Stiati ca undeva in lume, exista cel putin o persoana care poate fi identica sub aspect fizic cu persoana dvs ? Stiinta o confirma, iar astfel de cazuri nu de putine ori au facut deliciul amatorilor de fenomene paranormale. Fie ca e vorba de prezent sau de alta perioada de timp, intre cei peste 7,6 miliarde de oameni ai planetei noastre exista posibilitatea ca cel putin o persoana care arata identic cu noi sa existe sau sa fi existat in aceasta lume. Miturile spun ca acestea ar avea un caracter opus celui al nostru, deci ar fi vorba doar de o asemanare fizica, nu si de personalitate, ce tine de individualitatea fiecarei fiinte. Este ceea ce stiinta numeste “alter ego” sau “doppelganger”. Conceptul existentei unui spirit dublu, o replica exacta dar de obicei invizibila a fiecarui om, pasare sau animal, e o credinta straveche larg raspandita. Se spune ca atunci cand iti intalnesti alter ego-ul, una din cele doua persoane trebuie sa moara. Pornind de la acest mit, filmul “Colors of Wind” lansat in acest an in Japonia ne spune o sensibila poveste romantica dintre un el si o ea care ajung sa-si cunoasca alter ego-urile, infruntand soarta si miturile din jurul acestui concept straniu. Filmul este scris si regizat de un regizor coreean arhi-cunoscut, Kwak Jae-young, cu o distributie in totalitate japoneza, dialogurile fiind desigur in japoneza. Filmarile s-au realizat in Tokyo si in indepartatul Hokkaido, insa in cea mai mare parte, stafful de productie este unul coreean. Coloana sonora instrumentala este una superba, insa si aceea este coreeana. Practic putem spune ca avem un film japonez prin excelenta, regizat cu talentul si pasiunea unui coreean. De ce Kwak Jae-young, un regizor si scenarist apreciat in Coreea pentru productii memorabile precum “Windstruck”, “My Sassy Girl”, “Classic” sau recentul “Time Renegades” nu a mai avut loc in cinematografia coreeana aproape un deceniu (din 2008 pana in 2016 a fost complet inactiv) poate parea un mister, insa daca privim evolutia filmului coreean din ultimul deceniu putem intelege. Povestile romantice cu tenta melodramatica aproape au incetat a mai fi produse pentru ca din punct de vedere financiar nu mai sunt o reteta de succes intr-o cinematografie coreeana ce incearca sa imite cat mai mult cinematografia Hollywoodiana. Probabil cand regizorul a propus producatorilor coreeni acest nou proiect, acestia l-au refuzat, in special ca natura povestii nu este una care sa prinda in Coreea, unde publicul cere cu totul altceva. Astfel ca Kwak Jae-young s-a indreptat spre Japonia, unde a gasit finantare, si in acest mod acest film deosebit a putut prinde viata. Pentru rolul principal feminin au fost in casting peste 10.000 de actrite, norocoasa acceptata pentru rolul principal fiind Takemi Fujii, o tanara actrita cu doar cateva roluri la activ. Rolul principal masculin i-a revenit popularului actor japonez Yuki Furukawa, cunoscut in special pentru aparitia din cele 2 sezoane ale serialului “Mischievous Kiss”. Amandoi actorii principali interpreteaza un rol dublu.

Ryo (Yuki Furukawa) e un tanar ce pare rupt de realitate. E implicat intr-o relatie cu prietena lui Yuri (Takemi Fujii) de un an de zile, dar in momentul in care aceasta dispare fara urma, se inchide in lumea lui, ratacind printre amintiri timp de 100 de zile. Pare a suferi de amnezie, iar in momentul in care decide sa renunte la izolare, constata ca barul pe care il frecventa si-a schimbat proprietarul, devenind unul cu o tematica inspirata din lumea magiei si iluzionismului. Noul proprietar il recunoaste si ii inmaneaza o servieta. Gaseste cateva obiecte in ea, care, pas cu pas, ii readuc in minte amintiri dureroase despre fiinta care s-a sinucis cel mai probabil si despre care nimeni nu mai stie nimic. Pentru ca viata trebuie sa mearga mai departe, Ryo incepe sa invete magia, fascinat de un magician – Ryu – despre care spune ca seamana flagrant cu el, si care moare in urma unui numar de magie nereusit. Iar intr-o zi, Ryo isi aminteste de o indrumare stranie a fostei sale iubite, Yuri, care ii spune ca o alta Yuri, exact ca ea, mult mai frumoasa si mai inteligenta, se gaseste in Hokkaido, si ca daca ii e dor de ea cand nu va mai fi, sa mearga sa o gaseasca… Astfel ca Ryo porneste spre nordul inghetat pentru a deslusi misterul…

Filmul lui Kwak Jae-young e in esenta o melodrama romantica ce are toate ingredientele intalnite deja in succesele sale anterioare de la inceputul anilor 2000, insa nu se limiteaza la atat. Prima parte e dominata de romantism si multa fantezie, ce face posibila exploatarea unui mister inerent, in timp ce a doua parte devine mai cerebrala, mai realista si mai amara prin dezvaluirile sale. In plus, in partea a doua parca ai senzatia ca s-a schimbat regizorul, ca nu mai e acel Kwak Jae-young clasic ce isi spune povestea in pur stil coreean. Introducerea pe coloana sonora a doua melodii moderne interpretate in engleza, foarte cunoscute (Caro Emerald – ”Paris” si Professor Green feat. Emeli Sande – “Read All About It”) schimba perspectiva filmului, in timp ce sarcasmul si ironiile ce reies in urma transformarii fizice a protagonistilor in excentricul cuplu Leon si Mathilda din cunoscutul film al lui Luc Besson “Leon: The Professional” da o nota de culoare unica productiei, ce aminteste astfel de noncomformistul “I’m a Cyborg But that’s Ok” al lui Park Chan-wook. Povestea de iubire dintre protagonisti e conturata pe fundalul a doua elemente principale. In primul rand e magia, un pretext ideal pentru transformare, pentru pacalirea ochiului si a mintii, practic o invitatie spre o lume a bucuriei, a lipsei de griji si a relaxarii, in care oricine isi poate gasi linistea, o lume fascinanta in care cu totii ne lasam sedusi de niste iluzii. La fel fac si protagonistii, magia fiind un liant al iubirii lor. In al doilea rand avem notiunea de “alter ego”, ce deriva – cum se putea altfel – din magie, fiind exploatata de regizor pentru a spori misterul povestii. Amandoua elementele cladesc o intriga solida, iar in combinatie cu romantismul rezulta ceva de-a dreptul memorabil, pe un fundalul sonor somptuos ce nu poate trece neremarcat. Yuki Furukawa in rolul Ryo seamana mult cu Naoki Irie din “Mischievous Kiss”, traieste in lumea lui, rar isi exteriorizeaza sentimentele, e tacut, emanand un aer usor arogant. In relatia cu partenera sa Yuri e introvertit, indiferent, insensibil si incapabil sa gaseasca o solutie la criza prin care aceasta trece. De multe ori te intrebi daca Ryo chiar o iubeste pe Yuri, nefiind nici macar interesat de ce anume s-a intamplat cu aceasta dupa ce ea dispare. In cea mai mare parte a scenelor sale, naratiunea este la persoana intai, aceasta fiind calea prin care ne scufundam in gandurile sale launtrice si ajungem sa-l cunoastem. Toata povestea e prezentata din unghiul lui de vedere, si prin perceptia lui ajungem sa o cunoastem si pe Yuri, interpretata excelent de Takemi Fujii, o actrita ce iese din tiparul actritelor obisnuite; nu este nici foarte frumoasa ca fizic, e si mica de statura (cat de evident e acest lucru alaturi de inaltul ei partener… ) si n-ai zice ca are o mare putere de atractie a atentiei publicului asupra ei. Si cu toate astea, interpretarea ei te face nu doar sa o indragesti, ci si sa reusesti sa o cunosti din interior, sa intelegi drama personajului ei, prin intermediul perspectivei uneori obtuze a lui Ryo. Un mare merit in aceasta il are si regizorul scenarist, ce a stiut cum sa abordeze lucrurile, dand indicatii pretioase actritei ce o interpreteaza pe Yuri. Concluziile filmului nu pot decat sa stimuleze apetitul pentru vizionarea lui: magia e fascinanta, are capacitatea de a apropia oamenii, de a-i face sa viseze si, cum spunea magicianul protagonist, “cel mai fericit moment in timpul unui eveniment de magie e atunci cand incepe iubirea”. Pentru ca iubirea in sine este ceva magic ! Apoi, daca ai sti ca undeva in aceasta lume exista cineva care seamana fizic cu tine, e alter ego-ul tau, cat de mult ti-ai dori sa-l intalnesti ? Nu e incitanta o asemenea tema ? Nu in ultimul rand, cat de mult conteaza infatisarea unui om ? Poate ea induce aceeasi atractie daca ai intalni alter-ego-ul persoanei iubite ? Ai simti acelasi lucru pentru aceasta desi ai sti ca nu e aceeasi persoana ca cea pe care ai iubit-o ? Poate cel mai important mesaj ce-l putem deduce din acest film e ca adevarata iubire inseamna sa devii un singur trup si un singur suflet cu persoana iubita, lucru ce ar trebui sa depaseasca orice coincidenta de infatisare, de personalitate sau de alta natura. In definitiv, totul tine de perceptia sufletului si de individualitatea fiecaruia, asemanarile fizice fiind doar niste intamplari circumstantiale. Nota 10 pentru filmul lui Kwak Jae-young, care in mod sigur nu ar fi avut in Coreea publicul dedicat, fidel si specializat pe astfel de productii precum cel japonez.

Traducerea si adaptarea au fost realizate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil