Industria coreeana de film a fost cuprinsa de o oarecare harababura in ultima vreme, suferind o contractare a audientei proprii si o scadere a receptivitatii la publicul de peste mari, pe fondul concurentei filmelor japoneze, chinezesti si din Hong Kong. Criza financiara globala, care a lovit in plin Coreea de Sud, fara indoiala a exacerbat calamitatea la care a fost supusa industria de film autohtona. In acest context, intre 2 si 10 octombrie a avut loc cea de-a 13-a editie a Festivalului de film de la Pusan (PIFF). Sfidand conditiile actuale grele ale propriei industrii de film, in acest an s-a consemnat cea mai consistenta lista de filme prezentate in competitie: 315 pelicule din 60 de tari. Anul acesta s-a acordat o atentie speciala filmelor din Kazahstan, fiind prezentate mai multe filme din aceasta tara central-asiatica, inclusiv cel din seara de deschidere, „The Gift to Stalin” al lui Rustem Abdrashev. Au mai existat o sectiune speciala dedicata filmului romanesc, o retrospectiva dedicata fratilor Taviani, una filmului clasic al regizorilor coreeni Han Hyung-mo si Kim Ki-young si o sectiune inedita, chiar hilara, dedicata filmelor cu supereroi asiatici. Festivalul de la Pusan si-a confirmat inca o data reputatia de cel mai important festival de film din Asia, si unul de prima mana la nivel mondial.

Dar sa aruncam o privire asupra locului care a gazduit acest festival asiatic important, asa cum o relateaza un reporter american sosit tocmai din New York. „Daca ai numi PIFF Cannes-ul Coreei, cum zic multi, nu ai fi departe de adevar. Este, de departe, cel mai mare si mai important festival tinut in Asia, atragand cinefili si cineasti din multe tari. Iar unul dintre cele mai importante elemente ce aseamana PIFF cu Cannes este plaja. Plaja Haeundae, asa i se spune. Aceasta frumoasa zona face din Busan o destinatie turistica populara nu doar pentru coreeni, ci si pentru alti vizitatori din Asia si din intreaga lume.” Iar reporterul continua: „Din moment ce aceasta este prima mea calatorie in Coreea, nu eram chiar sigur la ce sa ma astept. Dar am fost placut surprins, uneori chiar uimit de bunavointa si generozitatea oamenilor pe care i-am intalnit.”

Ca orice turist ratacit intr-o tara necunoscuta, unde te afli pentru prima oara, si reporterul nostru american a invatat repede cateva reguli de baza. Anume ca desi exista un numar mare de vorbitori localnici de limba engleza, este de mare ajutor sa cunosti cateva fraze de baza in coreeana, pentru a te putea descurca, mai ales ca majoritatea soferilor de taxi nu cunosc engleza. „Cea mai buna si mai ieftina modalitate de deplasare este metroul. Sunt doar 3 linii, semnele sunt in limba engleza, iar anunturile sunt facute in 4 limbi: coreeana, engleza, japoneza si mandarina. Un tichet pentru o zi costa 3.400 de woni, aproximativ 2,5 dolari.” Organizatorii festivalului pun la dispozitie un autocar pentru presa, insa dupa miezul noptii, singurul mijloc de transport este taxiul. In privinta mancarii, Busan fiind un cunoscut oras-port, mancarea cu specific de mare domina orice meniu din restaurante. Kimbabul, legumele si mancarea de mare sunt o alternativa rapida si ieftina de mancare.

Proiectiile din cadrul festivalului s-au tinut in doua mari complexe, aflate la mare distanta unele de altele: Haeundae si Nampo-dong. Era practic imposibil sa ajungi in timp util de la o proiectie la alta. Punctualitatea era un lucru extrem de important, pentru ca daca intarziai la o proiectie, cu sau fara bilet nu mai puteai intra in sala. Publicul, in general, este unul tacut si cu bun simt, ceea ce, remarca reporterul american, nu prea intalnesti in cinematografele din New York. Si, mai remarca acesta, spectatorii mereu aplauda la sfarsitul filmului, chiar daca filmul nu a fost intocmai unul bun. Festivalul de la Pusan a excelat printr-o atmosfera amicala, tinereasca, si prin publicul sau entuziast (rar ai avut ocazia sa vezi prin salile de proiectie persoane de peste 30 de ani) si organizarea stelara.

Editia din acest an, a 13-a, a marcat cateva recorduri. Din cele 315 filme din 60 de tari, 85 au fost prezentate in premiera mondiala. Un alt record l-a marcat numarul de spectatori care s-au strans in salile de cinema, 198.818, existand un numar de 1.594 ziaristi acreditati, din care 350 din afara Coreei. Castigatorii din acest an au fost urmatorii:

Premiul „Noi Curente”:

„Land of Scarecrows” (Rog Gyeong-tae, Coreea de Sud),

„Naked of Defenses” (Masahide Ichii, Japonia)

Mentiune speciala a juriului la categoria „Noi Curente”:

„Members of the Funeral” (Baek Seung-bin, Coreea de Sud)

„Er Dong” (Jin Yang, China)

Premiul Sonje (pentru scurt metraj)

„Andong” (Filipine)

„Girl” (Coreea de Sud)

Premiul PIFF Mecenat (pentru cel mai bun documentar)

„Mental” (Japonia)

„Old Partner” (Coreea de Sud)

Premiul FIPRESCI (Federatiei Internationale a Criticilor de Film)

„Jalainour” (China)

Premiul NETPAC (pentru cel mai bun film coreean al anului)

„Members of the Funeral”

„Treeless Mountain”

Premiul KNN (optiunea publicului)

„100” (Filipine)

Premiul pentru cineastul asiatic al anului

Gulnara Sarsenova – Kazahstan

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com