“The Floating Castle” e una din cele mai reusite productii de epoca japoneze ale ultimilor ani, ce imbina faptele reale cu imaginatia staffului din spatele productiei, reconstituind pe scara larga un incident real petrecut la sfarsitul secolului XVI. Mai exact, filmul descrie implementarea de catre celebrul Hideyoshi Toyotomi a unei strategii noi de lupta, pe cat de cinica pe atat de eficienta, ce consta in ridicarea in jurul fortaretei ce refuza capitularea a unui dig, si mai apoi inundarea fortaretei, fortele ramase in viata dupa aplicarea acestei tactici fiind usor maturate mai apoi. Aceasta metoda a aplicat-o in 1582, la cucerirea fortaretei Takamatsu, iar 8 ani mai tarziu strategia a fost preluata de unul din generalii sai. “The Floating Castle” trebuia sa aiba premiera in toamna lui 2011, insa aceasta a fost amanata cu un an datorita cutremurului ce a lovit coasta Tohoku, urmat de devastatorul tsunami in 11 martie 2011. Realizatorii au considerat ca subiectul filmului e nepotrivit la o data atat de apropiata de tragicele evenimente, astfel ca premiera lui a avut loc pe 2 noiembrie 2012. Regia filmului e semnata de doi regizori relativ tineri, ce s-au coordonat perfect, Shinji Higuchi aducand experienta din filme precum “The Sinking of Japan” si “The Last Princess”, ce au doua elemente comuna cu actualul film, anume dezastrul si film de epoca, iar Isshin Inudo contribuind cu partea dramatica si comica, avand experienta multor drame la activ (“Josee, the tiger and the fish”, “All about my dog”, “Yellow Tears”). Ca la orice film de epoca, distributia e numeroasa, numele actorilor nu spun prea multe, insa interpretarea lor e perfecta, iar pana la urma acest lucru conteaza. In rolurile principale ii vom vedea pe Mansai Nomura (Naga), Koichi Sato (Tanba), Masachika Ichimura (Hideyoshi Toyotomi) sau Nana Eikura (printesa Kaihime, despre care cu siguranta se va mai auzi pe viitor, fiind o actrita extrem de promitatoare). Filmul a avut nu mai putin de 10 nominalizari la premiile Academiei Japoneze de Film, castigand premiul Academiei pentru Cea mai buna imagine. In plus, a mai avut parte de alte 3 nominalizari la Asian Film Awards.

In 1582, generalul Hashiba Hideyoshi, viitorul sogun Toyotomi Hideyoshi, asediaza fortareata Takamatsu, care capituleaza dupa ce acesta construieste un dig si inunda fortareata. 8 ani mai tarziu, Hideyoshi e numit Regent de catre Casa Imperiala si declanseaza planul de unificare al Japoniei. Principalul inamic al sau devine Clanul Hojo, care din cetatea Odawara coordona alte 20 de fortarete. Pentru realizarea unificarii tarii, acestea trebuiau cucerite. Iar sarcina cuceririi lor revine generalului sau Ishida Mitsunari, un militar de cariera lipsit insa de experienta luptelor si a strategiilor. Pentru a-i rasplati fidelitatea si stiindu-l dornic sa-si arate talentul militar, Regentul il insarcineaza pe acesta cu cucerirea fortaretelor clanului Hojo. Una din aceste cetati era si Oshi, asezata total atipic in camp deschis, practic intr-o mlastina, careia locuitorii fortaretei au incercat sa-i dea o utilitate practica prin cultivarea orezului. La sarbatoarea cultivarii (ce era un fel de petrecere campeneasca) participau toti fermierii, care in ritmurile “dansului orezariei” cultivau terenurile mlastinoase cu zambetul pe buze. Printre ei il regasim si pe Naga, fiul excentric al sefului clanului Narita ce stapanea fortareata, si care dsatorita apropierii si simpatiei fata de fermieri a reusit sa aiba o relatie speciala cu toti oamenii din jurul sau. Peste pasnica fortareata insa aveau sa sa abata nori negri de furtuna cand Regentul trimite o armata de 20.000 de oameni sa o cucereasca. Avand doar 500 de samurai si fermieri putin instruiti, fortareata Oshi va trebui sa reziste puhoiului invadator.

“The Floating Castle” e o productie de epoca ce imbina actiunea, drama si comedia intr-un mod original, tendintele sale artistice suprapunandu-se peste latura sa comerciala. Realizatorii ne ofera cadre superbe si imagini rustice ce te introduc in atmosfera epocii medievale japoneze, cu o atentie deosebita spre detalii, traditii si obiceiuri. Costumele samurailor si atitudinea personajelor ce interpreteaza razboinici sunt impresionante, transmitand ceva din onoarea samuraiului privit ca personaj indispensabil al istoriei japoneze. Si nu vom vedea samuraiul ronin ce rataceste sau se implica in cine stie ce conflicte intre clanuri folosind sabia ca element justitiar, ci samuraiul autentic, in costum cu armura si casti medievale, cu un aspect impunator si totodata care inspira teama, a carui arma e lancea sau doar curajul. Nu lipsesc secvente spectaculoase, care dau sare si piper actiunii, ce e bine ponderata, slow-motion-urile pe fundalul unor decoruri superbe sau scena inundarii, realizata cu ajutorul efectelor speciale pe calculator, toate completand perfect scenariul solid si captivant. Practic filmul ne ofera un tablou pitoresc al vietii de zi cu zi de pe un domeniu feudal japonez, cu tot ce inseamna asta: obiceiurile de la cultivarea orezului, forfota din piata, bucuriile si necazurile oamenilor simpli, dar si viata nobililor, ce insemna relatia de vasalitate si care era relatia dintre nobili si oamenii de rand. Tonul in care ne e spusa povestea e unul vessel, si chiar daca pe alocuri intervin evenimente dramatice sau unele scene prezinta poate putin exagerat violenta razboiului, pana la final buna dispozitie insoteste personajele principale, fara ca realizatorii sa se rupa de realitatea dura a acelor timpuri. In plus, acestia incearca, pe cat posibil, sa raman fideli faptelor istorice, consemnarilor ramase din acea perioada, unele personaje chiar existand in viata reala, si aici nu ne referim doar la arhi-cunoscutul Hideyoshi Toyotomi ce apare zugravit in atatea si atatea filme si seriale japoneze, ci si la generali de-ai acestuia sau ai clanului rival. Mansai Nomura il intruchipeaza plin de energie pozitiva si dezinvoltura pe Printul Nagachika, in timp ce Koichi Sato e contrabalanta perfecta in rolul stoicului general Tanba. Apeland la cea mai buna traditie a filmelor de epoca japoneze, cei doi regizori nu ezita sa faca trimitere la alte povesti deja clasice din cinematografia japoneza, in care un grup mic de eroi infrunta un inamic coplesitor ca numar. De aceasta data, 500 de razboinici au de infruntat o armata de 20.000 de oameni, iar daca ne gandim doar la clasicul “Seven Samurai” al lui Kurosawa sau la “13 Assassins”, stim la ce sa ne asteptam. In plus, asediul cetatii Oshi e un fapt real petrecut in 1590, fiind doar una din bataliile lui Hideyoshi Toyotomi din campania militara impotriva clanului Hojo, deci spre deosebire de alte productii similare, de aceasta data exista un mare sambure de adevar legat de o pagina zbuciumata din istoria perioadei tarzii Sengoku (1467-1603).

Un film care cu siguranta va delecta iubitorii de productii de epoca, foarte bine filmat, regizat, scris si interpretat, ce ne aduce in fata ochilor o farama de istorie autentica prea putin cunoscuta publicului non-japonez.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil