“Garden of Heaven” e una din productiile coreene memorabile ale anului 2003, ce merita urmarita din cel putin 2 motive: revederea intr-un rol pe marele ecran a minunatei si regretatei actrite Lee Eun-joo si faptul ca avem in fata una din melodramele de top ale genului in cinematografia coreeana. Filmul spune povestea a doi oameni singuri pe care tragedia vietii ii uneste fie si pentru doar cateva clipe, pentru o amintire unica. Povestea emotionanta e scrisa de celebrul scenarist devenit mai apoi regizor, Lee Han, omul din spatele scenariilor unor filme de neuitat: Lover’s Concerto, Almost Love sau My Love. In rolurile principale avem ocazia sa vedem doi actori superbi, Ahn Jae-wook si Lee Eun-joo, amandoi cu destine triste, chiar tragice. Lee Eun-joo s-a sinucis la doar 24 de ani, in 2005, marcata de ultimul rol al carierei din filmul “Scarlet Letter” si de o depresie in care intrase. In mod paradoxal, si in “Garden of Heaven” actrita are un rol tragic, si deseori replicile pe care le rosteste in mintea sa personajul interpretat de aceasta duc cu gandul la rostul vietii, la utilitatea verbului “a trai” intr-o lume in care esti singur, abandonat sau parasit de toti cei dragi. La nici 2 ani distanta, actrita isi lua viata, lasand un biletel in care spunea, intre altele: “Chiar daca traiesc, nu sunt tocmai in viata.” Aceste cuvinte au o perfecta rezonanta daca urmariti rolul interpretat de Eun-joo in acest film. In ce-l priveste pe Ahn Jae-wook, acesta a cunoscut celebritatea in 1997 cu serialul de mare succes “Star in My Heart”. Devenit star de talie internationala in Asia, a fost unul din primii actori coreeni ai ceea ce ulterior avea sa fie denumit Valul Coreean (Hallyu), care s-a dedicat si unei cariere muzicale de succes, scriindu-si si interpretandu-si singur melodiile. A aparut in anii ’90 in peste 10 seriale de televiziune si pe masura ce se apropia de varsta de 40 de ani, aparitiile sale in filme au devenit tot mai rare. Hallyu explodase si o multime de tineri actori si mai apoi idoli din lumea muzicii au inceput sa-si faca loc in lumea filmului si a televiziunii din Coreea, iar intrarea in era digitala a schimbat totul. In fata acestor transformari, Ahn Jae-wook a ales sa-si continue cariera de actor pe scena, in diverse piese de teatru sau musical-uri. In timp ce se afla, la inceputul acestui an, in Statele Unite, actorul s-a simtit brusc rau si s-a prabusit. Investigatiile medicale au scos la iveala faptul ca acesta a avut o hemoragie la creier si a fost operat de urgenta. Pe Ahn Jae-wook l-am putut vedea in “First Kiss”, alaturi de Choi Ji-woo, un film foarte popular la vremea lui, dar care nu a avut succesul scontat la box-office. Desi a aparut in doar 5 filme pentru marele ecran si ca actor nu a fost prea convingator, Ahn Jae-wook va ramane pentru totdeauna un actor a carui fizionomie poate fi considerata un ideal in selectia actorilor in filmul coreean: masculinitate, zambet cuceritor si mult sarm…

Young-ju e o tanara de 27 de an ice lucreaza ca machieuza pe platourile de filmare. Desi frumusetea ei e rapitoare, colegul de serviciu observand ca i-ar sta mai bine in postura de model, in fata obiectivului camerelor foto sau de filmat decat in spatele asa-ziselor vedete, fata refuza avantajele materiale ale unei asemenea slujbe aducand ca argumente timiditatea si incapacitatea de a zambi fals, la comanda cuiva. In momentul in care o “diva” in devenire, amanta a regizorului unei reclame, e nemultumita de munca de make-up prestata de Young-ju, regizorul o cearta pe aceasta pentru munca defectuoasa, asta cu toate ca Young-ju nu avea nici o vina. Cand si colegul ei e umilit si chiar lovit de regizor, fata ii ia apararea si riposteaza verbal in apararea colegului ei, lucru care ii cost ape amandoi slujba. Ramasa pe drumuri, Young-ju se trezeste cu facturile de intretinere venind una dupa alta. Traind singura impreuna cu iepurasul Mos Craciun, se decide sa-si faca in continuare curaj pentru a merge mai departe, astfel ca isi cauta o noua slujba. Si asa ajunge sa se angajeze, din disperare de cauza, ca insotitoare intr-un club de karaoke, oferind contra cost companie barbatilor veniti sa se distreze. Aici il cunoaste pe Oh-sung, un medic aratos caruia ii murise recent tatal, ce i-a lasat mostenire visul lui de o viata, pe care el nu il impartasea, anume un ospiciu, pe care spera ca fiul lui sa il conduca in viitor. Dintr-un motiv anume, Oh-sung a renuntat sa mai practice medicina, cautandu-si un tel in noua sa viata comparata chiar de el insusi cu o “casa pustie”. Traind singuri si pe cont propriu, Young-ju si Oh-sung ajung sa se imprieteneasca in special datorita insistentelor fetei, care nu ezita sa-i spuna acestuia de la bun ineput crudul adevar: sufera de o boala incurabila care in curand ii va pune capat vietii Asa ca, pentru ultimele zile in aceasta lume, isi doreste sa simta fie si pentru o clipa fiorul primei si probail si ultimei iubiri. Va accepta singuraticul Oh-sung aceasta trista provocare ?

Povestea din “Garden of Heaven” parca a mai fost vazuta in alte zeci de filme si mai ales seriale coreene, insa dincolo de simplitatea sa regizorul ne aduce o multime de surprize in fata ochilor. Regia e excelenta, coloana sonora – memorabila, iar imaginile surprind pe langa frumusetea unor peisaje unice si frumusetea interioara a eroilor povestii. Momentele de meditatie ale acestora sau tacerea intaresc sentimentul ca in calitate de spectator participi intens la drama lor, nu de putine ori regizorul provocandu-te la analiza si la autointelegere. Chiar daca exista multe clisee, imagini stereotip, ceea ce le-a transformat in clisee sunt tocmai k-dramele, care le-au preluat si exploatat pana la saturatie, si e vorba aici de scene precum caratul in spate al persoanei iubite, sprijinirea capului indragostitilor unul de celalalt, etc. Scenariul in sine ridica multe semne de intrebare privind rostul nostru in aceasta lume, rolul acestei vieti si care este motivatia pentru care trebuie sa o ducem pana la capat, cu bune si cu rele. Oh-sung e un doctor singuratic ce mosteneste un azil pentru bolnavi incurabili de la tatal sau moribund. Acesta fusese visul tatalui sau, nu insa si al lui, care vedea din administrarea lui o rusine pentru cariera sa de medic. Rece cu toti cei din jur si inchis in lumea lui, acesta ridica mereu un zid in relatia cu pacientii muribunzi, de care nu lasa sa treaca nici cel mai mic sentiment de compasiune. De mic tatal sau i-a trasat drumul in viata, obligandu-l sa urmeze medicina (latura neexploatata de regizor deloc), iar aceasta era calea lui de a-i plati tatalui sau pentru anii de ingradiri si singuratate care i i-a impus. In momentul in care tatal lui isi da ultima suflare, ii cere acestuia sa-i dea mana, insa fiul refuza cinic, spunand ca aparatul la care era conectat isi face treaba. Si totusi, in momentul in care o cunoaste pe Young-ju, ceva pare a-i misca sufletul si raceala. Ea e o persoana extrovertita, fragila si la fel de singura ca el. Suferind de o boala incurabila, isi doreste un singur lucru: sfarsitul sa nu fie in singuratate, sa ramana o urma a prezentei sale in aceasta lume. In sufletul cuiva. La inceput relatia cu Oh-sung e una vioaie, plina de glume din partea fetei pe care el nu le intelege, dar treptat simte un sentiment de mila, iar mai apoi simte iubirea… Dar ajunge intr-o mare dilema: persoanele la care a tinut l-au parasit intotdeauna prea devreme, lasand in urma doar suferinta in sufletul sau. Implicarea intr-o relatie cu Young-ju nu are nici o finalitate, cata vreme zilele fetei sunt numerate. Nu ar suferi amandoi daca si-ar darui sufletul fetei ? Intrebarea e daca Oh-sung nu e egoist cand spune si incearca sa puna in aplicare principiul “nu ma implic pentru a nu suferi mai tarziu”. Insa pe masura ce ne apropiem de fianlul povestii, raceala acestuia e pusa la grea incercare, pentru ca inima nu-l lasa pasiv. Incepe si el sa simta ca fiecare clipa scursa departe de cea pentru care si-ar fi dorit sa faca ceva, un lucru cat de marunt, pentru a pleca impacata, nu se mai poate intoarce. Ajunge sa realizeze micimea omului in fata timpului acestui univers, lipsa de importanta a gandurilor neexprimate in fata afectiunii calde pentru cineva. Tacerea si raceala lui sunt opusul caldurii pe care ea o cauta cu ultimele puteri. O scena ce individualizeaza acest film e cea in care dupa o noapte petrecuta impreuna, ea ii lasa un bilet fara un mesaj scris, o hartie goala in care el ar fi trebuit sa citeasca tacerea lui Young-ju, gandurile transmise prin tacere. Iar aceasta modalitate de comunicare e intoarsa de Oh-sung, care la randu-i ajunge sa-i lase fetei un mesaj similar. Sa fie iubire prin telepatie sau doar un joc al cuvintelor nerostite dar intelese de fiecare in parte ? Firul romantic al povestii e dus pana la sfarsit, insa in fiecare moment simti trecerea implacabila a timpului pe langa fiecare personaj, simti cum fiecare zi e tot mai scurta pentru Young-ju, iar tacerea lui Oh-sung tot mai apasatoare. Solutia gasita de scenarist pentru ca amandoi eroii sa fie impacati si sa nu sufere in urma acestei relatii poate nemultumi spectatorii, care vor astepta pana in ultimul moment ca iubirea celor doi protagonisti sa se scrie altfel, intens, pasional, in ritm cu ideea filmului de a pretui fiecare clipa. Un lucru este sigur: povestea de iubire a celor doi e traita la intensitate maxima de spectatori, finalul lasandu-i cu ochii in lacrimi asa cum alte filme de gen – A Moment to Remember, A Millionaire’s First Love, Closer to Heaven, Last Present, etc – au reusit sa le ravaseasca sufletele. Fanii genului nu vor fi cu siguranta dezamagiti de “Garden of Heaven”, o melodrama emotionanta greu de uitat.

Traducerea a fost efectuata in pemiera in Romania de Asia Team pentru asiacinefil, traducatorii implicati in proiect fiind uruma, cristinab si gligac2002.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil