“Dancing Queen” este productia coreeana a anului 2012 care ne ofera o minunata incursiune in luma dansului dar si in culisele mai putin placute ale politicii, intr-o poveste romantica cu accente comice. Intr-o oarecare masura filmul aminteste de povestea din megasuccesul “200 pounds beauty”, dar si de recent incheiatul serial “Korean Peninsula”. Combinarea celor doua povesti a dus la un succes de casa remarcabil, incasarile de 26,4 milioane de dolari situand “Dancing Queen” pe pozitia a treia in topul incasarilor la filme domectice in 2012, dupa “Nameless Gangster” si “Architecture 101” (de care a despartit-o doar 217.000 de dolari !). Filmul ii readuce impreuna pe ecrane, pentru a treia oara, pe doi actori de top din Coreea: Hwang Jung-min, ce a putut fi vazut in numeroase filme si seriale traduse de Asia Team (serialul Korean peninsula, sau filme precum Moby Dick, The Unjust, Private Eye, Blades of Blood etc) si Uhm Jung-hwa, o cunoscuta actrita si interpreta de muzica pop, nimeni alta decat sora mai mare a superstarului Uhm Tae-woong, ce a putut fi vazuta in thrillerul “Bestseller”. De altfel, actrita a fost recompensata, in acet an, pentru interpretarea din acest film, cu premiul pentru Cea mai buna actrita la Baeksang Arts Awards. In primele 4 luni ale acestui an, conform statisticilor KOFIC (Korean Film Council), “Dancing Queen” a fost cel de-al doilea cel mai vizionat film in Coreea.

In 1982, proaspat venit cu familia din Busan, Jung-min este un elev nou la o scoala primara din Seul. Aici cunoaste, odata cu sensul profund al democratiei, o fata irascibila, Jung-hwa, care se dovedeste a fi fiica proprietarului care a inchiriat casa unde locuieste si Jung-min. Asa a inceput relatia de prietenie dintre cei doi, mai mult cu intepaturi si cearta. Anii trec, iar drumurile lor se despart, pana intr-o zi cand, peste 10 ani, in 1992, cei doi se reintalnesc ca studenti la universitati rivale: el student la Drept, ea la Sport. Iar destinul i-a adus impreuna nu pentru ca s-ar fi recunoscut unul pe celalalt, ci tot in urma unui incident soldat cu cearta si sfarsit la sectia de politie. Printr-o serie de intamplari cei doi ajung celebri in intreaga Coree, si ajung sa-si intemeieze o familie, casatorindu-se. Din nou trec anii, iar la 35 de ani, Jung-min reuseste sa fie admis in barou, dupa 7 ani de incercari nereusite. Visul lui s-a implinit: s-a casatorit, are o fetita si are tot viitorul in fata, acum isi poate vedea de cariera. In schimb, Jung-hwa inca aspira sa isi implineasca visul de a deveni dansatoare-cantareata, dupa ce in adolescenta era cunoscuta cu porecla de Madonna Sinchon-ului, si dupa ce odata cu casatoria a trebuit a renunte la dans. Dar destinul nu si-a spus ultimul cuvant. In urma unei intamplari, Jung-min devine un erou, urmand a intra in politica. Acest lucru o ambitioneaza pe Jung-hwa, care s-a decis: cu orice pret, si fara stirea sotului, isi va implini visul. De aici vor rezulta o multime de situatii hilare, caci drumurile lor nu sunt atat de paralele si inocente pe cat par…

Pentru personajul principal feminin, povestea pare desprinsa din “200 pound beauty”; pentru a reusi in implinirea visului de o viata – cel de a ajunge o dansatoare si totodata o interpreta de muzica pop, Jung-hwa trebuie sa treaca prin calvarul oricarei aspirante din acest domeniu. Are gena care ii asigura deschiderea portilor succesului, dar nu are nici greutatea acceptabila pentru aceasta, nici varsta, demult trecuta de prima tinerete. In plus, se ciocneste si de prejudecatile societatii, deoarece fiind deja mama si avand o familie, in mod normal statutul de dansatoare-interpreta imbracata sexy e destul de greu de acceptat. Sotul ei e oarecum in situatia opusa: si-a implinit visul din tinerete, anume intemeierea unei familii, si, dupa indelungi incercari, admiterea in barou. Are o familie fericita, dar problemele cu banii il imping spre o noua provocare. Povestea lui pare desprinsa din povestea personajului central din recenta k-drama “Korean Peninsula”. Asemeni acestuia (si acel personaj, ca si acesta e interpretat de acelasi Hwang Jung-min, oare e o simpla coincidenta ?) Jung-min ajunge sa intre in politica din intamplare sis a cunoasca acelasi traseu de la statutul de novice de care toti isi bat joc pana la cel de posibil invingator. Un alt fapt interesant e ca numele personajelor principale din film sunt, de fapt, aceleasi cu numele actorilor din viata reala. Rolul fetitei celor doi e interpretat de micuta Park Sa-rang, ce a putut fi vazuta si in Bestseller si in Parallel Life alaturi de Ji Jin-hee. Coloana sonora prinde foarte bine (melodiile nu are nici un fel de legatura cu celebra melodie a formatiei ABBA), cuprinzand nu mai putin de 22 de melodii, din care 2 sunt interpretate chiar de Uhm Jung-hwa, in timp ce WAX interpreteaza tema muzica “Shinning Light”.

“Dancing Queen”, desi un film comercial, a fost foarte bien primit de critici datorita abordarii unei tematici sociale de actualitate. Ambele personaje se zbat cu probleme financiare, ca familie, dar asta nu ii impiedica sa-si urmeze visele. Depasirea propriei conditii la care societatea ii condamna la un moment dat e cheia. In timpul campaniei electorale, Jung-min critica si incearca sa justifice scaderea natalitatii, problema dezvoltarii neunitare a capitalei care da nastere la discrepante sociale (raul Han fiind cel ce desparte oamenii de rand de cei instariti), faptul ca tineretul din zilele noastre nu stie sa aprecieze efortul adultilor pentru ca ei sa se bucure de binefacerile prezentului. Korea Times caracteriza perfect acest film: “Ceea ce face interesant ‘Dancing Queen’ e faptul ca opteaza pe examinarea psihologiei din spatele situatiei precare, cand interesul individual al unui cuplu” ajunge in conflict cu cel general al cuplului. Fiecare personaj isi urmeaza drumul, dar ceea ce ii tine in cele din urma uniti e familia, care a astfel redefinita ca uniunea dintre un barbat si o femeie in care fiecare are libertate de miscare si exprimare pana la un anumit punct. Iar acel punct se numeste “iubire”.

Un film mai mult decat agreabil, cu scene comice reusite, interpretare de exceptie, muzica antrenanta, cateva deja-vu-uri si cu un mesaj social evident. “Dancing Queen” poate fi caracterizat, fara teama de a gresi, ca fiind genul de film pe care l-ai vedea cu placere in fiecare zi, dar care se face atat de rar si e atat de greu de gasit… Un lucru este cert: de la “200 Pounds Beauty” nu s-a mai realizat o comedie romantica atat de reusita in Coreea.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com