avand de oferit ceva pretios celuilalt.

Cum era de asteptat, “Go, Masao !” ne ofera o poveste emotionanta de prietenie si loialitate intre un om si un caine, ce depaseste orice granite. Labradorul Masao nu este unul foarte carismatic, nu e genul de catelus mic si simpatic care sa-ti umezeasca imediat ochii, insa includerea lui intr-un scenariu care evolueaza in directia dorita de scenarist schimba radical datele problemei. Iar daca ne gandim ca scenariul de fapt e povestea reala a vietii labradorului, fara prea multe inflorituri inutile, realizam ca dincolo de zambetele pe care reuseste sa ni le smulga se ascunde o poveste oarecum tragica, sau cel putin realista. E greu sa faci, din afara, potretul unui om, dar al unui caine pe care doar il observi ca spectator. Scenaristul si echipa din spatele acestui film au marele merit de a fi reusit sa transmita privitorului tocmai acele lucruri definitorii pentru o faptura, fie ea umana sau un caine, anume sentimentele, trairile fiecaruia. Daca stii sa accentuezi anumite lucruri (cum e imbracarea lui Masao in costumas e Mos Craciun, de exemplu), din start ai transmis un mesaj sufletului uman, iar privitorul il percepe ca atare, il simte, si nu are cum sa nu empatizeze si sa rezoneze nu neaparat cu trairea din acel moment a cainelui, ci cu imaginea pe care realizatorii doresc sa o transmita. Masao nu e un caine extraordinar, care sa posede un dresaj ce sa-i permita sa faca cine stie ce tumbe spre deliciul spectatorilor. Asta o fac cainii de circ. Masao nu se afla in fata camerelor de luat vederi pentru a face spectacol, ci pentru a transmite nonverbal acele ganduri ce raspund asteptarilor singuratatii sufletului uman. Matsumoto, partenerul lui, e un comediant, adica face oamenii sa rada. Totusi, dincolo de aceasta masca se afla un om foarte fragil, ce sufera de pe urma dramei pierderii mamei sale din copilarie, si pentru care a-i face pe altii sa rada e o promisiune ce si-a facut-o siesi in momentul in care a vazut ca mama lui radea la glumele sale. Prins in aceasta capcana psihologica, e incapabil sa depaseasca momentul tragicei despartiri de fiinta care i-a dat viata, si, fara sa realizeze, se trezeste ca persoana pe care o are langa el de un deceniu, Satomi, se vede nevoita sa-l lase in lumea lui, sa-si urmeze visul unei cariere de comediant, ce intarzie sa se implineasca. Asadar, pentru Matsumoto fericirea e doar o masca falsa pe care o afiseaza in fata tuturor, in realitate fiind o cu totul alta persoana. Cel care va abea puterea sa-i deschida ochii va fi, paradoxal, chiar Masao, ce-l va face sa se inteleaga pe sine si sa iasa din suferinta trecutului in care ajunsese captiv. Cum va face asta un caine ? Ramane sa descoperiti urmarind acest film superb, emotionant si amuzant deopotriva, recomandat pentru intreaga familie.

Traducerea si adaptarea au fost realizate in premiera in Romania de Elenas (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil