Trifoiul cu patru foi prevesteste norocul in dragoste. Sau cel putin asa se zice. De aceea Saya Suzuki il cauta cu disperare pe un camp, impreuna cu prima lui iubire, in anii copilariei. Au fugit de acasa in numele iubirii ce si-o poarta, in momentul in care tatal alesului sufletului ei, Hino Haruki, decide sa plece cu familia in State in inters de serviciu. Dar protestul celor doi copii e inutil, caci in scurt timp politia ii gaseste si doarta face ca drumurile lor sa se desparta. Pentru totdeauna ? Nicidecum ! La 8 ani distanta, ii regasim pe cei doi ca persoane adulte, trecute de adolescenta. Hino Haruki e un actor celebru, un idol al tinerei generatii, apare in reclame la filmele sale de succes si toata lumea viseaza la el. Saya, in schimb, e o angajata cu capul in nori la Hotelul Toyo, ce inca viseaza la Haruki. Desi au trecut 8 ani, aceasta s-a pastrat pentru promisiunea facuta de Haruki cum ca va veni intr-o zi dupa ea si o va lua ca soata. Mergand la o clarvazatoare, i se prezice ca dragostea pe care o va cunoaste va fi una cu suisuri si coborasuri, astfel ca imdiat gandurile au zburat spre lipsa de professionalism a clarvazatoarei, dat fiind faptul ca il stia prea bine pe Haruki. Insa cum se spune, nu e pentru cine se pregateste, ci pentru cine se nimereste, iar intr-una din zile, seful ei, Tsuge-san, care o trateaza cu o raceala si cu un dispret sacaitor, ii face o propunere bizara: sa iasa cu el un timp, altfel spus sa aiba o relatie ! “Soc !”

Trifoiul cu patru foi e considerat, in credinta populara nu doar a romanilor ci, iata, si a japonezilor, aducator de noroc in dragoste. Trifoiul, dupa cum i-o spune si numele, are trei foi, insa exista si trifoi cu patru foi, de unde si aceasta denumire speciala a lui, care il deosebeste de trifoiul obisnuit.Trifoiul cu patru foi e de fapt o mutatie genetica ce are o probabilitate de aparitie de 1 la 10.000 de exemplare. Tocmai pentru ca e foarte greu de gasit, trifoiul cu patru foi e asociat… norocului. De aceasta data, trifoiul cu patru foi (in engleza “Clover”) isi pune simbolistica in slujba dragostei. Saya l-a cautat inca din copilarie alaturi de prietenul ei Haruki pe un camp, iar amintirile legate de gasirea lui nu sunt tocmai placute, deoarece in loc sa-i aduca apropierea iubirii, i-a indepartat-o. Traind cu aceasta trauma, o regasim peste 8 ani fidela iubirii din copilarie, cu toate ca Haruki a devenit o vedeta care pare a-si fi uitat promisiunea facuta in anii inocentei. Iar destinul va face ca Saya sa ajunga in situatia de a alege intre o iubire ca un montagne-russe, cu suisuri si coborasuri, si iubirea prezisa de trifoiul cu patru foi in copilarie… Poate fi prima iubire uitata atat de usor ?

O comedie romantica rara in cinematografia japoneza, pentru ca in general genul romantic rar se combina cu comedia, la japonezi, acestia preferand mereu imbinarea romantismului cu melodrama sau cu drama. Poate dintr-o incapacitate natuva de a exprima direct anumite trairi. Daca veti urmari acest film, veti constata ca umorul e unul rece, parca fortat, pana si in comediile romantice realizatorii japonezi preferand o distantare de personajele povestii, oferindu-le o libertate retinuta de exprimare. In cazul de fata personajul Tsuge e unul cu o simbolistica aparte: din copilarie a avut de infruntat greutatile vietii, iar acestea l-au marcat in felul lui de a fi, aparent rece si insensibil. In rest, e burlacul de 29 de ani ravnit de toate fetele din hotelul Toyo unde lucreaza ca sef, arata bine in opinia lor (poate ca asiaticii pefera barbatii cu ochelari…), iar atat e suficient pentru a-si dori sa fie cu el pe viata, astfel ca remarca lui Saya “de-ati sti ce sadic e ca superior, nu v-ar mai arde de el” pare un amanunt neimportant. Tsuge e de fapt intruchiparea angajatului perfect pe care il viseaza orice companie japoneza: dedicat trup si suflet meseriei si bunului mers al companiei, dispus sa stea oricand peste program sis a-si sacrifice viata personala in interesul serviciului. Iar aici e ideea principala ascunsa a acestui film: poate, un corporatist, sa aiba o viata personala ? Are dreptul sa iasa cu cineva drag sau din familie, poate sa iubeasca, sa se relaxeze ? Presiunea locului de munca pare a influenta viata personala a angajatului. Filmul iti da impresia ca acesti angajati ai companiilor gigant japoneze sunt asemeni unor furnici ce-si incep nesfarsitul dute-vino de la musuroi (companie) dimineata de vreme, fara a se opri pana seara tarziu. Toti trebuie sa poarte ecusonul si costumul, sa face zilnic aceleasi gesturi de curtoazie chipurile sa tradeze buna lor educatie si manierele desavarsite, adica sa se comporte asemeni unor roboti dirijati de atotputernicul lor director nu intotdeauna cel mai capabil, desigur fiu de bogatas ce a mostenit afacerea lu’ taticu’. Iar incursiunea in viata de zi cu zi a celor din “high life” e la fel de plictisitoare ca cea din viata chaebol-ilor din societatea coreeana, nici o diferenta intre cele doua: aroganta, impresia ca banii cumpara tot (desi la japonezi parca exista o aplecare mai mare spre ideea ca totul se face prin munca asidua, in timp ce la coreeni mai devii bogat si prin afaceri ilegale, specula etc, adica japonezul din “high life” parca pretuieste mai mult banul decat chaebol-ul coreean, cel putin asta e impresia pe care ti-o a acest film). Dincolo de toate aceste similitudini, regasim povestea de iubire a doi tineri simpli, ce trebuie sa-si depaseasca traumele din trecut si momentul primei iubiri esuate. Fara a fi foarte apetisant sub aspectul comediei, “Clover” are toate ingredientele unui film romantic japonez perfect: doi tineri actori frumosi (Emi Takei, actrita pe care ne-o amintim din trilogia “Rurouni Kenshin”, ce intruchipa acolo rolul iubitei lui Kenshin, Kaoru, si Tadayoshi Okura din “Ooku – The Lady Shogun and her men”, membru al formatiei j-pop Kanjani8), o poveste agreabila si o coloana sonora minunata, pigmentata cu cateva melodii romantice de peste Ocean care cu siguranta va vor cuceri. Filmat in doar o luna de zile (asta da eficienta japoneza !), filmul regizat de Takeshi Furusawa (autorul excelentului horror “Ghost Train”) a avut 5,5 milioane de dolari incasari la box-ofice, o dovada a faptului ca genul romantic nu e prea gustat in Japonia. “Clover” are la baza, cum se putea altfel, o manga omonima publicata in 1997. Acestea fiind spuse, nu mai ramane decat sa savurati o frumoasa poveste romantica plasata in decorul mirific al unui hotel de lux, ce ne trezeste frumoase amintiri (va mai amintiti de “Hotelier”, cumva ?)

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil