Odata cu “Ringu”, “The Grudge” si “Dark Water”, filmul horror japonez cunoaste o adevarata explozie. Succesul neasteptat la nivel international al celor doua productii (care la scurta vreme au avut parte de remake-uri peste Ocean) au incurajat industria japoneza de profil, iar pana in 2007-2008 cand interesul pentru aceste productii incepe sa scada, au fost lansate o multime de filme horror japoneze de calitate buna, precum “Premonition”, “Infection” sau “One Missed Call”. In acelasi trend se inscrie si “Ghost Train”, care, dupa cum o spune si titlul, are in centrul sau o poveste cu fantome ce bantuie o linie de cale ferata. Filmul, regizat de Takeshi Furusawa, scenaristul lui “Doppelganger” al lui Kiyoshi Kurosawa, a fost inspirat dintr-un fapt real petrecut in zona Mizunashi in anul 1971, cand o anume Yaeko Aonuma a murit intr-un accident de tren. Regizorului i-au trebuit 2 ani sa finalizeze scenariul, si chiar daca are toate cliseele specifice genului, filmul s-a dovedit o reusita a genului horror japonez. Ca dovada, “Ghost Train” a fost primul film japonez care a avut premiera mai intai in Coreea de Sud, si abia 2 luni mai tarziu si in Japonia. In acelasi an 2006, un roman si o adaptare pentru benzi desenate au fost lansate pe piata, in timp ce un an mai tarziu filmul a fost dublat in engleza si lansat pe dvd in Statele Unite. In rolurile principale, regizorul i-a distribuit pe Erika Sawajiri, ce anterior aparuse in succesul “Shinobi”, si pe Shun Oguri, deja cunoscut pe atunci pentru o multime de roluri in seriale de televiziune (celebre sunt rolurile din Boys over Flowers, Gokusen, Train Man sau GTO), dar si din mai multe filme horror in care a fost distribuit (ca dovada a cat de bine a prins genul in Japonia), precum Neighbour No 13, Reincarnation, Waters, plus Azumi 1 si 2.

Nana Kimura (Erika Sawajiri), sefa de clasa la un liceu japonez, si sora ei mai mica cu 9 ani, Noriko, aflata inca la scoala primara, trebuie sa se descurce singure in momentul in care afla ca mama lor e depistata la un control regulat cu probleme grave la inima si e internata. In timp ce mergeau sa o viziteze la spital, acestea sunt oprite de Takashi, un coleg de clasa al lui Noriko, care le spune ceva bizar. Anume ca a gasit un bilet de tren pe jos si ca o doamna ciudata i-a spus ca in curand va muri. Desi e linistit de Nana, la scurt timp baiatul dispare in mod misterios, afisul cu chipul sau fiind expus in statia de tren unde a avut loc si scurta discutie. Tot acum, un conductor de tren, Shunichi (Shun Oguri), ce-si indeplineste cu constiinciozitate si pasiune meseria, e nevoit ca in timpul unei curse sa franeze brusc trenul, sustinand ca a vazut pe cineva pe sine. Poate ca seful sau l-ar fi crezut daca acest lucru se intampla pentru prima oara, insa fiind a “n”-a oara cand da peste cap programul si aduce zeci de sesizari de la calatorii ce intarzie in activitatile zilnice, decide sa il treaca “pe linie moarta”, dandu-I de lucru la biroul de obiecte pierdute al statiei. Si tot acum, intr-o zi oarecare, intr-un tren, un pierde vara, Shigeru, gaseste o bratara in tren si i-o daruieste in gluma lui Kanae, o colega de clasa cu Nana, laudandu-se ca a muncit din greu pentru a io cumpara. Destinul tuturor acestor personaje se schimba brusc in momentul in care micuta Noriko dispare misterios si ea dupa ce preda biletul de tren bizar gasit pe jos la biroul de obiecte pierdute, dupa ce Kanae constata ca bratara primita in dar nu mai poate fi scoasa de pe mana si dupa ce Shuichi, fostul conductor, afla o poveste infioratoiare despre tunelul unde s-a produs incidentul ce i-a adus retrogradarea. Incet, povestile se leaga intre ele, pe fundalul unei voci infioratoare ce rosteste fara incetare “Vrea ce e al meu !”.

Pentru cunoscatorii j-horror-urilor, “Ghost Train” nu se poate spune ca iese cu ceva in evidenta mai mult decat oricare alta productie de gen. Nici un alt horror japonez nu a reusit sa se ridica la nivelul unui “The Grudge”, si a trecut deja un deceniu de atunci. Asta poate si pentru ca e un gen, ca si melodramele, in care cu greu poti sa aduci ceva nou. Exista cliesee, fire narative care in mod intentionat sunt construite in asa fel incat sa ocoleasca solutiile pe care orice persoana obisnuita le-ar allege, si toate acestea pot da uneori impresia unor lipsuri sau cea de saturatie. E usor sa desfiintezi un horror dupa ce acest gen face istorie inca de pe vremea productiilor antebelice cu Nosferatu. Mai greu e sa vezi partile pozitive ale unui astfel de film, si in general fiecare horror care cat de cat se respecta are astfel de elemente care sa te tina langa film pana la finalul sau. “Ghost Train” muta intreaga poveste in jurul unei statii de tren si a unui tunel, dar in final ajunge sa aiba atat accente melodramatice cat si un mesaj despre insemnatatea prieteniei, lucru de remarcat in conditiile in care filmele horror in general se incheie pessimist, cu mai toate personajele disparand pe parcurs in urma unor morti violente. In primul rand trebuie remarcat decorul ales de regizorul scenarist, care e totodata si locul perfect pentru o poveste de groaza: coridoare intunecate, un birou darapanat de obiecte pierdute ce capata valente misterioase odata cu vechimea obiectelor depozitate si cu faptul ca posibil ca insisi stapanii lor sa fi murit de cand se afla depozitate acolo; peroane pustii, trenuri ce apar din tuneluri intunecoase scotand sunete asurzitoare. Inserarea unor elemente stranii, supranaturale, pe acest fundal, nu poate garanta decat o poveste terifianta, ce-ti da fiori, iar atmosfera e totul in astfel de filme. Cand vine vorba de cineastii japonezi ai genului, cu siguranta vorbim de niste maestri ce stiu sa dozeze perfect tensiunea, pastrand echilibrul si coerenta povestii pana la final. Povestea personajelor e mai putin importanta. Personajele sunt scoase din mediul lor social, fiind analizata strict latura intunecata sau irationala a fiecaruia, modul in care reactioneaza in situatiile neobisnuite. Socializarea fiecarui personaj e doar un pretext. Kanae e o eleva dezinteresatade scoala ce are un anturaj rau famat; Shigeru e un pierde-vara pus mereu pe sotii; Noriko e o eleva de scoala primara care incearca sa socializeze cu Takashi, colegul ei de clasa ce dispare in mod misterios; Nana Kimura e colega de clasa cu Kanae, e sefa clasei, in timp ce conductorul ce vede fantome pe calea ferata incearca sa se integreze si el in colectivul de la caile ferate. Toti, insa, sunt respinsi din mediul lor si, in mod inexplicabil, printr-un context de evenimente (sa-i zicem destin ?) ajung sa fie aruncati in directia opusa, spre izolare, spre intrarea intr-un cerc restrans, spre singuratate. Aceasta e una din trasaturile de baza ale genului horror, indiferent ca e vorba de povesti cu fantome, psihopati sau alti marginalizati: scoaterea unui personaj din mediul sau, din viata normala de zi cu zi, din cercul de relatii pe care si l-a creat in lumea reala, si atragerea lui spre opusul situatiei normale, unde ii sunt urmarite reactiile si in cele mai bizarre situatii. Scopul nu este neaparat testarea limitelor personale, cat o prezentare a unei situatii dintr-un unghi deformat, intocmai ca acele oglinde deformate din parcul de distractii, care schimba infatisarea unei persoane. Ce face genul horror japonez fascinant e misterul explorat la maxim, decenta exprimarii mesajului (spre deosebire de horror-urile hollywoodiene pline de limbaj obscen si scene de nuditate sau trimiteri spre asa ceva) si faptul ca ai impresia ca de la inceput pana la sfarsit esti parte a unui joc psihologic cu o anumita logica, pornesti la un drum care te duce undeva, iar in final nu se termina totul intr-o baie de sange sau prin apelul la violenta extrema gratuita. “Ghost Train”, din contra, are si un mesaj, ceea ce completeaza perfect asteptarile de la un astfel de film asiatic.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prewzentarea: cris999 – asiacinefil