“I Saw the Devil” este, fara urma de tagada, cel mai conroversat film coreean al acestui an.Acesta contine o multime de scene de o cruzime si o violenta extrema incat Comisia coreeana de stabilire a categoriei de varsta a populatiei care poate urmari acest film a hotarat ca e un film clasificat R (adica Restricted). Asta inseamna ca in forma “uncut”, filmul nu va putea fi scos spre comercializare pe dvd pe teritoriul Coreei, nici in cinematografe sau alte locuri publice autorizate. Intr-un final, producatorii filmului au facut un compromis si, pentru a putea iesi pe piata cu el, au acceptat taierea scenelor de violenta extrema din montajul final. Efortul a meritat, deoarece filmul a fost un succes la box-office, din 11 august, data premierei, pana spre sfarsitul lunii septembrie obtinand peste 12 milioane de dolari incasari. La acest succes au contribuit o multime de factori, dar cel mai important a fost echipa de realizare, care e una de exceptie. Kim Ji-woon este regizorul filmului, si nu mai are nevoie de nici o prezentare, marile succese anterioare vorbind in locul lui: A Tale of Two Sisters, A Bittersweet Life sau The God, The Bad and the Weird. Si cum se putea altfel ca actorul lui preferat sa lipseasca din cea mai noua productie a sa ? Desigur, ati ghicit, este vorba de inegalabilul Lee Byung-hoon, a carui prestiatie din IRIS, A Bittersweet Life sau The Good, the Bad and the Weird l-a propulsat la rangul de unul din cei mai bine platiti actori coreeni ai momentului.
Dar poate cea mai reusita distribuire este cea a marelui actor Choi Min-sik, caruia multa lume i-a simtit lipsa in ultimii 5 ani. Dupa cum se stie, pe la mijlocul primului deceniu al acestui secol, in lumea cinematografica coreeana a izbucnit o disputa pe tema cotei filmelor coreene difuzate in cinematografele din tara. Politicienii si-au bagat coada in “organizarea” industriei de film coreene, lucru care a starnit reactia multor oameni de film, regizori si actori coreeni, care isi vedeau amenintat viitorul. Practic a fost data o lege prin care filmele coreene ajunse in cinematografe trebuiau neaparat sa “stationeze” in cinematografe timp de minim 73 de zile. Din 1985, aceasta cota fusese de 146 de zile, insa in 2006, guvernul coreean a redus-o la 73 de zile. Un an mai tarziu, aceasta cota a fost intarita in acordul de liber-schimb incheiat cu Statele Unite, astfel ca multa lume a fost dezamagita de neprotejarea industriei autohtone de film. Aceasta cota, practic, permitea 
unui film sa ruleze aproape jumatate de an in cinematografele coreene, lucru care ar fi dus la sporirea castigurilor pentru producatori, deci si pentru toti cei implicati in sistem. Masura reducerii numarului de zile pe fondul invadarii pietei interne de productii hollywoodiene a fost in defavoarea industriei coreene de film, a carei singura sansa a ramas realizarea de productii de calitate, care sa se ridice la nivelul concurentei americane. In 2005, cand acest scandal al cotei era in plina desfasurare, Choi Min-sik, care anterior cunoscuse celebritatea pentru rolul genial interpretat din “Old Boy”, dar si din filme precum Failan, Shiri, Chihwaseon, Crying Fist sau Sympathy for Lady Vengeance, a ales un exil auto-impus, retragandu-se din lumea filmului datorita implicarii politicului si a masurilor acestuia. In 2009 a revenit cu un rol intr-un film independent, “Himalaya, where the Wind Dwells”, in care talentul sau actoricesc nu a putut fi pus pe deplin in valoare. Insa prin rolul unui psihopat sadic in “I Saw the Devil”, Choi Min-sik nu doar ca isi face o revenire in forta in industria de film coreeana la cei 48 de ani ai sai, dar are si o interpretare cel putin egala, daca nu superioara celei din Old Boy.
Kim Soohyun (interpretat de Lee Byung-hoon) este un agent NIS ce pare a avea o viata fericita: in plan profesional este un agent respectat, iar in plan personal are o logodnica cu care isi face planuri pentru o lunga viata fericita. Intr-o seara de iarna aceasta ramane blocata cu masina intr-o zona pustie si asteapta sosirea Tractarilor. La un moment dat isi face aparitia un individ dubios, Jang Gyeongchul (interpretat de Choi Min-sik), care se ofera sa o duca cu masina pana in cea mai apropiata asezare. Insa aceasta este ucisa cu salbaticie, transata, iar ramasitele ii sunt aruncate intr-un lac din apropiere. In scurt timp politia descopera aceasta crima oribila, iar viata lui Kim Soohyun este distrusa intr-o clipa. Din acest moment va incepe un joc de-a soarecele si pisica prin care principalul scop al lui Kim este gasirea criminalului si supunerea lui la aceleasi suferinte pe care le-a avut de indurat viitoarea lui sotie inainte de a muri.
Pentru genul thriller psihologic, “I Saw the Devil” este o veritabila capodopera. Ca realizare filmul fara indoiala face uitata o alta ecranizare de exceptie a cinematografiei coreene a ultimului deceniu, “Memories of Murder”, aducand parca lumea nebuna a filmului hollywoodian cu personaje dezechilibrate mintal in prim plan, transplantand-o cu succes intr-o societate cu alte principii si valori decat cea a creuzetului american. Filmul este un tablou macabru si sumbru al mintii unei persoane deplasate mintal care ucide aparent fara motiv, definind crima drept o nevoie patologica in masura a-i prelungi existenta bolnava. Personajul Jang Gyeongchul, enigmatic si natural, este o portretizare fara cusur a acelor lucruri nevazute definite in titlul filmului prin termenul generic “Diavol”, acea eminenta intunecata si nevazuta care pune stapanire, uneori fara un motiv anume (bani, bunuri materiale etc) pe oameni. Un Diavol care te impinge sa ucizi din frustrari, din respingerea de catre ceilalti, din acumularea de umilinte, iar intr-un final din plictiseala sau rutina. Gyeongchul este animalul uman (nu social, cum spunea un filosof) ce traieste din instinct, care isi adulmeca prada, se joaca cu ea asemeni unei pisici satule cu un soarece apetisant, care traieste dupa propriile valori (oare exista asa ceva ?) si pentru care societatea echivaleaza cu o turma de antilope din savana africana in fata privirii ascutite a unor lei flamanzi. Si nu cumva sa fiti indusi in eroare de infatisarea aparent firava a lui; Gyeonchul este un luptator, doreste, se zbate pana in ultima clipa sa traiasca, sa lupte cu societatea care il periferizeaza, insa in felul sau, cu metodele sale proprii.
“I Saw the Devil” un film despre care se pot spune multe, o metafora a Raului distrus de Rau spusa in imagini, cuvinte si muzica intr-un mod cum rar ai ocazia sa vezi. Combinatia de muzica simfonica sau vioaie pe fondul unor crime savarsite cu violenta ajuta spectatorul sa arunce o privire in mintea si universul acestui criminal innascut pe care pana si Hannibal Lecter ar fi invidios. Spre final, eroul pozitiv goneste, nebun, pe o autostrada, in puterea noptii. La un moment dat se vede la lumina farurilor, inscrisa cu vopsea alba pe asfaltul rece, sintagma “Route 60”… Este drumul care il conduce pe personajul pozitiv, si, odata cu el furia spectatorilor, spre drumul fara intoarcere al pierzaniei… Intunecat si friguros, asemeni versurilor unei melodii celebre interpretate la sfarsitul anilor ’80 de “Blue System”: “At the end of the world there’s a place called the Hell”. Finalul filmului, apoteotic, coincide cu refrenul respectivei melodii: “Don’t shake hands with Lucifer, because all your dreams will be crucified, hear the voice from Heaven”.
O adevarata bijuterie cinematografica a genului, pe care asiacinefil.com o ofera in premiera absoluta in Romania tututror impatimitilor de thriller psihologic asiatic, si nu numai. Acest film da clasa productiilor de duzina de la Hollywood, deci nu trebuie ratat. Atentie ! Este un film nerecomandat persoanelor sub 18 ani si tuturor celor sensibili la scenele de violenta excesiva.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com
“Formosa Betrayed” este unul din putinele filme americane recente despre situatia geo-politica a unei tari asiatice din Extremul Orient. Daca “Shanghai” prezenta o viziune americana asupra situatiei metropolei Shanghai din perioada interbelica, de aceasta data “Formosa Betrayed” ofera o viziune ce are in centrul ei jocurile politice de culise si interesele americane in privinta micutei insule Formosa (Taiwan) din anii administratiei Nixon. Filmul, ce a avut un buget de 6 milioane de dolari, este regizat de Adam Kane, aflat la primul lung metraj regizat, care pana acum s-a distins prin implicarea ca regizor in mai multe seriale de succes americane gen “The Mentalist”, “Heroes” sau “Kings”. Povestea filmului este inspirata din fapte reale, scenariul fiind scris de taiwanezul nascut in Statele Unite Will Tiao, care interpreteaza si unul din rolurile principale din film. Tzi Ma, cunoscut actor din Hong Kong care a aparut intr-o multime de seriale si filme americane (The Quiet American) completeaza distributia, alaturi de protagonistul James Van der Beek (din serialul “The Forgotten”) si de actrita Wendy Crewson (din The Sixth Day). Povestea filmului este plasata in Chicago si in Taiwanul anilor ’80, unde un agent FBI este trimis pentru a investiga uciderea unui profesor taiwanez in Statele Unite. Filmul a fost filmat in Chicago, Thailanda si Taiwan, avand prenmiera la Festivalul American de film asiatic de la New York in vara lui 2009. Insa cu toate ca evenimentele din film se petrec in principal in Taiwan, echipa de productie a ales ca principala locatie de filmare Thailanda, datorita infrastructurii favorabile realizarii de filmari pentru filme si seriale. Un alt motiv pentru alegerea Thailandei si nu a Taiwan-ului a fost faptul ca Taiwanul de azi nu mai seamana cu Taiwanul anilor ’80.
Filmul este inspirat din fapte reale ce au in centrul lor asasinarea unui profesor universitar de origine taiwaneza de la Universitatea Carnegie Mellon din Pittsburgh, in 1981. Agentul FBI Jake Kelly este insarcinat, in 1981, cu anchetarea uciderii unui profesor taiwanez – Henry Wen – in California. Cu ajutorul partenerului sau si a unui politist, Kelly descopera ca asasinii au fugit in Taipei, capitala Taiwan-ului. Ca agent F.B.I, Kelly e trimis in Taiwan pentru a ajuta cercetarile guvernului american in gasirea criminalilor. Ajutat initial de o diplomata americana si de un agent al Kuomintang, curand acesta va realiza nu doar ca nu este bine venit intr-o tara straina si indepartata, ci si ca ceva mult mai amenintator e pe cale sa se petreaca. Ajungand in contact cu un activist taiwanez, agentul Kelly descopera adevarul despre insula, adevar care il va conduce spre consecinte dureroase si primejdioase.
Un lucru interesant este ca pe data de 14 septembrie 2009, filmul a fost proiectat membrilor Congresului american, la Washington D.C. Filmul a fost bine primit de critici, in special ca este vorba de un thriller politic cu o doza de fictiune, dar inspirat din fapte reale. Pentru cei care cunosc prea putine despre istoria recenta a Taiwan-ului, filmul este un document important ce reflecta o imagine realista a climatului politic din cele 2 tari in anii ’80, si situatia delicate a micutei insule in fata pericolului contaminarii comuniste. Directorul executiv al Formosa Foundation, compania producatoare a peliculei, a spus, rezumand continutul filmului, ca “democratizarea Taiwan-ului nu este un miracol, ci mai degraba rezultatul unui sacrificiu uman maret al celor a caror poveste a inspirat acest film.” Will Tiao, care pe langa scenarist si actor este si producator, a spus ca “desi filmul este plasat in anii ’80, intr-o perioada cunoscuta ca cea a <>, tema profunda a lui sunt drepturile omului si ramasitele democratiei relevante astazi. Filmul ofera o analiza critica a relatiilor dintre Statele Unite si Taiwan, ca si orientarea actuala a politicii externe americane fata de aceasta tara.” Dar poate cele mai definitorii cuvinte despre actuala situatie a relatiilor dintre Taiwan si comunitatea internationala e reflectata de cuvintele din finalul filmului: “Azi, China are mai mult de 1.000 de rachete indreptate spre insula, amenintand sa foloseasca forta daca aceasta isi proclama independenta. Momentan exista 23 de tari care recunosc suveranitatea Taiwan-ului. Statele Unite nu este una dintre ele”.
„The Servant” este un al doilea film controversat aparut in acest in an Coreea de Sud, dupa „The Housemaid 2010”. Filmul a avut un bun start la box-office, scotand din top „Prince of Persia”, blockbuster-ul american al verii. Nu este putin lucru, deoarece „The Servant” in sine nu este un blockbuster, nici macar nu are caracteristicile unui film comercial care sa atraga, precum scene de violenta sau actiune. Este vorba de un film artistic, interzis minorilor, care se apropie de un „Portrait of a Beauty” si, mai ales de succesul de acum 7 ani al productiei „Untold Scandal” (varianta coreeana a „Legaturilor Periculoase”). Titlul alternativ al filmului este „Cronicile lui Bang-ja”, filmul spunand povestea faimoasa a lui Chun-hyang, frumoasa fiica a unei gisaeng casatorita cu un oficial al guvernului din Joseon, dar care datorita pozitiei mamei sale in societate a fost considerata de origine umila. In momentul in care Mong, un yangban (nobil din Joseon) vrea sa se casatoreasca cu Chun-hyang, rangul acesteia e considerat o problema de parintii lui Mong. Cat timp Mong invata si pleaca din oraselul unde statea Chun-hyang pentru a-si da exemenul prin care urma sa devina inspector regal, in orasel apare Byeon, un personaj corupt si lacom, care ii ordona lui Chun-hyang sa vina si sa-il faca fericit pentru o noapte. 
Cum aceasta refuza, Byeon o intemniteaza, pana cand Mong revine ca inspector regal, il aresteaza pe Byeon pentru abuz si traieste fericit impteuna cu Chun-hyang. In linii mari aceasta este povestea populara care sta la baza filmului „The Servant”, insa perspectiva de redare a acesteia e diferita: nu vom avea de-a face cu o relatare a povestii din unghiul de vedere al niciunui protagonist, ci a unui umil servitor care s-ar fi indragostit de Chun-hyang, filmul oferind, in final, o surpriza prin deznodamantul sau, care justifica foarte bine titlul alternativ de „Povestea lui Bang-ja”.
Mai trebuie spus ca „The Servant” este doar una din adaptarile (de aceasta data originala) povestii autentice a lui Chun-hyang, aceasta fiind o tema de baza a unor ecranizari de succes in Coreea. Marele Im Kwon-taek a ecranizat povestea in anul 2000 in filmul „Chunhyang”, in timp ce unele seriale de televiziune au avut o abordare mai comica a ei („Delightful Girl Chun-hyang” a „modernizat” povestea, in timp ce „Story of Hyang-dan” ofera o variatiune a povestii, intre cei doi indragostiti intervenind Hyang-dan, servitoarea lui Chun-hyang, de care Mong se indragosteste). Spre deosebire de „Story of Hyang-dan”, in „The Servant” avem o inversare de roluri, servitorul lui Mong, Bang-ja, fiind cel care se indragosteste de Chun-hyang, in timp ce Hyang-dan regreta ca desi l-a cunoscut prima pe Bang-ja acesta nu a avut ochi pentru ea. In rolul lui Chun-hyang a fost distribuita actrita Jo Yeo-jeong, aflata la debutul intr-un film pentru marele ecran, dupa ce a aparut timp de un deceniu doar in seriale modeste. Servitorul Bang-ja este interpretat de Kim Joo-hyeok, din „My Wife is Married” sau din serialul „Lovers in Prague”, in timp ce Ryu Seung-beom („Crying Fist”, „Arahan”) il interpreteaza pe stapanul lui Bang-ja. Regia si scenariul filmului sunt semnate de nimeni altul decat Kim Dae-woo, scenaristul lui „Untold Scandal”, si al filmului din 2006 „Forbidden Quest”. Filmul a castigat deja 2 premii in acest an: Song Sae-byeok a castigat premiul pentru Cel mai bun actor intr-un rol secundar la a 47-a editie a Daejong Film Awards recent incheiat (29 octombrie), fiind recompensat si cel mai bun design al costumelor de epoca.
Unora s-ar putea sa nu le placa modul in care realizatorii lui „The Servant” amesteca genurile abordate, osciland de la comedie rafinata cu note de obscen la o poveste romantica transformata intr-o drama, cu un final apropiat de tragedie; dar acesta este stilul specific filmelor coreene, iar cand aceasta mixtura de genuri este bine realizata, ca in cazul de fata, nu are cum sa nu placa. Schimbul de ton poate, la un moment dat, sa creeze sentimentul de dezorientare, insa personajul Bang-ja reuseste sa readuca spectatorul la realitate si la firul principal al povestii: iubirea lui interzisa pentru Chun-hyang. Mama lui Chun-hyang are un stil de manipulare al personajelor, din umbra, specific lui „Untold Scandal”, dar are un rival pe masura in domnul Ma, un expert in sex si in cucerirea unei persoane de sex opus, capatand acest bogat bagaj de „cunostinte” de la un curtezan din Jeolla care, chipurile, s-ar fi culcat cu mii de femei ! Iar daca e vorba sa amintim de personaje, probabil veriga slaba din toata povestea nu sunt nici eunucii manipulatori care la un moment dat par a se juca cu nou-numitii magistrati ai regelui, nu e nici Hyang-dan ci insusi magistratul Byeon. Daca in povestea originala acesta pare zugravit drept corupt si lacom dupa putere, in „The Servant” pare nehotarat, cu porniri violente care mai degraba par acumulari de frustrari ce rabufnesc decat ceva care sa tina de patologia personajului. Practic, personajul negativ este insusi Mong, iar eroul este Bang-ja, o intoarcere oarecum pe dos a povestii lui Chun-hyang.
Un film mult mai indraznet decat „Untold Scandal”, ce prezinta o adaptare noua si originala a povestii clasice a lui Chun-hyang. O interpretare fara cusur a tuturor actorilor din distributie si o multime de scene memorabile care merita savurate cu maxima atentie de iubitorii de arta cinematografica. La un moment dat, personajele centrale se afla la raspantie, servitorul lui Mong, Bang-ja, acceptand, dupa ce a devenit servitor la casa lui Chun-hyang, pentru a o salva pe aceasta, sa se umileasca la stapanul sau pe care l-a abandonat pentru ea, in speranta eliberarii ei din temnita. In mod suprinzator, intr-o scena genial regizata, Chun-hyang ii da o palma in fata gestului de devotament al credinciosului servitor, in semn de sanctionare al tradarii de care ar fi in stare, iar mai apoi, instantaneu, il imbratiseaza, in semn de recunostinta. O dualitate de sentimente redata cu o simplitate dezarmanta de ideea unui regizor-scenarist exceptional. Si e doar una din scenele care va vor ramane intiparite in minte, odata cu acest film deosebit, pe alocuri prea indraznet, pe alocuri prea lent si aparent incalcit, dar care pana la urma iti creaza impresia, la sfarsitul celor 2 ore, unei pelicule solide, care reuseste sa aduca prospetime si sa dea o interpretare originala unei povesti arhi-cunoscute in Coreea. Cunoscatorii adevarati ai artei cinematografice pure fara indoiala vor aprecia aceasta bijuterie si-i vor descifra sensurile ascunse.
Numele lui Kang Woo-Suk, regizorul lui „Moss” spune multe, filme precum trilogia „Public Enemy” sau „Silmido” aflandu-se printre marile succese ale cinematografiei coreene din primul deceniu al acestui secol. Si totusi, „Moss” este un cu totul alt gen decat cel cu care ne-a obisnuit Kang Woo-Suk, un thriller plin de mister care reuseste sa captiveze la fel de mult ca un film de actiune sau un thriller politic. „Moss” este inspirat din niste benzi desenate publicate pe internet in 2007, fiind unul din filmele care se apropie, in opinia specialistilor, cel mai mult de sursa originala de inspiratie, stiut fiind faptul ca defectul majoritatii „live-action-urilor” inspirate din manga (manhwa) este departarea de sursa. Filmarile au fost efectuate in proportie de 80% in districtul Muju din Coreea de Sud, intr-o locatie ce reconstituie un sat traditional coreean; platoul de filmare, dupa spusele producatorilor, va fi inclus in Parcul Taekwondo in prezent in constructie in aceeasi locatie, si va fi disponibil vizitatorilor si turistilor incepand cu anul 2013. Avand astfel de ganduri, este evident ca producatorii nu au conceput ca filmul sa fie un esec; si nu a fost. „Moss” a avut peste 3,3 milioane spectatori in salile de cinematograf din Coreea, cu incasari de peste 21 de milioane de dolari, transformandu-l unul din marile succese din acest an.
Chun este un detectiv particular noncomformist, care spre sfarsitul anilor ’70 vaneaza escroci prin asezarile rurale din Coreea pentru a-i aduce in fata legii. Dar mai mult decat atat il intereseaza ca acestia sa ajunga pe drumul cel bun, inchisoarea nefiind considerata un loc in care omul sa se indrepte si sa renasca din nou. In acest context il cunoaste pe Ryu, un veteran din razboiul din Vietnam izolat in credinta pentru a se cai pentru crimele sale comise in razboi. Initial il considera un escroc care invocand credinta incearca sa-i usureze pe satenii naivi de bani si bunuri. Il arunca dupa gratii si chiar trimite oameni in inchisoare pentru a-l ucide. In mod ciudat, insa, acestia sfarsesc prin a deveni discipolii lui Ryu, refuzand a-l ucide. Acelasi lucru se va intampla cu insusi detectivul Chun, care il scoate din inchisoare pe Ryu, devine discipolul acestuia si se retrage cu inca cativa oameni dornici sa se caiasca si sa renasca intr-un orasel de munte dintr-o zona izolata. 20 de ani mai tarziu, in zilele noastre, batranul Ryu moare aparent de batranete, iar fiul lui, cu care avea o relatie destul de rece, vine pe neasteptate din Seul pentru a-si lua ramas bun de la cel ce i-a fost tata. Insa toti localnicii incep sa se poarta dintr-o data ciudat cand fiul lui Ryu isi manifsta dorinta de a ramane o vreme in mica comunitate locala, pentru a cerceta moartea tatalui sau. Si secrete bine tainuite incep incet sa iasa la iveala…
Distributia cuprinde nume cunoscute din randul actorilor coreeni, unii dintre ei revenind in prim plan dupa o perioada de absenta, cum este Jeong Jae-Yeong, ce revine dupa succesul din 2009 din „Castaway on the Moon”. Dar cine nu-l tine minte pe Jeong din rolul gangsterului din Public Enemy 3, sau din drama istorica „The Divine Weapon”, din „Welcome to Dongmakgol” sau din „Silmido” ? Este, in prezent, unul din cei mai bine cotati actori coreeni ai momentului, si in „Moss” da un recital actoricesc interpretand un personaj in doua ipostaze si in 2 perioade de timp diferite, in marea majoritate a filmului trebuind sa poarte o masca menita sa il imbatraneasca. 
Park Hae-Il este a doua vedeta a filmului, fiind nimeni altul decat interpretul principal din „Modern Boy”, unde l-a avut ca partener pe Kim Nam-Gil. Rolurile secundare sunt interpretate de actori cu personalitate, cunoscuti si cu mare experienta in actorie: Yu Seon din „The Wig” sau serialul Lobbyst este principala prezenta feminine din film; Yu Hae-jin este, pentru cei ce cunosc lumea filmului asiatic, acel actor uratel, protagonistul din „The Truck”, cel care in ianuarie 2010 a facut publica relatia cu frumoasa Kim Hye-soo (seducatoarea patrioata ddin „Modern Boy”). Kim Jun-Bae este nimeni altul decat „namila” de om din „The Truck”, dar care a putut fi vazut inr-o multime de filme de succes („Opne City”, „Marine Boy”, „Modern Boy”, in diverse roluri secundare); 
cu siguranta nu il veti recunoaste in „Moss”, fiind extrem de bine machiat si avand o infatisare schimbata. Nu in ultimul rand, fanii serialului „Kingdom of the Winds” il vor recunoaste pe actorul Kim Sang-Ho, atat datorita inaltimii sale cat si cheliei, o figura care nu poate sa nu-ti ramana in minte. De la rolul „Mahwang” din serial, Kim a prins roluri secundare in filme coreene de succes (Thaoist Wizzard, Blades of Blood), care deja a prins un rol in productia Moby Dick de anul viitor, care se anunta de pe acum un mare succes, in special ca apare in rolul principal Hwang Jeong-Min.
„Moss” confirma succesul de care s-a bucurat in Coreea,un film de aproape 3 ore, care are o evolutie destul de lenta, dar care odata ce te prinde te tine lipit de el pana la final. Singurul lucru care poate fi reprosat regizorului este faptul ca la inceputul filmului nu a avut inspiratia de a marca schimbarea planului temporal din anul 1978 in prezent, lucru care poate sa-l aduca pe spectator intr-o stare de confuzie. Problem a fost remediata, insa, la traducere, fiind subliniat acest lucru de traducatori, pentru a nu fi afectat firul principal al povestii. Un thriller cu mult mister si cu actori de calitate care pun in valoare un subiect interesant, realizatorii demonstrand ca pot exploata la maxim lucrurile cele mai firesti, pornind de la credinta pana la frica si manipularea oamenilor de catre ceilalti.
“Aayirathil Oruvan” (in traducere literara in engleza “One Man in a Thousand”) este cea mai asteptata productie a anului 2010 in limba tamila (dialect vorbit in sudul Indiei, Sri Lanka sau Singapore de aproximativ 68 de milioane de oameni). Cu un buget de 7,1 milioane dolari, “Aayirathil Oruvan” este un blockbuster de aventuri in care fantezia se imbina cu istoria intr-o poveste fascinanta. Data lansarii filmului s-a amanat cu un an datorita fazei de post-productie (efecte speciale si munca pe calculator) si doar din vanzarea drepturilor peste hotare filmul si-a recuperat investitia, avand si un profit consistent. Datorita scenelor de violenta, filmul fost calificat de Comisia de Audienta si Cenzura din India impropriu persoanelor sub 18 ani. Filmarile au durat un an fara 2 zile, iar filmul a avut in Anglia, spre exemplu, cele mai mari incasari pentru un film in tamila in care apar, in premiera, actori care nu sunt in topul primilor 6 actori din industria de film tamila.
Intr-o mica asezare rurala, are loc in fata satenilor o reprezentatie a legendei ultimului rege al neamului Chola invins de populatia Pandi la finalul unui razboi crancen in care Chola a capturat un idol sfant al neamului Pandi. Inaintea bataliei finale, regele isi incredinteaza fiul, comorile si idolul capturat unui dregator, cu porunca de a-i pune la adapost sigur, inexpugnabil, pana la renastea neamului, oricat de mult timp ar trece pana atunci. Toti urmasii regelui Pandi au continuat cautarile lui Chola, pentru a se razbuna si a-si recupera idolul pierdut, dar in zadar. In zilele noastre, fascinati de vechea legenda, arheologii cauta neincetat, cu riscuri imense, refugiul si comorile istorice ale Chola. Dar rand pe rand, dispar toti cei care reusesc sa se apropie de locatia legendara. Ultima disparitie, a unui arheolog celebru, determina organizarea unei expeditii de salvare. Echipa este condusa de Anitha, un arheolog obisnuiti cu riscurile (un fel de “cautatoare de comori”), de fiica celui disparut, militari pentru paza si o echipa de muncitori specializati in dezgroparea de relicve. Si incepe o expeditie pe o insula uitata de timp in cautarea ruinelor stravechii asezari si a elucidarii misterului disparitiilor recente.
Cunoscutul producator, regizor, scenarist si actor Tsui Hark, cel care de 2 ani de zile nu a mai regizat nici un film, revine spectaculos cu un blockbuster de zile mari, “Detective Dee and de Mystery of the Phantom Flame”, cunoscut si ca “Di Renjie”. Cu un buget de 13 milioane de dolari,”Detective Dee” a avut, pana in prezent, la nici o luna de la premiera, incasari de peste 17,5 milioane dolari in China, 1,5 milioane in Coreea de Sud, 1,3 in Hong Kong, aproape 1 milion de dolari in Singapore, si lista poate continua. Succesul a fost asigurat pe de o parte de prezenta filmului la Festivalul de la Venetia din acest an, care i-a asigurat o carte de vizita si i-a facut o imagine extraordinara peste hotare, sip e de alta parte de distributie. Reapare intr-un rol principal, dupa cel din “Future X Cops”, megastarul Andy Lau, distributia fiind completata de nume mari precum Carina Lau (ce o interpreteaza pe prima si singura imparateasa din istoria Chinei, Wu Zetian), Tony Leung Ka-fai, Li Bingbing sau Chao Deng. Coregrafia scenelor de actiune este semnata de Sammo Hung, insa aceste scene doar completeaza povestea de mister, constituind condimentul care da gust fascinantei povesti mutate intr-un decor mirific ce aminteste de anticul Rhodos.
Anul 689 e.n., China. In urma mortii Imparatului, vaduva acestuia, Imparateasa Wu, profita de faptul ca Printul Mostenitor este inca minor si instaureaza o Regenta de 8 ani, la sfarsitul careia intentioneaza sa devina prima Imparateasa a Chinei. In perioada Regentei, aceasta ordona ridicarea unei statui a lui Buddha uriase, de dimensiunile celebrului Colos din Rhodos, pe care o viziteaza generali veniti din indepartata Peninsula Iberica..Dar cand lucrarile sunt aproape terminate, iar ziua incoronarii ei ca Imparateasa este iminenta, o serie de crime inexplicabile au loc, si persoanele cheie implicate in constructia Semetului Buddha se aprind de vii la propriu. Pentru a nu periclita finalizarea constructiei inaintea incoronarii, dar si pentru a impiedica viitoarele crime de acelasi gen, Imparateasa apeleaza la un pseudo-oracol, Sacerdotul, un cerb care vorbeste si ii transmite ca aceste crime vor inceta daca detectivul Dee este eliberat din temnita si daca ii este incredintata rezolvarea cazului. Urmand vorbele miticului Sacerdot, Imparateasa il elibereaza pe detectivul Dee, cel mai aprig dusman al ei in urma cu 8 ani, cand impusese Regenta. Si de aici incep o multime de aventuri captivante, detectivul Dee reusind sa dezlege, pas cu pas, misterul Flacarii Fantomei.
O poveste captivanta, pe care insasi Agatha Christie ar fi invidioasa. Detectivul Dee este un precursor demn de lauda si al imaginarului Sherlock Holmes al sfarsitului de secol 19/inceputului de secol 20, si asta pentru ca avem de-a face cu un erou al unui roman popular din China – Di Renjie -, care a ajuns cunoscut in Occident datorita traducerii de catre Robert Van Gulik a romanului de secol 18 “Dee Goong”, sub numele “Judge Dee”. Di Renjie a fost un personaj real, un om de stat ce a trait in timpul dinastiei Tang. A ramas in istorie, printre altele, si prin tentativa reusita de a modera domnia imparatesei Wu Zetian, care dintr-una dominate de teroare s-a transformat, datorita lui, intr-una eficienta si onesta. Dincolo de amestecul de fictiune si realitate, “Detective Dee” ofera 2 ore agreabile tuturor celor care se vor aventura sa urmareasca acest film, una din placutele surprize in materie de filme ale acestui an pe care China ni le ofera.
In 1972, Bruce Lee facea celebru un personaj de fictiune – Chen Zhen -, in filmul “Fist of Fury”. Chen Zhen aparea, in acel film (pe care fara indoiala iubitorii artelor martiale nu au cum sa-l uite) ca fiind fondatorul Scolii Jing Wu, si care incearca sa razbuna moartea maestrului sau, otravit de japonezi. Din 1972, Chen Zhen a devenit personajul principal a numeroase filme si seriale de televiziune, inclusive al unor remake-uri dupa “Fist of Fury”. Chen Zhen este un personaj ale carui actiuni sunt fictive, creat de imaginatia scriitorului din Hong Kong Ni Kuang, dar despre care se crede ca ar fi, de fapt, o intruchipare a unui discipol real al lui Huo Yuanjia, un cunoscut practicant al artelor martiale, o figura legendara pe masura lui Ip Man, care a murit in 1910. Personajul Chen Zhen a fost intrepretat de-a lungul timpului de doi mari actori ai filmelor de arte martiale, Bruce Lee si Jet li. In 2010, legenda lui este readusa la viata de reputatul regizor Andrew Lau, creatorul trilogiei “Infernal Affairs” si a impresionantului “Daisy”. Scenariul filmului “Legend of Chen Zhen” e semnat de nimeni altul decat Gordon Chan (Painted Skin, The Medallion), care este si producatorul acestui blockbuster care a dominat box-office-ul din Hong Kong dupa lansarea in cinematografe.
Distributia nu mai are nevoie de nici o prezentare. Donnie Yen este, daca se mai indoieste cineva, unul din artistii de top din lumea artelor martiale din acest moment. Acesta s-a nascut intr-o familie care avea legatura cu lumea wushu, si insusi Yen a practicat de mic wushu, castigand mai multe competitii de profil. Explozia lui ca actor s-a produs dupa Flashpoint, dar mai ales odata cu Ip Man si Ip Man 2, care l-au propulsat la rangul de supervedeta a lumii filmelor de arte martiale. Este, probabil, in acest moment, singurul actor cunoscator ar artelor martiale atat de bine cotat din industria filmului (mondial), in conditiile retragerii unor monstrii sacri precum Jet Li sau Jackie Chan, care decenii au dominat acest domeniu. Anthony Wong este un alt nume mare din distributia filmului, unul din marii actori ai cinematografiei din Hong Kong, in timp de taiwaneza Shu Qi este o vedeta a cinematografiei din China continentala ce a aparut in filme precum “If You Are the One”, “Look for a Star” sau “Blood Brothers”, mari succese de box-office in China. De Shawn Yue se stie ca a fost vazut drept noul “Nicholas Tse” al cinematografiei din Hong Kong, deci nu mai are nevoie de prezentare, acesta fiind cooptat intr-o alta pelicula de succes a acestui an in China, “Reign of Assassins”, de cunoscutul John Woo.
Un film captivant de la primul la ultimul moment, in care fanii lui Donnie Yen nu sunt, nici de aceasta data, dezamagiti. Poate cliesul reducerii confruntarii dintre japonezi si chinezi la o lupta in cadrul “sportiv” al dojo-ului si ideea unui erou mascat a la Hollywood (insa suficient cat sa nu se sara calul, cum au mania americanii de a idealiza eroii nascuti de imaginatia autorilor de benzi desenate) sunt elementele de spectaculozitate in masura a trezi spiritul unei natiuni pe atunci divizate, nicidecum elemente care sa plictiseasca. Scenele de actiune sunt foarte bine realizate, insusi Donnie Yen fiind responsabil pentru acestea. Distributia, ca de obicei cand vine vorba de filme mari, este la inaltime, iar scenariul este inchegat, dinamic si chiar cu rasturnari de situatie care nuanteaza linia principala a filmului. Unul din filmele reusite ale acestui an din China, recomandat tuturor iubitorilor genului.
Daca pana acum asiacinefilii indragostiti de seriale au avut parte de realizari romantice, melodramatice, istorice sau de spionaj, de aceasta data echipa Asia Team Romania va ofera subtitrat in limba romana un serial de senzatie: „The Fugitive: Plan B”. Este vorba de un serial ce combina actiunea cu umorul, oferind buna dispozitie si adrenalina cat cuprinde. Serialul este regizat de noncomformistul Kwak Jung-Hwan, cel care in acest an a dat lovitura carierei cu anteriorul serial regizat, nici mai mult nici mai putin decat mult laudatul „Chuno-Slave Hunters”. Cheon Seong-Il este scenaristul, cel care ne-a incantat anterior cu scenariul la acelasi „Slave Hunters” sau la filmul de succes „My Girlfriend is an Agent”. Serialul, de 20 de episoade, a inceput sa fie difuzat la postul coreean KBS2 pe 29 septembrie, si si-a surclasat concurenta din zilele de difuzare ale episoadelor inca de la primul episod, ce a inregistrat un rating de 20% la nivel national.
Distributia serialului este, cum era de asteptat, pe masura asteptarilor. In rolul principal apare megastarul muzicii pop coreene, Rain, cel care in 2007 aparea in „People Magazine” in topul „Celor mai frumosi oameni”din lume, dup ace debutase in lumea filmului cu rolul din „I’m a Cyborg but that’s OK” a lui Park Chan-wook in 2006, film ce a castigat premiul Alfred Bauer la Berlinale. Rain este popular in intreaga Asie, la concertele sale biletele epuizandu-se in doar cateva minute (la primul sau concert solo tinut in Japonia biletele s-au epuizat in… 30 de secunde, online !) Faima lui a ajuns repede si peste hotare, concertand alaturi de vedete internationale precum Madonna, Michael Jackson, U2 sau Ricky Martin. A jucat in mai multe seriale coreene de succes, precum Full House, A Love to Kill sau Sangdoo ! Let’s go to School, iar recent a debutat la Hollywood cu rolul din „Ninja Assassin”. Conform statisticilor pentru primele 2 episoade, ce au fost deja difuzate in Coreea, serialul „Fugitive: Plan B” a prins cel mai bine la toate categoriile de varsta pana la persoanele de 50 de ani, iar acest succes se datoreaza fara indoiala prezentei megastarului in distributie. Veti vedea un Rain care nu are nici un fel de retineri cand vine vorba de scenele de actiune, iar episodul 3 il va arata dezlantuit.
Daniel Henney este o alta vedeta distribuita in acest serial de top. Carismaticul actor coreeano-american, fost model, a avut un debut fulminant pe micul ecran cu rolul din My Lovely Kim Sam Soon, un serial ce se anunta unul oarecare, dar care a dat lovitura in 2005, devenind unul din cele mai urmarite seriale coreene din toate timpurile. De atunci, Henney a aparut intr-o multime de reclame si emisiuni de divertisment, iar in 2009 a debutat la Hollywood cu rolul Agent Zero din „X Men-Origins: Wolverine”. Dupa aparitia din serialul „Spring Walts”, Henney a fost distribuit intr-un serial inspirat din lumea medicala, „Three Rivers”, difuzat toamna trecuta la canalul american de televiziune CBS. Actrita de 31 de ani Lee Na-Young revine dupa 6 ani pe micul ecran intr-un serial, anterior avand aparitii reusite in seriale care nu au avut un succes deosebit, precum „Ireland” sau „8 Love Stories”. Totusi, ultimii ani actrita si i-a dedicat vietii personale, dar si filmelor pentru marele ecran, cea mai importanta colaborare fiind cu Kim Ki-duk la filmul „Dream”. In „Fugitive: Plan B” actrita va suferi o transformare importanta de imagine, avand o privire impresionanta si patrunzatoare, ce tradeaza deopotriva mister si tristete. Lee Jeong-Jin si Yun Jin-Seo (Wol Hee din „Return of Iljimae”) completeaza distributia, in care vor avea aparitii episodice o multime de personaje cu care v-ati familiarizat deja din serialul „Chuno –Slave Hunters”.
Filmul are o multime de scene de urmariri cu masina fantastic realizate (nu uitati ca la carma serialului e regizorul lui Chuno !), inclusiv scene filmate la inaltime, dintr-un avion. Serialul a inceput filmarile in Japonia, dar mai apoi acestea s-au mutat intr-o serie de tari asiatice (China, Filipine, Macao), avand un buget consistent. Serialul are parte de efecte vizuale de senzatie, specifice filmelor pentru marele ecran, incercand sa surprinda dinamica, exotismul si frumusetea locatiilor unde s-au efectuat filmarile. Toata lumea se astepta la scene spectaculoase deosebite, avand in vedere antecedentele regizorului, iar imbinarea spectaculosului cu un scenario captivant, plin de surprize, au dus la un serial incitant, asa cum nu s-a mai vazut demult.
Despre ce este vorba in „The Fugitive” Plan B” ? In timpul Razboiului Coreean, o mare suma de bani dispare. La 60 de ani mai tarziu, in prezent, banii reapar, ducand la o urmarire cum nu s-a mai vazut, pe intreg mapamondul. Jin Yi (Lee Na Young) pare o femeie inocenta, care are motive ascunse sa se apropie de Ji Woo (Rain). Planurile ei sunt complicate de o neasteptata aventura pe care o are cu acesta, in timp ce numerosi urmaritori se afla pe urmele lor. Kieko, o faimoasa cantareata japoneza al carei tata e membru al temutei Yakuza, e si ea implicata intr-o relatie cu acelasi Ji Woo, si astfel triunghiul amoros s-a creat. Care dintre cele doua va reusi, in final, sa castige dragostea lui Ji Woo ? Si ce rol are acea uriasa suma de bani regasita de cel considerat ” cel mai bun detectiv privat din Asia” ? Faptul ca lucrurile se complica si intriga devine tot mai captivanta cu fiecare episod scurs sunt suficiente argumente pentru a urmari inca un serial deosebit, tradus in premiera in Romania de Asia Team Romania (traducator maman_12003). Vizionare placuta !
Cu ocazia comerorarii centenarului instaurarii ocupatiei militare japoneze in Coreea, postul de televiziune KBS a finantat un serial in 5 episoade dedicat unei figuri emblematice a luptei rezistentei coreene impotriva asupritorului japonez, Lee Hoe Young (Lee Hoeyoung). Udan Lee Hoeyoung avea o descendenta mai mult decat nobila, provenind dintr-unul din cele mai renumite clanuri ale Joseonului (Coreea de dinaintea ocupatiei japoneze), care a dat multi oameni de valoare natiunii statului coreean. Nascut in 1867, de la o varsta frageda Lee Hoeyoung a ales teologia ca domeniu de studiu, si datorita faptului ca Biserica Metodista Sangdong (infiintata de o misionara americana) se afla foarte aproape de modesta lui locuinta. De tanar a fost fascinat de ideile iluministe (ajunse, cu un oarecare decalaj, si in aceasta zona indepartata a lumii),
traindu-si prima tinerete purtat de mirajul acestor idei, intr-un context politic delicat pentru Joseon. Biserica Metodista devenise, in acele timpuri, un adapost pentru activismul coreean, dar si o poarta de intrare a ideilor occidentale reformatoare. Viata lui Lee Hoeyoung se leaga de aceasta biserica atat pentru faptul ca aici s-a casatorit dupa un rit occidental (cunoscute fiind rezervele societatii coreene dinaintea ocupatiei japoneze, marcata de conservatorism inclusiv in domeniul credintelor religioase), dar si pentru ca aici s-a remarcat ca membru activ al miscarii activiste, reusind sa aiba discipoli personalitati marcante precum patriotul naþionalist Jeong Deokgi, Kim Gu, Lee Seungman sau Shin Chaeho. Buna credfinta era cea care ii lega pe acesti luptatori tineri si plini de energia de care Joseonul avea nevoie pentru a rezista vitregiei acelor vremuri.
Desi era urmasul lui Baeksa Lee Hangbok (1556-1618), un mare diplomat ramas in istorie, intre altele, prin inteligenta si perspicacitatea de care a dat dovada in timpul razboiului Imjin (cunoscut si ca Razboiul de 7 ani, cand, in 1592, conducatorul noii Japonii unite, Hideyoshi Toyotomi, a invadat in doua valuri Joseonul, ajungand pana departe in India), Lee Hoeyoung a ales teologia in locul unui post la Curte. Ulterior a devenit decan al Academiei Sangdong, indrumand tinerele generatii spre cultura si educatie, devenind mentorul multor tineri care vor lupta pentru ideile sustinute de acesta, in special in perioada ocupoatiei japoneze. El a fost fondatorul Societatii Noua Natiune, devenita un element cheie in lupta impotriva ocupantului japonez. 
Lee a fost omul din umbra unui eveniment important din istoria Coreei, care ar fi putut sa-i schimbe o data pentru totdeauna destinul. El i-a sugerat insotitorului si omului de incredere al regelui Gojong trimiterea, in 1907, a 3 emisari secreti la Conventia de la Haga. Desi au reusit sa scape ochilor vigilenti ai japonezilor, cei 3 emisari au ajuns cu bine la Haga, insa nu au fost primiti la Conventie pe motiv ca niciun stat nu recunostea Coreea ca natiune suverana. Misiunea lor a esuat, insa acest eveniment nu a facut decat sa-l convinga pe Lee sa paseasca pe drumul sangeros al luptei pentru independenta al Coreei.
Japonia era, practic, stapana Coreei dupa ce in 1905, in urma victoriei din razboiul cu Rusia, incheiase tratatul Eulsa prin care instituia protectoratul japonez asupra peninsulei coreene. In 1907, Afacerea Emisarilor trimisi in secret la Haga a fost urmata de ceea ce acestia nu au putut sa impiedice, anume Tratatul de anexare japonezo-coreean din 1907. In 1910, pe 29 august, regale Sunjong semna Edictul prin care accepta anexarea Coreei la Japonia, intr-un episod memorabil: sub presiunea japonezilor care ocupasera palatul regal, regela a fost nevoit sa puna pecetea pe actul de renuntare de buna voie la suveranitatea Coreei, care inceta official sa mai existe ca stat. Episodul a fost eroizat in mai multe pelicule recente coreene, una din cele mai cunoscute fiind „The Sword With No Name”. 
In fata acestei situatii, luptatorul Lee Hoeyoung si cei 5 frati ai sai au solicitat azil politic in Manciuria, iar acesta le-a fost acordat. In iarna lui 1910, intr-o zi geroasa, cei 6 frati impreuna cu familiile lor, in total 40 de oameni, traversau raul Amnok spre Manciuria, care avea sa devina locul de unde Lee urma sa coordoneze lupta pentru independenta Coreei. A organizat tabere de antrenament in Beijing, in care s-au strans zeci de oameni dornici sa-si sacrifice vietile in atentate teroriste impotriva japonezilor, inclusiv impotriva imparatului Hirohito. Dar pentru a avea arme, munitie si material exploziv, acesta a luat un imprumut din diverse banci, punand ca gaj intregul pamant al familiei, estimat la 5 milioane de dolari. Lee Hoeyoung avea 44 de ani pe atunci. Era inceputul luptei sale pentru independenta. Continuarea o veti vedea urmarind acest serial exceptional, in care veti recunoaste o multime de figuri cunoscute din seriale precedente traduse de Asia Team Romania, cum ar fi: Jung Dong Hwan (Oh Tae Suk din „Dong Yi”), Ahn Jae Mo (Hometown Legends), Kim Eung Soo (interpretul detectivului in varsta din „Bad Guy”, care are o interpretare geniala in rolul unui necrutator anchetator japonez), Kim Gyu Chul (Myung Jin din „Kingdom of the Winds, asistentul lui Sanganim) sau Kim Byung Gi (interpretul lui Sanganim din acelasi „Kingdom of the Winds”). Vizionare placuta !
Anul 2009 a fost unul de exceptie pentru industria serialelor de televiziune din Coreea. Seriale precum „Queen Seon-Deok”, „Princess Ja Myung-go”, „The Return of Iljimae”, „Boys Over Flowers”, „Empress Chun Chu” au tinut cu sufletul la gura fanii fenomenului nu doar din Coreea, ci si din intreaga lume. Un astfel de serial a fost, insa, si IRIS, apreciat nu doar de fani ci si de specialisti, serialul fiind multi-premiat. Asia Team Romania il aduce, acum, aproape de fanii k-dramelor din Romania, oferindu-le o placuta surpriza prin traducerea lui. Veti avea parte de 20 de episoade electrizante, asa cum nici un serial coreean nu a mai avut ocazia sa va ofere pana acum, astfel ca intervalul dintre fiecare episod nu va fi decat o asteptare cu sufletul la gura a urmatorului episod si a surprizelor pe care are sa le ofere.
Dar ce este „IRIS” ? Intai de toate este primul serial din istoria televiziunii din Coreea ce are ca tema principala spionajul Nord-Sud si spinoasa problema a unificarii peninsulei coreene. Veti vedea o fata nevazuta a politicii – politica din spatele usilor inchise – , o imagine asa cum nu va veti putea inchipui ca ar exista despre serviciile secrete si razboiul nevazut dintre Nord si Sud neaccesibil omului obisnuit. Desigur, serialul este o fictiune, uneori dusa la extrem, insa doar gandul existentei unor asemenea agentii precum cele din acest serial si preocuparile acestora nu pot decat sa captiveze sis a starneasca curiozitatea. De altfel, acesta a fost si unul din motivele uriasului success de care IRIS s-a bucurat. Apoi, trebuie spus ca vorbim, aici, despre cel mai scump serial coreean din toate timpurile (cel putin pana la nivelul anului 2009), cu un buget estimativ de 17 milioane de dolari, adica la costuri pe episod de peste 800.000 de dolari !
Ideea serialului IRIS a venit in anul 2008, cand pentru prima data compania de productie Taewon Entertainment a dezvaluit intentia sa. Imediat proiectul a atras atentia intregii media, atat datorita bugetului record alocat, cat si distributiei stelare, majoritatea actorilor fiind vedete ale unor filme celebre ale marelui ecran. Dar cel mai mult a starnit curiozitatea ideea de baza a filmului, ce porneste de la conceptul blockbuster-ului anului 1999, Shiri (Swiri). Initial, in proiectul IRIS a fost implicat si Kang Je-gyu, regizorul lui „Shiri”, dar in cele din urma regia a fost semnata de Yang Yun-Ho („Holiday”, „Rainbow Eyes”, „Fighter in the Wind”), ajutat de Kim Kyu-Tae, regizorul unor seriale precum „A Love to Kill” sau „Loveholic”.
Distributia serialului este una de zile mari. De departe, vedeta serialului e Lee Byung-Hun (39 de ani la data filmarilor), protagonistul unor productii de success coreene ale ultimului deceniu: „A Bittersweet Life”, „Joint Security Area” sau „The Good, the Bad and the Weird”. A fost primul rol al lui Lee intr-un serial din anul 2003, dupa 5 ani de absenta de pe micul ecran in care acesta s-a concentrat pe roluri din filme pentru marele ecran. Chiar in momentul inceperii filmarilor la IRIS, Lee era implicat in filmarile de la „G.I.Joe: The Rise of Cobra”, filmul de debut al vedetei la Hollywood. Onorariul lui Lee pentru serial a fost urias: 100 milioane woni (aproximativ 90.000 de dolari) pentru fiecare episod din cele 20 ! Aceasta face din Lee Byung-Hun cel de-al treilea cel mai bine platit actor dintr-un serial de televiziune din toate timpurile. De altfel, onorariul sau a fost de 6 ori mai mare decat al oricarui actor protagonist din serialele coreene. In total, pentru prestatia sa din IRIS, Lee Byung-Hun a incasat 1,35 milioane de dolari, numele sau fiind garantia atragerii de potentiali investitori, in special in Japonia, acesta fiind ca o carte de vizita pentru serial si deschizand portile comercializarii acestuia peste Ocean si in Europa.
Rolul principal feminin este interpretat de frumoasa Kim Tae-Hee, interpreta din blockbuster-ul „The Restless” sau din seriale precum „Stairway to Heaven” sau „Lovestory in Harvard”. Tae-Hee este absolventa in design vestimentar a Universitatii Nationale din Seul, iar fratele sau este nimeni altul decat Lee Wan, protagonistul serialului „Swallow the Sun”. Actrita este populara in Coreea pentru frumusetea ei, fiind votata de majoritatea coreenilor drept „Cea mai frumoasa femeie coreeana”. A aparut intr-o multime de reclame, si a castigat 9 premii in cariera sa de actrita, de la debutul ei in 2001. Jeong Jun-ho interpreteaza rolul colegului lui Kim Tae-Hee si Lee Byung-Jun in cadrul NSS, completand triunghiul amoros care ia nastere pe parcurs. Jeong Jun-ho este pe langa actorie pasionat de muzica. Practic, rolul din „The Last Scandal of My Life” (unde a interpretat partituta muzicala specifica personajului interpretat de el) i-a adus 
titlul de unul din cei mai buni actori coreeni ai anului 2008, iar prestatia din IRIS i-a adus aprecieri care il elogiaza pentru interpretare. La cei 40 de ani, Jeong este un burlac – inca -, desi si-a anuntat casatoria aproape in fiecare an, pana cand… s-a despartit de prietena lui de atunci. Agenda incarcata si cariera, dar si pasiunea pentru muzica l-au facut sa treaca viata personal ape plan secundar. In IRIS, Jeong Jun-ho il interpreteaza pe Sa Woo, pretendentul aparent timid si pe alocuri naiv la sufletul unei Seung Hee (Kim Tae-Hee) de neclintit.
Kim Seung-woo este un alt actor de top cooptat in distributia lui IRIS. A jucat intr-o multime de filme si seriale de succes, dintre care merita amintite recentul „71 Into the Fire”, „Heaven’s Soldiers”, „Secret Tears”, sau seriale precum „Hotelier” sau „Perfect Neighbor”. Este un actor cu un talent urias si cu o charisma aparte, cu toate ca interpreteaza un rol negativ – seful echipei de agenti secreti nord-coreeni infiltrate in Sud. Kim So-yeon, o alta actrita superba (All About Eve, Fireworks, Female Prosecutor Mata Hari) interpreteaza o necrutatoare si bine antrenata agenta secreta nord-coreeana, care pe parcurs va avea un rol important in evolutia povestii. Yoon Je-Mun este o figura cunoscuta asiacinefililor din Romania pentru
o multime de roluri secundare in filme precum „Mother”, „A Dirty Carnival”, „Voice of a Murderer” sau „Private Eye”. In IRIS interpreteaza rolul sefului de sectie Park Sang-hyeon, cel care ii aduce pe cei doi cadeti in NSS. O alta supriza a producatorilor serialului a fost distribuirea membrului formatiei Big Bang, T.O.P (ce a putut fi vazut recent si in 71 Into the Fire) in rolul unui necrutator ucigas nord-coreean, cu aparitii aducatoare de teroare, ce are o prestatie convingatoare prin mimica si priviri.
Primele filmari au fost efectuate in prefectura Akita (Japonia), intr-un peisaj hibernal superb. Prefectura Akita este celebra in Japonia si in intreaga lume datorita atractiilor sale turistice: lacul Tazawa – care in serial are un rol simbolic crucial, impreuna cu mitul sau; izvoarele fierbinti de apa termala – si ele surprinse in serial intr-o scena care starneste zambete si de care e imposibil sa nu-ti amintesti odata incheiat serialul. Nu in ultimul rand, prefectura Akita e locul in care si-a trait viata si s-a nascut povestea celebrului caine Hachiko, ecranizata monumental de japonezi in 1988, si la Hollywood (un lamentabil esec) in acest an. Prefectura Akita a avut parte de un urias val de turisti coreeni, anul trecut, care au venit pe platourile de filmare de la IRIS, iar care mai apoi au continuat sa viziteze locul in care s-au filmat extraordinarele scene din Japonia. Popularitatea lui Lee Byong-Jun a sporit interesul japonezilor pentru serialul IRIS. Filmarile sale din Japonia au fost urmarite pas cu pas de mii de fani, care au fostca o umbra pentru actor pe toata durata sederii in Japonia. Mii de fani l-au asteptat pe aeroportul din Akita, la sosire, urandu-i bun venit. La acestia se adauga fanii coreeni ai vedetei, care timp de trei saptamani cat au durat filmarile din Japonia i-au fost alaturi. Nu intamplator, drepturile de difuzare ale serialului au fost achizitionate, in Japonia, de postul TBS, la incredibilul pret de 4,3 milioane de dolari, inca inainte de terminarea filmarilor !
Filmari la acest serial au fost efectuate si in alte locatii, precum China (cu un Shanghai surprins in toata stralucirea lui), Rusia si Statele Unite. Ultimele filmari peste hotare au fost efectuate, in premiera pentru tara vecina, in Ungaria. Budapesta si imprejurimile sale isi dezvaluie farmecul in cadrele filmate pe durata a aproximativ o luna de zile. Si aici fanii unguri ai k-dramelor nu aveau cum sa rateze un asemenea eveniment s-au aflat pe platourile de filmare alaturi de actori, dupa cum o demonstreaza cele 2 fotografii alaturate realizate de fanii k-dramelor din Ungaria. Cu bugetul sau fara precedent, IRIS este un serial ce poate fi considerat pionier in multe privinte, pentru industria de seriale de televiziune coreeana. Spre exemplu, unul din lucrurile novatoare aduse de serial sunt scenele de actiune la scara mare, filmate. La sfarsitul lui noiembrie 2009, echipa de filmare a primit permisiunea de a controla traficul dintr-o intersectie din Seul pe durata a 12 ore, cat s-a filmat o scena cu schimburi de focuri (ce apare spre sfarsitul serialului). 
Pe timpul filmarilor, actorii deseori isi faceau singuri propriile cascadorii si secventele de actiune. Una din celebrele scene ale serialului, surprinsa si in trailer, il arata pe Lee Byung-Hun sarind pe un zid, cu o coarda, de la inaltimea de 130 de metri, la un baraj din Akita. Inainte ca filmarile sa inceapa, pentru a face fata solicitarilor fizice, mai multi membrii dintre protagonisti au urmat un antrenament special pentru a oferi autenticitate scenelor finale. Lee Byung-Hun a avut parte de antrenamente cu arme adevarate speciale, care apar si in serial drept arme de mare precizie accesibile doar unitatilor de elita din slujba guvernului sau a Statului (Lee Byung-Hun apare, la un moment dat, utilizand un pistol special ce permite uciderea unei persoane de la mare distanta, in timp pe T.O.P utilizeaza intr-unul din episoadele de inceput ale serialului o pusca cu luneta, dupa ce a primit un instructaj de la lunetisti adevarati.
Kim Tae Hee, Jung Jun-Ho si Kim Seung Woo – premii de excelenta pentru interpretare, Yoon Joo Sang – premiul pentru cel mai bun actor intr-un rol secundar, si, desigur, cuplul Lee Byung-Hun/Kim Tae Hee a fost desemnat Cel mai bun cuplu dintr-un serial al KBS in 2009. Lee Byung-Hun a castigat si premiul pentru Cel mai bun actor la Baeksang awards 2009 (care rasplateste cu premii toate serialele realizate intr-un an, pe toate canalele de televiziune), iar IRIS a castigat premiul de Cel mai bun serial al anului 2009 in Coreea ! In luna mai a acestui an, KBS era in discutii avansate cu un important canal de televiziune din Statele Unite, interesat in achizitionarea drepturilor de difuzare. In cele din urma se pare ca s-a ajuns la un rezultat, americanii anuntand ca se va realiza o varianta de 12 episoade, mai comprimata, pentru audienta din America. In vara acestui an s-a confirmat ca in toamna lui 2011 se va lansa o serie grafica (asemanatoare manhwa-urilor) cu IRIS. 
In octombrie 2011 intentioneaza a se lansa si sequel-ul IRIS 2, la acelasi canal KBS, faza de pre-productie estimandu-se a incepe in martie 2011. Fiind preconizata drept o continuare directa a acestui serial, IRIS 2 se spera sa aiba parte de aceeasi distributie (desigur, excluzand personajele care dispar la finalul serialului de fata). Va fi o misiune grea, dat fiind onorariul lui Byung-Hun, astfel ca nu ramane decat ca producatorii sa gaseasca resursele financiare pentru a crea o continuare pe masura primului sezon al serialului. In acest an s-a lansat si filmul IRIS, o varianta editata pentru cinema a versiunii tv, de 123 de minute. Filmul a fost prezentat in afara competitiei la Cannes, in vederea gasirii unor potentiali cumparatori ai lui.
“Bang Rajan 2” este, dupa “Ong Bak 3”, unul din cele mai asteptate blockbuster-uri thailandeze ale anului 2010. Filmul este urmarea productie “Bang Rajan” din anul 2000, un film care la vremea lui a avut costuri de productie de 4 ori mai mari decat orice alt film thailandez produs pana atunci. Filmul este inspirat din evenimente reale si consemnate de istorie. Bang Rajan era, in perioada medievala, un sat din Ayutthaya, vechea capitala a Siam-ului, predecesoarea Thailandei moderne. Satul a jucat un rol important in istoria Thailandei, in special prin rezistenta impotriva birmanezilor dintr-un razboi care intr-un final a dus la distrugerea regatului Ayutthaya. Trebuie spus ca celebra batalie a mai fost prezentata pe langa filmul din 2000 si intr-o realizare clasica a cinemtografiei thailandeze, “The Battle of Bang Rajan” din 1966, care pe atunci a fost un mare succes la box-office.
O productie excelenta a realizatorilor thailandezi, care au prins gustul filmelor epice bine realizate. Slow-motion-ul pare tehnica preferata a realizatorilor thailandezi pentru a reda in amanunt cele mai mici detalii ale unei confruntari armate, si poate pentru prima oara intr-un film epic thailandez muzica pare a participa la sacrificiul eroilor, fiind menita a glorifica faptele acestora. Actorul-colectiv isi interpreteaza perfect rolul, scenariul intinzandu-se impecabil pe durata celor 2 ore ale peliculei. O regie buna, un scenariu coerent (interesant e ca in scena finala, spre deosebire de alte natiuni asiatice, se merge pe ideea asupririi in numele unei clase sociale napastuite – satenii – si nu pe ideea unei uniri a eforturilor eroilor in numele unei natiuni). O realizare ce nu trebuie ratata atat de fanii filmelor istorice, cat si de cei ai filmelor de actiune. Subtitrare in premiera absoluta in Romania oferita de Asia Team Romania.
„Ocean Heaven” este cel mai nou film in care a fost distribuit cunoscutul actor Jet Li. O schimbare majora in cariera sa cinematografica, fiind primul rolul dramatic pe care acesta il interpreteaza. Inainte de a se retrage in spatele camerelor de luat vederi, pentru o eventuala cariera in regizorat, Jet Li incearca sa demonstreze ca este potrivit si pentru un rol dramatic. Iar filmul nu dezamageste. Li se potriveste perfect in rolul incredintat de regizorul-scenarist Lu Xue Xiao, cel care a colaborat in 2002 cu Chen Kaige la scrierea scenariului lui „Together”, si care debuteaza ca regizor intr-un mod stralucit. Partenerul sau de ecran este tanarul actor Wen Zhang, a carui prestatie aminteste de cea a mai celebrului actor coreean Chi Seung-woo din „Marathon” (2005). Coloana sonora a filmului a fost semnata de celebrul Joe Hisaishi, dar si de prietenul lui Jet Li, Jay Chou. Filmul este inspirat dintr-o poveste reala, prezentand una din sutele de mii de drame pe care societatea chineza aproape le ignora. Conform Centrului American de Control al Bolilor, una la 110 persoane nascute sufera de autism. In China. exista in prezent peste 10 milioane de persoane autiste, personajul din film fiind doar un caz – dramatizat pana la extrem – dintre acestia.
Un film impresionant despre niste realitati pe care societatea nu ar trebui sa le ignore. Cazul prezentat se constituie intr-un semnal de alarma la adresa autoritatilor nu neaparat din China, o contributie poate mai valoroasa decat sute de donatii pe care superstarul filmelor de arte martiale, Jet Li, ar aduce-o unei categorii ignorate de societate. Dincolo de acest mesaj, filmul se constituie intr-o adevarata oda la adresa parintilor care se sacrifica pentru binele propriilor copii, indiferent cat de dificila ar fi viata. O adevarata lectie de viata data de un mare actor ajuns la apusul carierei sale actoricesti, care se redescopera pe sine asa cum nimeni nu a reusit sa-l mai vada vreodata pe ecran. „Ocean Heaven” ramana o drama impresionanta ce nu are cum sa te lase indiferent, unul din cele mai reusite filme chinezesti, alaturi de „Aftershock”, al anului 2010. Vizionare placuta !
„Art of Seduction” este unul din filmele pentru marele ecran de succes cu care cinematografia coreeana a declansat, prin Hallyu, ofensiva in Extremul Orient. Filmul a avut un succes surprinzator la box-office, in special pentru ca nu era vorba de un film cu un buget urias. Cu toate acestea, a avut peste 3 milioane de bilete vandute in salile de cinematograf, fiind lansat cu cateva zile inainte Craciunului din 2005. Dincolo de avantaje, filmul a avut si o concurenta serioasa (in perioada sarbatorilor cine nu si-ar dori sa lanseze un film ?), fapt pentru care nu a reusit sa domine box-office-ul saptamani la rand. Oh Ki-hwan, un regizor aproape necunoscut pe atunci, a reusit sa gaseasca cheia succesului cu „Art of Seduction”. Pe langa tema de actualitate si perfecta pentru perioada de vacanta si sarbatori cand s-a lansat filmul – comedie romantica de senzatie -, Oh a reusit sa distribuie in rolurile principale 2 actori geniali. Rolul principal feminin a revenit actritei Son Ye-jin, care explodase si ajunsese peste noapte vedeta dupa roluri in filme ca „Lover’s concerto”, „The Classic”, „A Moment to Remember” sau „April Snow”. 
Rolul principal masculin a revenit aproape necunoscutului Song Il-gook. In 2005, actorul nu avea in cartea de vizita decat cateva seriale care nu avusesera un succes extraordinar la televiziunile coreene. Fusese remarcat de Oh Ki-hwan in „Emperor of the Sea”, un serial care nu a rupt gura targului in Coreea si, spre deosebire de rolul dramatic din amintita k-drama, Il-gook a primit un rol comic de seducator innascut. Spre surpriza tuturor, prestatia a fost perfecta, iar succesul filmului i-a deschis portile spre serialul de succes „Jumong”, doi ani mai tarziu, iar mai apoi spre „Kingdom of the Winds”, transformandu-l intr-o vedeta exponentiala a Hallyu.
Seducatori si seducatoare au existat de cand lumea. In anul 52 i.e.n., o anume Cleopatra seducea cei mai puternici barbati ai lumii acelor timpuri: pe Iulius Caesar si pe Marc Antoniu. Secole mai tarziu, istoria consemneaza si seducatori glorificati mai apoi de literatura vanduta pe sub mana, un Casanova sau un Don Juan. Filmul a dat nastere si el unor personaje seducatoare, care au ramas in memoria colectiva. Va mai amintiti de doamna Robinson din faimosul „The Graduate”, sau de nemuritorul James Bond, intruchipat de atatia barbati chipesi ? A sosit, acum, momentul, ca si cinematografia coreeana sa dea nastere unui cuplu de seducatori: Ji-won (Son Ye-jin) si Min-jun (Song Il-gook).
Cele doua personaje principale sunt in stare sa seduca orice barbat, respectiv femeie. Si, in stilul pur al lui Don Juan, amandoi se satura repede de victimele lor, cautand altele. Si totusi, intre ei se infiripa dragostea – un cuvant ciudat care ar trebui sa lipseasca din vocabularul personal al unui seducator. Adevarata vedeta a filmului este Son Ye-jin, astfel ca nu am gresi daca am spune ca „Art of Seduction” este o dedicatie in cinstea sarmului atractivei actrite. Veti vedea o actrita plina de viata, ce poate interpreta fara probleme rolul diavolitei pe care, paradoxal, l-a jucat cateva minute in film partenerul ei, Song Il-gook, la propriu. Fata de prestatia alaturi de Bae Yong-joon din „April Snow”, regasim o Son Ye-jin naturala, vivace, capabila sa treaca intr-o secunda de la o mimica de personaj dramatic la cea de actrita desavarsita de comedie.
“Cand am avut, in sfarsit, ocazia sa vad filmul, m-am infiorat. Este regretabil faptul ca acest film intens, pasional si claustrofobic e cunoscut doar cinefililor occidentali impatimiti.”, declara Martin Scorsese despre clasicul adus la viata de fundatia lui. In 1960, acelasi an in care Hitchkock raspandea groaza in cinematografele americane scriind istoria cu noul sau film “Psycho”, Kim Ki-young, un regizor coreean in plina ascensiune, aducea publicului din tara sa “Guvernanta”, o terifianta melodrama psiho-sexuala despre relatia cu consecinte nefaste dintre capul unei familii si fata din casa, o femeie fatala. Daca in “Psycho” simbolul central este casa, ca reprezentare a psihicului uman asa cum l-a etajat Freud (idul – beciul, eul – parterul si supraeul – etajul, unde “traieste” mama lui Norman Bates), in “Guvernanta” sa Kim Ki-young alege scara. O scara a lui Iacob intr-un spatiu claustrofob, urcata de personaje spre paradisul care se transforma in infern, intr-un halucinant joc al seductiei si nebuniei pe fondul unor reguli sociale foarte stricte. “Psycho” si “Guvernanta” merita urmarite in paralel si pentru un mic studiu comparativ a doua culturi – coreana si americana, sau chiar asiatica si occidentala intr-un sens mai larg – la un moment dat. 
Preocupat de psihologia personajelor sale si abil cunoscator al tehnicilor de film de propaganda, Kim Ki-young isi rasplatea audienta acelor timpuri cu emotii intense, dramele sud-coreene ale anilor ’60 avand un public preponderent alcatuit din femei maritate de varsta mijlocie. Criticul de film Kim So-young subliniaza faptul ca genul melodramatic era la vremea respectiva o supapa pentru han – un complex de emotii reprimate datorita regulilor sociale patriarhale neo-confucianiste. La sfarsit, “Guvernanta” sparge conventia celui de-al patrulea perete (personajul isi iese din rol adresandu-se direct spectatorului) si, pe langa morala, aduce chatarsis-ul asteptat.
In 2010, “Guvernanta” se intoarce pe marile ecrane in viziunea moderna a regizorului Im Sang-soo. O cu totul alta realizare, ce pastreaza doar ideea din filmul clasic, dand frau liber imaginatiei reputatului Im Sang-soo. Premiat sau nominalizat pe plan international pentru aproape fiecare film anterior al sau, Sang-soo a avut sansa de a ii distribui in rolurile principale pe renumita Jeon Do-yeon, castigatoarea premiului pentru Cea mai buna actrita la Cannes (Secret Sunshine), cunoscuta publicului de la noi din “My Dear Enemy” sau “You Are My Sunshine”, si pe Lee Jung-jae din “Over the Rainbow” sau serialul “Air City”. Filmul a avut premiera mondiala la Cannes, in aceasta primavara, si desi nu a castigat nimic, a fost nominalizat la Palme D’Or si a fost bine primit de criticii de film ai festivalului.
Pentru ce sa mai traiesti in aceasta viata daca visele ti s-au transformat in niste cosmaruri ? Ce a mai ramas pentru o familie instarita daca aceasta nu-si poate gasi fericirea in bunastare si putere ? Vinul nu mai are acelasi gust ca altadata, iar o zi de nastere se transforma intr-o insipida etalare a exceselor. O astfel de lume falimentata moral a unei familii privilegiate din societatea coreeana contemporana sta in centrul noii “Guvernante”. Eun-yi este o spalatoare de vase naiva de la un restaurant, ce intra in lumea celor bogati si celebri. Aceasta accepta slujba de guvernanta in cadrul unei familii din inalta societate, avand sarcina de a-i creste pe copiii sotiei insarcinate a angajatorului Hoon, doi gemeni. Dar in ciuda ochilor vigilenti ce o pandesc, ea are o aventura cu Hoon, angajatorul ei, un om de afaceri prosper, ingaduitor cu sine, a carui imagine de sine in timpul actului sexual se aseamana flagrant cu cea a personajului Patrick Bateman din “American Psycho” (exceptand securea,de sigur). Urmeaza o poveste de razbunare. A cui ? Urmeaza sa descoperiti urmarind acest film deosebit, nerecomandat persoanelor minore.
“71 Into the Fire” este cel mai mediatizat film coreean al anului 2010. Cu peste 20 de milioane de dolari incasari in Coreea, filmul a avut parte si de o premiera mult asteptata in Statele Unite, in 14 cinematografe selecte. Asteptarile de la acest film au fost mari, iar realizarea nu a dezamagit, ridicandu-se la nivelul oricarei productii de razboi realizate de americani. Filmul, inspirat din fapte reale, are parte de o distributie de exceptie: liderul formatiei Big Bang, TOP, tine capul de afis al listei, alaturi de Kwon Sang Woo (More than Blue) si Cha Seung-won in rolul unui necrutator commandant nord-coreean (Blades of Blood, Eye for an Eye) Regia este semnata de John H. Lee, nimeni altul decat realizatorul mega-succesului anului 2004, “A Moment to Remember”. Ideea filmului a venit de la o… scrisoare scrisa de unul din cei 71 de studenti ce au aparat cu pretul vietii scoala din oraselul Pohang. De la ea s-a nascut o productie senzationala, in care s-au investit aproximatic 10 milioane de dolari.
In acest an, producatorii coreeni de seriale de televiziune ne delecteaza cu povesti din ce in ce mai surprinzatoare, pe care Asia Team Romania, prin traducerile sale, le aduce aproape de toti fanii k-dramelor din Romania. Daca la inceputul anului, „Chuno” („Slave Hunters”) dadea lovitura, rescriind istoria serialelor de epoca coreene printr-o abordare indrazneata si noncomformista, daca „Dong Yi” continua, dupa mai mult de 40 de episoade, sa fascineze prin povestea surprinzatoare, serialul fiind prelungit datorita succesului sau, de aceasta data „Joseon X-Files” va cuceri definitiv pe toti cei care inca nu s-au convins ca serialele coreene nu doar ca se ridica la nivelul productiilor americane, ci chiar ca le depasesc prin originalitate. Iar o combinatie intre un serial de epoca si unul despre fenomene inexplicabile gen „X-Files” nu poate fi decat o realizare care sa atraga atentia.
Serialul este produs de postul coreean tvN si a inceput sa fie difuzat in Coreea pe 20 august, la ore tarzii, ca urmare a subiectului abordat. „Joseon X-Files” este, totodata, primul serial de mister/science fiction pe fundal istoric realizat vreodata de o televiziune coreeana. E un proiect indraznet, realizat cu un buget consistent, care se intinde pe durata a 12 episoade. Serialul e inspirat din evenimente reale consemnate in arhivele secrete ale dinastiei Joseon, cazuri neelucidate pe care, desigur, realizatorii le nuanteaza dand frau liber imaginatiei. Veti avea parte in cele 12 episoade de scenarii captivante cu evenimente bizare, cu incidente misterioase si elemente supranaturale ce nu pot fi explicate pe cale stiintifica. Iar daca mai adaugam aici tabu-urile specifice evului mediu coreean si originea considerata divina a monarhului, vom ajunge la o imbinare perfecta de evenimente si cutume care vor capta atentia inca din primele momente ale serialului.
„My Lovely Sam Soon” (cunoscut si drept „My Name is Kim Sam Soon”) a fost un serial de cotitura pentru genul serialelor romantice in Coreea. In 2002, Winter Sonata a scris istorie pentru genul melodramatic; era timpul ca si serialele romantice sa explodeze si sa dea un serial de referinta, iar acest lucru s-a intamplat in vara lui 2005. „My Lovely Sam Soon” a devenit peste noapte unul din cele mai iubite seriale coreene all-time, iar in materie de comedie-romantica un model pe care putine seriale ulterioare de gen au reusit sa-l depaseasca. Intr-un interval de o luna si jumatate cat a fost difuzat la postul coreean de televiziune MBC, serialul de 16 episoade a explodat pur si simplu in rating, pornind de la 18% la nivel national (episodul 1), ajungand la episodul 3 la 27%, si depasind 50% la ultimul episod. Ca si „Winter Sonata”, „My Lovely Sam Soon” este considerat parte a Valului Coreean, succesul sau fiind fantastic nu doar in Coreea ci si in intreaga Asie.
„Minunata mea Sam-soon” este povestea unei tinere femei care nu pare sa aiba nimic deosebit la prima vedere. Pentru ca a implinit deja 30 de ani, cei din jur o considera un pic „trecuta” pentru o femeie care inca mai viseaza sa se marite si, in plus, nu e nici frumoasa sau atragatoare conform standardelor general acceptate. Sam-soon ilustreaza perfect femeia obisnuita care nu pare sortita unei vieti extraordinare si, de fapt, nici nu-si doreste o astfel de viata. Tot ce-si doreste ea e sa intalneasca iubirea adevarata si sa traverseze oceanul vietii alaturi de un barbat care s-o iubeasca si in care sa poata avea incredere. Daca ceea ce isi doreste de la viata e mult sau putin, e greu de spus. Cert e ca ei pare sa-i fie greu sa gaseasca acea iubire si acel barbat la care viseaza. Dar Sam-soon e o adevarata luptatoare.
Optimista, incapatanata, extrem de deschisa si de sincera, atat cu ea insasi cat si cu ceilalti, destul de dura in limbaj dar si in comportament, Sam-soon nu e totusi femeia care sa treaca neobservata. Pana la urma, cei din jur ajung sa o respecte si sa o iubeasca exact asa cum e sau tocmai pentru acest fel al ei de a fi. Dar lucrul pe care si-l doreste cel mai mult este sa-si schimbe numele din Kim Sam-soon in Kim Hee-jin. De ce isi detesta Sam-soon numele inca din copilarie ? In primul rand, „Sam-soon” inseamna „a treia fiica”, iar eroina noastra chiar este a treia fiica a familiei. Faptul ca numele ei indica doar o ordine impersonala nu e un fapt magulitor. Apoi, insasi sonoritatea numelui pare sa starneasca rasul si ironiile oamenilor. In aceste conditii, Sam-soon ajunge sa-si priveasca numele ca pe o piaza-rea de care trebuie sa scape cu orice pret. Daca va reusi sa-si indeplineasca cele doua obiective importante ( sa se marite si sa-si schimbe numele ) vom vedea pe parcursul celor 16 episoade.
Care a fost cauza uriasului succes al acestui serial ? Unii critici sunt de parere ca acesta s-a datorat subiectului abordat, mai exact reflectarii vietii de zi cu zi a unei femei singure, deloc atragatoare, chiar putin durdulie, ajunsa in pragul varstei de 30 de ani, cand lucrurile incep sa para altfel, iar viata intra intr-o noua etapa. Asa-numita „criza a femeilor de 30 de ani” isi pune amprenta asupra personajului principal, care tocmai datorita banalitatii sale si stereotipului a reusit, prin rezonanta sa, sa se subtituie imaginii multora dintre cei care au urmarit serialul. Kim Sam Soon a ajuns sa fie perceputa de coreenii de rand ca fiind un personaj asemeni lor, si nu putini au vorbit de aceasta ca fiind o veritabila Bridget Jones a Coreei. Serialul reuseste sa insufle o nota de optimism persoanelor aflate in pielea lui Kim Sam Soon, de multe ori umorul aducand buna dispozitie si zambete pe buzele spectatorilor. In fapt, cheia succesului personajului central ar putea sta chiar in cuvintele marelui Balzac, ce caracteriza odata femeia ca fiind „asemeni timpului: eterna, proaspata, frumoasa, deci nu are varsta ci doar exista.” Transformarea personajului central pana la a ajunge la aceasta concluzie, descoperindu-se pe sine, va constitui sarea si piperul serialului, o adevarata delectare pentru spectatori.
Un alt secret al succesului serialului a fost distributia. Desi la vremea filmarii lui actorii principali nu aveau notorietate, cresterea ratingului de la episode la episode i-a propulsat pe acestia in foarte scurt timp la rangul de vedete nu doar in Coreea, ci in intreaga Asie Rasariteana. Kim Sun Ah o interpreteaza pe eroina principala Kim Sam Soon dupa ce lipsise aproape 5 ani de pe micul ecran, dedicandu-se filmelor pentru marele ecran. Dupa ce a fost distribuita intr-o serie de filme romantice sau dramatice, precum „Wet Dreams”, „The Greatest Expectation” sau „S Diary”, simpatica absolventa a univeristatii Ball State (din Statele Unite) Kim Sun Ah a atras atentia producatorilor serialului, care au decis sa o distribuie in „My Lovely Kim Sam Soon”, un serial ce nu se anunta a iesi cu ceva in evidenta. Actrita a depus mari eforturi pentru a duce la bun sfarsit rolul ce i s-a incredintat, trebuind sa se ingrase chiar 7 kilograme ! Actrita chiar a declarat, la vremea respectiva: „Nu ma consider – eu sau Sam Soon – o fata batrana. Societatea e cea care le catalogheaza astfel„.
Pentru publicul feminin al serialului, rolurile masculine au reprezentat un punct de atractie evident. Hyun Bin abia castigase primul premiu din cariera – premiul de popularitate pentru cel mai bun debutant pentru rolul din serialul „Ireland” – si a si atras atentia productaorilor serialului, care l-au cooptat in echipa de actori. Nimeni nu avea sa prevada succesul de care urma sa se bucure la incheierea filmarilor, devenind un nume cunoscut in toata Asia si ajungand un an mai tarziu sa joace intr-un mare succes de pe marele ecran, „A Millionaire’s First Love”. Azi este un idol pentru multi tineri, si totul pornind de la acest serial. Dar 
poate cel mai mare succes l-a avut actorul debutant Daniel Hanney, un coreeano-american nascut in Michigan (SUA), un necunoscut pentru toata lumea care a aparut din senin intr-un serial coreean. Multi s-au intrebat ce cauta chipesul american intr-o k-drama, in special ca pana atunci prezenta actorilor non-coreeni in productiile autohtone era ca si inexistenta. Se poate spune ca el a deschis calea patrunderii in serialele coreene si a actorilor non-coreeni, care astazi sunt priviti ca o consecinta a impactului Hallyu si globalizarii asupra cinematografiei coreene. Henney a ajuns o vedeta peste noapte, pana la acest rol fiind un model anonim ce defila pe podiumurile de prezentare de moda din Franta, Italia, Taiwan sau Hong Kong. Azi e un actor cunoscut pana si la la Hollywood, fiind unul dintre putinii actori coreeni care au reusit in cetatea filmului, alaturi de megastarul Rain.
Serialul „My Lovely Kim Sam Soon” a fost vandut in Japonia la cel mai mare pret cu care a fost cumparat pana atunci un serial coreean in Japonia. Acesta a avut o mare popularitate atat in Japonia cat si mai apoi in Hong Kong, iar actorul Hyun Bin si Daniel Henney au atras un numar mare de fane datorita tinutei lor si aspectului fizic placut. MBC Drama Awards a rasplatit toti actorii implicate in proiect, premiind cuplul Hyun Bin/Kim Sun Ah cu 2 premii: Cel mai popular si cel mai bun cuplu dintr-un serial tv produs de MBC in 2005. Daniel Henney a castigat premiul pentru cel mai bun debutant, in timp ce Kim Sun Ah a luat tot ce se putea lua: premiul de excelenta feminine si marele premiu. A 42-a editie a premiilor Baeksang (ce premiaza cele mai bune seriale difuzate in fiecare an in Coreea, indiferent de postul de televiziune) a considerat „My Lovely Kim Sam Soon” cel mai bun serial al anului 2005, pe Kim Sun Ah si Hyun Bin – cel mai popular cuplu, in timp ce Kim Do Woo a fost premiat pentru Cel mai bun scenariu de serial din 2005.
“Triple Tap” este, daca mai era nevoie sa se aminteasca, blockbuster-ul verii anului 2010 in Hong Kong. Filmul a avut un mare succes in Hong Kong, ca urmare si a echipei ce a lucrat la realizarea lui, doar nume grele ale cinemtografiei contemporane din Hong Kong, cu multi fani. In primul rand, regizor este nimeni altul decat Derek Yee (“Shinjuku Incident”, “Protege”), cel care si-a facut un nume in cele peste 50 de filme in care a jucat, pe care le-a regizat sau al caror scenario l-a scris. Recentul sau succes cu “Shinjuku Incident” l-a determinat sa incerce o noua colaborare cu Daniel Wu, care detine unul din cele doua roluri principale in “Triple Tap”. Celalalt mare actor pe care a reusit sa-l aduca in echipa de la “Triple Tap” a fost Louis Koo, recent vazut in “Accident” sau “Connected”. Prestatia celor doi protagonisti este una de exceptie si, cunoscatorii carierei anterioare a celor doi actori vor avea o surpriza uriasa urmarind personajele intruchipate: Daniel Wu ne-a obisnuit in ultimul timp cu roluri negative, in timp ce Louis Koo avea cu precadere roluri positive. De aceasta data lucrurile stau putin altfel, iar acesta este unul din motivele care ar trebui sa-i convinga pem fanii celor doi actori sa urmareasca prestatia lor cu mare atentie.
In rolurile secundare apar o multime de alti actori cu nume: Charlene Choi, Li Bingbing, Alex Fong, Chapman To sau Suet Lam. “Triple Tap” este mai mult un thriller psihologic decat un film de actiune propru zis, realizat cu un buget important si cu mijloace de exprimare de ultima ora in materie de imagine. Filmul, cum a mentionat si regizorul sau, nu este o continuare a productiei din 2000, “Double Tap”, singurul personaj comun din cele doua filme fiind Miu Chi-shun interpretat de Alex Fong.. Povestea este mult mai elaborata, spusa la un alt nivel, superior, iar tensiunea este exploatata la maxim, fiind pusa in valoare de un scenariu bine gandit. Titlul filmului, “Lovitura tripla”, se refera la o tehnica din tir prin care sportivul trage de 3 ori intr-un interval dfoarte scurt in acelasi loc. Titlul a fost inteligent ales, fiind aproape o metafora ce trimite la “Double Tap” (“Lovitura dubla”); cu alte cuvinte, Derek Yee ne promite de 3 ori mai multa tensiune si spectaculozitate in acest blockbuster.
Un film ce nu trebuie ratat de fanii genului thriller. Are absolute toate ingredientele pentru a rezista, peste ani, ca o pelicula de care sa ne reamintim cu placere. Meritul este in mare parte al actorilor, care au o prestatie de nota 10, dar si al regizorului, care preia elemente din filmele sale anterioare, desavarsindu-le in “Triple Tap”. Daca “Shinjuku Incident” avea mai multa actiune decat tensiune, de aceasta data “Triple Tap” arata ca Derek Yee stie sa exploateze la maxim talentul actorilor cu care colaboreaza si pe un gen atat de dificil ca thriller-ul, ce presupune multe nuante si schimbari neasteptate de situatii. Vizionare placuta !
“Ip Man – The Legend is Born” – inca un film caruia asiacinefil i-a oferit o atentie deosebita la aparitia lui. Filmul este, in fapt, un “prequel” la cele 2 filme de mare succes aparute pana acum despre viata marelui maestro Wing Chun Yip Man. Cu alte cuvinte prezinta copilaria si tineretea lui Ip Man, inaintea confruntarii cu japonezii din timpul celui de-al doilea razboi mondial si mai apoi cu englezii asupritori dupa razboi. Regizorul filmului este Herman Yau (“Rebellion”) (spre deosebire de celelalte 2 parti regizate de Wilson Yip), care l-a distribuit in rolul lui Ip Man pe necunoscutul To Yu-Hang, a carui asemanare cu Donnie Yen este foarte mare, si care are avantajul de a fi aparut si in celelalte 2 productii ale lui Wilson Yip. 
Prestatia lui este fenomenala, ai zice ca e Donnie Yen in tinerete. Sammo Hung este din nou omul din spatele scenelor de lupta, avand, in plus, un rol secundar, intruchipandu-l pe primul maestru al lui Ip Man, cel care a lasat o puternica influenta asupra personalitatii sale. Surpriza filmului o constituie cooptarea in rolul unui batran maestru a insusi fiului lui Yip Man, octogenarul Ip Chun. Acesta participase drept consultant al regizorului in celelalte 2 filme, iar acum chiar are un rol in care isi arata forma fizica impecabila la cei 86 de ani pe care ii are ! Restul distributiei aduce o mare vedeta a filmelor de arte martiale in prim plan – Yuen Biao, dar si o figura cunoscuta din partile anterioare, actorul Fan Siu-Wong (marele rival al lui Ip Man din timpul razboiului, care in partea a doua il regasim ca prieten al acestuia, si care acum interpreteaza rolul fratelui vitreg al lui Ip Man, cu care a copilarit). Aparitii speciale au Bernice Liu si Suet Lam, doua nume cunoscute ale filmului din Hong Kong din zilele noastre.
Ip Man – legenda s-a nascut… ar putea parafraza de fapt succesul unui actor necunoscut, pe care acest film il poate face mare, in cazul in care va fi sa se realizeze o a treia parte a biografiei lui Ip Man. Asadar, “Ip Man To Yu-Hang – o vedeta s-a nascut”. O productie necesara pentru o cunoastere mai in amanunt a vietii lui Yip Man, realist prezentata, cu mai putina actiune ca celelalte parti insa la fel de captivanta si surprinzatoare ca scenariu. Un film ce nu trebuie scapat de fanii genului, cu mentiunea ca predomina mai mult latura biografica decat cea de spectaculos. Vizionare placuta !
Seria de filme Ong Bak nu mai are nevoie de nici o prezentare. Ea practic se confunda cu numele lui Tony Jaa si Panna Rittikrai, si cu numele celebrelor studiouri thailandeze Sahamongkol Film. Se poate spune ca Ong Bak a revolutionat cinematografia destul de inapoiata din Thailanda, aducand in premiera efectele speciale si scenele de arte martiale laborios realizate datorita unor cascadori si actori desavarsiti. Succesul celei de-a doua parti a determinat Sahamongkol Film sa se gandeasca imediat la un nou sequel. Filmul continua actiunea din partea anterioara, scenele de inceput fiind filmate inca de la sfarsitul anului 2008, pentru ca personajele sa nu para prea imbatranite. De asemenea, aceasta parte a 3-a contine multe scene taiate la editarea partii a 2-a, care nu au fost incluse in pelicula din 2008. Initial se intentiona ca filmul sa ajunga in cinematografe in decembrie 2009, dar asa cum Sahamongkol ne-a obisnuit deja, termenul s-a amanat pana in mai 2010. Filmul contine o multime de scene de lupta spectaculoase, iar scenariul se vorbea la un moment dat ca va fi scris de scenaristul fanteziei istorice de succes Queens of Langkasuka. In cele din urma, tot clasicul cuplu Tony Jaa si Panna Rittikrai a scris si scenariul, decorurile fiind pe alocuri fabuloase.
