Ajunsi in sfarsit la cuibul de banditi de pe muntele Worak, De-gil, Teha si On-yon gasesc acolo o adevatara fortareata. De-gil e primit de Jak-gwi, seful, cu niste pumni ametitori, care il lasa lat pe vanatorul de sclavi. Apoi Jak-gwi vrea sa il puna la incercare pe Te-ha si e la un pas de a fi pus el insusi la pamant de acesta, insa e salvat de pumnul celui pe care il batuse bine de bun venit. Te-ha intelege cu greu „ritualul” ciudat la care e martor, dar luptatorul din el e impresionat. Insa cel mai impresionat e totusi De-gil, cand da cu ochii de tovarasii sai pe care ii credea morti. Sub masca lui de nepasare sentimentele adevarate nu se mai pot ascunde, si imbratisarea dintre cei trei vanatori de sclavi e cu adevarat savurata de toti ce prezenti. Insa in timpul reintalnirii, fara sa vrea si fara sa stie cine sunt tovarasii de drum ai prietenului sau, Jak-gwi dezvaluie acestora, adevaratele sentimente ale lui De-gil fata de pierduta On-yon.

In sfarsit sosesc clipe de ragaz. Noii veniti sunt uimiti de faptul ca un crud ºef de banda e asa de usor manipulat de copiii din tabara, iar cand micul prinþisor il cucereste definitiv pe salbaticul Jak-gwi, Te-ha lasa cu inima stransa copilul in mana lui. El nu stie ca, ascunsi de ochii celor ce pazesc tabara, oameni bine antrenati si priceputi i-au condus pana la portile taberei si s-au retras doar cand i-au vazut in siguranta, in timp ce altii, tot atat de priceputi si antrenati, acum incep sa le vaneze capetele…

Prezentare realizata de maman_12003