“Daddy Long Legs” este un roman romantic de fictiune scris in 1912 de scriitoarea americana Jane (Jean) Webster. Povestea unei tinere orfane ce scrie scrisori de multumire binefacatorului sau care ii deschide drumul spre viata oferindu-i oportunitatea de a studia intr-o institutie exclusivista la inceputul secolului XX a impresionat generatii intregi. Romanul a fost ecranizat in mai multe randuri la Hollywood, cele mai célèbre ecranizari fiind cea din 1935 – “Curly Top” cu Shirley Temple, si cea din 1955 – “Daddy Long Legs” cu Fred Astaire si Leslie Caron. In Japonia, in 1979 s-a realizat un anime muzical pornind de la acest roman, iar in 1990 s-a produs chiar un serial japonez de televiziune, “My Daddy-Long-Legs”. A existat chiar o ecranizare in India a acestui roman, in 1984, sub numele “Kanamarayathu”. In anul 2005, a venit randul realizatorilor coreeni sa se inspire din acest roman, astfel ca Gong Jeong-shik debuteaza ca regizor oferind o varianta moderna a povestii clasice. Actiunea este mutata in Coreea sfarsitului de secol XX, fiind pastrata doar ideea principala a romanului scriitoarei americane. Pe baza acestui film, Daiwon CI a publicat o manhwa (benzi desenate coreene), iar secventele animate de la inceputul filmului sunt realizate de celebrul desenator manhwa Dochan. In rolul principal a fost distribuita super-vedeta Ha Ji-won (Ditto, 100 Days with Mr. Arrogant, Closer to Heaven, Damo, Secret Garden), in timp ce rolul principal masculin revine unui actor de seriale, Yun Jung Hoon, ce a putut fi vazut in “Jejoongwon”. O aparitie de cateva minute, in rolul personajului principal din urma cu 10 ani, ii revine superstarului Hallyu Hyun Bin.

Young-mi este o tanara ce a avut o copilarie fericita pana cand parintii ei au murit. De mica a trebuit sa invete sa se descurce pe cont propriu. Ajunsa la varsta maturitatii, aceasta se muta intr-un oras de provincie si se angajeaza ca scenarista a unei emisiuni matinale de radio. In scurt timp, constata ca continua sa primeasca colete cu mici cadouri din partea unui admirator ce facea acest lucru si inainte, in Seul, unde timp de 4 ani de zile i-a platit facultatea. De fiecare data ajunge cu cateva minute mai tarziu decat acesta si nu ii poate afla identitatea. Stie doar porecla acestuia, “Tata cu Picioroange”, dupa personajul unei carti. Unii colegi incep sa o barfeasca pentru faptul ca ar fi obtinut postul cu pile, in special ca i se oferise sa stea intr-o casa fara chirie, a carei proprietara se imbolnavise si momentan se afla la tratament departe de casa. Intr-una din zile, Young-mi deschide pc-ul proprietarei si descopera ca aceasta a primit un mail. Cu surprindere constata ca mailul fusese trimis in urma cu un an de zile, programat a fi primit de destinatar exact in acea zi. Citindu-l, descopera o frumoasa dar trista poveste de iubire intre proprietara casei si un misterios barbat. Young-mi decide sa difuzeze aceasta povste la postul de radio, in speranta ca va afla cine e misteriosul barbat din acel mail. Dar cand il va cunoaste pe Jun-Ho, viata ei va capata o alta turnura si, in mod surprinzator, o extraordinara rasturnare de situatie ii va schimba definitiv soarta.

Filmul are toate ingredientele specifice unei productii romantice: o poveste de iubire si dilemele sale specifice, suferinta si tristete, despartiti si regasiri surprinzatoare. Fara indoiala Ha Ji-won e vedeta filmului, practic aceasta monopolizeaza intraga poveste, care graviteaza in jurul personajului ei. Celelalte personaje, inclusiv Jun-Ho de care personajul lui Ha Ji-won se indragosteste, sunt sterse, aproape inexpresive. Scenariul incepe bine, dar la un moment dat imbinarea povstii din trecut cu cea din prezent si paralelismul dorit de scenarist creeaza confuzii in randul spectatorilor, si insusi momentul marilor dezvaluiri nu este de acuratetea asteptata de toti. Interesanta tentativa scenaristului Kim Hyeong-jun (nimeni altul decat scenaristul si regizorului lui “No Mercy” din 2010) de a imbina planurile si de a intrepatrunde perspectivele, dupa modelul productiei japoneze “Be with You” ce se lansase, pe atunci, cu un an in urma (2004). Dar spre deosebire de “Be with You”, chiar daca rasturnarea de situatie este socanta, scenariul nu reuseste sa exploateze la maxim tensiuna momentului, spectatorul simtind ceva, dar nu suficient. Si durata de doar 97 de minute a filmului a fost o bila neagra, deoarece povestea a fost bine croita, insa disproportionata sub aspectul duratei fiecarui segment. Daca introducerea a fost perfecta raportata la durata totala a filmului, intriga nu e una prea solida. Mai apoi, aproape 40 de minute filmul rataceste, abia ultimele 25 de minute lamurindu-se toate aspectele. Pacat de durata lui prea scurta pentru un subiect atat de frumos. In schimb, un punct forte este coloana sonora: When you’re only lonely (J.D. Souther), Love Is Like The Spring Rain While Farewell Is Like The Winter Rain (Lim Hyun Jung), dar si cateva instrumentale superbe vor face o delectare din vizionarea filmului.

Un film romantic placut despre insemnatatea iubirii pentru fiinta umana, alegerea perfecta pentru petrecerea unei seri placute alaturi de cei dragi. O veritabila poveste moderna desprinsa parca dintr-un basm, pentru toate varstele si pentru toate sufletele. Vizionare placuta tuturor asiacinefililor !

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com