La vestea bolii surioarei sale, cu sufletul la gurã, Chun Soo ajunge la resedinta exterioara a regelui, unde Dong Yi si-a recapatat intre timp cunostinta. Chun Soo e fericit, si la fel de fericit e si regele cand afla imbucuratoarea veste. Eunucul-ºef chiar isi permite o intrebare intima: „Nu ati prefera, totusi, sa o aveti aproape ?” la care regele raspunde deschis: „Inima mea e cu ea, dar e mai bine sa nu merg.” Fiindca regele se teme de un atac menit sa ia viata fetei, desi stie ca Chun Soo o va apara si cu pretul vietii, prefera sa se tina departe de resedinta sa din afara palatului.

Regina Jang care a aflat intre timp cã întãritorul regelui e dat altcuiva, intelege cine e persoana tratata cu acel intaritor, cu atat mai mult cu cat afla si vestea cutremuratoare ca fratele ei a fost arestat de garda regala. Membrii factiunii sudice sunt in fierbere, simt ca se apropie pericolul, dar nu pot ajunge la membrii ei arestati, deoarece securitatea asigurata de comandantul Suh e maximã. Fratele reginei se tine tare, nici el, nici ceilalti arestati nu marturiesc nimic sub efectul torturii. Si atunci regina recurge la o solutie drastca, ajutata de factiunea sudica…