In privinta distributiei, pentru rolul principal feminin se zvonea ca urma a fi distribuita actrita Ha Ga-in (partenera lui Kim Nam-gil din Bad Guy). In cele din urma, locul acesteia a fost luat de adorata coreenilor, Kim Jung Eun (Lovers, Lovers in Paris). Rolul principal masculin revine actorului veteran Hwang Jung-min, cunoscut asiacinefililor dintr-o multime de filme traduse in premiera in Romania de echipa Asia Team: This Charming Girl, A Bittersweet Life, You Are My Sunshine, Happiness, Private Eye, Blades of Blood sau The Unjust. Pe langa prestatia de exceptie a celor doua vedete, fara indoiala fanii serialului il vor remarca si pe tanarul Kwak Hee-sung, aflat la primul rol din viata sa. Acesta interpreteaza un agent nord-coreean indragostit de personajul interpretat de Kim Jung Eun, cu o frizura emo ce aminteste de personajul negativ din “Athena” interpretat de Cha Seung-won. Iar daca ne gandim ca intr-un alt serial recent, Poseidon, Lee Sung-jae a fost distribuit in rolul unui politist cu experienta ce trebuia sa destructureze o retea condusa de un interlop nevazut de nimeni, nu gresim sa spunem ca aceasta e o adevarata moda in showbizul coreean, fiind vanati barbatii inalti si pe cat posibil atletici in special pentru rolurile de agenti nord-coreeni “fiorosi”.

In mare, subiectul serialului are la baza ideea unificarii celor doue Coree si implicatiile acestui fapt. Doctorul Suh (Hwang Jung Min) e un om de stiinta ce lucreaza pe o platforma comuna nord-sud coreeana de extragere a gazului metan din adancurile marii. Acesta se indragosteste de o colega nord-coreeana, Lim Jin Jae (Kim Jung Eun), o iubire care se va dovedi tragica deoarece aceasta are misiunea de a pune mana pe tehnologia de baza a producerii metanului hidrat. Pe masura ce actiunea avanseaza, increderea si neincrederea se instaleaza intre personaje, pe fondul unei evolutii politice in sensul unificarii celor doua Coree. Doctorul Suh va ajunge presedinte al Coreei de Sud si va reusi unificarea acesteia. Cu ce pret, ramane sa descoperim pe durata celor 24 de episoade cate sunt programate a avea acest scump serial, ce a costat producatorul milioane bune de dolari.

Serialul a fost de mult asteptat in Coreea cel putin, lucrandu-se de mult timp la scenariul sau. Au existat zvonuri ca serialul ar fi fost un “vehicul” pentru revenirea in atentia publicului a vedetei Jang Dong-gun, nume precum Ha Ji-won si Park Shin-yang fiind si ele rostite. Odata aceste zvonuri stinse, si proiectul parea ca s-a cam stins pentru un timp, pana cand Hwang Jung-min a acceptat rolul principal. De atunci toata lumea a asteptat serialul cu sufletul la gura, Hwang Jung-min fiind unul din actorii preferati ai publicului coreean. Interesanta este si ideea scenariului, care merge pe principiul realizarii unei unificari a Peninsulei, urmata de o lupta pentru resursele naturale ale peninsulei intre cele doua entitati. In ideea scenariului exista un sambure de adevar, existand o teama reala a Sudului ca printr-o eventuala unificare, Nordul sa nu-i acapareze bogatele resurse naturale de care dispune. Din aceasta perspectiva trebuie inteles si titlul serialului: “Han/bando”, unde Han inseamna Coreea, si bando – peninsula. Dar “Han” poate inseamna si “O singura” (unu) peninsula, cu doua tari unificate, ce-si impart resursele de pe o mica fasie de pamant.

Kwak Hee-sung

Singurul lucru problematic legat de “Korean Peninsula” e faptul ca e un proiect mult prea ambitios pentru un post de televiziune nou nascut. Serialul, oricat de reusit ar fi, nu va putea avea un rating prea ridicat deoarece nu este difuzat pe un post cu raspandire la nivel national, asa cum sunt KBS, SBS sau MBC. Chosun TV e difuzat prin retelele de cablu din Coreea, astfel ca “Hanbando” poate constitui cel mult o cale de reclama la acest gen de televiziuni difuzate exclusive prin retelele de tv cablu, in special ca in distributia serialului apar nume de prima mana. Fara vreo intentie de redifuzare pe vreunul din cele 3 mari canale nationale, serialul pare condamnat la ratinguri scazute. Conform statisticilor de pana in prezent, serialele difuzate pe canale transmise print v cablu nu au depasit vreodata un rating de 2%, in cele mai fericite cazuri. Cu toate acestea, avem in fata un experiment interesant de producere de catre un post minuscul de televiziune a unui blockbuster de proportii, al carui subiect intereseaza o natiune intreaga. Scenariul, regia, distributia de prima mana si ambitia de a sparge monopolul celor 3 mari cu un buget urias alocat, toate fac ca “Korean Peninsula” sa fie un experiment fascinant care cu siguranta va captiva.

Traducerea acestui serial este efectuata in premiera in limba romana de Asia Team (traducatori Alinabv si gligac2002).

Vizionare placuta !

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Regizorul lui Summer Scent

Toti marii actori considerati azi vedete ale cinematografiei coreene s-au lansat in seriale de televiziune. Aprecierea publicului, la acea vreme, si rolurile memorabil interpretate de acestia le-au sporit in scurt timp popularitatea. Internetul si dezvoltarea lui in intreaga lume i-a ajutat enorm, atat pe ei cat si industria in ansamblu, dand nastere curentului Hallyu. Nu era nevoie decat de o explozie pentru ca avalansa Valului Coreean sa se declanseze, iar aceasta a venit in 2002 odata cu Winter Sonata. Nimeni nu a anticipat ca acest serial va rescrie istoria filmului coreean, iar popularitatea sa rapida i-a determinat pe producatori sa-si propuna ceva mult mai ambitios: un proiect intitulat “Endless Love”, dedicat iubirii nemuritoare. Si astfel Winter Sonata a fost alaturata lui “Autumn Tale” (realizat cu 2 ani in urma, in 2000) in proiectul intitulat “Endless Love”, sub bagheta aceluiasi genial regizor, Yoon Seok-ho. Dar poate cel mai sensibil serial din “Endless Love”, produs de acelasi post de televiziune KBS, a fost “Summer Scent”, care fara a gresi in vreun fel, poate fi considerat cel mai romantic serial coreean din toate timpurile. Poate ca fanii “Winter Sonata” ar dori sa conteste acest titlu, revendicandu-l pentru serialul lor de suflet, insa trebuie remarcate doua lucruri esentiale care pot face diferenta in aceasta privinta. Mai intai faptul ca Winter Sonata – cum o spune si titlul – considera ca cea mai romantica poveste de iubire se consuma, asemeni unei sonate triste, in anotimpul alb, cand totul ingheata, mai putin sentimentele umane. Summer Scent ne demonstreaza, orice s-ar spune, ca cea mai romantica poveste de iubire nu poate lua nastere decat vara, atunci cand parfumul imbietor al florilor este alintat de picurii ploilor de vara pornite din senin, aducand cu sine reveria. Cerul instelat, cantecul greierilor, padurile inverzite ale muntilor ce respira la fiecare ploaie de vara, parfumul florilor, mangaierea blanda a razelor soarelui – toate creeaza cadrul perfect pentru romantism. Iarna nu poate oferi sufletului uman asemenea trairi, asemenea experiente unice ale simturilor.
In al doilea rand, in Winter Sonata actorii principali erau deja niste vedete ale micului ecran, aveau o uriasa experienta ca actori, astfel ca realizarea unei asemenea performante actoricesti era oarecum de anticipat. In schimb, protagonistii din Summer Scent au au avut atuul unei experiente prea mari pe micul sau marele ecran si, cu toate acestea, au reusit sa aiba o prestatie peste orice asteptari, interpretand natural doua personaje firave, cu sufletul curat, timide, a caror poveste de iubire nu poate fi considerata decat cea mai romantica din toata istoria serialelor coreene. Marele atu al serialului e faptul ca actorii s-au nascut, parca, pentru rolurile pe care le-au interpretat, si pe oricine ai fi pus in locul lor, nu s-ar fi ajuns la naturaletea exprimarii sentimentelor la care au ajuns cei doi. Si vorbim, aici, de Son Ye-jin, actrita cu cei mai tristi ochi din cinematografia coreeana, care anterior lui Summer Scent impresionase audienta cu rolul memorabil din “Lovers Concerto”, si de partenerul ei din film, Song Seung-hoon, care in anul 2000 aparuse in trista melodrama “Autumn Tale”, cucerind definitiv sufletul multor doamne si domnisoare. Chiar daca cei doi actori tin capul de afis al serialului, din distributie mai merita mentionati Ryu Jin (in rolul Jung-jae) si Han Ji-hye (in rolul surorii lui Jung-jae, care in 2009 reapare alaturi de Song Seung-hoon, in “East of Eden”).
Asemenea celor doua seriale care l-au precedat, “Summer Scent” este o poveste de dragoste, o melodrama, beneficiind de toate ingredientele care fac din productiile de gen sud coreene niste felii de viata prezentate noua cu acuratete de bijutier, cu rasturnari de situatii neasteptate, cu aparente sectiuni de final si cu relansari spectaculoase. Pe durata a 20 de episoade, serialul ne prezinta legaturile sentimentale care se stabilesc, benefic sau nefericit, între eroii principali. Fie ca este vorba de dragostea împartasita sau de iubire unilaterala, spectatorul asista la volutele sentimentale care acopera toata gama de trairi omenesti: pasiune, îndoiala, disperare, nehotarare, gelozie, curaj, renuntare, speranta.

Yoo Min-woo, un tanar arhitect, revine din Italia pentru a-si reface viata in Coreea, pe care o parasise dupa un tragic eveniment din trecut. Fusese indragostit nebuneste in anii facultatii de Soh Un-hae, dar tanara murise intr-un accident de masina. Devotamentul fata de iubirea pierduta l-a facut pe Min-woo sa nu mai poata iubi pe altcineva. La revenirea in Coreea, Min-woo sa intalneste accidental cu Shim-won, o tanara timida, cu un zambet discret, iubitoare de flori, ce se ocupa cu pregatirea de aranjamente florale pentru diverse ocazii. Intalnirea celor doi este pur intamplatoare, iar cei doi tineri se îndragostesc unul de celalalt, în ciuda faptului ca tanara este logodita deja. Situatia se complica si mai mult datorita prezentei lui Park Jung-jae, logodnicul tinerei, si a surorii sale, Park Jung-ah, îndragostita la rândul ei de Yoo Min-woo. O suita de evenimente pun personajele principale in diferite situatii; asistam la despartiri, renuntari, reinnodari ale legaturilor de dragoste. Cei doi tineri nu isi pot explica atractia puternica pe care o simt unul pentru celalalt, fara a sti ca, de fapt, o forta mult mai puternica – Destinul – e cel care mereu cand cei din jur vor sa-i desparta, ii apropie. Voi reusi Shim Hae-won si Yoo Min-woo sa-si implineasca destinul ?

Atatea si atatea locatii mai mult sau mai putin imaginare s-au cuibarit in sufletul asiacinefililor iubitori de k-drame incat stai si te intrebi cand depasesti granite imaginarului si cand revii in realitate. Cand spui k-drama ar trebui sa spui in sine o lume magica, in care fiecare personaj, fiecare coltisor din universul eroilor preferati inseamna o calatorie cu sufletul intr-o alta dimensiune. Asa a fost cazul Hotelului Seul din “Hotelier”, care ne-a adus atatea si atatea amintiri frumoase prin personajele care l-au insufletit de-a lungul celor 20 de episoade ale sale. Muzeul ursuletilor de plus de pe insula Jeju din Goong sau locatiile paradisiace din insula Bali completeaza galeria locurilor memorabile care ne fac sa ne aducem aminte cu drag de anumite seriale ce ne-au ramas in suflet. Si Summer Scent aduce cu sine doua astfel de locatii de neuitat: complexul Cala din statiunea turistica si plantatia de ceai in preajma careia cei doi tineri se indragostesc si, mai apoi, isi regasesc linistea cand viata zbuciumata le da batai de cap. Intre personaje si aceste minunate locatii, sau mai bine zis intre sufletele noastre, ale preafericitilor iubitori ale imaginarelor scenarii, ce acceptam invitatia unor scenaristi de geniu sa le savuram povestile, si produsul finit al muncii a sute de oameni (actori, regizori, scenaristi, decoratori, oameni din spatele camerelor de luat vederi etc etc) se stabileste o legatura emotionala al carui principal liant este povestea fiecarui serial in parte. In cazul lui Summer Scent, la consolidarea acestei legaturi dintre spectator si eroii sai preferati a contribuit din plin coloana sonora. Aceasta aseaza la loc de cinste “Serenada” lui Schubert, ce devine laitmotivul serialului, legand trecutul de prezent si eventuald e viitor. “Serenada” lui Schubert e interpretata fie de vocea fara egal a Nanei Mouskouri, fie de una din vocile de aur ale Coreei de Sud, soprana Yoo Mi Sook. Alaturi de aceasta bijuterie muzicala, pe tot parcursul serialului apar partituri pentru pian (veti recunoaste cateva interpretari ale lui Yiruma sau melodii de pe coloana sonora a unui film hollywoodian de exceptia, “Povestea Pianistului de pe Ocean”), chitara, vioara, voce, piese melodioase si gingase ce puncteaza momentele cheie ale deosebitei povesti de iubire, pusa in scena in linia inegalabila si inimitabila a cinematografiei coreene.
Acestea fiind spuse, nu mai ramane decat sa savurati un serial cum nu s-a mai vazut, in care coincidentele inseamna destin si destinul inseamna sacrificiu pe altarul dragostei. In mod sigur acest serial va va cuceri de la primul sau episod, tema nemuririi sufletului si a regasirii sufletului pereche, odata pierdut, fiind propuneri suficient de incitante pemtru a astepta cu sufletul la gura aceasta poveste plasata intr-un decor mirific si cu un fundal sonor de nota 10. Mitzi51, traducatoarea unor seriale precum Winter Sonata, Autumn Tale, Return of Iljimae sau Jotei, ne ofera o noua surpriza minunata, traducand impecabil in premiera in Romania un serial de colectie, care alaturi de Autumn Tale si Winter Sonata au facut istorie. Multumim pe aceasta cale si celorlalte persoane implicate in acest proiect, anume Claudia (revizuire text), Iuliana Totu (rezumate) si gligac2002 (retusare timing, coordonare proiect).

Articol realizat de cris999 in colaborare cu Dal Yi – asiacinefil.com

“Night Fishing” este o poveste cu talc ce readuce supranaturalul in filmele lui Park Chan-wook. Un pescar amator ramane peste noapte pe malul unui rau pentru a prinde pestele cel mare, suparat ca nu a reusit sa prinda decat un singur peste. Avand intinse mai multe undite, acesta asteapta rabdator ca pestele sa muste din momeala, fara a observa ca intre timp se lasase intunericul. La aparatul radio pe care il avea cu el pentru a-si alunga plictiseala se anunta sosirea unui front atmosferic aducator de precipitatii abundente, dupa ce sudul Chinei a fost devastat de taifunul Maemi. Ca in filmele hollywoodiene ecranizate dupa romanele lui Stepehn King, anuntata furtuna aduce cu sine supranaturalul in momentul in care, in puterea noptii, un “peste” urias (si nu este pestisorul de aur) se prinde in carligul pescarului. Zbatandu-se sa-l traga la mal, acesta cunoaste o experienta care urmeaza sa-i schimbe pentru totdeauna viata.

Desi durata scurt-metrajului este de o jumatate de ora, Park Chan-wook reuseste sa introduca in filmul sau o multime de simboluri pline de semnificatii. De aceasta data cea portretizata nu e nici nasterea, nici casatoria, cele doua momente fericite din viata omului, ci moartea, momentul despartirii de cei dragi. Daca in traditia romaneasca se spune ca la cei buni, moartea se arata intotdeauna frumoasa, cum au fost si ei in viata lor, iar la cei rai li se arata intotdeauna fioroasa si urata, in traditia coreeana se spune ca cei care mor departe de casa se transforma in fantome care nu isi gasesc linistea daca nu isi iau ramas bun de la cei dragi. In acest sens, exista un mijlocitor intre cele doua lumi (a celor ramasi in urma si a celor plecati); este vorba de un saman (mudang) (de obicei femeie), care ia legatura cu lumea celor morti si permite spiritului defunctului sa se intrupeze in fiinta sa pentru cateva secunde pentru a transmite un mesaj celor dragi ramasi in aceasta lume. Intregul ceremonial este insotit de cantece de jale traditionale si de rostirea unor incantatii versificate. Park Chan-wook incearca sa reconstituie intr-un mod artistic, pentru a-si sustine scenariul, un astfel de ceremonial, iar rezultatul este de-a dreptul surprinzator. In ciuda mijloacelor modeste de realizare si a absentei camerelor profesioniste, regizorul a reusit sa transmita spectatorului nu impresia unui film modest, ci ideea trairii unei halucinatii intr-un peisaj oniric, din care traditia si spiritualitatea nu pot fi absente. Coreea inseamna in primul rand respect pentru traditie, si asa cum celebrele nunti traditionale coreene au fost mult mediatizate de Hallyu in ultimii ani in intreaga lume, “Night Fishing” deschide calea spre explorarea unui teritoriu (cel al mortii) prea putin reflectat in productiile coreene de film prin prisma obiceiurilor si riturilor locale. Experimentul este unul suta la suta reusit, iar aprecierile obtinute la festivalurile internationale de film sunt pe masura prestigiului realizatorilor. Nu ramane decat sa urmariti acest film (nu veti avea nimic de pierdut) sis a va minunati din nou de ceea ce poate iesi din mana unui maestro. Vizionare placuta !

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

“Pain” este cea mai noua productie a regizorului Kwak Kyung-Taek, ale carui filme mereu au constituit o provocare atat pentru sine cat si pentru spectatori. “Mutt Boy:, “Eye For an Eye”, “Typhoon”, “Friend” si mai ales “A Love” au tinut cu sufletul la gura milioane de fani. Povestea din “Pain” se aseamana oarecum cu trista poveste din “A Love”, asemanarea fizica dintre Joo Jin-Mo si megastarul Kwon Sang-woo (protagonistul din “Pain”) fiind si unul din atuurile pe care s-a mizat in momentul in care Kwon Sang-woo a primit rolul principal. Partenera acestuia a fost Jung Rye-won, cunoscuta iubitorilor de seriale coreene din roluri memorabile precum Printesa Ja Myung sau Yoo Hee-jin din My Lovely Kim Sam-soon. Filmarile au debutat in urma cu un an (februarie 2011), si initial scenariul ar fi trebuit sa fie o manhwa care nu a mai fost niciodata scrisa, Pol Kang, autorul ei, hotarand in final sa scrie un scenariu original, in 2009. Asadar, este un proiect gandit de ani buni, care in sfarsit s-a lansat la inceputul toamnei lui 2011, aducand incasari de 4,4 milioane de dolari.

Nam-soon este un recuperator de bani ce lucreaza pentru un camatar. Seful lui direct este un fost puscarias cu care face echipa, misiunea lor fiind recuperarea datoriilor debitorilor prin orice mijloace. Metoda lor de lucru are la baza intimidarea victimelor prin metoda automutilarii, seful lui jucand rolul celui care aplica corectia, iar el, Nam-soon, jucand rolul victimei battute exemplar, pentru intimidarea rau-platinicilor. In mod ciudat, corectiile primite de Nam-soon in numele “sfantului” ideal in slujba caruia s-a pus, in afara de ranile exterioare nu ii provoaca durere celui batut, deoarece sufera de mic de analgezie, o boala rara caracterizata prin insensibilitatea la durere. In timpul unei astfel de misiuni de recuperare a unei datorii de 5.000 de dolari, Nam-soon o cunoaste pe debitoarea Joo Dong-hyun, o tanara firava ramasa fara familie, dar care a mostenit datoriile tatalui ei si e vanata de camatari zi si noapte. Pentru a plati aceste datorii, confectioneaza diverse accesorii pe care le vinde la o taraba in piata, in frig sau ploaie. Curand aflam ca biata fata sufera de hemofilie, o boala ereditara caracterizata printr-o tulburare a coagularii sangelui. Nam-soon, dupa ce o haituieste o perioada, reuseste sa o salveze din mana altor camatari, sa-i plateasca datoria si, facandu-i-se mila de ea dar si incepand sa aiba unele sentimente fata de aceasta, ii ofera casa lui pentru o luna, in conditiile in care Dong-hyun nu mai avea unde sa mearga. Pe masura trecerii timpului, cei doi se obisnuiesc unul cu celalalt si, inevitabil, se indragostesc. Insa boala si nevoia de bani le va marca viitorul, scriindu-le destinul in mod implacabil.

———————————————————————————————————————————————————————–

A doua surpriza o constituie traducerea tot in premiera in Romania a mult asteptatei reveniri a superstarului So Ji-sub intr-un film pentru marele ecran, “Always” (cu titlul initial “Only You”).. So Ji-sub a jucat in putine filme pentru marele ecran, considerate adevaratul test al talentului unui actor, si rampa de lansare spre recunoasterea internationala. De departe, cel mai important rol l-a avut in productia de succes “Rough Cut”, insa fanii din intreaga Asie si i-a strans prin rolurile fermecatoare din seriale precum Caind and Abel, Road No 1, What Happened in Bali ? sau Sorry I Love You. Pentru rolul din “Only You”, So Ji-sub a trebuit sa ia lecti de box sis a se pastreze in forma maxima de-a lungul celor 3 luni cat au durat filmarile. Partenera lui din film este un alt nume in plina ascensiune, simpatica actrita Han Hyo-joo (nimeni alta decat interpreta lui Dong Yi din serialul omonim, avand recent un rol important si intr-unul din filmele proiectului Telecinema, Postman to Heaven). Regia si scenariul sunt semnate de Song Il Gon, regizorul apreciatelor (mai mult la nivel international) “Feathers in the Wind”, “Spider Forest” si “Flower Island”.

Invitat in anul 2001 la Festivalul de Film de la Venetia, regizorul si scenaristul Song Il-gon avea sa primeasca premiul „CINEMAWENIRE” pentru „Flower Island”. Acesta era primul sau film de lung metraj dupa o serie de scurt-metraje premiate in cadrul festivalurilor de specialitate.
Desi premiat pe meleaguri straine, „Flower Island” (2001) dar si „ Spider Forest”(2004) aveau sa atraga numai critici dure din partea conationalilor sai. Au urmat „Feathers in the Wind” si „ Magicians” insa nici acestea nu aveau sa-l scoata din anonimat. In februarie 2007, anunta un nou proiect „Telephone Girl”, un film care prezenta modernizarea Coreei de Sud in perioada 1920-1930. La finalul anului 2007 lucrurile nu se schimba si astfel, Song Il-gon ramane in memoria colectiva ca fiind regizorul premiat in 1999 la Festivalul de la Cannes pentru scurt metrajul „Picnic” si in 2001 la Festivalul de la Venetia.
Dupa terminarea documentarului sau despre Cuba, „Dance of time”, Song Il-gon continua sa afirme ca isi doreste foarte mult sa faca un film comercial datorita oportunitatilor infime pe care le are pentru a realiza un film de lung metraj. La 10 ani dupa castigarea primului premiu pentru un film de lung metraj, in anul 2011, deschide Festivalul International de Film Busan cu drama „Always”. Ideea scenariului din „Always” are la baza filmul sau preferat „City Lights”, ce il are ca protagonist pe Charlie Chaplin. Aici, “Charlie Chaplin” So Ji-sub (cu o frizura ce adduce cu celebrul personaj hollywoodian) se indragosteste de o femeie oarba si e capabil de orice sacrificiu pentru ea.
La conferinta de presa care a avut loc la Festivalul International de Film Busan, regizorul-scenarist declara: „ Actiunea filmului se petrece in anul 2010 in Seul.Un barbat iubeste o femeie si se sacrifica pentru ea. O femeie asteapta sinceritate din partea lui si il iubeste profund. Filmul e clasic si prezinta o poveste simpla ce a fost adaptata in diferite moduri de-a lungul timpului, asadar am pus accent mai mult pe personaje, pe modul in care Ha Jeong Hwa si Cheol Min pot impresiona audienta. Intregul film se bazeaza pe cele doua personaje. Cel putin unul dintre ei apare in fiecare scena din film. Emotiile lor sunt baza filmului-trecut, prezent si viitor. Lucrul cel mai important a fost ca fiecare scena sa contina trairi sincere.”

“Always” este o poveste de dragoste sfâşietoare intre un fost boxer, Cheol Min (So Ji Sub) si o operatoare de date de la o companie telefonica, Jeong Hwa (Han Hyo-joo) care şi-a pierdut vederea intr-un accident. Filmul este o combinatie intre scenele de lupta feroce si scenele triste si pline de dragoste dintre cei doi.
Datorita trecutului sau intunecat, Cheol Min paraseste ringul de box alegand sa duca o viata cat se poate de obisnuita. Ziua lucreaza ca manipulant de marfa pentru o companie de distributie a apei, iar noaptea are o slujba cu jumatate de norma ca paznic intr-o parcare. Intr-o seara obisnuita, ce nu prevestea niciun eveniment important, o intalneste pe Jeong Hwa. Tanara obisnuia sa vina in fiecare seara in acel loc si impreuna cu un batranel simpatic urmarea un serial la televizor. Insa in acea seara, locul batranelului simpatic ce-si daduse demisia pentru a se refugia la tara a fost luat de un tanar introvertit si foarte tacut. Cu toatea astea, Jeong Hwa nu se arata deranjata de comportamentul rece al noului sau coleg si se aseaza langa acesta incepand sa-i puna numeroase intrebari legate de vestimentatia actorilor ce apareau pe micul ecran..Petrecand seara de seara alaturi de ea, Cheol Min se ataseaza de fata. Trecutul lor insa este legat de un incident care le-a schimbat amandurora destinul. Incercand sa compenseze greselile din trecut, fostul boxer este dispus la orice sacrificiu pentru a-I readuce zambetul pe buze persoanei iubite. Din dorinta de a o salva din lumea umbrelor pe femeia iubita, Cheol Min accepta tot mai multe lupte dificile si dure in schimbul unor onorarii substantiale, chiar daca asta inseamna ca intr-o zi sa accepte infruntarea cu trecutul sau intunecat. Cat poate dura dragostea lor ? Poate iubirea sa schimbe destinul celor doi ?

Un film ce poate fi pus in colectia fiecaruia alaturi de titluri precum “A moment to remember”, “You are My Sunshine”, “Once in a Summer”, iar lista inca ramane deschisa, deoarece cinematografia coreeana nu inceteaza sa ne surprinda. Vizionare placuta !

Articole realizate de cris999 si Alinabv – asiacinefil.com

Invitat in anul 2001 la Festivalul de Film de la Venetia, regizorul si scenaristul Song Il-gon avea sa primeasca premiul „CINEMAWENIRE” pentru „Flower Island”. Acesta era primul sau film de lung metraj dupa o serie de scurt-metraje premiate in cadrul festivalurilor de specialitate.
Desi premiat pe meleaguri straine, „Flower Island” (2001) dar si „ Spider Forest”(2004) aveau sa atraga numai critici dure din partea conationalilor sai. Au urmat „Feathers in the Wind” si „ Magicians” insa nici acestea nu aveau sa-l scoata din anonimat. In februarie 2007, anunta un nou proiect „Telephone Girl”, un film care prezenta modernizarea Coreei de Sud in perioada 1920-1930. La finalul anului 2007 lucrurile nu se schimba si astfel, Song Il-gon ramane in memoria colectiva ca fiind regizorul premiat in 1999 la Festivalul de la Cannes pentru scurt metrajul „Picnic” si in 2001 la Festivalul de la Venetia.
Dupa terminarea documentarului sau despre Cuba, „Dance of time”, Song Il-gon continua sa afirme ca isi doreste foarte mult sa faca un film comercial datorita oportunitatilor infime pe care le are pentru a realiza un film de lung metraj. La 10 ani dupa castigarea primului premiu pentru un film de lung metraj, in anul 2011, deschide Festivalul International de Film Busan cu drama „Always”. Ideea scenariului din „Always” are la baza filmul sau preferat „City Lights”, ce il are ca protagonist pe Charlie Chaplin. Aici, “Charlie Chaplin” So Ji-sub (cu o frizura ce adduce cu celebrul personaj hollywoodian) se indragosteste de o femeie oarba si e capabil de orice sacrificiu pentru ea.
La conferinta de presa care a avut loc la Festivalul International de Film Busan, regizorul-scenarist declara: „ Actiunea filmului se petrece in anul 2010 in Seul.Un barbat iubeste o femeie si se sacrifica pentru ea. O femeie asteapta sinceritate din partea lui si il iubeste profund. Filmul e clasic si prezinta o poveste simpla ce a fost adaptata in diferite moduri de-a lungul timpului, asadar am pus accent mai mult pe personaje, pe modul in care Ha Jeong Hwa si Cheol Min pot impresiona audienta. Intregul film se bazeaza pe cele doua personaje. Cel putin unul dintre ei apare in fiecare scena din film. Emotiile lor sunt baza filmului-trecut, prezent si viitor. Lucrul cel mai important a fost ca fiecare scena sa contina trairi sincere.”

“Always” este o poveste de dragoste sfâşietoare intre un fost boxer, Cheol Min (So Ji Sub) si o operatoare de date de la o companie telefonica, Jeong Hwa (Han Hyo-joo) care şi-a pierdut vederea intr-un accident. Filmul este o combinatie intre scenele de lupta feroce si scenele triste si pline de dragoste dintre cei doi.
Datorita trecutului sau intunecat, Cheol Min paraseste ringul de box alegand sa duca o viata cat se poate de obisnuita. Ziua lucreaza ca manipulant de marfa pentru o companie de distributie a apei, iar noaptea are o slujba cu jumatate de norma ca paznic intr-o parcare. Intr-o seara obisnuita, ce nu prevestea niciun eveniment important, o intalneste pe Jeong Hwa. Tanara obisnuia sa vina in fiecare seara in acel loc si impreuna cu un batranel simpatic urmarea un serial la televizor. Insa in acea seara, locul batranelului simpatic ce-si daduse demisia pentru a se refugia la tara a fost luat de un tanar introvertit si foarte tacut. Cu toatea astea, Jeong Hwa nu se arata deranjata de comportamentul rece al noului sau coleg si se aseaza langa acesta incepand sa-i puna numeroase intrebari legate de vestimentatia actorilor ce apareau pe micul ecran..Petrecand seara de seara alaturi de ea, Cheol Min se ataseaza de fata. Trecutul lor insa este legat de un incident care le-a schimbat amandurora destinul. Incercand sa compenseze greselile din trecut, fostul boxer este dispus la orice sacrificiu pentru a-I readuce zambetul pe buze persoanei iubite. Din dorinta de a o salva din lumea umbrelor pe femeia iubita, Cheol Min accepta tot mai multe lupte dificile si dure in schimbul unor onorarii substantiale, chiar daca asta inseamna ca intr-o zi sa accepte infruntarea cu trecutul sau intunecat. Cat poate dura dragostea lor ? Poate iubirea sa schimbe destinul celor doi ?

Un film ce poate fi pus in colectia fiecaruia alaturi de titluri precum “A moment to remember”, “You are My Sunshine”, “Once in a Summer”, iar lista inca ramane deschisa, deoarece cinematografia coreeana nu inceteaza sa ne surprinda. Vizionare placuta !

Articole realizat de cris999 si Alinabv – asiacinefil.com

Nam-soon este un recuperator de bani ce lucreaza pentru un camatar. Seful lui direct este un fost puscarias cu care face echipa, misiunea lor fiind recuperarea datoriilor debitorilor prin orice mijloace. Metoda lor de lucru are la baza intimidarea victimelor prin metoda automutilarii, seful lui jucand rolul celui care aplica corectia, iar el, Nam-soon, jucand rolul victimei battute exemplar, pentru intimidarea rau-platinicilor. In mod ciudat, corectiile primite de Nam-soon in numele “sfantului” ideal in slujba caruia s-a pus, in afara de ranile exterioare nu ii provoaca durere celui batut, deoarece sufera de mic de analgezie, o boala rara caracterizata prin insensibilitatea la durere. In timpul unei astfel de misiuni de recuperare a unei datorii de 5.000 de dolari, Nam-soon o cunoaste pe debitoarea Joo Dong-hyun, o tanara firava ramasa fara familie, dar care a mostenit datoriile tatalui ei si e vanata de camatari zi si noapte. Pentru a plati aceste datorii, confectioneaza diverse accesorii pe care le vinde la o taraba in piata, in frig sau ploaie. Curand aflam ca biata fata sufera de hemofilie, o boala ereditara caracterizata printr-o tulburare a coagularii sangelui. Nam-soon, dupa ce o haituieste o perioada, reuseste sa o salveze din mana altor camatari, sa-i plateasca datoria si, facandu-i-se mila de ea dar si incepand sa aiba unele sentimente fata de aceasta, ii ofera casa lui pentru o luna, in conditiile in care Dong-hyun nu mai avea unde sa mearga. Pe masura trecerii timpului, cei doi se obisnuiesc unul cu celalalt si, inevitabil, se indragostesc. Insa boala si nevoia de bani le va marca viitorul, scriindu-le destinul in mod implacabil.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com !

Actiunea filmului incepe cu o secventa in care personajul principal, Sun-ho ara un teren impreuna cu tatal sau si cu un taur. Sun-ho e un tanar de treizeci si ceva de ani, care dupa ce a urmat o facultate, s-a intors in casa parintilor sai care au o gospodarie saracacioasa la tara. Scrie poezii, participa la concursuri literare, bea si nu pare interesat de nicio femeie.Intr-o dimineata, satul de reprosurile tatalui sau si dupa o noapte de betie, urca taurul in masina si pleaca sa-l vanda, in ciuda protestelor tatalui sau care-l acuza de furt. Nu poate vinde taurul, dar ii spune tatalui sau ca l-a vandut si ii trimite si banii.
Cand sa plece din targ, primeste un telefon de la fosta lui iubita, Hyun-soo. Fusesera colegi de facultate, si impreuna cu inca un coleg, erau trei prieteni de nedespartit. Isi pusesera si nume noi: Sun-ho era Paul, Hyun-soo era Mary, iar al treilea prieten era Peter. Mary si Peter se casatorisera, iar Paul se intorsese acasa la parintii lui, fara s-o poata uita pe fosta lui iubita. Anii au trecut, iar telefonul primit pe neasteptate de la Mary urmeaza sa-I schimbe pentru totdeauna viata lui Paul si a taurului luat de acesta la plimbare prin tara.

Fara nume mari in distributie (Kim Young-pil a aparut in cateva roluri secundare in filme precum “Closer to Heaven” sau “Public Enemy Returns”, Kong Hyo-jin, protagonista feminina a incantat in seriale precum “Beautiful Days” sau “Pasta”, in timp ce actorul veteran Jeon Kuk-hwan e deja o figura cunoscuta fanilor k-drama dintr-o multime de roluri din seriale precum “Warrior Baek Dong Soo”, “Little Girl K”, “Athena” etc), “Rolling Home with a Bull” ofera o poveste intr-un stil ce nu poate fi regasit in afara cinematografiei coreene. Este, cu desavarsire, un film artistic, un veritabil “road-movie” cum l-ar numi americanii, deloc comercial, care ne poarta spre sufletul natiunii coreene, spre ceea ce inseamna Coreea la radacinile sale. El reflecta delicatele momente de durere si singuratate din viata omului ce picteaza cu talent si indemanare tabloul vitregiei conditiei umane.

Calatorind pe drumurile Coreei cu un taur in camioneta nu poate fi decat o aventura in necunoscut pentru eroul acestui film, un barbat obisnuit iubitor de poezie, cu studii superioare, dar care nu a reusit sa-si gaseasca drumul in Seul si a revenit in satul natal pentru a-si ajuta parintii in muncile casnice. Taurul cu care porneste la drum in puterea noptii pentru a-l vinde si a scapa, astfel, de cicalelile zilnice ale tatalui sau, reprezinta absolut tot ce ii lipseste acestuia in viata. Taurul, de-a lungul calatoriei, il conduce spre intalnirea cu unele personaje si intamplari cel putin bizarre: un calugar budhist, un parinte ce-si doreste cu orice pret sa i se permita fiului sau sa incalece taurul, iar mai apoi sa-l cumpere, fosta iubita din tinerete care i-a distrus 10 ani din viata cu decizia ei din trecut. Toate aceste contacte neasteptate, pe fondul unei superbe melodii country americane ce trezeste amintiri in sufletul personajului nostru, il transforma pe Paul si il imping la o serioasa auto-analiza a propriei persoane. Diversele situatii in care ajunge il fac mai intai sa renunte la indiferenta fata de partenerul sau de calatorie, un simpatic taur dorit de toti mai putin de el, cel care l-a crescut si caruia i-a mancat ani buni din viata, iar starile lui ajung sa oscileze de la ura la resemnare, apoi intelegere si atasare. Taurul joaca pentru Paul rolul de companion, profesor ce-i ofera lectii de viata, iar mai apoi de fiinta la care ajunge sa tina din tot sufletul. Taurul este liantul care ii va schimba viata, il va maturiza si il va face sa regandeasca drumul de viitor pe care trebuie sa-l urmeze.

Bazat pe un roman original scris de Kim Do-yeon, “Rolling Home with a Bull” e un film comic pe alocuri si emotionant prin mesajul sau, oferind spectatorului sansa de a medita la realitate, uneori prin intermediul unor vise suprarealiste si a unor secvente superbe din natura ce constituie cadrul ideal pentru desfasurarea unor scene stranii ce-aduc aminte de romanele lui Kafka. Un film simplu, cu peisaje superbe si o coloana sonora pe masura, cu multe idei genial transpuse sub forma unor metafore vizuale, o realizare ce aminteste faptul ca filmul coreean inseamna mai mult decat o industrie avida dupa bani in care violenta, super-eroii si spectaculosul rescriu regulile succesului. “Rolling Home with a Bull” reaminteste sensul cinematografiei, rolul aducativ si artistic al filmului, care timp de un secol pe drept cuvant isi merita titlul de arta. Multumiri pentru traducere noii colege din Asia Team, Daniela Capalna.Vizionare placuta !

Articol realizat de cris999 in colaborare cu Daniela Capalna – asiacinefil.com

Masao este un baietel de scoala primara al carui tata a murit intr-un accident de masina in urma cu cativa ani, si care e crescut de bunica sa. Mama lui, careia ii duce dorul si pe care nu a vazut-o decat in poze tinandu-l in brate e plecata sa munceasca undeva departe, dupa spusele bunicii. Venind vacanta de vara, Masao se vede parasit de prietenul sau, ce pleaca cu familia lui in vacanta, si e sfatuit de profesorul de sport sa nu mai stea prin curtea scolii si bata mingea singur, ci sa mearga la mare, sa se bucure de vacanta mare. Debusolut, cu o bunica ocupata cu serviciul pentru a-l putea intretine, Masao cunoaste un pierde-vara (pe Kikujiro) si pe prietena acestuia, care ii povesteste despre soarta trista a pustiului. Kikujiro e trimis de prietena lui sa-l insoteasca pe Masao in calatoria lui “departe”, unde urmeaza sa-si intalneasca mama. Si astfel incepe un drum lung, plin de peripetii hazlii, care ii va apropia pe cei doi si le va schimba viata.

Desi filmul are la baza o larga doza de umor (voluntar sau de situatie), in esenta lui este o drama de familie ce reflecta alienarea intr-o societate japoneza in plina transformare. Pana si Yakuza, care apare tangential prezentata in acest film, se adapteaza timpurilor prezente, timpuri care nu iarta pana nici pe membrii temutei organizatii, ale carei afaceri din spatele balciurilor nu mai functioneaza ca altadata. De altfel, personajele ce apar in acest film sunt toate ciudate, aflate undeva la periferia societatii, niste proscrisi simpatici care reusesc sa starneasca hohote de ras in momentul in care sunt parodiate de Kitano regizorul, scenaristul si mai ales actorul. Kitano este elementul central in jurul caruia pivoteaza intregul lui universe. Kikujiro, personajul pe care il interpreteaza, este un neadaptat, care are impresia ca poate rezolva cu un ton ridicat si cu amenintarea pumnului orice problema il macina. Uneori aceasta tactica a intimidarii da roadele scontate, alteori este ignorat, scrasnind printre dinti cateva cuvinte de ocara si mergand mai departe, nu inainte ca temperamentul sa-l tradeze si sa faca unele lucruri necugetate (episodul cu soferul de tir este memorabil). Pe de alta parte, calatoria la care porneste alaturi de micutul sau tovaras de drum ii da ocazia sa cunoasca lumea si oamenii asa cum nu i-a putut percepe niciodata. Finalitatea acestui drum este, in realitate, transformarea si cunoasterea, atat pentru Kikujiro cat si pentru Masao. Cei doi ajung sa depinda unul de celalalt, fiecare agatandu-se de visele celuilalt. Iardaca la inceputul calatoriei cei doi sunt niste straini, pe parcurs, Kikujiro invata ceva din importanta cuvantului “tata”; el devine nu doar protectorul pustiului, ci si un tata virtual plin de defecte de care incearca sa scape. Incet, acesta renunta la comportamentul sau ursuz si, cu bunavointa, ajunge sa invete lucruri marunte care inainte le concepea dificile: sa jongleze cu 3 mingi cat o portocala, sa danseze step sau… sa joace fie si pentru cateva zile rolul de tata sic el de fiu ce nu-si poate exterioriza sentimentele in fata celei mai dragi fiinte din lume. Kikujiro este un personaj deosebit, al carui nume, paradoxal, nu il aflam decat in ultimele secvente ale filmului. Pana in acel moment, el era “domnul” pentru pustiul Masao, un strain de care acesta s-a atasat si care a reusit sa-l transforme sis a inteleaga mai usor anumite lucruri ale acestei vieti complicate. In japoneza, “Kikujiro” inseamna “Fiul crizantemei”, si este mai mult o porecla care se potriveste pustiului Masao. De aici si metafora pe care titlul o ascunde, Kikujiro fiind de fapt simbolul sufletului uman care tanjeste mereu la inocenta anilor copilariei. Asa cum Kikujiro redescopera prin jocurile copilariei si bucuriile ce le aduce micutului sau partener de drum sufletul copilului din el, la fel numele sau, porecla lui de gangster din tinerete reprezinta in sine o metafora a tineretii vesnice. Urmariti interpretarea lui Kitano, e una de exceptie !

Un film despre care orice cuvant e de prisos. Pur si simplu savurati-l, va va umple sufletul de bucurie, amintindu-va de minunatii ani ai copilariei. Takeshi Kitano da dovada o data in plus de geniul care i-a adus recunoasterea internationala (paradoxal, un maestru de prea putini apreciat in tara lui), iar coloana sonora a lui Joe Hisaishi completeaza un film perfect. Multumiri pentru traducere noului nostru coleg din Asia Team, Tiluc, care a avut inspiratia de a realiza o traducere in spiritul scenariului, cu replici excelent adaptate mediului de provenienta al personajelor. O traducere de calitate nu poate decat sa sporeasca placerea vizionarii. Asadar, vizionare placuta !

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

“Arirang” spune povestea lui Kim Ki-duk asa cum nu a mai fost spusa vreodata. Kim Ki-duk trece din spatele in fata camerei de luat vederi si recunoaste ca se simte putin jenat de aceasta ipostaza. La 3 ani de la ultimul sau film, “Dream”, s-a retras intr-o cabana izolata dintr-o zona montana, unde traieste meditand la ce a realizat in cele 15 filme ale sale dar si la motivele pentru care de 3 ani nu a mai reusit sa regizeze nici un film. Un regizor fara camera de filmat in maini devine o fiinta nesigura, al carui echilibru interior incepe sa se clatine. Intrebandu-se, retoric, “Kim Ki-duk, de ce nu mai poti face filme ?”, tot el incearca sa raspunda intrebarii propriului eu: “Nu mai sunt in stare sa fac filme. Asa ca ma filmez pe mine”. E evident, Kim Ki-duk se afla intr-o stare de blocaj, pe care incearca sa si-o analizeze. Apare, astfel, in explicatiile lui, motivatia creatoare: a facut filme pentru a cunoaste succesul, pentru a fi primul care a dus filmul coreean pe cele mai inalte culmi ale recunoasterii internationale. Filmele sale sunt cunoscute in orice loc de pe mapamond, si nu se sfieste sa recunoasca acest tel egoist de a fi vrut sa fie mereu primul. Dar obsesia a complicat lucrurile, spune acesta, obsesie care a dus in cele din urma la blocajul creator. Drept urmare a decis sa spuna lumii intregi despre starea sa, despre disparitia sa din ultimii trei ani. Iar justificarea este simpla: “Nu e nimic planificat, dar ceva trebuie sa filmez ca sa fiu fericit”.

Una din cauzele blocajului creator ar putea fi, dupa spusele acestuia, un incident petrecut pe platoul de filmare al ultimului sau film, “Dream”, in 2008, cand actrita principala a fost la un pas sa moara prin strangulare. Incidentul l-a marcat si l-a inspaimantat poate suficient de mult pentru a-l determina sa se retraga o atat de lunga perioada de timp. Perioada in care a avut timp sa mediteze la cariera lui, pe care o aseamana cu cea a unui alergator ce tot alearga fara intrerupere. Acest lucru, in opinia lui, explica de ce filmele sale sunt “aspre, naïve, inocente si repezite”, dar si faptul ca unii le-au elogiat si altii le-au desfiintat. Mai tot timpul a trebuit, cu un buget redus, sa realizeze arta care sa transpuna realitatea lumii in care traieste, astfel explicandu-se de ce majoritatea filmelor sale sunt scrise, regizate si chiar montate de o singura persoana, el insusi. Iar drumul pana la atingerea sucesului a fost unul foarte dificil. Kim Ki-duk isi aminteste de perioada tineretii sale, cand a pornit de jos, lucrand intr-o fabrica de produse de uz casnic, iar mai apoi ajungand artist stradal (lucru reflectat, de altfel, intr-unul din filmele sale, “Real Fiction”, unde amintirea perioadei pariziene este puternica). Niciodata nu a sperat sa castige admiratia a milioane de oameni, iar caracterizarea de sine este elocventa pentru simplitatea sa: “Dorm putin si muncesc de la 15 ani”. Aceasta a fost calea succesului, pe care avea sa-l cunoasca abia dupa ani de chin in anonimatul acestei lumi.

Dar poate cea mai importanta cauza a blocajului sau a fost tradarea oamenilor. Kim Ki-duk regreta cel mai mult faptul ca relatiile dintre oameni se bazeaza pe oportunism. Acesta isi exprima regretul pentru tradarea a doi apropiati care prin intermediul lui au ajuns sa ia legatura cu marile studiouri coreene de film, parasindu-l chiar in timpul filmarilor la “Poongsan”. Unul dintre acestia a fost regizorul Jang Hoon, pe care il numeste fara menajamente “tradator”. Incepand colaborarea alaturi de Kim Ki-duk, acesta a cunoscut repede faima dupa ce a regizat primul sau film, “Rough Cut”, pentru care Ki-duk a scris scenariul. Dupa acest succes, Jang a semnat cu colosul Showbox, devenind un regizor de cinci stele odata cu regizarea lui “Blood Brothers”. “Ma simt mizerabil pentru ca m-a tradat si a semnat un contract cu un producator important, deoarece nu a putut rezista tentatiei capitalismului”, spunea Kim Ki-duk in film. Concluzia la care ajunge este una mai mult decat de actualitate in ziua de astazi, anume: “Oamenii sunt infricosatori. Le-am dat inima mea, dar din senin m-au injunghiat in ea”.

Criticile lui Kim Ki-duk se indreapta si impotriva industriei de film coreene in ansamblul ei, reprosand faptul ca sunt prea multe filme despre moarte. Iar acesta indica si vinovatii pentru asta: stirile de televiziune ce prezinta in detaliu crime conjugale care starnesc imaginatia regizorilor, mereu in cautare de senzational care sa vanda filmele lor. Puterea de a trai, spune el, vine din stirile despre oamenii exceptionali, si nu din stirile ingrozitoare de zi cu zi de la tv. Iar acei oameni exceptionali sunt greu de gasit in ziua de astazi. Nici guvernul coreean nu a scapat criticilor acestuia: “Guvernul mi-a dat un premiu pentru ca am castigat ceva la un festival international de film. Au existat chiar scene in acest film in care Coreea a fost portretizata negativ. S-au uitat macar la film ? Ce ironie…” Iar mai apoi, cu modestie, spune ca “onorurile nu le ducem cu noi nici in Rai, nici in Iad. Faptul ca ai lasat un semn in istoria lumii nu e o garantie a fericirii tale viitoare. Ierarhia importantei in aceasta lume ar fi: “mai intai sunt eu, apoi familia, apoi societatea. Peste ele e natiunea, iar deasupra tuturor e lumea intreaga, reglata de competitia ce hotaraste cine castiga si cine pierde.” In sfarsit, o ultima sageata a frustrarilor sale e trimisa catre actorii care aleg sa joace rolurile negative si care, in opinia lui, “sunt rai” in viata reala, altfel nu ar putea interpreta asemenea roluri atat de realist.

Filmele furnizeaza doar explicatii mai ample si mai sistematizate ale vietii. Insa in jurul nostru exista expresii ale vietii, superioare filmelor. Nimic nu se compara, in opinia lui Kim Ki-duk, cu realitatea in sine. Filmele sunt o interpretare personala, o viziune dintr-un anumit unghi de vedere a acestei lumi. Iar filmele au o mare nevoie de dramatizare. Aceassta este menirea scenaristului. “Arirang“ nu este un documentar, ci mai degraba o drama, pentru ca viata e auto-tortura, sadism si masochism. Iar din acest punct de vedere, declaratia regizorului privind motivatia de a face filme este surprinzatoare: „Fac film pentru ca doresc sa arat ca albul si negrul sunt aceeasi culoare“.

Titlul filmului, “Arirang”, face trimitere la un cantec traditional coreean, reprezentativ pentru spiritul acestei natiuni, echivalentul unui imn national neoficial. “Arirang” e numele unei trecatori din Coreea, o importanta cale de acces intre Seul si provincia Gyeongsang in timpul perioadei Joseon. Mai apoi, mai multe trecatori au primit acest nume, insa metaforic “Arirang” face referire la locul imaginar de inatalnire al indragostitilor in tinutul viselor. Eroina cantecului se spune ca era o femeie de origine modesta din Miryang (da, e acelasi loc prezentat cu atata realism de Lee Chang-dong in “Secret Sunshine”), care ar fi fost ucisa de un iubit neconsolat. Dar in timp aceasta poveste a capatat o alta nuanta, povestea tragica transformandu-se in cea a unei femei indragostite si neconsolate, ce se plange de iubitul ei lipsit de sentimente. Iar aceasta poveste a si fost inclusa in Culegerea de povestiri populare coreene, sub numele “D-soara Arirang”. Kim Ki-duk explica semnificatia termenului “Arirang” pentru poporul coreean, iar aceasta e poate cea mai profunda, dincolo de mituri sau imaginatie: “Cand coreenii se simt framantati, singuri, tristi sau le e dor de cineva, canta Arirang”.

In final, totul se transforma intr-o metafora. Spiritul justitiar al regizorului il impinge sa iasa din starea de izolare si blocaj, asa cum pana mai ieri personajele sale isi rezolvau dilemele. Intocmai precum in “Real Fiction”, pune mana pe un pistol si ii impusca, imaginar, pe toti cei care l-au tradat, parcurgand acelasi drum troienit al pierzaniei ca al personajului din “Breath”. Prin acest gest, omul din spatele camerei de filmat se contopeste cu personajele sale, cu creatiile scenariilor sale, cu drama acestora, marcand dorinta ardenta de a reveni in lumea creatiei. Iar totul se petrece pe fondul muzical al unui Arirang ce-i tradeaza durerea interioara, atat a lui cat si a umbrei sale si a eului sau care i-au fost parteneri de-a lungul filmarii acestui film. Totul pentru a ajunge la o concluzie implacabila, cunoscuta de toti: “Cand fac filme, traiesc cele mai fericite momente din viata mea”. Criza a fost depasita, iar in acest an, in fatidicul 2012 marcat de atatea si atatea preziceri, marele Kim Ki-duk va reveni cu un film mult asteptat, “Amen”.

Multumiri pentru traducerea de calitate a acestui documentar-marturie a celui mai apreciat regizor coreean contemporan, Kim Ki-duk, lui SEGA, care intr-o pauza – nu de blocaj creator ca al subiectului traducerii sale – s-a gandit sa ofere asiacinefililor o farama din ceea ce inseamna arta cinematografica in viziunea lui Kim Ki-duk, si din framantarile interioare ale acestuia din ultimii 3 ani, in care o intreaga lume i-a simtit abesnta.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Frunzulita e o gaina ouatoare care, asemeni suratelor ei, isi duce veacul in gainaria amenajata de stapanul gospodariei, avand o existenta anosta. Prin fata usii deschise de la hambar in fiecare zi trec pui de closca, puii de rata Do Mi Sol Do, Seful peste gaini- un cocos ingamfat si alte oratanii. Viata din curte i se pare fascinanta, iar vederea zilnica a acelorasi figuri familiare a facut-o pe Frunzulita chiar sa le dea “amicilor” ei cate o porecla. Intr-una din zile, Frunzulita ii marturiseste lui Ciripel – o vrabie mereu purtatoare de noutati – faptul ca isi doreste cu orice pret sa ajunga sa traiasca in curtea gospodariei stapanului, fiind dispusa chiar sa e prefaca moarta pentru a scapa din gainarie. Drept urmare, Frunzulita flamanzeste 3 zile si cade sleita de puteri. Planul reuseste, iar odata aruncata alaturi de celelalte surate decedate intr-o groapa din padure, se trezeste libera ca pasarea cerului. Dar gustul libertatii ii aduce in fata si pericolele acesteia, astfel ca nici nu se dezmeticeste bine si nevastuica cu un singur ochi se si napusteste asupra ei. In final, Frunzulita e salvata de chipesul Hoinar, o rata salbatica, si dupa ce este respinsa de toata orataniile din curtea gospodariei stapanului, aceasta se vede nevoita sa-si ia viata in propriile maini si sa porneasca in salbaticie in aventura vietii ei…

O animatie pentru toate varstele, spusa intr-un stil diferit de cel hollywoodian, plina de invataminte si de lectii de viata de o sinceritate rara. Regasim in tematica abordata mitul devenirii, al transformarii eroului central – Verzisor, o rata salbatica adoptata de Frunzulita si crescuta pana la maturizare de aceasta – , cu toate obstacolele si reusitele inerente pe care viata le scoate in cale. Orice personaj din aceasta animatie poate fi privit ca o copie in miniatura a tipologiei umane, portretizand ca intr-o fabula diverse temperamente si comportamente umane. Iar povestea este una simpla, insa spusa intr-un stil pur coreean, aducand deopotriva zambete si lacrimi in sufletul privitorilor.E uimitoare perspectiva din care sunt abordate lucrurile pana si intr-o animatie coreeana, care dincolo de amuzament transmite o lectie de viata, astfel ca dupa vizionare nu ai impresia, asemeni productiilor americane de gen, ca ti-ai irosit timpul fara a fi ramas cu ceva. Realizarea in sine nu are nimic de-a face cu metodele dupa care se fac spectaculoasele animatii hollywoodiene, “Leafie, a Hen into the Wild” combinand tehnica de lucru pe calculator cu metodele clasice de realizare ale unui desen animat. Si de aici farmecul acestei realizari.

Nu mai ramane decat sa va asezati comod in fata ecranelor si sa vizionati relaxati aceasta animate animatie coreeana. Nu veti avea decat de castigat, in conditiile in care Coreea realizeaza un numar foarte mic de animatii anual, industria de gen neridicandu-se la nivelul celei japoneze, unde anime-urile au ajuns o sursa de inspiratie pentru marele ecran. O poveste educativa, o delectare pentru cei mici si mari deopotriva si o lectie de viata uimitoare spusa cu o simplitate dezarmanta de maestrii cinematografiei coreene.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Urmariti acest dar de Craciun oferit de echipa Asia Team, veti avea parte de 74 de minute amuzante, care va vor reaminti de personajele dragi ale acestui minunat serial. Ramane regretul ca nici pana in prezent nu s-a reusit realizarea unui al doilea sezon al serialului, asa cum insusi regizorul si-a exprimat dorinta, cu aceeasi actori. Momentan acest lucru este greu de crezut ca poate fi realizat, in conditiile in care Joo Ji-hoon este interzis de principalele canale de televiziune in urma scandalului cu consumul de droguri, acesta aflandu-se, totodata, in acest moment in Armata. In plus, partenera lui din Goong, Yoon Eun-hye, a devenit intre timp o mare vedeta a Hallyu (in special dupa aparitia in Goong si Coffee Prince), astfel ca reunirea intregii chipe de actori presupun un buget urias pe care nici o televiziune nu e dispusa momentan sa il ofere. Remake-ul “Goong-S” a fost un lamentabil esec, o tentative esuata de a se profita de pe urma succesului lui Goong. Primul episode din cele 20 a avut un rating de 15%, dar repede audienta s-a convins ca serialul nu are nimic din farmecul originalului, iar ratingurule s-au prabusit cu fiecare episode difuzat, “Goong S” devenind unul din cele mai lamentabile esecuri pentru postul de televiziune MBC. Nu mai ramane decat sa savurati acest dragut epilog al serialului, care ne ofera o alta imagine a actorilor implicate in proiect.

Multumiri pentru traducere colegei noastre Mi Joo si pentru refacerea manuala a fiecarei linii de timing lui gligac2002. Vizionare placuta !

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Bae Yong-joon si Choi Ji-woo au fost invitati sa participe la acest proiect, si in cele din urma au acceptat, de dragul fanilor din intreaga Asie. Acestia si-au imprumutat vocile personajelor principale ale seriei, in total 23 de actori din serialul original acceptand sa participe la dublajul in coreeana al animatiei. La sfarsitul lui spetmebrie 2009, cei doi actori au fost prezenti in Japonia la o conferinta de presa pentru promovarea anime-ului, ocazie cu care au participat si la o intalnire cu fanii din Japonia si din intreaga Asie. Cu acest prilej, Bae Yong-joon declara: “Amintirile de acum 7 ani par a reveni inapoi la viata si sunt recunoscator mai mult decat oricat pentru ca mi s-a dat sansa de a simti din nou caldura amintirilor “Winter Sonata”. Dupa spusele celor doi, partea cea mai dificila in dublarea vocilor unor personaje animate e aducerea la suprafata a emotiilor doar prin intremediul vocilor. Bae Yong-joon spunea: “Din moment ce vocea e cea a celui care “interpreteaza personajul”, a fost dificil sa exprimi sentimentul potrivit”. Uneori, nestapanind perfect tehnica dublajului, acesta a intampinat serioase probleme in a-si proiecta vocea asupra personajului si a-si controla respiratia in functie de animatie. Concluzia megastarului a fost: “e destul de dificil sa-ti exprimi talentul actoricesc doar prin intermediul vocii”. Nici Choi Ji-woo nu s-a descurcat prea usor cu tehnica, care i-a creat numeroase probleme: “Am avut o multime de timp sa ma obisnuiesc cu tehnica, sa ma adaptez cerintelor studioului de inregistrare, iar cateodata imi venea pur si simplu sa fug afara din studio pentru a ma exprima liber”.

In cele 26 de episoade ale serialului, asistam la derularea unor evenimente in care trecutul se impleteste cu prezentul si cu viitorul, viata de adolescent prefigureaza legaturi, sentimente, bucurii, sperante si neImpliniri care se extrapoleaza In viata adultilor. In Chunchun, un oras de provincie al Coreei de Sud, adolescentii unui liceu, colegi de clasa si prieteni buni, desi diferiti ca temperament si atitudini, se reunesc In cadrul clubului de radio. Li se alatura un coleg nou, destul de enigmatic, Joo-sang, ce trezeste primii fiori ai iubirii In sufletele lui Yoo-jin si Che-lin. Incet Incet se da deoparte valul ce ascunde secrete ale parintilor adolescentilor, se reconfigureaza legaturi vechi, antipatii si simpatii tot atat de vechi, se creioneaza destine… care par a se frange brusc si brutal. Juxtapunerea planurilor, permanentul joc dintre trecutul finit si prezentul care se cladeste, cu rasturnari spectaculoase de situatii implica adolescentii de altadata deveniti adulti In trairi totale si uneori extreme. Lantul de cautari, regasiri, despartiri, iubiri neImpartasite, iubiri Implinite amesteca eroii serialului in vârtejul vietii, unde destinul traseaza drumuri de viata nebanuite.

Aparent, animatia nu e exact ca serialul tv original.Adaptarea si ideile, desigur, sunt cele originale, insa in versiunea anime exista unele schimbari “dramatice”, ce sunt diferite de cele din serialul din 2002. Asadar exista toate motivele sa urmariti una din cele ami asteptate animatii asiatice ale tuturor timpurilor si sa retraiti emotia povestii minunate din cel mai cunoscut serial coreean facut vreodata. Craciun fericit tuturor !

Articol realizat de cris999 in colaborare cu Dal Yi – asiacinefil.com

Despre ce este vorba in “An Affair” ? Ji-hyon este o femeie ce n-a implinit 30 de ani, angajata in trecut a Muzeului de Istorie care mai apoi e emigrat in Statele Unite. In Coreea l-a cunoscut pe U-in, cu care urmeaza sa se casatoreasca. In absenta ei din Seul (avand de rezolvat unele probleme in Los Angeles), aceasta ii incredinteaza suorii ei So-hyon sarcina de a-l intampina pe viitorul ei sot. So-hyon este casatorita cu un apreciat arhitect, insa relatia ei conjugala pare a scartai, aflandu-se undeva spre 40 de ani. Are un copil, insa lipseste pasiunea in relatia cu sotul ei – daca aceasta a existat vreodata. Pe masura ce petrece tot mai mult timp alaturi de viitorul ei cumnat, So-hyon se simte atrasa, in secret, de acesta. Plimbarile la sfarsit de zi sau cautarile unui apartament pentru U-in sunt suficiente prilejuri pentru So-hyon sa-l descopere pe U-in. Se simte nefiresc atrasa de acesta, iar pericolul iese la iveala in momentul in care spectatorului i se dezvaluie, chiar de catre sora acesteia, ca amandoua au in general aceleasi preferinte in materie de barbati. Pe de alta parte, sotul ei defineste fericirea raportandu-se la un acvariu in care pestii au parte de apa incalzita si de hrana in mod regulat.Lucrurile se complica cand… atractia lui So-hyon pentru U-in este reciproca, iar intr-un lift, fara sfiala, o imbratiseaza, dandu-si frau liber trairilor interioare. Sa fie iubire la prima vedere sau o simpla aventura in masura a distruge vietile celor apropiati ? Cum se va rezolva dilema acestei povesti neasteptate a unor trairi interzise ?

Debutul regizoral al lui Lee Je-Yong (autor, cativa ani mai tarziu a reusitului “Untold Scandal”) este unul incantator. Cu o precizie apropiata de perfectiune si cu o accentuare a limbajului trupului, acesta reuseste sa aduca o nota de prospetime uneia dintre cele mai vechi povesti din lume. Simplitatea e punctual forte al acestui film, in care personajele sunt atat de bine interpretate incat tensiunea emotionala nu da pe din afara nici o clipa, se mentine constanta si trezeste interesul privitorului. Un merit important in aceasta directie au avut cei doi protagonisti ai povestii, Lee Jung-jae (o cunostinta mai veche pentru asiacinefilii inraiti, vazut in filme precum Over the Rainbow, Last Present, Il Mare) si Lee Mi-suk (ce poate fi vazuta in prezent in serialul Forget Me Not in rolul mamei soacre isterice, care in acest film are o interpretare magistrala). Filmul analizeaza o aventura clasica a unor persoane atrase la prima vedere una de cealalta, dar pe care situatia din cadrul societatii si situatia familiala le desparte. El e viitorul sot al surorii ei, iar ea, amanta, e sotie si mama a unui copil de 10 ani. El e cu 11 ani mai tanar, ea se indreapta cu repeziciune spre 40 de ani. Atractia lor initiala se transforma intr-o aventura secreta nebuna, in urma careia ea redescopera ceva pe care credea ca a uitat demult: frumusetea ei si senzualitatea. Aventura extraconjugala se consuma pe traseul obisnuit, de la fiorul unei atingeri la o imbratisare si la mai mult, ajungandu-se in final la amarul sentiment de angoasa si vinovatie. Pasiunea si durerea sunt intotdeauna mai reale decat nebunia unui gest necugetat. Dragostea retrezita la viata e inselatoare. Circumstantele sufaca floarea care tocmai a inflorit din nou. Ilicita, aceasta e de nesuportat. Fara un viitor, sentimentele au claritatea unor diamante nesflefuite.
O poveste romantica superba, pe care Asiacinefil o ofera tuturor indragostitilor de filme coreene, in Ajun de Craciun. Felicitari colegei noastre Elenas pentru prima ei traducere sub sigla Asia Team, si va uram tuturor vizionare placuta !

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Titlul serialului este unul simbolic, parafrazand episodul biblic din Vechiului Testament al celor doi frati, Cain si Abel. Abel, conform Scripturii, a fost al doilea fiu al lui Adam si al Evei (primii oameni de pe pamant), iar fratele sau, Cain, a fost primul fiu al celor doi. Ocupandu-se cu pastoritul, Abel a adus un miel ca jertfa Domnului, in timp ce fratele sau, Cain, ocupandu-se cu cultivarea pamantului, a adus ca jertfa din roadele pamantului. Dar Dumnezeu nu a privit cu bunavointa jertfa lui Cain datorita caracterului acestuia, lucru care a starnit invidia acestuia pe fratele sau mai mic, pe care l-a ucis. Pornind de la ideea acestui episode biblic, serialul spune povestea a doi medici neurochirurgi de succes: Lee Cho-In si Lee Seon Woo. Amandoi au copilarit impreuna, cu mentiunea ca Lee Seon-Woo era preferatul mamei, in timp ce Lee Cho-In era fratele vitreg al lui Seon Woo, provenit dintr-o alta relatie a tatalui. In ciuda acestei situatii, cei doi frati au copilarit si au crescut ca doi frati de sange. Dar timpul a trecut, si fiecare si-a croit drum in viata. Provenind dintr-o familie in care amandoi parintii erau medici de elita, era firesc ca si copiii sa le calce pe urme. Peste ani, ii regasim pe cei doi – medici neurochirurgi foarte apreciati, dar fiecare cu aspiratii diferite. Tatal lor este in coma, datorita unei tumori pe creier, in timp ce mama lor este vice-presedinta spitalului pe care il administreaza si unde fiii ei lucreaza. Desi au aspiratii diferite, visul celor doi frati este sa-si opereze pe creier tatal si sa-l readuca la viata. Problemele apar in momentul in care trebuie sa se ia o decizie legata de viitorul spitalului, si anume crearea unei Clinici de urgente (sustinuta de Lee Cho-In si de tatal sau) sau crearea unui Centru de Neurochirurgie (sustinut de doamna vicepresedinte, de aliatii ei din randul medicilor si de Seon Woo). Rivalitatea dintre tabere va duce la indepartarea lui Lee Cho-In in momentul in care urmeaza sa se faca votarea in Consiliul director, acesta fiind trimis in China sa participle la o operatie a unui neurochirurg chinez. Iar de aici incep o multime de lucruri neprevazute, care va schimba intr-un mod incredibil destinul celor doi frati, care, incet si sigur, tind sa-si intre in rolul fratilor biblici. Finalul povestii va fi unul care va incununa perfect povestea tragica a serialului, reprezentand cireasa de pe tort.

Cain and Abel va fi cu siguranta serialul care va schimba multora preferintele in materie de k-drama. De ce ? Pentru ca pur si simplu e o realizare de care nu ai cum s anu te indragostesti inca de la primele secvente. Realizarea este de calitate, imaginile sunt bine montate, scenariul tine viu interesul chiar daca pe alocuri limbajul medical este putin mai dificil pentru necunoscatori, insa fara ca acest lucru sa fie un impediment in intelegerea subiectului. Daca mai pui la socoteala interpretarea actorilor (nu intamplator So Ji Sub a castigat premiul masculin de excelenta la SBS Drama Awards 2009 pentru interpretare) si coloana sonora, poti spune ca ai in fata un serial ce are toate atuurile sa devina unul favorit, care sa nu fie uitat multa vreme de acum inainte. Iar cand totul e incununat de o subtitrare de calitate marca Asia Team, vizionarea lui Cain and Abel nu poate fi decat o placere ! Multumiri echipei care a participat la traducerea acestui proiect si care a facut posibila prezentarea lui in fata asiacinefililor, si anume:

Traducerea si adaptarea: Mi Joo, Alinabv, VIC si Ally
Revizuirea textului: gligac2002
Rezumate: iulianatotu

Vizionare placuta si pregatiti-va pentru noi surprize minunate aduse de Asia Team in luna cadourilor, numai pe asiacinefil.com !

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

SERIALUL POATE FI VIZIONAT ONLINE DE AICI

In anul 1942, in plin razboi in Pacific, cu o China care se confrunta cu cea de-a doua invazie japoneza, Statele Unite incearca sa ajute combatantii chinezi aprovizionandu-i cu alimente, munitie si arme pe cale aeriana, pe un traseu numit “Cocoasa”, ce lega India de provincia Yunnan printr-un pod aerian deschis deasupra Himalayei. Traseul greu datorita conditiilor meteo defavorabile a facut ca peste 1500 de avioane aliate sa se prabuseasca deasupra Himalayei, aproximativ 3000 de piloti pierzandu-si viata in aceasta dificila misiune de traversare a colosului tibetan. Un astfel de pilot al carui avion se prabuseste undeva in Tibet este Robert Smith, care are sansa de a scapa cu viata dupa ce sare din avion la timp. Datorita stralucirii zapezii acesta orbeste si rataceste la 4.000 metri altitudine, pana cand da peste Yongcuo, o “vrajitoare” periferizata de tribul ei, care tocmai dadea nastere unui prunc. Yongcuo il ajuta pe american sa-si recapete vederea, dar timpul petrecut impreuna de cei doi ii apropie, luand nastere o neasteptata poveste de iubire. Totul pana cand se descopera ca un “diavol cu parul rosu”, cum erau numiti occidentalii roscati – cu trimitere directa la britanici, care in trecut ocupasera Lhasa, capitala Tibetului, a ucis o localnica. Va supravietui iubirea celor doi oameni apartinand de doua culturi atat de diferite, in fata vitregiei acelor vremuri ?

Dincolo de povestea atragatoare, ce aminteste de ratacirea de 7 ani in Tibet a lui Brad Pitt din urma cu mai bine de un deceniu, filmul ne prezinta niste locatii de o frumusete deosebita. Asa cum in filmele ce au ca subiect viata de zi cu zi din stepa mongola asistam, cu fiecare noua productie, la rezistenta traditiilor in fata modernitatii care incet incet isi face loc in yurta mongola, in acest film avem parte de o portretizare a unei societati neatinse de modernitate, in care traditiile sunt respectate indiferent ca pe cer zboara “pasari uriase” ce scot zgomote asurzitoare sau ca pustile primitive ale vanatorilor dau un pseudo-sentiment de siguranta in fata armelor moderne aduse de Kuomintang in regiune. Batranii isi respecta cu sfintenie ritualurile religioase, pelerinii fac Legamantul Tacerii in pelerinajele lor epuizante in locurile sfinte, pastorii isi vad de pasunatul oilor, iar viata pare de o simplitate desprinsa parca din alta dimensiune temporala, poate din antichitate. Peisajele salbatice si pustii aflate in bataia vantului sunt exceptionale, in special lacul Namtsco, unul din cele 3 lacuri sfinte tibetane. Acesta se unduieste in bataia vantului aprig undeva inconjurat de stanci si munti, iar cand te gandesti ca un astfel de peisaj poate exista la 4.000 de m altitudine, ai impresia ca ai evadat intr-o lume mirifica, de poveste, din care nu iti mai doresti sa te intorci vreodata.

Povestea insista pe zbuciumul sufketesc a doua personaje in deriva: Yongcuo, o tanara periferizata de tribul ei, ce traieste singura, si care aduce pe lume un suflet nedorit de tatal care a abandonat-o, si Robert Smith, un pilot american care se prabueste in aceste tinuturi salbatice, si a carui singura dorinta e de a ajunge cu bine acasa. Pentru Yongcuo, cele doua evenimente fericite – nasterea unui copil si intrarea in viata ei a unui occidental simpatic – se vor transforma curand intr-o povara greu de purtat. Si asta pentru ca lumea isi are propriile reguli, propriile temeri si propriile pedepse. Ce este interesant e modul in care 2 persoane din 2 culturi diametral opuse reusesc sa ajunga nu doar la armonie sufleteasca in acel paradis terestru si chiar la o iubire adevarata. Yongcuo ajunge sa se regaseasca drept reflexia sufletului lui Robert si viceversa. Si asta in conditiile in care lipseste din aceasta relatie principalul mijloc de exprimare, limba, ea vorbind dialectul local, in timp ce el vorbeste engleza. Aceasta poveste este dovada cea mai clara ca iubirea invinge orice bariere si supravietuieste oricaror obstacole ale acestei lumi.

Un film pur si simplu superb, o invitatie la o incursiune pe “acoperisul lumii” in atmosfera anilor celui de-al doilea razboi mondial, intr-un film asa cum nu s-a mai vazut. Vizionare placuta !

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Kang este un tanar profesor ce vine din Seul pentru a preda intr-o scoala dintr-un sat in Coreea anului 1962. Saltul de la lumea moderna la viata simpla dintr-un cadru rustic nu-l sperie pe Kang, care la cei 21 de ani ai sai e plin de vitalitate, energie si optimism. Inca de la sosirea in sat, e intampinat de o adolescenta care se comporta bizar, dandu-i tarcoale de la distanta, iar dupa ce acesta o intreaba unde este scoala, fata o ia la sanatoasa ca si cum ar fi vazut o stafie. Asa se naste prima iubire a copilaroasei adolescente de 17 ani H…. Mai apoi se regaseste in clasa in care preda profesorul ce i-a cucerit inima din primul moment, si cu fiecare clipa ce trece pasiunea ei pentru acesta e tot mai puternica. Dar profesorul, mare pasionat de muzica blues americana a acelor timpuri, se indragosteste la prima vedere de o colega profesoara cu 5 ani mai in varsta ca el. Poate supravietui iubirea adolescentei in fata unei asemenea rivale ? Raspunsul il poate da doar sufletul profesorului Kang.

Lumea din “Harmonium in my Memory” ne aminteste de mediul rural mirific din “Once in a Summer”: copii cu chipurile murdare, imbracati in haine colorate si saracacioase indreptandu-se in grupuri mici spre scoala, cicalindu-se si strigand in inima naturii. Pe cararile mocirloase, in prag de toamna, se intalnesc doua grupuri de baieti ce n-au implinit 15 ani (poate intr-o lume moderna viitori gangsteri rivali), insa ciocnirea se amana cand o ahjumma rea de gura ii risipeste cu suduiturile ei. Ajunsi in centrul satului, copii cu bun simt ii saluta pe batranii ce stau la taraba sa-si vanda saracia pentru a supravietui. Mai vezi cate o fetita incapatanata ce se revolta ca trebuie sa se trezeasca de dimineata sa mearga la scoala, lovind in semn de protest cu piciorul usa casei parintesti. Ei sunt rebelii zilei de maine, neadaptatii din ziua de azi. Pasarelele ciripesc, soarele mijeste: e prima zi de scoala pentru o noua generatie de copii. Cand intri in scoala, dupa careul obisnuit inaugural, vezi pardoseala de lemn stearsa de zor de niste elevi poznasi ce au patat-o cu ceva. Salile de clasa au pereti interiori cu geamuri de sticla, specifice Coreei rurale, in care poti vedea in interiorul salii de cursuri de pe coridorul ce leaga salile de clasa. Galagia se poate auzi din afara scolii, in timp ce profesori imbracati in costume invechite, cu un indicator intr-o mana si un catalog in cealalta se indreapta plictisiti spre sala de clasa. Unui profesor ii cade o punga cu faina in cap in momentul in care intra intr-o sala de unde se aude un zgomot asurzitor. Nu fusese decat o capcana hazlie a unor elevi pentru care scoala nu inseamna prea mult in drumul lor in viata. Si incepe prima ora cu noul profesor venit de la oras…

Se poate spune ca filmul de debut (ca scenarist si regizor) al lui Lee Young-jae e antidotul perfect al povestilor romantice hollywoodiene. Daca la Hollywood povestea primei iubiri a unei adolescente ar fi fost manipulata de regizor si eventual inutil exploatata latura intima a ei, in “Harmonium…” Young-jae da cuvantul unei povesti universale familiare a primei iubiri sa glasuiasca ea insasi. In scurt timp se creeaza un triunghi amoros in centrul caruia se afla chipesul profesor venit din Seul, admirat de toata lumea. Doua personaje feminine trezesc interesul acestuia: o profesoara mai in varsta decat el cu 5 ani, ce pare singura si debusolata, si una din elevele lui, timida, care incearca sa-si depaseasca complexele copilaresti pentru a smulge un zambet de pe chipul profesorului, devenit prima iubire a vietii ei. Totul este plasat intr-un cadru rustic, imperativ pentru intelegerea povestii in toata splendoarea ei, rezultand un film de o frumusete vizuala si emotionala rara. Sentimentul de nostalgie, romantismul plimbarilor sub clar de luna in natura, modul de viata simplu al oamenilor de rand intra in contact cu modernitatea. Profesorul Kang aduce cu el poate cel mai tandru mijloc de deschidere a sufletului spre frumos, in acele timpuri, o colectie de discuri pe care pick-up-ul ce-l are bine pastrat la el in odaie le transforma din note muzicale perfecte in buna dispozitie si delectare pentru sufletul sau (si al nostru). Farmecul subtil al filmului se intrevede din umorul natural al personajelor si comicul de situatie pe care naivitatea tipica oamenilor din mediul rural o releva.

In mod suprinzator, principalele melodii de pe coloana sonora nu sunt creatii autohtone, ci melodii la moda in Statele Unite chiar in anii 1961-1962, interpretate de Connie Francis si nu numai. In mod special melodia “Don’t Break the Heart That Loves You” are o relevanta majora pentru triunghiul amoros al peliculei, astfel ca e de inteles optiunea regizorului pentru ea. In plus, acea melodie a fost mai potrivita decat orice alta melodie coreeana pentru a ridica filmul; capteaza de la inceput urcechile spectatorilor si induce o nota de romantism intr-un mediu natural perfect. Titlul filmului face referire la o armonica, un fel de pianina ale carei sunete sunt undeva intre cele ale unei orgi si ale unui acordeon, care trezeste amintiri in mintea celor 3 personaje principale. Daca pentru tanara adolescenta arminica a insemnat un sunet ce a vestit trezirea sufletului e ice-a inceput sa bata pentru profesor, pentru acesta din urma armonica i-a adus aminte de clipele petrecute intr-o duminica in compania colegei profesoare alaturi de care a apasat clapele ce l-au purtat spre visare. Iar pentru profesoara, armonica a simbolizat tot ceea ce a pierdut in aceasta viata. Titlul este aproape o intrebare retorica: in amintirea cui s-a cuibarit aceasta armonica mai tare ? Raspunsul ramane sa fie dat de fiecare cinefil odata cu finalizarea vizionarii.

Un film cu personaje fascinante, familiare, cu o poveste superba care duce spre un final original, plin de lacrimi (de tristete sau fericire ? – ramane o surpriza ), ce merita vazut. O poveste despre devenirea, maturizarea si renasterea pe care miracolul iubirii le poate aduce in viata fiintei umane. O realizare placuta care, din nou, ca “Once in a Summer”, va ramane in mintea si sufletul multor iubitori ai cinematografiei coreene. Bucurati-va de acest film alaturi de cei dragi, nu veti avea decat de castigat.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Valul Hallyu era in plina expansiune, si o serie de actori tineri faceau primii pasi in lumea show-biz-ului. Vechea garda se retragea incet, iar locul unor idoli precum Bae Yong-joon, Lee Byung-hoon, Ko Hyun-jung sau Lee Young-ae, care au facut cariera pe micul ecran in seriale din anii ’90, incepe sa fie luat de actori tineri si talentati, remarcati de producatorii coreeni. Daca vorbim, la nivel de an 2006, de Park Shin-hye, vorbim de o tanara actrita de 21 de ani (in 2006 de 16 ani !) care pana atunci nu iesise cu nimic in evidenta; era una din zecile de actrite ce sperau sa-si implineasca visul de a deveni o vedeta, Hallyu i-a oferit aceasta oportunitate, in primul si in primul rand datorita talentului de care a dat dovada. Rolul HaNa din “Tree of Heaven” i-a adus aprecieri pozitive din partea publicului, iar actrita si-a depus o serioasa candidatura la statutul de vedeta, atins abia in 2009 prin rolul principal din serialul “You Are Beautiful”. Protagonistul masculin al serialului este actorul Lee Wan (fratele actritei Kim Tae Hee din Iris), cel care pana la rolul din acest serial era un star in lumea reclamelor pentru televiziune. A aparut in cateva seriale, dar succesul in aceasta bransa a inceput cua cest rol, culminand in 2009 cu rolul din Swallow the Sun. Pentru rolul din serial a trebuit sa slabeasca 5 kg intr-o singura luna, pentru a arata o imagine palida si intunecata in rolul Yoon Suh. Din distributia serialului mai fac parte o serie de actori japonezi, filmarile la “Tree of Heaven” fiind facute in totalitate in Nagano, Japonia.

Care este, in linii mari, subiectul acestui serial ? Hana traieste impreuna cu familia ei intr-o mica suburbie din Japonia. Moartea timpurie a tatalui atrage dupa sine schimbari majore in destinul fetitei de numai 8 ani. Dupa ce mama se recasatoreste, familia Hanei cunoaste, pe langa „matusica” din partea tatalui si verisoara Maya, doi membri noi veniti din Coreea: un tata vitreg si fiul acestuia, Oppa Yoon Suh. Aparitia fratelui avea sa compenseze lipsa ulterioara a mamei. „Matusica” in grija careia fusese lasata Hana isi exploateaza fara mila nepoata. Desi are alaturi rude egoiste, lacome, invidioase si un frate „ciudat”, Hana gaseste totusi motive sa zambeasca. Bariera lingvistica dintre ea si Oppa, unul vorbind japoneza, celalalt coreeana, nu e deloc un impediment. Sentimentele frumoase care inmuguresc le-ncalzesc sufletele chinuite.

Aparitia in liceul unde invatau cei doi frati a unui fost absolvent, Senior Ryu, constituie motiv de gelozie atat pentru Oppa, cat si pentru verisoara Hanei. Maya il place pe Ryu, Oppa pe Hana, iar aceasta din urma pare sa-i acorde o atentie deosebita vechii ei cunostinte. Ziua absolvirii se apropie si odata cu ea un nou eveniment ii pune iar la incercare pe Yoon Suh si pe Hana. Invinovatindu-se din cauza sentimentelor nutrite pentru fratele ei, fata hotaraste sa-l urmeze pe Senior Ryu la Tokyo. In ciuda rugamintilor lui Yoon Suh, Hana se mentine pe pozitie, iar Oppa decide sa dispara, lasand drept amintire copacul plantat candva de amandoi.

Dupa 2 ani de la disparitia fratelui sau vitreg, o regasim pe Hana lucrand din greu sa-si castige traiul. Fata se dedica muncii din hotelul lui Senior Ryu si cursurilor sistematice de limba coreeana. In tot acest timp, ghinioanele nu o ocolesc, dar un domn misterios pare sa joace rolul de „inger pazitor”. Peste noapte, o informatie pretioasa o repune in contact cu fosta sa „familie”: cu verisoara Maya, ajunsa proprietara unui bordel, si cu „matusica”. Inglodata in datorii, fata accepta sa locuiasca cu rudele abia intalnite. Odata cu achitarea datoriilor de catre Maya, Hana devine angajata acesteia, avand sarcina de a canta seara, cateva ore, la pianul din bordelul verisoarei. Intalnirea cu Yuki, un musafir respectabil al bordelului verisoarei sale, ii intareste convingerea ca cel care o protejeaza din umbra nu este altul decat Oppa Yoon Suh. Maya descopera si ea cine este Yuki, iar cand Oppa vine sa achite datoria Hanei, Maya il santajeaza cu siguranta fetei.

Gandurile lui Oppa sunt numai la Hana. Rugamintea fetei de a petrece impreuna ziua de nastere a fostului frate nu se lasa mult asteptata. Pregatind un sir lung de surprize femeii iubite, Yoon Suh accepta propunerea si, astfel, cei doi, Hana si Oppa, sarbatoresc impreuna, ca pe vremuri.

Stiindu-se in pericol din cauza „afacerilor” din ultimii doi ani si nedorind ca Hana sa aiba de suferit, Oppa ii aduce fetei la cunostinta faptul ca nu pot fi impreuna decat in ipostaza de frati. El intuieste ca doar renuntand la numele de „Yuki” si predandu-se politiei ar putea avea sansa de a trai fericit cu Hana. Dar o asemenea decizie implica riscuri pe care Yoon Suh doreste sa si le asume.

Ranirea acestuia de catre un fost om de incredere al sefului sau are ca rezultat apropierea si mai mare a indragostitilor. In sfarsit, cei doi, Hana si Oppa, pot sa-si traiasca iubirea nestingheriti. Dar fericirea nu dureaza prea mult. Ca un destin implacabil, iarna cu zapada ei imaculata aduce cu sine o noua surpriza pentru Hana si Yoon Suh…

Un serial superb care se potriveste perfect anotimpului in care tocmai am intrat, cu actori ce fac o veritabila demonstratie de talent si daruire in fata camerelor de luat vederi. “Tree of Heaven” a fost difuzat la scurt timp, dupa Coreea, si in Japonia, iar mai apoi a fost cumparat in majoritatea tarilor asiatice. Desi a ramas un succes in istoria k-dramelor Valului Coreean, “Tree of Heaven” este un serial extrem de trist, unul din varfurile melodramelor moderne ale micului ecran din Coreea. Nu mai ramane decat sa mai alaturati la galeria de seriale minunate traduse de echipa Asia Team inca unul, care cu siguranta va va ramane in amintiri. Coloana sonora va contribui din plin la amintirile frumoase despre acest serial, gratie melodiilor interpretate de Shin Seung Hoon, cel care ne-a incantat cu “Love of Iris” de pe coloana sonora a serialului IRIS.

Multumim pe aceasta cale echipei care a lucrat la acest scurt proiect, si anume:

Traducerea si adaptarea serialului: Alinabv, Mi Joo, Rina_10, Claudia

Revizuirea textului: Claudia

Rezumate episoade: Claudia

Urmariti-ne in continuare deoarece surprizele nu se vor opri aici, noi seriale urmand a fi promovate subtitrate in romana in aceasta ultima luna a anului 2011. O luna a cadourilor care, pentru asiacinefili, incepe… acum !

Prezentare realizata de cris999 in colaborare cu Claudia – asiacinefil.com

SERIALUL POATE FI VIZIONAT GRATUIT ONLINE DE AICI .

“What Happened in Bali ?” a fost regizat de Choi Moon Suk – “Will it Snow at Christmas ?”, care in ultimii ani a produs cateva seriale de succes la public precum “49 Days”, “Sign” sau “Protect the Boss”. Un alt punct forte al serialului este scenariul, semnat de Kim Ki-ho, scenaristul lui “Wish Upon a Star”. La vremea difuzarii pe postul de televiziune SBS – cel putin la asiacinefil, SBS ramane in continuare regina neincoronata a serialelor de calitate traduse in anul 2011 -, serialul a avut un rating uimitor, in medie de 26% la nivel national pentru cele 20 de episoade ale sale, cu multe episoade avand peste 30% ! Nu doar datorita ratingului ci in special popularitatii actorilor, dupa difuzarea la televiziune serialul a fost achizitionat in intreaga Asie, devenind al doilea serial ca importanta din istoria Hallyu dupa Winter Sonata. La sfarsitul lui august 2011, Ha Ji Won si ceilalti membrii din echipa de actori a serialului “What Happened in Bali ?” s-au reunit pentru prima data dupa 7 ani in emisiunea “Morning Wide” a canalului SBS. Cu acest prilej, Ha Ji Won isi amintea despre primele clipe petrecute alaturi de echipa: “Cand am primit prima oara scenariul serialului, nu mi-am putut intelege personajul. Astfel ca mi-a fost greu sa ma concentrez pe interpretare. Cred, insa, ca dintre toate personajele pe care le-am interpretat pana in prezent, personajul din “Bali” a fost unic”.

Dar care este povestea acestui minunat serial ? Jung Jae-min (Jo In Sung) este fiul rasfatat, mezinul presedintelui unei puternice companii intitulate Pax Group. Si el, si fratele sau sunt directori in cadrul companiei, iar viata lui pare lipsita de griji, permitandu-si umilirea celor din jur fara prea mari reserve, cu aroganta si tupeu. Viata dusa de acesta este una plina de lux, iar munca de la birou deseori il extenueaza pe junele Jae-min care mai mereu intarzie la lucru. Dar cum se apropie varsta insuratorii, parintii lui s-au gandit sa-i gaseasca o pereche pe masura, in persoana fiicei unei bune familii, apropiate lor: Choi Young-joo (Park Ye-jin). Desi o cunoaste din copilarie, Young-joo nu este persoana care sa-i placa rasfatatului Jae-min, si viceversa. De ce ? Pentru ca Young-joo are un prieten secret, de care familia ei nu stie. Este vorba de Kang In-wook (So Ji Sub), un angajat sarac ce lucreaza tocmai pentru divizia din Indonezia a companiei Pax. Acesta, desi o iubeste pe Young-joo, incearca sa se departeze de ea in momentul in care ei ii este impusa casatoria cu Jae-min. In acest context, fortati oarecum si de parintii bogati, Jae-min si Young-joo sunt impinsi sa faca o vacanta impreuna pe romantica insula Bali. Totul inainte de casatoria lor. Desi initial Jae-min refuza, in momentul in care afla ca viitoarea lui sotie s-ar fi intalnit cu amantul in romantica locatie, da fuga si el in Paradisul de pe pamant indonezian. Si aici intra in scena si personajul principal feminin, Lee Soo-jung, o fata sarmana insa ambitioasa ce lucreaza ca ghid turistic. Printr-un context de evenimente cei patru ajung impreuna si petrec o vacanta care ar fi trebuit sa fie de vis, pe una din cele mai frumoase locatii de pe Pamant. Insa lucrurile nu stau deloc asa. Totusi, ce s-a intamplat in Bali ?

Ramane sa descoperiti pas cu pas, episod cu episod, raspunsul la incitanta intrebare. Un lucru este sigur: nu va veti plictisi deloc in compania acestei bijuterii de serial, iar clipele frumoase filmate pe insula Bali va vor ramane in memorie de-a lungul celor 20 de episoade, iar finalul – socant de-a dreptul – va va lasa timp de meditat la gasirea raspunsului. Un serial cum nu se mai fac astazi, poate si pentru ca actorii care vin din urma nu sunt dedicate intrutotul carierei actoricesti, multi dintre acestia provenind din randul vedetelor k-pop. De aceea rar astfel de seriale vor mai putea fi vazute la vreo televiziune coreeana.

Multumiri colectivului din Asia Team care a participat la realizarea unei subtitrari de calitate a acestui proiect, si anume:
Traducatori: Vic, gligac2002 si Rina_10
Corectarea textului: Claudia
Revizuirea traducerii: gligac2002
Rezumate episoade: Claudia, cris999
Retusare timing manual: gligac2002, alinabv

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

“Poongsan” spune povestea unui barbat ciudat si misterios totodata, poreclit “Poongsan”. Nu vorbeste cu nimeni nimic, se intelege cu cei din jurul lui prin semen, fumeaza, desigur, tigari marca “Poongsan” si se ocupa cu indeplinirea unor misiuni periculoase: isi risca viata pentru a aduce transfugi din Coreea de Nord in Sud, prin DMZ – Zona Demilitarizata de la frontiera dintre Nord si Sud. Isi alege cu atentie clientii citind mesajele prinse de membrii familiilor despartite pe un panou din apropierea DMZ, aducand o raza de speranta in viata acestora. Intre timp, in Seul, un dezertor de rang inalt nord-coreean este tinut sub stricta supraveghere de NIS (Serviciul Sud-coreean de Informatii), trebuind sa scrie un raport detaliat in baza informatiilor pe care le cunoaste despre Nord. Aproape paraonic si temator de o posibila asasinare de catre agentii secreti nord-coreeni, acesta solicita NIS sa i-o aduca din Nord pe In-oak, iubita lui mai tanara cu aproape 30 de ani. Si astfel agentii NIS incearca sa-l contacteze pe Poongsan, care odata gasit accepta misiunea si se lauda ca in doar 3 ore o va aduce pe femeie teafara, in Sud. Dar pe drumul de traversare a DMZ, In-oak e salvata de tacutul Poongsan, de care simte un nefiresc atasament…

Pentru iubitorii cinematografiei coreene, termenul “Poongsan” nu este unul chiar necunoscut. In cunoscutul serial tradus in premiera in Romania de Asia Team, “Dong Yi”, Dong Yi capata porecla de “Micuta Poongsan”. In fapt, Poongsan e o rasa rara de caine specifica Coreei de Nord, a carei origine e aproape necunoscuta. Se speculeaza ca s-ar trage din cainii Lakia din zona Siberiei, insa cert este ca azi, dupa ce in perioada razboiului mondial au fost macelariti de japonezi pentru blana lor, au fost declarat “comoara nationala”, iar pentru oricine din afara Coreei de Nord a fost practic imposibil sa obtina un astfel de exemplar. In trecut, cainii din rasa Poongsan si-au capatat renumele de caini de paza si de vanatoare; acestia pot indura multe si sunt extrem de devotati stapanului lor. Personajul “Poongsan” se aseamana perfect cu un caine Poongsan, insa in tot filmul nu scoate un cuvant, cu exceptia unor strigate turbate de durere in unele scene. Intrebat daca personajul Poongsan interpretat de actorul Yoon Kye-Sang, reprezinta un caine din aceasta rasa, regizorul a spus: “Intai de toate ne gandim la cainele Poongsan ca la un caine nord-coreean. Dar cainele Poongsan e cainele nostrum. De cand Nordul si Sudul s-au separate, cainele Poongsan a devenit cunoscut drept caine nord-coreean. Nu cred ca e correct sa credem acest lucru. Cand am filmat, am incercat sa introducem in film un caine Poongsan, dar nu am reusit. Cainele nu era antrenat. A trebuit sa schimb finalul din aceasta cauza, desi cred ca imaginea unui caine Poongsan se potriveste perfect acestui film. Cainele in sine e foarte salbatic, dar si cald si loial stapanului sau. Cred ca aceste trasaturi sunt similare personajului principal.

Personajul “Poongsan” este o persoana tacuta, pe durata celor 2 ore ale filmului nerostind nici un cuvant. Nu de putine ori, pe parcursul filmului, acesta ajunge cand in tabara agentilor sud-coreeni, cand in tabara agentilor nord-coreeni, si atat unii cat si altii il tortureaza pentru a marturisi de partea carei tabere se afla. Intrebat despre acest aspect, regizorul a completat: “Poongsan e un personaj simbolic, care nu e nici sud-coreean, nici nord-coreean. Daca el ar vorbi cu accent de Seul, atunci ar deveni un sud-coreean, iar daca ar vorbi cu accent de Pyeongyang, ar deveni nord-coreean. De aceea nu are nici o replica de rostit”. O idee foarte interesanta, cata vreme realitatile contemporane confirma ceea ce filmul sugereaza, si anume o fobie comuna ambelor tari a uneia de cealalta. Finalul este unul aparte, unul la care nimeni nu s-ar fi asteptat; e razbunarea Poongsan-ului, un mesaj genial ce prezinta in miniatura climatul de neincredere reciproca dintre Sud si Nord. Solutia rezolvarii dilemei ce dureaza de o jumatate de secol sa fie cea sugerata de Kim Ki-duk ? Pentru asta nu mai ramane decat sa urmariti acest film, o realizare de calitate care cu siguranta va va retine in fata televizorului pe durata celor 2 ore ale sale. Vizionare placuta !

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Soo-ah e o tanara ce a crescut impreuna cu fratele ei intr-un orfelinat. Acesta din urma, pasionat de breakdance, deseori fugea din orfelinat pentru a participa cu baietii din cartier la concursuri de dans. Intr-una din zile, mai mult in gluma, pentru a fi sigura ca il duce inapoi acasa la orfelinat, Soo-ah il laga cu catusele in masina, iar tot drumul spre casa se cearta pe seama fugii pe ascuns a fratelui sau. Din cauza unei neatentii, Soo-ah face un accident in urma caruia fratele ei moare, iar ea isi pierde vederea. In urma incidentului este exclusa si din Academia de Politie, unde tocmai fusese admisa. Peste 3 ani o regasim pe Soo-ah traindu-si viata singura alaturi de Seul-ki, catelusa care o ghideaza pe strada. Dupa o vizita la orfelinat, aceasta pleaca tarziu spre casa. Toata lumea din statie a luat taxi-urile disponibile, doar Soo-ah statea cufundata in gandurile ei, asteptand sa soseasca inca un taxi care sa o duca si pe ea. Iar aceesta vine… Doar ca nu este un taxi, ci o masina de lux. Soferul o invita politicos sa urce in spate, si masina porneste la drum. Pana cand soferul face un accident…

“Blind” este un thriller de senzatie, de foarte buna calitate, asa cum cinematografia coreeana de gen ne-a obisnuit deja in decursul ultimilor 2-3 ani. La o prima vedere nu am gresi cu nimic daca am spune ca “Blind” e o realizare undeva la confluenta unui “I Saw the Devil” golit de violenta gratuita si tensiunea unui “Midnight F.M”. Privit mai atent, filmul se dovedeste o realizare aparte, la succesul caruia a contribuit din plin echipa condusa de regizoul lui “Arang”(2006), Ahn Sang-Hoon. Experienta acestuia in domeniul thrillerului politist a fost decisiva, si se vede din plin in scenele in care ne e prezentata metoda de investigare a unui caz in paralel cu pregatirea detectivilor coreeni si anumite defecte specifice acestei profesii in Coreea. Dincolo de nota usor comica pe alocuri, filmul este o drama cu mult suspans in care actorii isi joaca perfect rolurile. Kim Ha-neul interpreteaza o politista aspiranta al carei vis se prabuseste in momentul in care din vina ei in principal fratele acesteia moare. Cu greu se poate ierta pe sine pentru aceasta teribila greseala, iar peste 3 ani o regasim traind singura, departe de orfelinatul unde si-a petrecut copilaria, imporeuna cu simpatica catelusa Dolly, care ii mai alina singuratatea. Societatea o condamna pentru simplul fapt ca e nevazatoare, iar unii chiar incearca sa profite de aceasta deficienta.Soo-ah e un personaj puternic, care reusesste sa gaseasca puterea de a merge mai departe, de a infrunta rautatea oamenilor si, in final, de a-si implini visul, insa pentru asta trebuie sa treaca de o situatie traumatizanta. Inca una. Gi-sub (Yoo Seung-ho) e un adolescent de 19 ani ce are exact varsta pe care o avea fratele lui Soo-ah cand a murit. El e genul rebel, care are impresia ca “tot ce zboara se mananca”, si are naivitatea sa creada ca poate pacali, pentru o recompensa, un detectiv de politie care desi pare mai aiurit, are mai multa experienta de viata decat acesta, dibuindu-i repede trucul. Viata lui insa se schimba in momentul in care autorul unei accident de masina il vrea mort, atentand la viata lui.Treptat, personajul se transforma, iar din pustiul inocent si naiv devine un barbat in toata firea, acel frate a carui absenta a simtit-o tot timpul sarmana Soo-ah. Urmariti personajul lui Yoo Seung-ho, si veti intelege de ce acest tanar actor de mare viitor poate interpreta orice fel de rol fara nici o problema. In “Blind” are cel putin 3 roluri a 3 personaje diferite ca fel de a fi, intr-unul singur.

Daca ar fi sa concluzionam, “Blind” e genul de film pe care trebuie sa-ti doresti sa-l vezi chiar daca nu esti fan al fenului thriller. In cele aproape 2 ore veti avea surpriza sa descoperiti pe langa o interpretare rafinata a celor doua vedete si un scenariu consistent, solid, care va va face sa nu va dezlipiti de film. E uimitor cum de la niste fapte atat de simple maestrii filmului coreean reusesc sa creeze un thriller atat de incitant. Vizionare placuta tuturor asiacinefililor !

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Filmul spune povestea a doi frati total opusi ca fire: Dae-jin si Ho-jin. Dae-jin e pasionat de automobilism si de cursele de masini, participand deseori la curse oficiale pe circuit. Nu este casatorit, si viata lui pare a fi dedicata intru totul masinilor de curse, chiar daca Yae-joo, o tanara modesta, tine mult la el. Ho-jin, fratele lui mai mare, este casatorit cu Eun-soo, sufletul lui pereche, si e pasionat de decoratiuni, realizand mobile cu frumoase modele care mai apoi sunt expuse la expozitii. Cei trei locuiesc sub acelasi acoperis, si par mai mult decat fericiti. Intr-o zi, Dae-jin participa la o cursa importanta pe circuit. In zadar l-a asteptat pe fratele sau sa participe si el ca spectator si sa-l incurajeze, caci acesta a uitat de eveniment. Pentru a nu-si dezamagi fratele, Ho-jin ia in graba un taxi si se indreapta spre pista unde se desfasura intrecerea. Nenorocirea face insa ca destinul celor doi frati sa se schimbe iremediabil in urma unui tragic eveniment. Iar soarta face ca viata lor sa nu mai fie niciodata ce a fost pana atunci.

Ca realizare, “Addicted” este bine conturat: are o intoducere exact pana la limita celor 20 de minute necesare familiarizarii cu personajele, si o intriga care soseste la momentul oportun. Pe masura ce actiunea filmului evolueaza ai impresia ca urmaresti un film asupra caruia Alfred Hitchcock si-a pus amprenta, in care misterul invaluie spectatorul, ducandu-l intr-o alta dimensiune. Coloana sonora aminteste de filmele lui Hitchcock, e atat de vie incat reuseste sa transmita trairile personajelor cu tot cu zbuciumul lor interior. Fiecare atingere, fiecare privire este punctata de o nota muzicala mai lina sau mai stridenta, creand o atmosfera plina de tensiune nevazuta. Daca va veti intreba de unde starea de tensiune, sa stiti ca totul porneste de la orchestratia muzicala. Nu trebuie neglijat nici jocul actorilor, Lee Byung-hoon facand inca un rol in care se autodepaseste. S-ar putea spune despre el ca este actorul coreean potrivit pentru orice fel de rol, si si in “Addicted” il vedem zambind, iar mai apoi spre final plangand atat de convingator… Si, dincolo de toate, reuseste sa aduca cu el misterul, sa joace in acelasi timp rolul a doua personaje intr-unul singur. Lee Mi-yeon are o prestatie buna in rolul Eun-soo, iar naturaletea si indrazneala ei in interpretare are un echivalent in actrita Jeon Do-yeon, care castiga la Cannes pemiul pentru Cea mai buna interpretare feminina. Totusi, Lee Mi-yeon nu a avut niciodata sansa consacrarii la nivel international, ramanand o vedeta apreciata a cinematografiei coreene, multilaureata pentru rolurile din filme si mai ales din seriale de televiziune.
Intreaga productie a fost una reusita, iar iubitorii filmului asiatic nu au voie sa rateze aceasta realizare. Din nou e abordata tema reincarnarii sufletului, atat de original abordata in filmele coreene, astfel ca nu va exista o clipa in care spectatorul sa se plictiseasca.Un film excelent, cu mult mister, care va va lasa cu gandul la o multime de lucruri; meditand la ele si dorind sa aflati anumite raspunsuri, in mod sigur veti dori sa-l revedeti. Si atunci ce inseamna un film de succes daca nu tocmai acest lucru ? Bucurati-va de minunata lume a filmului coreean. Fara “Addicted”, aceasta ar fi fost in mod sigur mai saraca…

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

In-woo e un tanar licean, timid, cu vise si sperante, ca orice adolescent. In 1983, intr-o zi ploioasa, intamplator, da peste el o frumoasa fata, Tae-Hee. Intalnirea lor avea sa spulbere una din ideile in care niciunul din cei doi nu credea, anume cea a indragostirii la prima vedere. Mai mult decat atat, cei doi par a fi sortiti a-si trai viata pentru totdeauna impreuna, fiind ceea ce poate fi numit “suflete pereche”. Povestea lor de iubire inainteaza in decorul romantic al Coreei anilor ’80, iar la un moment dat cei doi isi jura iubire vesnica, care ar urma sa fie oficializata printr-un salt extrem de pe cea mai inalta stanca din Noua Zeelanda. Dar in scurt timp Tae-Hee dispare brusc, iar promisiunea nu mai poate fi indeplinita. Saptesprezece ani mai tarziu, in anul 2000, il regasim pe In-woo profesor de matematica si de limba engleza la un liceu din zilele noastre. E respectat de elevi, are o viata personala fericita, fiind casatorit si avand o fetita mica. Misterul celor 17 ani scursi de la disparitia neasteptata a iubirii vietii sale, Tae-Hee, ne este dezvaluit treptat, si aflam ca acesta inca se gandeste la cea care i-a schimbat pentru totdeauna sufletul. Momentul declansator al amintirilor care se revarsa una cate una in prezent este o intrebare banala a elevilor despre cum a fost prima lui iubire… Mai apoi, intr-un mod straniu, In-woo simte o nefireasca atractie fata de unul din elevii sai… In momentul in care incearca sa afle ce se ascunde in spatele acestei atractii, o serie de coincidente il calauzesc spre un raspuns cu totul neasteptat…

Ca realizare, filmul nu exceleaza. Relatia dintre cei doi indragostiti este aproape lipsita de substanta, personajele nereusind sa empatizeze cu spectatorul. Relatia celor doi se consuma repede, asemeni ploii de vara care i-a adus impreuna, intre statia de autobuz si un motel ieftin in care uzi leaorca stau departe unul de celalalt, asemeni unor straini. Momentul care marcheaza punctul culminant al relatiei lor este valsul pe ritmurile melodiei lui Dmitri Shostakovich, undeva pe o plaja. E o scena memorabila, definitorie pentru intregul film, dar, din pacate, lipsita de incarcatura emotionala a altor scene cheie din alte filme. Si consumata mult prea repede. Filmul capata consistenta in a doua sa parte, cand actiunea se muta cu 17 ani mai tarziu. Daca in prima parte regasim un Lee Byung Hoon mereu cu zambetul pe buze, timid in prezenta fetei, sughitand de fiecare data cand se emotiona, in partea a doua regasim un Lee Byung Hoon sobru, serios, cerebral, pentru care, ca in cazul personajului din “Once in a Summer”, au ramas doar amintirile. Coloana sonora a filmului dezamageste, lipsind pe alocuri cu desavarsire, in timp ce momentele culminante au un fond sonor inexpresiv. In schimb, scenariul este unul genial, radicand o chestiune care mereu fascineaza: cea a destinului, a sufletelor pereche, a existentei sau inexistentei acestora. “Bungee Jumping of Their Own” ofera o perspectiva interesanta a notiunii de “destin” si “suflet pereche”, iar daca povestea ar fi fost dezvoltata pe o durata de cel putin 2 ore (fata de cele 100 de minute cate are filmul) cu siguranta totul ar fi fost mult mai profund. Dar si asa, filmul ridica o multime de intrebari, iar dupa incheierea lui simti nevoia de a medita profund la unele lucruri spuse in el.

Per ansamblu, “Bungee Jumping of Their Own” ramane un film reusit, care cu siguranta se va intipari in mintea celor care il vor viziona si care le va ramane in suflet alaturi de alte filme deosebite realizate pana la mijlocul primului deceniu al noului mileniu in Coreea. Pe atunci se faceau altfel de filme, mult mai pline de idei originale ca in ziua de azi, cand la un deceniu distanta in cinematografia coreeana se vorbeste deja de clisee, sequel-uri si filme “a la Hollywood”. Ar fi frumos daca cineastii coreeni ar ramane in continuare fideli scenariilor originale de pe vremuri si nu ar cadea prada comercialului. Povesti pure de iubire pot fi spuse in atatea moduri, nu e nevoie ca modelul american sa-si puna amprenta pe stilul aparte tipic coreean de realizare a unui film. Adevaratele filme coreene s-au facut la inceputul exploziei Hallyu, chiar daca uneori cu mijloace modeste si nu cu pelicula de cea mai buna calitate. Ce raman sunt minunatele povesti si jocul unor actori de neuitat, din care chiar daca unii au trecut intre timp in nefiinta, ne vor ramane mereu in suflet. Nu ratati acest film, cu siguranta nu veti regreta timpul petrecut in compania lui !

Felicitari noii colege din Asia Team, VIC, pentru traducere.

Prezenatrea: cris999 – asiacinefil.com

Ce e magic in acest film ? Mai intai atmosfera. Peisajul rural coreean al anilor ’60 este de-a dreptul fascinant: oameni harnici, muncitori, care nu asteapta nimic de la nimeni si care stiu ca doar prin munca pot avea hambarele pline si trece peste iarna friguroasa. Peisajul rustic este animat in momentul in care in acel satuc uitat de lume se ridica primii stalpi de energie electrica. Becul este o minunatie a tehnologiei care se arata in toata splendoarea lui in viata analfabetilor care se minuneaza la vederea luminii artificiale. Mai apoi un televizor alb-negru e adus de unul dintre studenti, si tot satul asista cu gura cascata la aselenizarea din 1969 a americanilor, concluzionand: “America detine Luna, acum ?!”Mai apoi, intr-o scena desprinsa parca din “Nuovo Cinema Paradiso”, are loc o scena memorabila in care toti satenii se strang in fata unui cearsaf pe care se proiecteaza un film de dragoste “prea putin educativ” in opinia profesorului din sat. Nu lipsesc din peisajul paradisiac plimbarile sub clar de luna, un sarut ascuns consumat pe intuneric tocmai in mijlocul unui rau, dar si momentele hilare care subliniaza caracteristicile tipice ale fermierului coreean.
Magica este si interpretarea actorilor principali, azi doua supervedete coreene cunoscute nu doar in Asia ci si in intreaga lume. Lee Byung Hoon ne-a vrajit cu interpretarile din filme precum “I Saw the Devil”, “A Bittersweet Life” sau “The Good, the Bad and the Weird”, sau din seriale precum “The Influence” sau “IRIS”, in timp ce partenera lui din film, Soo Ae, a avut roluri memorabile in “Midnight FM”, “Sword With No Nmae”, sau in serialul “Athena”, ca sa nu mai vorbim de distribuirea si interpretarea de exceptie din actualul serial “Forget me Not” tradus in premiera in Romania de Asia Team. Pe langa interpretarea celor doi, magia filmului e dusa mai departe de coloana Sonora, unde celebra melodie interpretata de Charles Aznavour – “Yesterday when I was young” pare a fi cheia intelegerii mesajului regizorului Jo Geun-sik. Nu in ultimul rand magic e scenariul minunat care reuseste sa transmita sentimente de nostalgie, romantism si nu in ultimul rand de tristete profunda cu fiecare secevnta.

Un film despre care s-ar putea spune foarte multe, dar pe care preferam sa-l lasam pe fiecare asiacinefil sa-l savureze si sa-l aprecieze. In mod sigur se va inscrie pe lista filmelor de top pe care de mai bine de 3 ani de zile asiacinefil se straduieste sa le aduca aproape de sufletul iubitorilor de frumos, de arta cinematografica pura. O melodrama subtila, cu mesaje profunde, o nestemata a genului ce nu trebuie ocolita. Vizionare placuta !

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

Suntem in Hong-Kong-ul zilelor noaste. Insula de sud. Ingusta zona construibila trebuie sa-i incapa pe toti, oameni, case de locuit si spatii de bussiness,  asa ca blocurile sunt cumplit de inghesuite. Din fericire, de la rasarit la apus, inghesuiala e taiata de larga Hennessy Road, precum aorta cartierului. Pe mijloc sunt liniile de tramvai, pe margini autobuzele, ambele suprapuse conform traditiei britanice, si restul traficulul infernal al vesnic suprapopulatei metropole. Pe trotuare marginite de magazine, saloane, cafenele si restaurante, curge nosn-stop suvoiul neintrerupt de oameni, ca furnicile plecate la vanatoare.

Soarele se-apropie de amiaza si-n apartamentul doamnei Chiang, sora acesteia se straduie din greu sa-l scoale din somn pe nepotelul Loy, care, cu plapuma in cap fuge de pe-o canapea pe alta. Matusica i-a pus pana si pasta de dinti pe perie, ca sa-i fie mai usor baiatului.  Graba e mare, pentru ca baiatul are…intalnire, trebuie sa fie la « vedere »  cu fata recomandata de parinti si cu rudele acesteia. Baietelul Loy are frumusica varsta de 41 de ani, orfan de tata si crescut in puf de matusica. Lucreaza la magazinul de electrotehnice al mamei, care e o fiinta grozav de voluntara, ocupata si pedanta. Loy are o prietena din copilarie, artist fotograf, care tocmai a divortat si vrea sa-si foloseasca renta pentru a-si deschide propriul studiou.
Candidata la maritis, este La Oi Lin, nepoata proprietarului magazinului de sanitare de pe cealalta parte a Hennessy Road si are supranumele de « Printesa Bailor ». Fata se ocupa de relatia cu clientii si de promptitudinea servirii. Oi Lin are si ea un prieten, pe Xu, momentan la inchisoare pentru bataie si ultraj, fiindca e prea temperamental si mereu bate zdravan pe cate cineva. Oi Lin (Floare de Lotus) se straduie sa-i angajeze avocat si fireste ca unchiul si matusa La nu sunt dornici sa-l aiba de ginere.
Primul punct comun al celor doi candidati la casatorie: nici unul nu-l doreste pe celalalt, dar la insistentele parintilor, din buna crestere, trebuie sa se intalneasca. Al doilea puct comun: amandoi citesc romane politiste. Fiindca are mai multe, Loy i le poate darui lui Oi Lin. Nefiind implicati, se poarta natural de dezinvolt. Lucru destul de rau, pentru ca se inteleg bine. Loy nu se pricepe la multe, dar stie s-o faca pe Lin sa rada. Si ii e din ce in ce mai drag s-o vada si sa stea la taclale cu ea.
Oi Lin se satura de izbucniri violente, chiar daca au menirea s-o apere pe ea, dar oboseste tot umbland prin tribunale. Xu nu e orb si chiar tine la ea, asa c-o va lasa libera, dar numai dupa ce se convinge ca o lasa pe maini bune.
Boala subita a pedantei doamne Chiang le aduce aminte tuturor ca viata e cam scurta si daca au ceva de facut, e bine sa se grabeasca a implini ceea ce-si doresc.

O comedie romantica reusita, ideala pentru o seara linistita de weekend. Vizionati-o si simtiti-va bine, filmul va va surprinde in mod placut !

Articol realizat de iulianatotu – asiacinefil.com

In rolul principal masculin s-a vehiculat, inainte de inceperea proiectului, numele lui So Ji Sub, mai apoi s-a vorbit de Song Seung-heon (a carui participare la proiect era data ca si sigura). In final, producatorii l-au distribuit in rolul protagonistului masculin pe Kim Rae-won (cel care in 2003 faceau un rol fermecator in melodrama “…ing”). Este primul proiect in care se implica vedeta dupa revenirea din armata. Pentru cei care nu l-au mai vazut pe acesta in vreun rol, in noul serial vor avea ocazia sa descopere in actor desavarsit, plin de naturalete si originalitate, a carui prezenta va umple sufletele privitorilor cu caldura si emotie. In rolul principal feminine apare una din rarale actrite coreene care ar face fata in orice fel de film sau serial, fie el drama, comedie, actiune sau istoric: Su Ae. Aceasta revine intr-un serial pentru micul ecran la un an dupa rolul din “Athena: Goddes of War”, si dupa filme precum “Sunny”, “The Sword with no Name” sau “Midnight FM”, toate traduse in premiera in Romania de echiap Asia Team, ce va ofera si traducerea acestui serial. O actrita completa, care mereu straluceste in rolurile in care e distribuita, nu d eputine ori fiind recompensata cu prestigioase premii pentru interpretare.

Serialul a inceput sa fie difuzat pe postul coreean de televiziune SBS pe 17 octombrie 2011, deci in urma cu doar 3 zile (la data postarii actualului articol), astfel ca informatiile despre subiectul melodramei sunt laconice. Stim, insa, sigur, ideea in mare a scenaristului: o poveste de iubire a unei femei care isi pierde memnoria pentru un barbat deosebit care isi asuma responsabilitatea pentru iubirea sa. Cu siguranta vor fi multe lacrimi, emotie si tristete, dar si speranta ca in cele din urma iubirea, sub orice forma, va invinge uitarea. Genul melodramatic a fost lasat la o parte in ultimii ani, producatorii coreeni axandu-se mai mult pe seriale romantice, de familie sau istorice, domeniul melodramatic fiind considerat la un moment dat consumat. Publicul coreean nu mai gusta povestile lacrimogene in care unul din personaje lupta cu o boala incurabila, iar tendinta de renuntare la acest gen s-a vazut si pe marele ecran, unde locul melodramelor pure a fi fost luat de dramele romantice, mai putin dureroase. Din acest motiv, revenirea genului pe micile ecrane e o piatra de incercare pentru echipa de productie, si nu intamplator in cadrul acesteia au fost cooptati actori in voga si o echipa scenarist/regizor extrem de apreciata in domeniu si cu multa experienta.

Titlul serialului a suferit doua modificari, lucru deja obisnuit in industria de film coreeana si de altfel de pretutindeni in lume. Desigur, totul tine de marketing si de strategia de promovare; initial se alege un titlu provizoriu pentru ca proiectul sa poata demara. In timp, in functie de ideea scenariului dar mai ales de variantele de titlu care ar putea aduce un succes mai mare, se poate da proiectului un nou titlu – in cazul de fata “A Thousand Days’ Promise”. Initial serialul a avut numele “Forget me not” (Nu ma uita), o frumoasa metafora ce descrie perfect drama personajului principal, care isi pierde memoria. Uitarea aduce spaima indepartarii iubirii si a stergerii din suflet a unor amintiri care, in absenta impulsului venit de la creier, raman pure sentimente de neinteles, inexplicabile, pentru cel aflat in suferinta. Am putea intelege iubirea si sentimentele fata de cineva pe care l-am iubit daca nu ne-am mai aminti cine este, daca intr-o buna zi ar deveni, brusc, un necunoscut ? Serialul incearca sa exploreze aceasta traire interioara dureroasa, si sa prezinte iubirea din cele doua perspective. Va reusi o persoana care iubeste din plin sa compenseze amintirile pierdute ale partenerului ? O perspectiva interesanta care cu siguranta va face serialul captivant, rasplatind asteptarile tuturor. Acestea fiind spuse, tot ce ne mai ramane este sa urmarim cu drag fiecare episod al noului serial tradus in premiera in limba romana de echipa Asia Team, sis a asteptam surprizele scenaristului. In mod sigur “Forget me not” nu va dezamagi. Vizionare placuta !

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Aflat in timpul unei misiuni de prindere a unor traficanti de droguri,detectivul Kang(Lee Dong Wook) este ranit accidental de Soo-Jin (Hyun Young), o ziarista curajoasa nemultumita de functia pe care o detine la redactie. Mai exact, e intepat cu un bat de crocheta de peste; situatia se inrautateste din cauza fobiei lui de obiectele ascutite si e transportat la spital. Intre timp, articolul despre patania detectivului apare pe internet si creeaza tensiune intre cei doi. Desi incearca sa se evite, diverse circumstante ii aduc fata in fata pe cei doi, fiind chiar nevoiti sa lucreze impreuna, deoarece ziarista e promovata la departamentul local. Astfel Soo-Jin cunoaste adevaratele riscuri ce presupun prinderea mafiotilor, iar pe masura ce trece timpul, dincolo de tachinarile reciproce si nepotrivirea de caracter, cei doi ajung sa se accepte unul pe altul, formand un “cuplu perfect”.

“The Perfect Couple” a avut incasari de peste 7 milioane de dolari, fiind un succes la vremea lansarii lui in cinematografe. Peste 1,2 milioane coreeni au vazut filmul in primele saptamani de la lansare, atractia fiind, desigur, protagonistul Lee Dong-wook, un star pe val in acel moment. Povestea filmului este una clasica: el – un politist ce sufera de fobia obiectelor ascutite, ea – o ziarista de investigatii mondene ce vorbeste pe nas si inca isi cauta iubirea vietii sale. Se intalnesc accidental, iar mai apoi o serie de intamplari hazlii fac astfel incat destinul sa-i readuca fata in fata, dupa ce anterior isi jurasera prin telefon razbunare. Mai apoi ajung sa colaboreze impreuna la o emisiune tv cu rating ridicat, in care ea e reportera ce reda eforturile politiei coreene de prindere a infractorilor. Cei doi sunt departe de a fi cuplul perfect, cum o spune titlul filmului, dar cel putin se straduie fiecare sa para ce nu este. Iar de aici si comicul de situatie. Povestea de iubire dintre protagonisti nu e mai deloc exploatata, accentul punandu-se pe partea comica a relatiei celor doi. Amandoua personajele sunt incapatanate, incercand sa-si depaseasca conditia: el – fobia de obiecte ascutite, care-l urmareste de ceva timp, ea – complexul legat de vocea ei pitigaiata. Perfectiunea acestui cuplu sta, de fapt, in intelegerea fiecaruia fata de partenerul sau, insa o intelegere ce vine exact prin intermediul unor manifestari pe dos: agresivitate verbala, nervi intinsi la maxim, iar in final compromisuri in masura a nu distruge relatia care se infiripa timid si care mereu ramane fragila.

O comedie deconectanta, ce ofera 90 de minute relaxante ce imbina comicul de situatie cu actiunea, apeland la unele clisee ale cinematografiei occidentale. O traducere in premiera in Romania, de calitate si completa a unui film ce apartine unui gen – comedie romantica – care in Coreea se cere reinventat. Laudabila intentia regizorului Kim Jeong-woo de a oferi altceva decat o poveste clasica de gen. Vizionare placuta !

Prezentare realizata de cris999 si Lumi – asiacinefil.com

Relativa vasalitate fata de Qing (dupa a doua invazie Manciuriana din 1637) asigura tarii qvasi-liniste militara pentru aproape 200 de ani. Aceasta a favorizat impamantenirea de practici si obiceiuri, nu neaparat toate bune. Lipsa tragediilor majore ale razboiului nu conduce obligatoriu la bunastare. Clasele superioare fac legea tarii, iar cei care-o suporta nu au de ales decat sa incerce a supravietui. Liderii care, dupa lege si datina, trebuiau sa fie exemplu pentru “prostime”, dau acum un exemplu rau. Coruptia functionarilor ajunge pana la Ceruri, dar acestea… raman impasibile. Numai oamenii ar putea face ceva, daca le-ar sta in putinta!

Lasand la o parte viata fastuoasa si ordonata de Curte, cu care ne-au obisnuit serialele de epoca coreene in ultimii ani, ne trezim in targ, unde nobilii si stratul de plebe al societatii isi consuma vietile impreuna. Distanta dintre ei este gardul inalt de piatra al curtii celui avut, ce desparte acareturile si averea de golanii ulitei. Si de cele mai multe ori nobilul este nevoit sa ia cunostinta de existenta calicilor: fie ca ii sunt de trebuinta, fie ca e calea cea mai usoara spre liniste, macar pentru un moment.

In buna traditie a lui “Hong Gil Dong” si a lui “Chuno”, coboram din nou in lumea fara speranta a mestesugarilor marunti, pantofari, macelari, cersetori, hoti, vagabonzi si sclavi, oameni fara nici o avere si deci, fara preocupare pentru a proteja ceva. De aceea, marinimia le este caracteristica, depinzand de bunavointa, uneori rautacioasa, a semenilor. Pentru a supravietui, cersesc, fura, mint, ameninta si comit delicte si mai grave, se joaca cu vietile si destinele oamenilor. Isi creeaza propria lume si ierarhie, propriile principii si reguli morale, o lume in care sa se simta importanti si-n care sa-si gaseasca rostul. Fireste ca in lumea lor e chiar mai mare nevoia de EROU. Eroul salvator, care sa razbune nedreptatea, sa fie steaua ce calauzeste nadejdea si aprinde speranta. Ca si in evul mediu european, aceleasi racile cer aceleasi corectii. Occidentul ii are pe Robin-Hood si Wilhelm Tell, romanii ii au pe Iancu Jianu si Pintea, coreenii ii au pe Iljimae si Hong Gil-Dong. Intre ei, o pleiada de luptatori pentru dreptul la viata si umanitate, dar numele lor le stiu traditiile si uneori, cronicile poterei.

Asa cum ne-au obisnuit producatorii coreeni, povestea gandita in “The Duo” are de toate: este o melodrama presarata cu actiune si suspans, impanata cu romantism, desfasurata pe un fundal istoric plin de culoare locala, costume elaborate si peisaje ce-ti taie rasuflarea, fie ca e un sat de calici fie o padure montana de pini. Cuvintele cheie care urmeaza sa atraga publicul sunt de-o schioapa : secretul nasterii, substituirea identitatii, transformare, relatiile interumane, asasinat, gelozie, dragoste neimpartasita, prietenie si eroism. In esenta, povestea ne spune despre doi copii, nascuti in aceeasi noapte, unul in casa nobilului Kim Jin-Sa, a carui sotie moare la nastere si lasa un prunc in mare nevoie, Gwi-Dong. Al doilea se naste in catunul cersetorilor, clanul Calului Dragon, dintr-o mama sclava fugara, Mak-Soon, si e numit Chun-Doong. Mak-Soon va ajunge doica fiului orfan al nobilului Kim. Fiindca nobilul nu-si tine cuvantul si n-o lasa sa se intoarca la fiul ei, doica si proteguitorul ei “oraboni” vor schimba copiii, astfel ca in casa nobilului creste fiul sclavei si-n catunul cersetorilor, creste, insetat de carte, sub obladuirea sefului de clan Jong Kkok-Ji, feciorul biologic al nobilului, sub noul nume de Chun-Doong, ce va ajunge negustor. Cel crescut in casa nobila va deveni ofiter de politie si astfel, pe cai nebanuite ajung amandoi sa alerge in cautarea dreptatii.
Personajele feminine sunt isteata Dong-Nyeo, fiica invatata a dascalului Sung Cho-Shi, (nobil exilat, decazut din dreptruri) care conduce scoala din sat, Dal-Yi, razboinica nepoata a pantofarului din satul macelarilor, tintas de elita si pantofar de lux pentru persoanele avute si Geum-Ok, mezina incapatanata de familie buna, rasfatata si nestapanita dar cu suflet bun. In jurul lor, se invarte o intreaga lume de nobili, functionari, negustori, ofiteri, si o lume si mai mare de fermieri, vagabonzi, sclavi si cersetori. Jumatate din ei duc o viata dubla, in care ziua nu are de-a-face cu noaptea.

Distributia e pe masura povestitrii. Sub bagheta regizorala a lui Im Tae-Woo si Kim Geun Hong (de la care avem Jumong,Yi San, Queen Seon-Deok si cel mai nou, Gye Baek-gratie echipei Asia Team), pe viziunea scenaristului Kim Woon Kyung si a producatorului Choi Yi Sub, joaca o multime de actori cunoscuti.
Inca de la inceput ne intalnim cu vechi cunostinte: Nobilul Kim Jin-Sa este Choi Jong-Hwan, Prefectul si apoi Ministrul de razboi din “Dong Yi”, sau Regele din Gye Baek. Mak-Soon, mama sclava, e Yun Yu-Seon, regina, mama printului Lee-Shin din “Goong”; seful Clicii Vagabonzilor e simpaticul Lee Moon-Shik, Jubang din “Queen Seon-Deok”, tatal adoptiv al lui Iljimae, Fly Daddy Fly, si multe altele. Protagonistii serialului sunt la fel de cunoscuti in cinematografia Coreana : in rolul haiducului Chun-Doong e distribuit Chun Jung- Myung, pentru prima data intr-un rol de personaj istoric. Pana acum s-a descurcat de minune in “Cinderella’s Sister”, Goodbye Solo, Beijing My Love, What’s Up, Fox?, Fashion 70”s, etc. chiar el era curios cum se va descura in rol de”Iljimae”. Pentru Gwi-Dong producatorii l-au ales pe Lee Sang-Yun (Home, Sweet Home, Life is Beautiful,) iar fetele sunt Han Ji-Hye ca Dong-Nyeo (Pianist, East of Eden) si Seo Hyun-Jin ca Dal-Yi (H.I.T. si Hwang Jin-Yi). O prestatie deosebita o au actorii copii : Choi Woo-Sik (Gwi-Dong) venit din Canada pentru preselectie, aflat la primul sau rol. No Young-Hak (Chun-Doong) si-a inceput cariera in 2006 cu aparitia in Hwarang Fighter Maru si l-am mai vazut in Iljimae, Queen Seon-Deok, Road nr.1, asta ca sa pomenesc doar pe cele foarte familiare noua.
Jin Se-Yun (Dong-Nyeo) si-a inceput cariera in 2010 cu It’sOkay, Daddy’s Girl; Lee Sun-Young (Dal-Yi) este crainic pentru KBS specializata pe emisiuni sportive; Park Dae-Won (Jin-Deuk) a jucat in Assorted Gems, High Kick; Kim So-Hyun (Geum-Ok); Kim Woo-Suk (Se-Gap)- “Grudge:The Revolt of Guniho”; Baek Sung-Heum (But-Deul) si Yoon Hong-Bin (Won-Chil), care conduc firul epic pana in episodul al noualea, cu atata naturalete si farmec incat revederea lor nu poate starni decat admiratie si bucurie. Majoritatea au deja state vechi in actorie, unii dintre ei incepandu-si carioera in lumea filmului de la varsta de 9 ani!

Difuzarea serialului, care in total are 32 de episoade, a fost realizata de MBC, iar publicul a fost generos, acordandu-i sanse de la 11,9 pentru primul episod, avand cel mai mare rating, de 19,7 la episodul 8, dupa cum a monitorizat TNS Media Korea, per ansamblu serialul avand o medie ce cca 15% la nivel national.
Asadar, acestea fiind spuse, nu ne ramane decat sa va invitam sa vizionati un serial proaspat, antrenant, dinamic, plin de dramatism , actiune, suspans, forta si culoare. Multumim pe aceasta cale traducatorului – noul nostru coleg, Rin, aflat la al doilea serial tradus pentru Asia Team (primul serial urmand a fi si el promovat, tot istoric, o placuta surpriza asteptata dse multi asiacinefili), promovarea lui “The Duo” incununand o munca dificila de luni de zile, pe cont propriu, acest gen de serial nefiind deloc usor de tradus. Veti putea sesiza nuantele odata cu vizionarea lui, cele doua planuri – lumea sclavilor, plebea si lumea nobililor, a elitelor – impunand folosirea unor termeni specifici mediului respectiv, lucru care sporeste mult farmecul vizionarii. In speranta ca acest nou serial va prinde repede la asiacinfili, care de o jumatate de an sunt rasfatati cu seriale unul si unul, nu putem decat sa reinnoim promisiunea facuta la serialele anterioare: nu ne vom opri aici Vizionare placuta !

Prezentare realizata de iulianatotu – asiacinefil.com

Regele Sejong este cel de-al patrulea monarh al dinastiei Joseon, una din cele mai marcante figuri ale istoriei Coreei. Sejong a fost cel de-al treilea fiu al regelui Taejong. La 12 ani a devenit Marele Print Chungnyeong, casatorindu-se cu fiica lui Shim On. Cunoscuta drept Doamna Shim, aceasta va deveni mai tarziu Regina Solneon. De mic, Sejong a excelat in diverse studii, fiind favorizat de tatal sau in fata celorlalti frati. Actiunea serialului incepe in anul 1418, moment care coincide cu urcarea pe tron a lui Sejong. Spre deosebire de regii anteriori, ascensiunea lui Sejong la tron a fost putin neobisnuita. Fiul mai mare al regelui Taejong, Yangnyeong, vazandu-se lipsit de indemanarea de a fi rege si a conduce un regat, a considerat ca fratele sau mai mic, Sejong, era destinat sa preia fraiele puterii. Pentru a-i preda tronul, a inceput sa se comporte urat la Curte, si in scurt timp a fost alungat din Hanyang, capitala Joseonului. Aceasta situatie l-a adus pe Sejong pe tron, in timp ce ceilalti doi frati ai lui au urmat carari diferite in viata: unul a devenit un calator ratacitor ce a ajuns sa traiasca prin munti, in timp ce celalalt s-a calugarit inr-un templu Buddhist. Asadar, in 1418, regele Taejong adbica, iar pe tron urca Sejong. Desi nu mai era rege, Taejong a mai pastrat unele puteri la Curte – in special in privinta chestiunilor militare – pana a murit, in 1422.

Ce se poate spune despre domnia lui Sejong ? In primul rand ca a fost un mare strateg militar. A creat diverse regulamente militare pentru a intari hotarele regatului si disciplina in randul armatei. A sustinut progresul tehnologic militar, incluzand aici dezvoltarea tehnologiei ce a stat la baza tunurilor si a testari sagetilor de foc si a diferitelor tipuri de mortare, folosindu-se si de puterea prafului de pusca. Un frumos film din ultimii ani – The Divine Weapon – ilustreaza aceste eforturi ale lui Sejong de sustinere a progrsului tehnologiei militare, in acest film vedeta fiind “Arma Divina”, un dispozitiv de tragere cu sageti ce aveau atasate la capat praf de pusca, sageti care in momentul contactului cu pamantul explodau. Prima actiune militara dupa inscaunare a avut loc in 1419. La sugestia tatalui sau, Sejong a dispus organizarea unei expeditii in zona insulei Tsushima. Victoria asupra piratilor japonezi a dus la recunoasterea suzeranitatii Joseonului de catre Daimyo din Tsushima, consfintita prin tratatul de la Gyehae din 1443. Clanul japonez So devenea, in semn de recunostinta, principalul intermediar in comertul dintre Joseon si Japonia. In 1433, Sejong l-a trimis pe generalul sau de incredere, Kim Jong-seo – nimeni altul decat tatal lui Seung Yu din serialul “Princess’s Man”, supranumit si Marele Tigru – intr-o expeditie in Nord, imporiva manciurienilor. Succesul acesteia a restabilit hotarele nordice ale Joseonului la raul Songhua.

Dincolo de partea militara, regele Seong a avut mari contributii in planul dezvoltarii cercetarii si stiintei in Joseon, dar si a literaturii. Pentru a ajuta fermierii, a scris o Carte a fermierilor, cu informatii despre tehnici de lucrare a pamantului, in scopul introducerii unei agriculturi intensive in Joseon. In planurile sale de progress, Sejong s-a sprijinit pe un mare inventator al acelor vremuri, un anume Jang, de origine umila, dar care odata adus la Curte iar inventiile sale sustinute financiar, a reusit sa ajute mult planurile regelui. Cea mai mare inventie a acestuia a fost un pluviometru, in 1442, care din pacate nu a supravietuit pana astazi, cel mai vechi pluviometru din Asia de Rasarit ramas pana azi datand din 1770, cand regele Yeongjo, dornic sa restaureze perioada de gloerie a lui Sejong, a ordonat crearea unui pluviometru similar, dupa consemnarile din Registrul de la Curtea lui Sejong. O alta preocupare a regelui Sejong a fost reformarea calendarului coreean. Daca pana atunci calendarul coreean era bazat pe longitudinea capitalei Imperiului Chinez, astronomii lui Sejong au creat un calendar in care Hanyang (Seulul de azi) era meridianul primar. Acest nou calendar a permis astronomilor coreeni sa prezica cu exactitate data eclipselor solare si lunare. In timpul lui Sejong s-au scris primele doua tratate de medicina traditionala, independente de cunostintele medicale din Imperiul Chinez. A fost incurajata si sustinuta literatura, fiii nobililor fiind primiti sa studieze la Curte. A fost creat limbajul hangul scris, si chiar daca majoritatea nobililor refuzau sa-l foloseasca, poporul l-a imbratisat, multi oameni din clasele de jos devenind literati si putand comunica in scris. In 1420 a fondat deja celebra “Sala a Vredniciei” (ce apare si in serialul “Princess’s Man”), unde eruditi selectati de Rege indeplineau diverse indatoriri specifice. Insusi Sejong a scris mai multe lucrari de-a lungul vietii, extrem de apreciate de generatiile urmatoare.

Una din cele mai importante realizari ale regelui Sejong, care a schimbat istoria coreenilor, a fost alfabetului fonetic nativ hangul in limbajul coreean. Pentru aceasta Sejong a fost numit de catre coreeni “parintele alfabetului national coreean”. Inainte de aceasta uriasa reforma, doar aristocratii stiau sa scrie si sa citeasca, folosind caractere chinezesti adaptate (hanja). Introducerea alfabetului hangul format din 28 de litere avea un scop precis: toti coreenii, indiferent de clasa sociala, sa aiba posibilitatea de a invata sa scrie si sa citeasca. Acest lucru a starnit opozitia elitelor, care in mod firesc au respins noul alfabet. In plan religios, Sejong a intarit confucianismul coreean, reusind sa creeze prin toate aceste reforme o identitate culturala nationala. Spre sfarsitul vietii, Marele Sejong a fost descoperit de catre medicii sai ca suferind de diabet. In urma complicatiilor de la aceasta boala, a murit la 11 zile dupa ce a implinit 53 de ani. Ce a urmat dupa s-a putut vedea in serialul “Princess’s Man”: doi ani Joseonul a fost condus de fiul sau, Munjong. Rapus de boala, acesta a transmis tronul fiului sau, Danjong, in varsta de doar 12 ani. Stabilitatea din timpul lui Sejong e inlocuita de instabilitate in momentul in care Sejo, al doilea fiu al lui Sejong (in serialul “Princess’s Man” – Marele Print Su Yang) uzurpa tronul in 1455. Pentru a intelege importanta uriasa a acestui rege Sejong in istoria Coreei, mai trebuie spus ca in 2007, guvernul republicii Coreea a creat un district administrativ special intitulat “Orasul Autonom Special Sejong”, unde au fost mutate 9 ministere si 4 agentii nationale. Scopul final a fost mutarea in aceasta unitate administrativa autonoma a tuturor institutiilor importante ale statului, cu alte cuvinte mutarea capitalei din Seul, aici.

“Deep Rooted Tree” prezinta cateva din marile realizari ale acestui monarh, impletind biografia acestuia cu o intriga complicata si captivanta. Ca in celelalte seriale de gen, viata de la Curte e prezentata in paralel cu viata oamenilor de rand, in special a sclavilor. Personajul principal in jurul caruia se tese intreaga poveste este Ddol Bok, fiul unui sclav aflat in slujba fratelui Cancelarului Shim, cel care era socrul regelui Sejong. Moartea brutala a tatalui sau il va face pe micul Ddol Bok sa isi doreasca razbunarea acestuia, urmand o cariera ascendenta facilitata de reformele regelui Sejong, in armata, devenind un iscusit luptator in cautarea dreptatii. Rolul principal ii revine cunoscutului si indragitului actor Jang Hyuk, care reapare intr-o sageuk drama la un an si jumatate dupa aparitia in megasuccesul “Chuno – The Slave Hunters”. Alte figuri familiare vor starni bucurie fanilor k-dramelor: Ahn-seok Hwan (tatal lui Mong-ryong din serialul “Delightful Girl Choon-Hyang”), Han Suk-kyu din filme precum “Christmas in August”, “The Scarlet Letter” sau “Eye for an Eye” si multi altii. Coloana sonora este si ea una de calitate, iar realizarea per ansamblu a celor 24 de episoade este deosebita, nefiind un serial facut “peste noapte”, cu filmari superficiale. Scenariul ofera o multime de surprize, pornind de la clasica poveste mutata in copilaria personajului principal, care mai apoi evolueaza intr-un sens cu totul neasteptat, parcurgand diversele etape ale maturizarii. Serialul are la baza un roman publicat in 2006, asadar o intriga solida si un scenariu care nu poate iesi din limitele impuse de roman.

Asadar, exista toate ingredientele pentru inca un serial superb care ne va incanta pana dupa Craciun, intr-un ritm de 2 episoade pe saptamana, traducerea efectuata de Asia Team aparand la doar cateva zile dupa difuzarea serialului in Coreea. Un privilegiu care acum cativa ani era interzis iubitorilor de k-drame din Romania a devenit un rasfat pentru utilizatorii asiacinefil.com. O toamna plina de surprize, care se vor tine lant pana la sfarsitul anului. Iar apoi o vom lua d ela capat. Fiti cu ochii pe noi !

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Max urmeaza sa se casatoreasca cu Jenny, fiica unui instarit om de afaceri pasionat de golf. Dupa nunta, viata lui urmeaza sa se schimbe radical, trebuind sa participe la partide de golf cu tata-socru si sa aiba grija de sotia lui. Gene e un tip cu probleme financiare. Are nevoie de cel putin un million de dolari, fiul lui suferind de o boala foarte grava. Cei doi lucreaza intr-o echipa condusa de seful lor, Johnny, echipa ce se ocupa de supravegherea audio si video a unei companii ce face specula la bursa. Munca este obositoare si se face pe schimburi, implicand “plantarea” de microfoane in birourile companiei si in urmarirea clipa de clipa a fiecarei miscari sau discutii din birourile acesteia. La un moment dat, Max si Gene raman singuri in birou si afla un pont in urma supravegherii: actiunile unei companii cotate la 20 de centi urmeaza sa creasca a doua zi la 1,2 dolari. Disperat si cu o foame mare de bani, Gene ii propune colegului Max sa stearga convorbirea si sa incerce sa profite la maxim de acest pont, chiar daca asta inseamna incalcarea eticii profesionale. Banuitor, Johnny, seful lor, intuieste ca cei doi au aflat ceva si se afla cu ochii pe ei. Si acesta are probleme personale, fiind amantul lui Mandy, sotia unui alt coleg de-al lui, Kelvin. In momentul in care cei trei accepta sa devina complici si sa se foloseasca de pontul obtinut pentru a cumpara actiuni ieftine cu toate economiile lor si a le tranzactiona cand au crescut valoric, acestia se trezesc prinsi la mijlocul unei manipulari de proportii a bursei, iar vietile lor insisi ajuns sa se afle in pericol. Cum vor reusi sa o scoata la capat ?

Primele 30 de minute ale filmului pot parea plictisitoare. Fiecare personaj principal din cele 3 e prezentat in mediul familial si in cel profesional. Viata de politist de supraveghere este una ce implica multa atentie si concentrare (a se vedea “Eye in the Sky”), cea mai mica greseala putand compromite munca unei intregi echipe. Fara a se putea stabili exact caracterul fiecarui personaj, dintr-o data protagonistii sunt pusi in fata unei situatii neasteptate: doi dintre ei afla un pont care ar putea sa le schimbe viata. Seful lor observa comportamentul schimbat al acestora si intra la banuieli, dar in cele din urma ajunge sa fie si el corupt de dorinta de a isi asigura viitorul alaturi de sotia bunului sau coleg de seruviciu si prieten, Kelvin. Datoriile ii imping pe Max si Gene sa aleaga tainuirea pontului aflat, insa aceasta le va aduce doar complicatii, iar la un moment dat, cand in joc e viata unui om, acestia trebuie sa aleaga intre calea adevarului sau continuarea pe calea minciunii. In final, cand nu au alta alternativa, unul accepta situatia, iar celalalt intentioneaza sa fuga de raspunderea in fata legii pe care a slujit-o 30 de ani. Lucrurile vor scapa de sub control, iar proverbul “Cine sapa groapa altuia chiar el cade in ea” se dovedeste mai mult decat real. Interesanta abordarea mediului bursier – o alta cale prin care te poti imbogati usor sau pierde totul dintr-o data, jocul la bursa fiind prezentat drept apanajul persoanelor versate, in care amatori precum cei 3 politisti sau o batranica ce se ruga mereu la Buddha sa dea lovitura sunt niste prezente accidentale care habar nu au de culisele fenomenului. Ramane intrebarea daca ideea spectaculoasa a scenariului acestui film are rezonanta in viata de zi cu zi, daca intr-adevar corporatii fantoma sau companii controlate de Mafie pot manipula bursa si obtine bani murdari transformati printr-un sistem inteligent de parghii in bani curati. Probabil ca da.

Un film realist, care in ciuda termenilor bursieri ofera cel putin o ora de scenariu captivant, cu un final surprinzator. Se vede ca regia e semnata de unul din regizorii sequelului si prequel-ului lui “Infernal Affairs”: tensiune la cote maxime, rasturnari de situatii cand te astepti mai putin, plus o distributie exceptionala. Dincolo de tragismul povestii, filmul ne transmite un sfat: nu jucati la bursa fara a sti ce faceti ! Atunci cand iti doresti prea mult, s-ar putea sa pierzi tot, iar atunci cand nu te astepti, ai putea deveni milionar peste noapte. Un film care ne poarta de la agonia la extazul fiecarui personaj, pigmentat cu franturi din viata personala a fiecaruia, ce completeaza perfect un thriller dramatic foarte laudat inca dinaintea premierei sale. Felicitari traducatorului (Raziel by1) pentru modul in care a jonglat cu termenii bursieri, “Overheard” nefiind deloc un film usor de tradus in orice limba si mai ales de catre oricine. Urmariti acest film, e unul din cele mai inteligente thriller-uri ale ultimilor ani din Hong Kong. Vizionare placuta !

Articol realizat de cris999 – asicinefil.com

Filmarile la acest proiect au inceput tarziu in 2010, dar s-au oprit dupa ce 20% din primul episod era deja filmat. Bombardarea insulei Yeonpyeong de catre Coreea de Nord in 23 noiembrie 2010 si vremea nefavorabila au dus la oprirea filmarilor, parte din ele desfasurandu-se pe mare, cum o sugereaza si titlul serialului. Filmarile au fost reluate in aceasta toamna, dupa multe ezitari. La un moment dat exista chiar posibilitatea anularii serialului, in momentul in care mai multi actori din distributie, satuli sa astepte existenta fondurilor pentru continuarea filmarilor, au anuntat ca parasesc echipa pentru alte proiecte. Actorul Kim Kang-Woo si actrita Kim Ok- Bin au anuntat ca renunta datorita unor probleme legate de programarea filmarilor la alte proiecte. Ultima demisie a fost a actorului principal Eric Moon (recent revenit din armata, dupa 2 ani de absenta de pe ecrane) care a anuntat c-a acceptat rolul principal in drama difuzata de KBS2 “ Spy Myeong Wol”. Actorii ce-au renuntat la acest proiect au fost inlocuiti, iar o parte din scene au fost refilmate de la zero. “Poseidon”, care era preconizat a avea 16 episoade (si atat au ramas in final), ar fi trebuit difuzat pe postul SBS incepand cu luna mai 2011, insa in cele din urma locul sau a fost luat de comedia romantica “Lie To Me” (ce poate fi urmarita pe http://filme.asiacinefil.com). Pe 30 iunie 2011 casa de productie Annex Telecom a anuntat difuzarea serialului pe KBS2 incepand din aceasta toamna.

Regia serialului este semnata de Yu Cheol-yong, cel care are la activ seriale precum “Swallow the Sun” sau H.I.T, pline de actiune si suspans. In privinta distributiei finale, in rolurile principale apar Choi Si-Won, cunoscutul membru al formatiei pop Super Junior, care va fi pentru publicul feminin un adevarat magnet. Recentul rol din “Athena” l-a propulsat, pana la “Poseidon” prinzand si un rol intr-un serial taiwanez, dovada a popularitatii ridicate de care a ajuns sa se bucure. Lee Sung-Jae interpreteaza cel de-al doilea rol principal masculin, dovedind ca este unul din actorii coreeni experimentati ai momentului. Cea mai memorabila prestatie a acestuia a fost rolul din “Daisy”, unul de neuitat, dar si cel din “Holiday”, unde a interpretat un detinut evadat, in cautarea dreptatii. Fizicul lui aminteste de cel al lui Cha Seung-won, personajul negativ Son-hyuk din “Athena”. Triunghiul este inchis de prezenta feminina, Lee Si-young, ce a debutat in 2008 in “Kingdom of the Winds” in apreciatul rol Yeon-hwa, printesa inimii lui Muhyul, urmand “Boys over Flowers” si “Mischievous Kiss”. In rolurile secundare vor putea fi recunoscute cateva figuri cunoscute din seriale precum “Plan B”, “Iris” sau “Hong Gil Dong”. Pe langa retrasul Eric Moon, s-a zvonit o vreme ca rolul principal va reveni lui Jang Hyuk, care a scapat anterior rolul din “Secret Garden”, insa pana la urma totul a fost doar un zvon.

Serialul spune povestea vietii de zi cu zi a mai multor politisti din cadrul Pazei Nationale de Coasta sud-coreene, acestia trebuind mai tot timpul sa anihileze actiunile diverselor organizatii criminale sau de contrabanda. “Heugsahoe”, consortiul crimei organizate din Coreea, cu stranse legaturi cu lumea interlopa din zona (Japonia, Hong Kong), e condusa cu mana forte de Choi Hee Gon, un personaj care mereu reuseste sa scape cand este incoltit. Cu 4 ani in urma, acesta a ucis-o pe sotia lui Kwon Jung Ryool, seful echipei de investigatii si spionaj din cadrul Politiei Maritime. La scurt timp de la incident, mai multi membri implicati in operatiunea sub acoperire de capturare a periculosului interlop isi pierd personae dragi din familie. Sun Woo, un tanar politest, primeste misiunea de a se infiltra in cadrul organizatiei lui Hee Gon, dar aceasta esueaza cand o politista ce-l investiga pe Sun Woo e ucisa cu sange rece de necrutatorul interlop. Peste aproape 4 ani, Kwon si Sun-woo se reintalnesc, amandoi periferizati datorita esuarii unor misiuni, urmariti de amintirea trecutului. Destinul – seful lor – le ofera din nou sansa de a lucra impreuna in cadrul unei echipe de investigatie care trebuie sa rezolve toate cazurile nerezolvate de ani de zile ale Pazei de Coasta. In fapt, principala lor misiune va fi capturarea lui Choi Hee Gun.

Un serial care se anunta foarte interesant, si care daca nu ar avea muzica hip-hop si anumite secvente cu accente “a la Baywatch”, care reprezinta o intruziune nefericita in stilul clasic de realizare al serialelor coreene, poate ca ar fi gustat de si mai multa lume. Trebuie inteleasa, insa, aspiratia fireasca a cineastilor coreeni de a se apropia de stilul american de realizare a acestui gen de seriale, dincolo de povestea in sine si de distributie primand interesul financiar si ratingul. “Poseidon” imbina actiunea cu romantismul, iar ingeniozitatea scenariului va fi cea care va asigura sau nu succesul sau, deoarece actorii sunt bine alesi, iar ideea serialului pare una atragatoare. Tinand cont de experienta regizorului lui “Swallow the Sun”, nu ramane decat sa mergem pe mana realizatorilor lui “Poseidon” si sa savuram fiecare episod nou aparut, deoarece se anunta un serial exploziv. Vizionare placuta !

Prezentare realizata de cris999 in colaborare cu alinabv – asiacinefil.com

Yong-gi Jung este un comediant ce isi castiga existenta alaturi de partenerul sau participand la diverse show-uri de varietati televizate. Marea lor problema este ca pretutindeni sunt respinsi la auditii, iar a razbi in show-biz nu e la indemana oricui. Intr-una din zile, un producator (cu asociatul sau) ii propune sa-l impresarieze pe el si pe partenerul sau, insa ii cere in schimb o suma importanta de bani. Refuzul lui Yong-gi Jung ii atrage criticile sotiei lui, Jung-yeon, care ii reproseaza si lipsa banilor, dar si o racire a relatiei dintre ei. Yong-gi Jung se casatorise cu aceasta desi Jung-yeon era orfana si parintii lui au fost contra lor inca de la inceput. Iubirea a invins, cei doi s-au casatorit, si de aici au inceput un lung sir de nenorociri. Copilul pe care l-au avut a murit in urma cu 2 ani, aducand tristete si suferinta in viata celor doi soti. Disperat sa-si gaseasca o slujba de comediant stabila si satul sa fie umilit si platit in cadouri simbolice sau in “bani de mancare” de producatori indiferenti si aroganti pentru scurte participari in cadrul unor emisiuni, acesta accepta sa faca rost de bani pentru a plati falsilor producatori ce l-au ofertat o astfel de slujba. Dar intamplarea face ca cei doi escroci ce se pretindeau producatori sa o contacteze pe sotia lui Jung chiar la magazinul de hainute pentru copii pe care aceasta il gestiona. In urm aunui incident, femeia se prabuseste si e dusa de urgenta la spital. Aici, escrocii afla ca Jung-yeon sufera de o boala necrutatoare in stadiu terminal si ca aceasta ii ascunsese sotului ei adevarul. Prin intermediul celor doi, Yong-gi afla de boala sotiei sale si gaseste o poza din copilaria ei, in camera acesteia. In ea apare un baiat al carui chip e incercuit, iar sotul se decide sa inmaneze poza celor doi escroci, pe care ii insarcineaza sa-i gaseasca pe toti cei din poza. Reintalnirea cu acestia ar trebui sa fie ultimul dar al sotului iubitor pentru sotia sa bolnava. Iar surprizele nu contenesc sa apara…

“The Last Present” este un film pur si simplu deosebit. Rar o melodrama coreeana a avut puterea de a reda atat de realist drama unor personaje a caror viata a fost mereu pe marginea prapastiei. Interpretarea celor doi actori principali e cea care incununeaza pelicula, dand viata unor trairi care ti-e greu sa iti inchipui ca pot exista – si din pacate exista – in aceasta lume nedrapta. Yong-gi e un comediant fara succes, mereu in cautarea unui loc de munca stabil care sa-i pemita sa asigure sotiei sale acel trai decent pe care I l-a promis.Dar lumea show-biz-ului redata in film, din pacate, e o copie fidela a show-biz-ului coreean a acelor ani: producatori ce se cred zei, actori necunoscuti care trebuie sa ofere mita pentru a-si face aparitia “pe sticla”, o lume salbatica in care valorile nu sunt dictate de talent cid oar de bani si relatii. Yong-gi nu are posibilitatea financiara de a razbate de unul singur, in conditiile in care in momentul in care s-a casatorit, practice a interrupt orice dialog cu mama si cu tatal sau. Singurul sau sprijin este sotia lui, Jung-yeon, orfana de mica, pe care o iubea enorm insa in fata careia nu putea sa-si exprime iubirea asa cum ea si-ar fi dorit. Complexul de a nu putea aduce bani in casa il facea mereu sa devina un simplu actor pana si in spatiul privat al casei sis a se poarte cu raceala fata de nevinovata lui sotie. Cei doi isi pierdusera copilul, iar durerea in loc sa ii apropie i-a indepartat. Drama se declanseaza cand aflam ca ea sufera de o boala incurabila. Sunt emotionante momentele in care Jung-yeon incearca sa mituiasca pe sotia unui producator doar pentru a-l ajuta, fara stirea sotului, pe acesta, sa-si implineasca visul. Ea stie ca el e dependent de ea, ca va veni si clipa cand ea nu va mai fi, iar el va ramane al nimanui in aceasta lume. Tot ce face face pentru a-l ajuta sa se implineasca, sa-si ordoneze sis a-si schimbe modul de viata de zi cu zi. Iar el nu realizeaza aceste lucruri decat atunci cand afla adevarul. Si icnearca sa o rasplateasca cu un ultimo dar si sa-i aduca aproape, dupa 20 de ani, pe prietenii din perioada scolii primare, inclusive pe cel despre care credea ca ar fi prima ei iubire si pe care l-a gasit intamplator insemnat intr-o poza.

Un film extrem de trist, cu personaje complexe interpretate magistral de doi mari actori. Dupa un asemenea film, orice cuvant e de prisos. Ramane sa-l descoperiti, in mod sigur va va marca si va intra in galeria celor mai frumoase filme romantice melodramatice pe care ati avut ocazia sa le vedeti vreodata. Dotarea cu batiste inaintea inceperii vizionarii este obligatorie. Multumim tradicatoarei Vasilica pentru minunata traducere si frumoasa supriza pe care a acceptat sa o impartaseasca cu toti asiacinefilii. “The Last Present” merita sa aiba o traducere impecabila in limba romana. Vizionare placuta !

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Revenind la serialul nostru, povestea lui Chun Hyang este una din cele mai cunoscute povestiri populare coreene, pe care atat literatura cat si muzica sau filmul au pus-o in valoare ca element cultural de prim rang. Madang “Chunhyangga” a fost compusa in 1870 de scriitoarea de pansori Shin Jae-hyo, chiar daca are la baza mai multe cantece traditionale coreene. “Chunhyangga” spune povestea de iubir dintre Chun Hyang, fiica unei gisaeng, si Yi Mong Ryong, fiul unui magistrat. Dupa ce cei doi sunt casatoriti ilegal, Mong Ryong merge in Seul si il corupe pe un magistrat local caruia ii cere sa incerce sa o transforme pe Chun Hyang in concubine lui. Aceasta refuza si in fata mortii e salvata in ultima clipa de Mong Ryong care revine in scena de aceasta data ca secretar regal. Povestea se desfasoara in Namwon, in provincial Jeolla, si, ca un fapt divers, annual in localitate se organizeaza un festival intitulat chiar asa, “Chun Hyang”, in amintirea acestei frumoase povesti de iubire. Povestea lui Chun Hyang a avut parte d eo multime de ecranizari pentru micul si marele ecran, cea mai celebra fiind cea din anul 2000 a cunoscutului regizor coreean Im Kwon-taek. Filmul coreean “The Servant” din 2010 are tangenta cu acest subiect, la fel si serialul pentru micul ecran tradus in premiera in Romania de Asia Team, “Legend of Hyang Dan”.

Povestea incepe in momentul in care Lee Mong Ryong, fiul unui sef de politie, este transferat de la un liceu din Seul, la liceul din Namwon, un orasel de provincie. Copil de bani gata, Mong Ryong cunoaste pe parcursul a doi ani de liceu o graoaza de transferuri, datorita caracterului sau rebel si bataios. Din aceasta cauza, nici rezultatele scolare nu sunt nici macar multumitoare. Rebelul nostru este, in schimb, indragostit lulea de Chae Rin noona, careia nu are curajul de a-i marturisi iubirea sa.
Inca din prima sa zi in Namwon, Lee Mong Ryong, adevarat magnet pentru incurcaturi, o cunoaste pe Sung Chun Hyang, fiica unei cantarete de cabaret, cea mai bun? eleva din liceu, care, prin forte proprii, incearca sa-si faca un viitor. Dar nici cu Chun Hyang nu ne este rusine ! Fire rebela si imprevizibila, se trezeste adesea in mijlocul unor situatii de toata nostimada.
Fara intentie, Mong Ryong o fotografiaza pe fata intr-o postura nu tocmai placuta, in momentul in care incerca sa intre “fraudulos” in parcul orasului. Acest fapt atrage “represalii” din partea domnisoarei, si bineinteles, o antipatie reciproca intre cei doi. Nu mica le este surpriza cand a doua zi constata ca sunt si colegi de clasa, Lee Mong Ryong nepregetand nici un efort pentru a o sicana permanant pe fata.
In urma unei astfel de sicane, fata contracteaza o raceala, care o tine in casa. Simtindu-se vinovat, baiatul ii face o vizita, numai ca aici confunda o sticla de vin, pe care o bea pana la fund, cu una de suc. Si necazurile vin pe banda rulanta cand a doua zi cei doi sunt descoperiti de “fortele reunite” – tatal baiatului, mama fetei, basca profesorul lor – dormind in acelasi pat. Conflictul pare a fi musamalizat de catre profesor, care o crede pe fata ca nu s-a intamplat nimic intre cei doi. Insa involuntar, cei mai buni prieteni ai celor doi fac ca intamplarea sa fie difuzata prin statia radiofonica a scolii. Astfel ca, pentru a “repara” prestigiul familial si pentru a nu fi exmatriculati, cei doi sunt obligati sa accepte ca si-au petrecut noaptea impreuna si sa se casatoreasca.
Totul ar fi bine si frumos daca Chae-rin, care dupa ce respinge dragostea lui Mong Ryong, afland despre casatoria acestuia nu ar fi devenit brusc geloasa, inceacand sa-si recucereasca iubirea. Si pentru ca situatia sa devina si mai complicata, intra in scena si Byun Hak do, directorul plin de succes al unei agentii de enterteinement, care venise in localitate pentru filmarile la un serial si care se indragosteste de imprevizibila Chun Hyang.
Cei doi tineri reusesc sa fie admisi la cea mai buna universitate din Coreea, insa fata se afla in imposibilitatea de a-si plati cursurile, motiv pentru care dispare din viata sotului ei. Acesta o regaseste, si cand se pare ca totul poate reveni la normal, intervine Byun Hak do, care prin santaj o obliga pe fata sa plece cu el intr-o calatorie in Japonia. Chun Hyang obtine divortul, insa in ultima secunda hotaraste sa-l paraseasca si pe Hak do. Ce se va intampla mai departe, oare Sung Chun Hyang si Lee Mong Ryong se vor mai intalni, vor reusi sa aiba un destin impreuna ?

Serialul, cunoscut si sub numele de “Sassy Girl Chun Hyang”, reprezinta o adaptare moderna a clasicei povesti – cu o vechime de aproape un secol si jumatate – a lui Chun Hyang. Personajele principale poarta acelasi nume cu personajele clasice (coincidenta, nu ?), iar parintii lor provin, ca in poveste, din doua medii diferite: tatal lui Mong Ryong este un reputat politist, in timp ce mama lui Chun Hyang e o cantareata de cabaret. Mong Ryong – un infumurat, baiat de bani gata increzut; Chun Hyang – o luptatoare, ce incearca sa-si depaseasca situatia din familie prin invatatura, fiind prima din clasa ei. Realizatorii serialului au declarat ca doresc sa prezinte o imagine inedita a lui Chun Hyang, in pas cu timpurile prezente, o femeie puternica, atractiva, curajoasa in alegerea iubirii sale (se stie faptul ca in perioada Joseonului, casatoriile intre persoane provenind din clase diferite erau interzise, astfel ca acesta e un amanunt ce nu trebuie scapat in momentul in care urmariti personajul Chun Hyang din ecranizarea moderna). Daca in ultimii ani in cazul sageuk drama (serialelor istorice coreene) s-a vorbit tot mai mult de termenul “fusion”, de aceasta data putem vorbi de un stil “fusion” aplicabil si al un serial modern. Acest lucru reiese cel mai bine din combinarea scenelor din modernitate cu scene similare din perioada Joseon, dar si prin combinarea coloanei sonore, ce oscileaza intre rap mixat, rock si traditionalul pansori. Si distributia este una de zile mari. Han Chae-young, interpreta lui Chun Hyang, a putut fi vazuta in “Autumn Tale” (serialul ei de debut”, “Boys over Flowers” sau “A Man Called God”, in timp ce Jae Hee il intrepreteaza pe Mong Ryong, un actor extrem de talentat caruia acest rol i-a adus consacrarea. In 2008 a intrat in serviciul militar obligatoriu, iar in prezent incearca sa reinter, la cei 31 de ani ai sai, in circuitul cinematografic. Un al treilea personaj ce are o prestatie care va tine rasuflarea doamnelor si domnisoarelor este Uhm Tae Woong, interpretul lui Kim Yu Shin din “Queen Seon Duk”, un actor ce nu mai are nevoie de nici o prezentare. In roluri secundare apar actori cunoscuti din seriale recente vazute si in Romania, precum: Moon Ji Youn (Iljimae, Queen Seon Duk), Lee Han Wie (simpaticul amic politist al lui Lee Jung-woo), Ahn Suk-hwan – tatal lui Mong Ryong (va vine sa credeti ca e nimeni altul decat amiralul Seo Yoo Dae din “Warrior Baek Song Soo” ? sau tatal adoptiv al lui Yoon Bok din “Painter of the Wind” ?) si multi altii. Toti actorii principali au fost premiati la KBS Acting Awards pentru interpretare.

Un serial amuzant, plin de intamplari haioare, cu mult romantism specific varstei adolescentine, pentru toate varstele. Bucurati-va de situatiile comice, de agilitatea miscarilor, de maretia peisajelor, de frumusetea actorilor si talentele lor. Multumim pe aceasta cale noii noastre colege din echipa Asia Team, Ally, pentru traducerea intregului serial, si nu ne ramane decat sa va uram vizionare placuta tuturor impatimitilor de comedii romantice !

Articol realizat de cris999 in colaborare cu mi si iulianatotu– asiacinefil.com

Regizorul filmului, Kang Woo Suk, are experienta in tratarea subiectelor ce au in centrul lor coruptia – seria de filme Public Enemy trateaza chiar coruptia din cadrul politiei coreene -, iar de aceasta data readuce in prim plan coruptia la nivel inalt si tradarea nationala, pe care a subliniat-o si intr-un alt film regizat, la fel de controversat, Silmido. Kang Woo Suk reuseste sa imbine spectaculosul unui blockbuster cu nationalismul coreean, predand o veritabila lectie de istorie prin intermediul unei distributii senzationale. Ahn Sung-kee – cunoscut ca “actorul national coreean” – il interpreteaza pe Presedintele Coreei de Sud, intr-un rol memorabil. Nu exista un actor care sa fi interpretat vreodata mai bine rolul de presedinte al Coreei. Alte roluri importante ii au actorii Cha In-Pyo (din “Crossing” si din recentul serial Gye Baek, unde l-a interpretat pe generalul Moo Jin) in rolul unui agent secret pus sa aleaga intre sentimentul national si interesul politic al partidului pentru care lucreaza in secret, si actorul Jo Jae-hyeon, nimeni altul decat interpretul printului Ui Ja din acelasi serial “Gye Baek”, ce joaca rolul unui istoric in cautarea adevarului.

Intr-un scenariu ipotetic, Coreea de Nord si Coreea de Sud sunt in continuare o singura natiune divizata de frontiera fragila stabilita de puterile internationale la incheierea Razboiului Coreean. Pentru a realize visul de generatii a milioane de coreeni, dictatorul nord-coreean si presedintele sud-coreean se gandesc sa faca primul pas spre unificarea Peninsulei Coreene prin inaugurarea caii ferate Kyungui ce leaga cele doua tari. Intr-un context geo-politic delicat, cele doua Coree isi dau mainile pentru a face fata presiunilor externe: China sustine ca limba coreeana ar fi fost influentata de limba chineza, Japonia pretinde controlul asupra insulei coreene Dok-do, iar George Bush include Coreea de Nord in “Axa Raului”. In aceasta situatia, Nordul si Sudul decid sa se apropie, pentru a riposta in fata distorsionarii istoriei comune. Sudul trimite ajutoare umanitare in Nord, circulatia intre Nord si Sud este deschisa, se organizeaza fstivaluri culturale si sportive comune, se fac schimburi de mana de lucru, familiile coreene separate o jumatate de secol se reintregesc… La inaugurarea caii ferate Kyungui, cei doi sefi de stat stau unul langa celalalt si asteapta momentul istoric ce va marca practic inceputul unificarii Peninsulei Coreene. Nici un presedinte al vreunui alt stat nu este prezent la eveniment, declinand prezenta. In ultima clipa, inaugurarea caii ferate este stopata de un mesaj sosit direct de la Tokyo: Japonia interzice inaugurarea caii ferate deoarece ea este adevarata proprietara a acesteia. Iar de aici incepe o veritabila incursiune in istorie. Japonia sustine ca detine un document pecetluit de regele Gojong in momentul dureros al anexarii Joseonului la Imperiul japonez, document prin care Coreea cedeaza in 1907 orice drept de folosinta al cailor ferate de pe teritoriul coreean “maretului” Imperiului Japonez. In fata acestui document plasmuit al japonezilor, presedintele sud-coreean infiinteaza o Comisie careare ca sarcina gasirea adevaratei Peceti Nationale pe care regele Gojong ar fi ascuns-o in momentul semnarii actului de anexare la Japonia. In momentul in care aceasta pecete este intamplator descoperita de un istoric patriot, istoria urmeaza a se rescrie. Dar Japonia si serviciile secrete ale sale, dar si opozitia interna pun la cale un plan de sustragere a sigiliului original.

“Hanbando” are un scenariu bine construit, care imbina jocurile politice de culise la cel mai inalt nivel cu actiunea si istoria. Practic exista doua planuri temporale: cel al zilelor noastre, unde o echipa de istorici si specialisti e numita de Presedinte pentru a gasi Pecetea Nationala si a demonstra plasmuirea istoriei, si momentele tensionate de la sfarsitul secolului XIX/inceputul secolului XX, ce surprind tragica asasinare a Imparatesei Myeonseong (episod portretizat si cu ajutorul fanteziei in “Sword with no name”). Cele doua planuri se intrepatrund in vederea reconstituirii adevarului istoric. Regizorul Kang isi atacapersonajele fara menajamente, fiind o adevarata raritate sa vezi intr-un film cu tenta politica un atac atat de clar la adresa Japoniei si a falsificarii de catre aceasta a istoriei. De aici si controversele pe care le-a stranit “Hanbando”. Filmul prezinta o Japonie care in prezent domina economic nu doar continentul asiatic ci intreaga lume si, in paralel, cu un secol in urma reprezenta o mare putere militara. Practic Japonia este prezentata din perspective unei duble agresiuni: economice (din prezent) si militare (din trecut, soldata cu anexarea Joseonului si pierderea identitatii nationale a coreenilor). Pentru multi care nu cunosc istoria zbuciumata a Coreei ultimului secol si jumatate, evenimentele din scenariul acestui film ar putea parea socante, insa pornesc de la lucruri cat se poate de reale. Astfel, dupa abdicarea lui Gojong, fiul acestuia Sunjong a refuzat semnarea tratatului de anexare a Joseonului la Imperiul japonez. Fara pecetea regelui, nici un act nu avea valabilitate, conform legislatiei coreene a acelor timpuri. In cele din urma tratatul a fost semnat de primul ministru si de un general japonez. Pana in 1965, acest moment a starnit numeroase controverse in raporturile dintre Japonia si Coreea. In 1965, Tratatul Relatiilor de baza dintre cele doua tari stipula: “Toate tratatele sau acordurile incheiate intre Imperiul japonez si Imperiul coreean pana si inainte de 22 august 1910 sunt deja nule si neavenite”. Aceasxta afirmatie a starnit noi controverse, analistii politici ale celor doua tari interpretand diferit textul datorita ambiguitatii lui. Astfel, daca Coreea considera ca aceste tratate incheiate inainte de 1910 au incetat in momentul capitularii Japoniei, in 1945, Japonia consiera aceste tratate in vigoare pana in momentul tratatului din 1965.

Un film care spune lucrurilor pe nume, care trebuie neaparat vazut pentru a e puta intelege situatia geo-politica delicata a Peninsulei Coreene. Nu trebuie uitat faptul ca o parte din teritoriul peninsulei, mai exact din partea Nordica a acesteia, e revendicata ca apartinand trecutului istoric al Imperiului chinez. Visul unificarii peninsulei poate starni, in aceasta situatie, oricand o furtuna diplomatica pe plan international mult mai mare decat cea a dezvoltarii armelor nucleare de catre Coreea de Nord. Cata vreme in Nord nu va exista speranta unei democratizari si rasturnari a regimului dictatorial, unificarea, raportata la realitatile de azi nu va fi posibila. Nu trebuie uitat faptul ca in momentul de fata, China reprezinta singurul aliat politic si ideologic al Coreei de Nord. O rasturnare a regimului nord-coreean ar insemna automat o stricare a echilibrului politic din zona, iar indepartarea de China a Coreei de Nord nu ar fi privita cu ochi buni de aceasta. Si totusi, asa cum se va vedea din acest film, cand vine vorba de sentimentul national si de apartanenta la acelasi spatiu geografic, cultural si istoric, coreenii din Nord accepta apropierea de fratii lor din Sud, in ciuda ideologiei comune cu China. Principalul argument pentru care acest film trebuie neaparat vazut este ca nu s-a mai facut niciodata un astfel de film despre Coreea si istoria ei.“Handando” ofera o adevarata lectie de istorie si de patriotism construita pe un scenariu imaginar, cu o interpretare de exceptie. Vizionare placuta !

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

“Little Girl K” este un excelent serial de actiune in care drama personajului principal este dublata de dorinta arzatoare de razbunare a acestuia. In regia lui Kim Jong-hyeon (Yellow Flower, Mr. Gam’s Victory), serialul spune povestea lui Cha Yeon-jin, o adolescenta rebela ce abandoneaza scoala in momentul in care profesorii se dovedesc impartiali, tolerand comportamentul abuziv si terorizant al elevilor de bani gata. Puternic atasata de mama ei si traind intr-un cartier sarac, Yeon-jin cade in capcana vietii de gasca, fara a realiza pericolul acesteia. In momentul in care gasca ei intra pur intamplator intr-un conflict cu niste traficanti de arme, Yeon-jin asista neputincioasa cum un asasin profesionist ii ucide prietenii de cartier, ea insasi abia scapand cu viata. Tot intamplator intra in posesia unei capsule misterioase, ce apartine Mafiei implicate in traficul cu droguri. Pentru a-si recupera bunul pierdut, Mafia il trimite pe urmele fetei pe temutul interlop Jang Se-wook. Urmeaza o poveste plina de tensiune si adrenalina, cu multe scene de lupta, urmariri, momente dramatice si rasturnari de situatie, in care evenimente din trecut si personaje noi apar si influenteaza viata tinerei adolescente. Iar daca mai adaugam indemanarea acesteia in lupte, avem parca portretul unui personaj desprins din anime-urile japoneze cu scolarite justitiare care au impresia ca pot schimba lumea intr-una mai dreapta. Singura deosebire este ca personajul nostru, de aceasta data, se transforma intr-unul “a la Nikita”, fiind creionat intr-un mod realist, diferit de viziunea japoneza asupra scolaritelor super-erou. De altfel, datorita scenelor violente menite a reda in toata “splendoarea ei” viata dura a lumii interlope, in Coreea serialul a fost difuzat cu interdictia de vizionare pentru publicul mai tanar de 19 ani.

Serialul nu are parte, cand vine vorba de distributie, de supervedete, cum e cazul serialelor difuzate pe marile posturi coreene de televiziune. Cu toate acestea, figuri cunoscute fanilor k-dramelor din Romania vor trezi amintiri placute datorita rolurilor interpretate in seriale de succes. In rolul principal feminin debuteaza in lumea filmului – chiar daca e vorba de un serial de televiziune – cantareata Han Groo, care de altfel asigura si melodia principala de pe coloana sonora a serialului, “My Turn”. Absolventa a liceului international de arta din Beijing, cantareata de doar 19 ani si-a lansat in acest an primele 2 albume muzicale, castigand diverse premii. Debutul pe micul ecran este unul promitator si convingator, ramane de vazut ce-i va rezerva acesteia viitorul. In celelalte roluri, intre figurile cunoscute trebuie amintit Kim Jung-Tae (prietenul regizor al personajului Shim Gun-wook interpretat de Kim Nam-gil in “Bad Guy”), al carui fizic e perfect pentru un film de actiune, dar al carui chip se potriveste mult mai bine in rolurile comice decat dramatice. O alta figura cunoscuta e actorul veteran Jeon Kuk-hwan, vazut si in Bad Guy, si in Athena in rolul negativ de tata corupt, sau in cel de… rege – regele Youngjo din “Warrior Baek Dong Soo”. Restul distributiei – in special rolurile negative de gangsteri – sunt perfect interpretate, astfel incat nu se observa nici o diferenta data de faptul ca ne aflam intr-un serial, nu intr-un film pentru marele ecran.

In concluzie, nu ramane decat sa urmariti inca un serial captivant tradus in premiera in Romania de Asia Team, ce ofera echivalentul unui film de peste 3 ore bine realizat, cu un scenariu si o interpretare buna, un serial inedit in peisajul k-dramelor care cu siguranta va placea. Vizionare placuta tuturor asiacinefililor !

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Undeva in China antica, tanarul stapan Kung si Lo Pa sunt doi ofiteri de politie aspiranti, pentru care singurul rol in cadrul fortelor locale este sa curete cartofii la bucatarie. Rangul inferior ii impiedica sa avanseze si sa participe, astfel, la anchetele serioase ale superiorilor. In momentul in care in orasului Calul Alb importanti nobili locali sunt ucisi cu sange rece, o ancheta este in plina desfasurare. Cei doi recruti isi doresc foarte mult sa ajute la gasirea autorilor acestor crime oribile, in special ca raufacatorii au reusit sa fure o pretioasa statuie din jad alb. Dar Capitanul de Fier, chemat sa rezolve cazul cu o mana de fier ii exclude din start pe cei doi de la o posibila colaborare cu el. In aceasta situatie, cei doi buclucasi isi incep propria ancheta si ajung exact la aceleasi concluzii la care ajunge Capitanul de Fier. Pentru solutionarea rapida a cazului, insa, seriful local le pune in carca uciderea nobililor. In temnita, cei doi fac cunostinta cu 2 surori, in timp ce-si asteptau executia, iar acestea le sugereaza ca statuia de jad mai mult ca sigur va fi dusa pentru a fi licitata la Hanul Comorii din inima desertului Chinei centrale. Drept urmare, dupa o evadare spectaculoasa, cu totii se indreapta spre han, si aventura poate incepe…

“Treasure Inn” ne introduce in atmosfera misterioasa a unui loc pierdut in inima desertului si a timpului, asemanator celebrului han din “Treasure Hunter”, un alt film de aventuri lansat in anii trecuti in Hong Kong. Prin definitie hanul reprezinta un loc in care inevitabil destinele se intretaie, unde drumurile strainilor se unesc intr-o intovarasire aproape fireasca, oferind ocazia socializarii de moment a unor oameni care pana atunci nu s-au mai intalnit vreodata. Un astfel de loc e “Hanul Comorii”. Cu ocazia fiecarei sarbatori a Festivalului Mijlocului Toamnei, hanul devine un furnicar, primind in odaile sale aventurieri de pretitindeni veniti sa-si vanda comorile mai mult sau mai putin legal dobandite departe de ochii autoritatilor. Atmosfera este similara celei din celebrele westernuri spaghetti ale lui Sergio Leone, nelipsind banalele clisee in genul celui al strainilor care din senin ajung sa fie implicati in incaierari, singura deosebire fiind ca armele care graiesc in acest “eastern” spaghetti nu sunt pistoalele ci pumii si maiestria luptatorilor kung-fu..Iar cand misterul si legenda se imbina cu o poveste deloc complicata, nu poate rezulta decat ceva antrenant. Personajele sunt tipice pentru un film de aventuri in acest gen: toate au o doza de simt al umorului mai mult sau mai putin dezvoltat, iar pe unele fizicul le da de gol. Avem si personaje fioroase, adevarate statui sculptate in carne vie, cum sunt Capitanul de Fier sau cei 4 fosti calugari de la Templul Shaolin, avem genul personajului lacom dupa inavutire, genul personajului aiurit si innebunt de iubire etc.Destinul ii aduce pe toti impreuna, in acelasi loc si in acelasi timp, fiecare avand teluri diferite. Eroii principali au un rol moralizator, si chiar daca filmul este in esenta o comedie, mesaje generale precum acela ca „esenta iubirii e sacrificiul“ au darul de a te lasa si cu ceva la finalul vizionarii. Foarte spectaculoase sunt scenele de lupta, pline de efecte speciale, derulate in ritm alert. La reusita lor a contribuit din plin Philip Ng, nimeni altul decat un adevarat maestru in artele martiale in viata de zi cu zi. Toti actorii au o prestatie remarcabila, iar scenariul simplu este pus in valoare de imaginile spectaculoase si de efectele speciale de ultima ora.

Cu siguranta “Treasure Inn” reprezinta alegerea perfecta pentru iubitorii genului wuxia, si chiar daca totul este tratat cu zambetul pe buze, nici o clipa filmul nu va plictisi, oferind 90 de minute antrenante si mai mult decat agreabile. Un inceput de toamna perfect pentru asiacinefili, un film usor si placut de urmarit ce incarca bateriile la maxim cu energie pozitiva. Vizionare placuta !

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Dar sa intram in mirifica lume a hotelierilor si sa urmarim povestea acestui superb serial, pas cu pas. Intre aprilie – iunie 200, canalul de televiziune coreean MBC a difuzat un serial apparent obisnuit a carui actiune e inradacinata in lumea moderna, in jungla afacerilor capitalismului feroce, adus de americani dupa armistitiul din 1953. Intre 1960 si 1990, din tara agrara dependenta de ajutoare externe, Coreea a ajuns a 13 economie a lumii, infaptuind “Miracolul de pe Raul Han”. Economia orietata direct spre exportul produselor industiale a dus la cresterea turismului, in special cel de afaceri. Pentru satisfacerea nevoilor businessman-ilor, industria hoteliera s-a specializat pe confort si lux. Strans legata de evolutia pietei americane, pe piata coreeana odata cu anul 2000 incepe scaderea cererii de produse electronice si avantul economic al Coreei incetineste sensibil. Coreea tinde sa se inscrie pe panta recesiunii, dar acesta nu e un lucru special in economia de piata unde afacerile apar, cresc si pier peste noapte, pentru a lasa loc altora. Cam acesta este contextul larg in care e plasata povestea serialului “Hotelier”. Concret, “Hotelier” spune povestea unui mare hotel de lux, o afacere de succes, cladita cu dedicatie, eforturi deosebite si multa, multa munca, destinata sa satisfaca nevoi contra bani,. Unde sunt bani, sunt evident si “rechini”, si unde e succes este si invidie. Dar aici suntem totusi in industria divertismentului care a reusit cu mare succes sa salte rata PIB-ului corean dupa lansarea valului Hallyu, asa ca industria hoteliera e numai fundalul pe care se desfasoara dramele, se calesc caracterele, curg lacrimile si infloresc zambetele. Serialul spune de fapt povestea oamenilor pe eforturile carora se cladesc afacerile si bunastarea natiunilor. Iar din acest punct de vedere, “Hotelier” constituie o adevarata premiera in industria coreeana de seriale de televiziune.

“Hotelier” este un termen care vrea sa desemneze persoana ce detine sau conduce un hotel. Cu treizeci de ani in unrma, domnul Choi si-a pus la bataie toate resursele pentru a fonda Hotel Seul, o afacere destinata sa devina o emblema in bransa In tot acest timp afacerea s-a confundat cu viata sa, hotelul – cu casa sa, iar personalul – cu familia sa. Profiturile obtinute i-au permis sa-si extinda afacerea, sa mareasca spatiile de cazare dar acesta nu stie ca unii din manageri isi cam baga degetele in bani si accepta mita pentru a favoriza cheltuieli ce nu-si au rostul, asa ca ramane fara finantare chiar inaite de terminarea lucrarilor si cu probleme de lichiditate privind activitatea curenta si salariile lucratorilor. In acest moment de cumpana, vechiul sau prieten Kim Bok-Man( Han Jin-Hee), proprietarul lantului Hankang Distribution, trage niste sfori sa-i ingreuneze negociereile cu bancile care ar putea asigura finantarea, in scopul de a prelua hotelul. Sfarsit de lantul necazurilor, Presedintele Choi moare de infarct si lasa toata greutatea pe umerii sotiei sale, Yoon Dong- Sook (Yoon Yeo Jung), care nu s-a implicat niciodata in afacere. Fiul lor, Choi Young- Jae (Park Jung-Chul) e un tanar imatur, ce nu vrea sa-si asume responsabilitati, nu vrea sa munceasca, ocupat numai cu distractiile si care creeaza numai incurcaturi pe care sa le descurce altii.
Pentru a se descurca in situatia de presedinte al companiei despre care nu stie nimic, si pentru a deznoda itele incalcite ale crizei financiare, doamna Yoon decide sa urmeze ultima dorinta a sotului si sa-l aduca pe Han Tae-Jun (Kim Seung Woo), fost Director General, demis cu trei ani in urma din cauza inscenarii unui incident cu o clienta a hotelului. Han Tae-Jun se afla in Las Vegas si pentru a-l aduce inapoi e trimisa fosta lui prietena, Suh Jin-Yeong (Song Yoon-Ah) si ea unul din directorii devotati hotelului.
Pentru a se ocupa de preluarea hotelului, Kim Bok-Man apeleaza la un expert in tranzactiile cu actiuni, un coreeano-american, Frank Shin Dong-Hyuk (Bae Yong Joon) si la partenerul acestuia, avocatul Leo (Choi Yong-Min). Expertul nu e interesat, dar accepta targul dupa ce Suh Jun-Youg, intalnita intamplator ii trezeste interesul si afla ca face parte din personalul afacerii propuse. Astfel, Shin Dong-Hyuk ajunge in Coreea, isi revede tatal biologic, isi va gasi sora adoptata si ea in America si ajunsa in grija lui Han Tae-Jun care e pus in cateva situatii grele din cauza slujbei expertului Shin.
Desi inamici pe campul bataliei finantelor si dragostei, Tae-Jun si Dong-Hyuk vor ajunge sa colaboreze, din motive de onestitate si omenie, reusind pana la urma sa contracareze atacurile perfide si necinstite ale corporatistului Kim Bok-Man a carui cerbicie va fi infranta numai de soarta.
Fiul proprietarei, Choi Young-Jae, se indragosteste de fiica lui Kim Bok-Man, Kim Yoon-Hee (Song Hye Kyo) si avem o situatie “Romeo si Julieta”, numai ca Julieta noastra nu-l vrea pe Romeo ci pe Han Tae-Jun caruia ii este recunoscatoare pentru solicitudinea protectoare pe care i-o arata in cateva situatii dificile si nu ezita sa se indragosteasca pana peste urechi. In final, aflam ca moralitatea are caile ei de a invinge, ca devotamentul angajatilor este esential pentru ca o afacere sa stea in picioare si ca nebanuite sunt caile sufletului care poate transforma un bloc de gheata egoist intr-un salvator de situatii limita.

Serialul nu este o comendie, nu este nici o melodrama, ci este oglinda intamplarilor de de zi cu zi (care uneori parca prea vin unele dupa altele) care se cer rezolvate si isi gasesc rezolvarea ceruta. Romantismul e doar un personaj secundar ce condimenteaza intamplarile zilnice.

In privinta personajelor si actorilor acestui serial, distributia si interpretarea sunt de exceptie. Baiatul bun este Han Tae-Jun, (Kim Seung-Woo, cu o activitate impresionanta din 1990 pana in prezent, cele mai proaspete aparitii in Iris-2009, Athena-2010 si Miss Ripley-anul acesta) baiat capabil, modest, energic, talentat, muncitor si devotat, cu succes la femei dar pandit de nesansa si de colegi invidiosi. Prezenta lui degaja calm si incredere, dezamorseaza intrigi si infrunta vicisitudini, maleabil, se adapteaza fiecarui tip de atac, gaseste solutii capcanelor si intinde plase in care sa prinda paianjenii junglei afaceirlor. Totul la superlativ. E prea frumos sa fie adevarat !

Femeia puternica (desi nu pare) din spatele lui e Suh Jin-Young (intruchipata de Song Yun-Ah). Aceasta este o femeie impulsiva, galagioasa, cand ceva nu e bine nu poate fi oprita din a indrepta lucrurile, dupa cum se autocaracterizeaza fata de Shin Dong-Hyuk. Isi asuma riscurile acordarii increderii celui care i-o castiga, chiar daca aparentele sunt defavorabile, si nu cedeaza pana nu aduce omul pe calea cea buna… si fireste, calea cea buna e cea pe care calca ea. Desi e femeia fara dubii, nu e periculoasa pentru ca instinctele ei sunt ascutite si evalueaza corect situatiile si oamenii. Are un singur tel: sa faca bine ceea ce face, sa se bucure de munca ei sa fie fericita cu realizarile ei.

In rol de personaj detestat (Shin Dong-Hyuk), Bae Yong-Jun nu ne prea delecteaza cu celebru-i suras ce-a inflacarat Asia. Personajul lui, cand nu e ocupat, e ingrijorat sau trist. Abia peste o jumatate de an va face furori in Winter Sonata. Deocamdata e un consultant in achizitii si preluari de firme, un jucator cu fler pe piata actiunilor, rece, calculat si preocupat exclusiv de castig. Partenerul sau, Leo, tot un coreeano-american, are aceleasi hobby: banii. Amandoi sunt singuri, se pot baza numai unul pe celalalt si-n afacerile lor nu au loc pentru simtire. Shin Dong-Hyuk e un copil adoptat de o familie de americani cumsecade, cu frica lui Dumnezeu care si-au facut un scop din ingrijirea copiilor nedoriti. Desi s-au purtat frumos cu copilul a carui piele are alta culoare, sufletul lui nu poate uita tara din care a venit, nu poate uita durerea de-a fi fost abandonat si de aceea singuratatea si tristetea nu-l parasesc, desi e un barbat de scucces. Reputatia de expert in achizitii de corporatii il duce prin toata lumea, si asa ajunge ca in Las Vegas, intr-un restaurant in care sa-i atraga atentia prin comportamentul zgomotos, o fiinta care-i va influienta viata calculata si calma de pana atunci il va forta sa accepte valorile-i emotionale si morale.
Personajul rau, motorul care declaseaza conflictele, este atotputernicul, arogantul, neinduplecatul si violentul om de afaceri Kim Bok-Man, (Han Jin-Hee, 42 de drame TV in 16 ani, anul acesta “New Tales of Gisaeng” si “ The Greatest Love”, cunoscut in special pentru rolul “Regele Daeso” din serialul Kingdom of the Winds) ale carui ambitii dau de lucru si celor rai si celor buni, personaj cu o singura slabiciune: fiica sa Yoon-Hee (Song Hye-Kyo-nu mai are nevoie de prezentare…o vedeti acum in Autumn in My Heart). Actiunile de tip gangsteresc nu-i sunt necunoscute si nu i se par imorale. Important e doari scopul si nicidecum mijloacele. Totusi, oricat de negru e sufletul lui, moartea femeii pe care-a pretuit-o ii va inmuia si lui inima, facandu-l sa cedeze in fata evidentelor si sa-si asume raspunderea pentru toate pacatele infaptuite.
Intre aceste personaje ce conduc firul actiunii intalnim si personajul colectiv, numit, simplu, “personal de servire”. E vorba de toti angajatii hotelului, cameriste, bucatari, ospatari, portari, tehnicieni de intretinere, sefi de sala, manageri de divizie, din care se individualizeaza cate unul ici si colo, intretinand intriga.

Seria, 20 de episoade, regizata de Chung Yong-Woo pe scenariul inchipuit de Kang Eun-Kyung a fost atat de bine primita, cu ratinguri ce-au ajuns la cifra record de 40%, a delectat toata Asia. Drept urmare, televiziunea japoneza Asahi TV a decis in 2007 sa reia povestea din serialul coreean, realizand un serial in 9 episoade, invitandu-l pe Bae Yong-Joon sa preia rolul lui Shin Dong-Hyuk-manager coreean de hotel, care-l convinge pe Ogata sa revina la locu-i de bastina. Acel serial nu s-a ridicat la popularitatea celui original coreean, insa prezenta lui Bae Yong-joon in el a avut tocmai acest scop, de a salva realizarea.
Va invitam sa savurati un nou serial corean de valoare, sa va bucurati de vitalitatea si efortul depus pentru delectarea spectatotului. Patrundeti in lumea fascinanta a hotelierilor, cu intrigi, invidii, orgolii care rabufnesc cand te astepti mai putin, dar si cu aventuri, povesti de iubire fermecatoare consumate in incaperile ascunse si intunecate sau pe culoarele hotelurilor ori in restaurante de lux. Un alt univers pana atunci neexplorat de vreun serial coreean, care capata culoare si viata prin interpretarea unor actori minunati de care e imposibil sa nu te indragostesti. Un serial care va unge la suflet iubitorii de k-drame romantice, tradus in premiera si exclusivitate in Romania de Asia Team, oferit cu drag asiacinefililor cu o ocazie speciala. Vizionare placuta !

Prezentare realizata de iulianatotu – asiacinefil.com

Takuma este un baietel timid, aparent fericit, dar care isi petrece intreaga copilarie prin spitale. Sufera de o boala rara de inima care ii ingradeste orice libertate de miscare. Nu are voie sa depuna efort fizic, trebuie sa tina un regim alimentar privativ, iar medicul curant ii da un verdict necrutator: nu va apuca sa implineasca 20 de ani. Urmand tratamente chinuitoare in spitale, Takuma o cunoaste intr-o zi, in curtea spitalului, pe Mayu, fiica medicului care il tine sub observatie. La cei 8 ani pe care ii are, se imprieteneste si se indragosteste de Mayu, promitandu-si unul altuia ca atunci cand vor fi mari se vor casatori. Dar intamplarea face ca Takuma sa auda discutia dintre parintii sai si doctor, si sa stie ca inainte de a implini 20 de ani va parasi aceasta lume. Drept urmare, incearca sa accepte acest lucru si sa pretuiasca fiecare clipa a vietii sale. Anii trec, si-i regasim pe cei doi – tineri adolescenti aflati in cea mai frumoasa perioada a vietii lor. Au ramas tot impreuna: Mayu ocrotindu-l, iar el tanjind la afectiunea lui Mayu. Insa viata face ca drumurile lor sa se desparta in momentul in care Takuma se decide sa se inscrie la un colegiu elitist, unde Mayu nu avea cum sa intre datorita notelor slabe. Dar aceasta piatra de incercare e incomparabil mai putin dureroasa decat invingerea bolii necrutatoare a lui Takuma. Va birui in cele din urma iubirea implacabilul sfarsit ?

“I Give My First Love to You” este un film intai de toate despre iubire. Despre acea iubire pura si inocenta numita “prima iubire”, care rezista asaltului timpului nu doar in suflet ci si fizic. Cei doi tineri frumosi se cunosc din copilarie, de la varsta la care a-ti face planuri de casatorie este o naivitate pur copilaroasa. Odata cu iubirea, acestia pastreaza vii in suflet fiecare clipa petrecuta impreuna, momente transformate in frumoase amintiri ale trecutului lor comun. Suferinta lui Takumi nu poate decat sa o induioseze pe Mayu pentru ca e cea mai in masura sa inteleaga ce inseamna singuratatea, deseori stand singura in curtea institutiei unde lucra tatal ei si facand pozne asistentei. Mai mult, din momentul in care afla ca prietenul ei Takumi e grav bolnav, aceasta se supara pe adultii care dau acest verdict si incearca mereu sa se razbune pe ei. Pe de alta parte, odata cu trecerea anilor, sentimentele acesteia fata de Takumi nu s-au schimbat, din contra, s-au aprofundat si au ramas reciproce. Iubirea din acest film e acel gen de iubire perfecta, in care amandoi partenerii sunt facuti unul pentru celalat. Doua suflete pereche ce-si traiesc putinele clipe de fericire la maxim, fara regrete. Povestea celor doi tineri capata viata magistral datorita interpretarii lui Inoue Mao (ce ne aminteste de siguranta unei Makino Tsukushi din “Hana Yoru Dango”) si de Masaki Okada, iar acestora li se adauga o interpetare de senzatie intr-un rol secundar a lui Yoshihiko Hosoda in rolul prietenului celor doi, Kou. Scenariul are profunzimea unor filme de succes precum “Be With You” sau “A Moment to Remember”, iar coloana sonora are parte pe langa cateva instrumentale superbe si de melodia “Boku no hatsukoi wo kimi ni sasagu” (“I Will Fall in Love with You”), tema muzicala principala a filmului, interpretata de Hirai Ken.

Un film plin de sensibilitate, care se ridica la nivelul memorabilei productii “Koizora”, si care incheie un sezon de vara cu multe filme superbe traduse in premiera in limba romana de Asia Team. Cu siguranta, vara lui 2011 va ramane una plina de amintiri frumoase pentru asiacinefili… Urmeaza o toamna plina de surprize. Pana atunci, vizionare placuta la “I Give my First Love to You”, una din cele mai impresionante melodrama japoneze din toate timpurile.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Young-mi este o tanara ce a avut o copilarie fericita pana cand parintii ei au murit. De mica a trebuit sa invete sa se descurce pe cont propriu. Ajunsa la varsta maturitatii, aceasta se muta intr-un oras de provincie si se angajeaza ca scenarista a unei emisiuni matinale de radio. In scurt timp, constata ca continua sa primeasca colete cu mici cadouri din partea unui admirator ce facea acest lucru si inainte, in Seul, unde timp de 4 ani de zile i-a platit facultatea. De fiecare data ajunge cu cateva minute mai tarziu decat acesta si nu ii poate afla identitatea. Stie doar porecla acestuia, “Tata cu Picioroange”, dupa personajul unei carti. Unii colegi incep sa o barfeasca pentru faptul ca ar fi obtinut postul cu pile, in special ca i se oferise sa stea intr-o casa fara chirie, a carei proprietara se imbolnavise si momentan se afla la tratament departe de casa. Intr-una din zile, Young-mi deschide pc-ul proprietarei si descopera ca aceasta a primit un mail. Cu surprindere constata ca mailul fusese trimis in urma cu un an de zile, programat a fi primit de destinatar exact in acea zi. Citindu-l, descopera o frumoasa dar trista poveste de iubire intre proprietara casei si un misterios barbat. Young-mi decide sa difuzeze aceasta povste la postul de radio, in speranta ca va afla cine e misteriosul barbat din acel mail. Dar cand il va cunoaste pe Jun-Ho, viata ei va capata o alta turnura si, in mod surprinzator, o extraordinara rasturnare de situatie ii va schimba definitiv soarta.

Filmul are toate ingredientele specifice unei productii romantice: o poveste de iubire si dilemele sale specifice, suferinta si tristete, despartiti si regasiri surprinzatoare. Fara indoiala Ha Ji-won e vedeta filmului, practic aceasta monopolizeaza intraga poveste, care graviteaza in jurul personajului ei. Celelalte personaje, inclusiv Jun-Ho de care personajul lui Ha Ji-won se indragosteste, sunt sterse, aproape inexpresive. Scenariul incepe bine, dar la un moment dat imbinarea povstii din trecut cu cea din prezent si paralelismul dorit de scenarist creeaza confuzii in randul spectatorilor, si insusi momentul marilor dezvaluiri nu este de acuratetea asteptata de toti. Interesanta tentativa scenaristului Kim Hyeong-jun (nimeni altul decat scenaristul si regizorului lui “No Mercy” din 2010) de a imbina planurile si de a intrepatrunde perspectivele, dupa modelul productiei japoneze “Be with You” ce se lansase, pe atunci, cu un an in urma (2004). Dar spre deosebire de “Be with You”, chiar daca rasturnarea de situatie este socanta, scenariul nu reuseste sa exploateze la maxim tensiuna momentului, spectatorul simtind ceva, dar nu suficient. Si durata de doar 97 de minute a filmului a fost o bila neagra, deoarece povestea a fost bine croita, insa disproportionata sub aspectul duratei fiecarui segment. Daca introducerea a fost perfecta raportata la durata totala a filmului, intriga nu e una prea solida. Mai apoi, aproape 40 de minute filmul rataceste, abia ultimele 25 de minute lamurindu-se toate aspectele. Pacat de durata lui prea scurta pentru un subiect atat de frumos. In schimb, un punct forte este coloana sonora: When you’re only lonely (J.D. Souther), Love Is Like The Spring Rain While Farewell Is Like The Winter Rain (Lim Hyun Jung), dar si cateva instrumentale superbe vor face o delectare din vizionarea filmului.

Un film romantic placut despre insemnatatea iubirii pentru fiinta umana, alegerea perfecta pentru petrecerea unei seri placute alaturi de cei dragi. O veritabila poveste moderna desprinsa parca dintr-un basm, pentru toate varstele si pentru toate sufletele. Vizionare placuta tuturor asiacinefililor !

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com

Lee Ji-hwan este un tanar simpatic dar timid care primeste mai multe scrisori fara destinatar si nume, in care se afla niste poze. Acestea ii reamintesc de unele momente unice petrecute intr-o vara, cu 5 ani in urma. Atunci, s-a indragostit iremediabil la prima vedere de Soo-in, pe care o zarise intr-o zi in timp ce lucra la magazinul prietenului sau. Ii face o fotografie si pur si simplu se indragosteste de ea. Printesa inimii sale e insotita peste tot de Kyung-hee, cea mai buna prietena a ei, si de fata cu aceasta iubirea lui Ji-hwan este refuzata de Soo-In. Intr-un final, cei trei accepta sa fie prieteni, iar Ji-hwan se dovedeste un adevarat gentleman cu acestea, scotandu-le in natura, in oras, distrandu-se impreuna. Dar inevitabil aceasta apropiere duce la cunoasterea mai bine a celor trei, iar Ji-hwan se indragosteste de prietena lui Soo-in, Kyung-hee. La randul ei, si Soo-in incepe sa simta ceva pentru Ji-hwan, si astfel ia nastere un triunghi amoros stanjenitor pentru fiecare din cei trei prieteni. Niciunul nu doreste sa piarda prietenia celuilalt, dar inevitabil cineva urmeaza sa sufere. Finalul este plin de surprize, oferind o rezolvare inedita a situatiei.

“Lover’s Concerto” este o minunata melodrama romantica in care, paradoxal, iubirea pare a fi fructul interzis. Prietenia este ridicata la rangul suprem, iar saltul in timp intre prezent si amintirile din trecut ale personajelor dezvaluie diverse laturi ale acesteia. Inevitabil se ajunge la momente tensionate, lucrurile iau o anumita turnura, iar 5 ani mai tarziu, Ji-hwan se regaseste in situatia de a nu mai putea repara mai nimic din greselile trecutului. Fiecare personaj isi are propria poveste in povestea generala a filmului, iar regizorul-scenarist a stiut cum sa dea culoare trairilor fiecarui protagonist. Situatiile sunt facute in asa fel incat sa existe o tensiune intrinseca in majoritatea secventelor, pe care spectatorul sa o simta, dar sa nu o poata intelege decat in final, cand se dezvaluie si piesele lipsa din acest puzzle de amintiri ale personajului Ji-hwan. Subsidiar, povestea de iubire a surorii lui minore pentru un librar plecat in armata nu are decat rolul de a da un exemplu de iubire la fel de neimplinita ca iubirea lui Ji-hwan, chiar daca acolo diferenta de varsta e cea care face imposibila inflorirea imediata a iubirii. Kyung-hee, interpretata de regretata Lee Eun-joo, care o prestatie charismatica si plina de farmec, pare a fi pilonul in jurul careia se consuma tragedia acestui film, iar celelalte personaje sunt strans legate de atitudinea ei. Urmariti atent prestatia acestei actrite exceptionale si veti realiza ca, de fapt, eclipseaza intreaga distributie.

Un film deosebit, emotionant si tulburator, care ne invata inca o data ca iubirea si nevoia de caldura din partea Celuilalt este indispensabila fiintei umane, si ca uneori fericirea nu poate fi gasita decat in cele mai neasteptate situatii. Iubirea este un lucru prea pretios pentru cineva care nu o merita, dar ce se intampla cand prea multa iubire aduce… nefericirea ? O poveste trista despre o situatie aparent banala, dar plina de neprevazut. Poate prietenia rezista iubirii sau iubirea e cea care distruge prietenia ? Urmariti acest film de exceptie pentru a afla raspunsul la aceasta intrebare. Pentru iubitorii cinematografiei coreene, acest film e indispensabil. Vizionare placuta !

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Despre viata lui Gye Baek se stiu foarte putine lucruri, in comparative, de exemplu, cu viata generalului Kim Yu Shin din Shilla. Realizatorii serialului incearca sa realizeze o biografie romantata pornind de la putinele date concrete si istorice consemnate. Astfel, asistam la o rezumare in cateva episoade a perioadei de dinaintea nasterii acestuia si a copilariei sale, si regasim familia acestuia prinsa in mijlocul eternelor lupte pentru putere de la Palat. Ce se stie sigur despre Gye Baek este contributia lui importanta in batalia de la Hwangsanbeol. In 660 – cu aceasta batalie incepe si se sfarseste de altfel si serialul – , Baekje e invadat de 50.000 de soldati din Shilla condusi din umbra de generalul Kim Yu Shin, si de 144.000 de soldati Tang. Cu doar 5.000 de soldati, Gye Baek s-a ciocnit cu inamicul in batalia de la Hwangsanbeol. Se spune ca inainte de a incepe aceasta batalie, Gye Baek si-ar fi ucis sotia si copilul pentru a ridica moralul si patriotismul in randul ostirii sale, dar si pentru a impiedica ca gandul la familie sa-i influenteze actiunile si sa-l impinga la esec. Initial, micuta lui ostire a reusit sa obtina 4 victorii, provocand pierderi severe in randul ostirii din Shilla. Intr-un final, insa, epuizata si inconjurata de inamic, armata lui Gye Baek a fost coplesita numeric, iar intreaga oaste din Baekje a fost macelarita. Gye Baek a murit eroic pe campul de lupta.

Incontestabil, vedeta serialului e interpretul generalului Gye Baek, Lee Seo-jin. Actorul revine dupa 2 ani de la precedentul rol intr-un serial de televiziune, si la 4 ani de la precedentul rol intr-o sageuk drama (drama istorica), Yi San. Experienta dobandita in seriale precum “Damo” sau “Yi San” cu siguranta vor constitui un atu pentru actor, fanii acestuia neconcepand ca “Gye Baek“ sa fie un fiasco. Ramene, totusi, intrebarea daca acest rol – total diferit de cele anterioare – se potriveste fizicului lui Seo-jin, imaginea lui parand disproportionata in momentul in care are pe el armura de general. Asadar, acest rol este o adevarata provocare pentru Seo-jin, atat fizica cat si actoriceasca. Jo Jae-hyeon din “Marine Boy” il interpreteaza pe ultimul rege din Baekje, Uija, in timp ce Oh Yeon-su (o mai tineti minte pe placida Hong Tae-ra din “Bad Guy” ?), intr-un rol aproape de nerecunoscut, o interpreteaza pe concubina Sa Taek Bi. Galeria personajelor e completata de Cha In Pyo (“Crossing”, dar si din serialele “Dae Mul” si “A Reputable Family”), Choi Jong-hwan (din Iris, Jejoongwon, sau Dong Yi), dar si de alte figuri cunoscute din diverse seriale traduse de Asia Team: Kingdom of the Winds, Dong Yi, Queen Seon-deok etc. Pe langa actorii cunoscuti, asa cum e moda in show-biz-ul coreean, in serial va aparea si o cantareata in voga in Coreea, este vorba de T-Ara Hyomin. Dupa aparitiile din “My Girlfriend is a Gumiho” si din filmul ce va avea curand premiera, “Gisaeng Spirit”, Hyomin va aparea si in “Gye Baek”. Se zvonise, initial, ca ar detine rolul principal feminin, insa agentia sa a infirmat acest zvonuri. T-Ara o va interpreta pe sotia lui Gye Baek.

Serialul are 32 de episoade, si a avut un inceput promitator, fara insa ca episoadele ulterioare sa aduca un salt spectaculos in rating, acesta situandu-se undeva la 11%. Tinand cont de fundalul istoric dar si de distributia de exceptie, “Gye Baek” reprezinta inca o altrenativa de sageuk drama cu o subtitrare de calitate in limba romana, oferita de echipa Asia Team Romania tuturor asiacinefililor, care in aceasta vara sunt desfatati cu nu mai putin de 3 seriale istorice subtitrate la putin timp dupa difuzarea episoadelor in Coreea. Din acest punct de vedere avem parte, asadar, de o noua premiera in istoria Asia Team Romania: traducerea concomitenta a 3 seriale istorice si a inca 3 seriale contemporane. Vizionare placuta tuturor asiacinefililor !

Prezentare realizata de cris999 in colaborare cu Rina_10 – asiacinefil.com

Julian (Kim Joo-hyuk), recent iesit de la inchisoare, continua sa duca o viata luxoasa profitand de banii femeilor cu care se intalneste. Insa frumoasa lui lume este zdruncinata din radacini atunci cand un mafiot local ii cere sa-i plateasca datoria de 2.87 milioane de dolari, in caz contrar urmand a-l omori. Intamplarea face, insa, ca Julian sa raspunda la telefonul lui Ryu Jin, un baiat din anturajul sau care decedase recent. Astfel afla ca Ryu Jin mostenise o parte din averea tatalui, despre care nu mai stia nimic de la divortul de mama sa. Avand o luna la dispozitie pentru a achita datoria, Julian se decide sa ii ia locul prietenului sau defunct. Drept urmare, isi face aparitia sub identitate falsa in casa Ryu. Acolo constata ca decedatul are o sora, Min (Moon Geun-Young), care la varsta de 15 ani a ramas oarba. Desi la inceput Min respinge orice apropiere de “fratele” sau, condamnandu-l pentru ca au stat despartiti de destin atata timp, pe parcurs inima ei de gheata este incalzita de comportamentul asa-zisului frate. Insa Julian isi urmareste cu precizie scopul. In inima lui nu exista loc pentru afectiune, viata fiind reprezentata de bani. El afla ca fata are tromboza cerebrala si, investigand-i pe cei apropiati ei, descopera ca Min este singura,inconjurata doar de oameni ticalosi ce-i vaneaza averea, asteptand sa moara. In scurt timp, destinul face ca Julian si constiinta sa sa se afle in fata unei mari dileme: iubirea sau banii ? Viata sau moartea…

“Love Me Not” este o minunata melodrama emotionala in care Moon Geun-Young interpreta, in acel moment (2006), cel mai matur rol al carierei sale dupa aparitia in ipostaza uneia din cele doua surori in “A Tale of Two Sisters”. Aici o interpreteaza pe Min, o fata oarba ce e fortata de imprejurari sa devina capul unei familii instarite, dupa moartea tatalui ei. Min reprezinta, insa, doar exceptia de la regula, celelalte personaje fiind vulgare, lipsite de caracter, innebunite dupa bani si extrem de dezagreabile. Regizorul incearca sa redea, de fapt, imaginea lumii actuale, in care individul este un animal salbatic ratacit intr-o jungla in care banul dictieaza, si in care trebuie sa supravietuiasca. Min e un personaj din afara acestei lumi meschine, ea este victima perfecta pe care toti o vaneaza: are mostenita o avere impresionanta, locuieste intr-o vila dintr-o zona izolata, este oarba si… este singura. Ea traieste doar cu imaginea clipelor din copilarie in care se juca cu fratele ei, o imagine care se reia la infinit pe retina ei opaca si care parca o condamna cu fiecare clipa scursa spre o iluzie repetitiva ce nu poate aduce decat nebunia. Aparitia lui Julian in viata ei, chiar daca acesta are in intentie sa o ucida la un moment dat, ii va schimba viata. Ea intuieste de la inceput ca cel ce pretinde ca e fratele ei ar fi personajul din poza trimisa de fratele ei pe vremuri, acel playboy pe care acesta il privea ca pe un model de urmat. Insa se complace in a se minti pe sine ca il are pe fratele ei defunct langa ea. Nici o clipa, in film, cand adevarul este dat in vileag, niciunul din cei doi nu intreaba de fratele defunct, ceea ce dovedeste ca asiastam la un inteligent joc al lui Min, ce-si cultiva cu naivitate sentimentele ce prind, usor, radacini, in sufletul lui Julian. Cu adevarat este o poveste de iubire cinica, atat pentru ea (din motivele aratate mai sus), cat si pentru el, pentru care iubirea se naste dintr-un sentiment de mila. Este o iubire cinica pentru ca niciodata cei doi nu isi spun, fata in fata, “te iubesc”, ci isi interiorizeaza trairile si lasa sa se vada doar o imagine falsa a propriului lor eu. Dar poate exista si o astfel de iubire, pe langa care un act de caritate – de care amandoi avau nevoie, din motive diferite – nu poate fi privit decat o sincera mangaiere venita dintr-un suflet chinuit de remuscari.

E imposibil sa nu te atasezi de personajul Min si sa nu-l urasti pe Julian. Julian merita din plin sa fie urat, si chiar daca este un playboy in lumea lui, admirat de toate femeile, care il rasplatesc cu bani, nu este deloc un personaj inteligent. E posibil ca regizorul sa nu fi dorit sa glorifice non-valorile acestei lumi, de aceea si-a croit personajul in asa fel incat sa fie urat de toata lumea. Tot din acest motiv, la un moment dat, filmul isi schimba cursul pe care spectatorul l-ar fi anticipat: deconspirarea nu mai devine punctul culminant al filmului, cand totul ar fi trebuit sa erupa. Tensiunea e mentinuta constant, pana la ultimele secvente, iar emotiile personajelor sunt infranate.

“Love Me Not” e cu siguranta una din acele realizari ce nu trebuiesc ratate de iubitorii filmului coreean. Imaginile si ideile de redare ale unor scene in imagini sunt minunate, unii critici fiind de parere ca ar fi vorba de unul din cele mai bine filmate filme coreene din ultimii ani. Frumusetea imaginile contrasteaza cu lipsa de umanitate a lumii redate in culori decente, uneori cenusii, alteori de un alb imaculat asemeni sufletului personajului feminin principal. Interpretarea protagonistilor este foarte buna, chiar daca Kim Joo-hyuk, interpretul lui Julian, arata prea in varsta pentru a fi fratele lui Min (in 2006, acesta avea 34 de ani, iar partenera sa, Moon Geun-young, avea doar 19 ani !). “Love Me Not” este un film care merita apreciat si pentru faptul ca nu urmeaza o formula sablon consacrata a genului, pe baza unor clisee prestabilite de alte filme de gen anterioare. Acest lucru face ca finalul sa fie imprevizibil, iar subiectul sa te tina langa film pana la ultima secventa. Un film induiosator care arata faptul ca tocmai caracterele puternice, ce pretind ca “N-am nevoie de iubire, banii rezolva totul”, tanjesc in adancul sufletului dupa afectiune. Un film ce ne invata ca timpul nu se poate cumpara indiferent ce suma ai in cont. In schimb bariera timpului poate fi rupta prin iubire. Vizionare placuta !

Articol realizat de cris999 in colaborare cu Lumi – asiacinefil.com

Anul 2009, Academia Militara, ceremonie de absolvire, parada, oficialitati, presa, fotografii, reportaje… Cei mai buni absolventi sunt repartizati Corpului de Marina. Dintre ei, numai cativa vor avea onoarea de a fi inclusi in Fortele de Recunoastere ale Marinei. Acces permis oricui, cu o singura conditie : sa fie barbat. Voluntari ? O singura mana tasneste din singurul rand de fete. La raport, sergent Lee Yoo-Mi care are o intrebare: de ce nu fete ? De-aia ! Dar nu se ofera nici un barbat ca voluntar si plutonierul Ryoo Hok-Seung e nevoit sa numeasca trei absolventi. Incidentul face valva in presa, ca discriminare si, din motive politice, comandantii sunt nevoiti sa riste admiterea sergentului Lee Yoo-Mi in unitatea 3209 a Fortelor de Recunoastere.

Privita cu ostilitate de toti baietii, sergent Lee Yu-Mi reuseste sa-i cucereasca pe tot mai multi prin comportamentul camaraderesc si profesional. In curand rezultatele ei tot mai bune ameninta pozitia dorita de sergentul Wang Jong-Pal ale carui avansuri au fost refuzate de fata, se simte injosit si vrea sa se razbune chiar si in detrimentul unitatii. Apeland la sentimentul misogin al unora din subordonatii fetei, reuseste sa creeze situatii care ajung sa ameninte chiar viata sergentului Lee si a baietilor din echipa ei. Situatia devine grava cand antrenamentele se muta in imediata apropiere a granitei cu RPK si ca urmare a actiunilor disperate ale sergentului Wang, un evniment meteorologic ii arunca in teritoriul inamic. Aici se declanseaza un incident in care Wang este ranit iar plutonierul major Kang isi pierde viata pentru a-si salva oamenii. In fata mortii povocate de actiunile sale, Wang recunoaste in fata camarazilor toate actiunile denigratoare provocate in mod intentionat.
In finalul povestii noastre, Sergentul Lee-Yoo-Mi ramane acel 1% din procentul de militari femei, caruia i s-a ingaduit sa intre in randul Fortelor de Recunoaste al Marinei.

Vizionare placuta !

Prezentare realizata de iulianatotu – asiacinefil.com

Moon Chae-Won o interpreteaza pe Printesa Lee Se-ryung, fiica Marelui Print Su-yang, al doilea fiul al marelui rege Sejong, interpretat de Kim Young-chul, nimeni altul decat maleficul director Baek San din IRIS. Su-yang ravneste la tronul Joseonului, iar din punct de vedere istoric a reusit in cele din urma sa-l si obtina, devenind regele Sejo.Ambitiile sale se ciocnesc de opozitia inamicului sau, ministrul de rang inalt Kim Jong-seo, al carui mezin, Seung-yoo (interpretat de Park Shi-hoo) se indragosteste de printesa Se-ryung. Printesa e indrazneata, curioasa si determinata – trasaturi specifice doamnelor apartinand aristocratiei Joseonului -, dar intampina numeroase vitregii datorita ambitiei nebunesti a tatalui sau de a deveni rege. Acesta din urma incarca cu orice pret sa smulga tronul de la Dan-jong, nepotul sau, si intra in conflict cu sustinatorii acestuia din urma. Drept urmare, pe masura ce drama evolueaza, intriga politica il va impinge pe Su-yang sa incerce asasinarea tatalui celui de care fiica lui se indragostise iremediabil.

Pe langa intrigile si comploturile de la Curte, nu lipseste povestea romantica, care – s-a vazut in ultimii ani – a schimbat mult fata serialelor de epoca coreene. Uneori firul romantic e adus in prim plan atat de mult incat acapareaza evolutia povestii serialului, dar acesta este un lucru pozitiv, o privire aprofundata asupra sentimentelor eroilor, care vor pregati eventual finalul tragic pe care toata lumea il stie din piesa Shakespeariana. Amandoi protagonistii povestii de iubire au experienta serialelor istorice, si chiar daca unii fani ai genului sunt de parere ca prestatiile anterioare in astfel de roluri sunt destul de vechi (in urma cu 2-3 ani), isi exprima speranta ca odata cu trecerea anilor acestia au dobandit mai multa maturitate si experienta in interpretare pentru a intra perfect in rolul personajelor acestei drame. O reinterpretare particulara a dramei lui Romeo si Julieta nu poate fi decat o mare provocare pentru orice actor, iar neridicarea la nivelul asteptarilor poate constitui un recul in cariera cinematografica a oricui.

Serialul, difuzat la postul coreean de televiziune KBS, e preconizat sa aiba 24 de episoade, iar in functie de succesul sau esecul sau va ramane la aceasta cifra, se va lungi sau se va scurta. Ca realizare, “The Princess’s Man” este “o sageuk drama bine realizata”. Desigur, e un termen care ar trebui sa caracterizeze orice serial coreean de epoca, insa termenul se refera strict la valoarea productiei si la calitatea superioara a imaginii, in stilul lui “Painter of the Wind”. De exemplu, serialul “Iljimae” nu a fost unul realizat cu mijloace tehnice deosebite, insa a avut o mare priza la public, iar acesta a fost atu-ul sau. In schimb, “Return of Iljimae”, desi nu a avut popularitatea lui “Iljimae”, s-a bucurat de calificativul de serial “bine facut” sub aspectul calitatii superioare fata de multe alte seriale similare. Dincolo de toate aceste consideratii, “The Princess’s Man” va fi cu siguranta un serial urmarit cu sufletul la gura de asiacinefili, a carui coloana sonora – care s-a lansat deja si se completeaza pe parcursul finalizarii filmarilor – este incantatoare si ale carui intrigi si figuri de actori foarte cunoscute vor reprezenta o desfatare pentru sufletul fiecaruia. Vizionare placuta !

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com

Ning este un oficial guvernamental trimis sa-si ia in primire postul intr-un indepartat sat de la poalele Muntelui Negru, undeva in China antica. Aici constata ca satul pe care urmeaza sa-l pastoreasca isi duce viata de pe o zi pe alta din cauza lipsei apei. In consecinta, Ning isi asuma sarcina de a cauta un izvor de apa prin apropiere, lucru pentru care trebuie escaladat Muntele Negru. Cu greu reuseste sa stranga cativa oameni care sa-l insoteasca, iar majoritatea sunt criminali inlantuiti trimisi sa-l apere in caz de nevoie. Comportamentul ciudat al satenilor cand vine vorba de escaladarea Muntelui Negru si sutele de talismane de jad agatate prin crengile uscate ale copacilor nu au trecut neobservate in fata lui Ning, insa abia pe munte avea sa afle sursa acestor ciudatenii. Aici gaseste, intr-un templu parasit, izvorul de apa mult cautat, dar acesta este pazit de demoni cu chip de femei. Stapana acestora, Lou Lou, le controleaza prin magie neagra si le ordona periodic sa gaseasca oameni pe care sa-i secatuiasca de energie pe care, astfel, sa le-o transfere ei pentru a se elibera din incatusarea in care fusese trimisa de armele magice ale luiYin Chek Ha (Louis Koo), un vanator de demoni. Una dintre fantome este Siu Sin, de care Ning se indragosteste imediat. In scurt timp sentimentul se dovedeste reciproc, iar dupa o serie de intamplari, cei doi incearca sa fuga de pe Muntele Negru. Copacul demon Lou Lou se opune, iar in final lucrurile se echilibreaza in momentul in care intra in scena nu unul, ci doi vanatori iscusiti de demoni, al caror trecut e legat de cel al fantomei Siu Sin.

Dincolo de povestea captivanta – desi simpla in esenta -, “A Chinese Faity Tale” beneficiaza de efecte speciale – vizuale si sonore – de ultima ora, de imagini in miscare spectaculoase specifice filmelor wu-xia si de o coloana sonora superba, care intretin tensiunea scenariului. Filmul este dedicat de catre realizatori regretatului actor Leslie Cheung, cel care in 1987 a interpretat rolul tanarului indragostit de o fantoma (in remake-ul din acest an rolul revenind unui actor din China continentala, Yu Shao-qun, care in 2008 a castigat premiul pentru Cel mai bun debutant la a 3-a editie a Asian Film Awards pentru rolul din Forever Enthralled). Interpretarea actorilor este buna; se incearca crearea unui triunghi amoros care in final esueaza tragic, iar partial scopul lui a fost atins. La inceput lucrurile par putin neclare deoarece regizorul nu arata decat un eveniment din trecutul a doua personaje, iar mai apoi intra in scena un al treilea, care duce povestea mai departe, si care pe parcurs se intalneste cu acestia doi, iar povestea celor doi se pierde in povestea de iubire a lui Ning pentru Siu Sin. In rest, filmul este corent, placut de urmarit, pe alocuri amuzant, insa ramane un fantasy/drama in esenta, cu multe scene de lupta impresionante. Per ansamblu, 100 de minute in care nu te plictisesti, in care clasica poveste a luptei dintre Bine si Rau se muta intr-un decor de basm pe un munte, o lume fantastica cu fantome care… si ele mai comit cateodata pacatul de a se indragosti de oameni… Vizionare placuta !

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com

Pilonul in jurul caruia se cladeste intreaga poveste e Chen Chihui (Simon Yam). Acesta deschide cu o oarecare intarziere poarta casei rustice a familiei Wong, in momentul in care un grup de tineri bat insistent la ea. Aflam ca Chihui este de fapt o ruda indepartata a familiei Wong, care ar fi plecat intr-o calatorie, lasand grija gospadariei in seama sa. Tinerii – cunostinte ale familiei Wong prin intermediul parintilor lor, au venit in oraselul de provincie pentru a participa la un ceremonial stravechi, si, in absenta familiei Hong, ii solicita ingrijitorului – omul din spatele casei cu curte – gazduire pentru doua zile. Dar la scurt timp, resedinta pustie si niste vase uriase depozitate in curte stranesc curiozitatea tinerilor, care dispar rand pe rand. Mai apoi aflam ca Chen Chihui tocmai ispasise o detentie de 20 de ani pentru o tentativa de omor care i s-a inscenat de catre familia Hong. Acesta lucrase in tinerete ca tamplar, si din economiile facute a reusit sa-i asigure plata facultatii celei ce urma sa-i devina sotie. Insa la incheierea facultatii, fata – nimeni alta decat fiica familiei Hong – a intentionat sa il paraseasca, plecand in America si constuindu-si acolo o viata fericita. Acest gest a nascut in mintea lui Chen un sentiment de frustrare, fiind retinut de politie pentru o tentativa de omor la adresa fostei sale prietene. Dupa 20 de ani, acesta iese din inchisoare si… cauta razbunare.

“The Man Behind The Courtyard House” este un film cu o structura atipica. Mai intai e prezentat deznodamantul, dupa care filmul analizeaza ce anume l-a impins pe personajul principal sa ajunga in momentul de criza. Criza, de fapt, s-a declansat in urma cu 20 de ani, iar primul lucru de care Chen Chihui vorbeste dupa iesirea din inchisoare este fosta lui prietena, din cauza caruia a fost inchis. Unul din personajele cu care se intovaraseste pe drum il numeste “romantic”, pentru ca dupa o perioada atat de mare de timp isi aminteste de o femeie. Dar, asa cum strainul nu cunoaste decat o latura a fostei relatii a lui Chen, la fel si Chen nu cunoaste decat o parte a personalitatii interlocutorului sau care, ajuns intr-o stare de euforie, ii sugereaza c ear face el unei femei care l-ar parasi. Folosirea ciocanului si a cuielor pentru o eventuala justitie devine o imagine care il obsedeaza pe tamplar, si in mod simbolic razbunarea e indeplinita prin intermediul exact al instrumentelor cu care trebuia in trecut sa-si cladeasca fericirea. Prin intermediul acestei scheme atipice – totul e derulat de la denodamant la inceput – regizorul ofera o imagine mai rationala privitorului, lasand ca tensiunea sa se consume in primele 30 de minute, restul povestii explicand pas cu pas, etapa cu etapa, evolutia la nivel psihologic a personajului principal. Acesta isi insuseste ceva din discutia cu fiecare interlocutor. Din pacate, vede doar partea extrema a dramei fiecaruia deoarece o raporteaza prin filtrul interior la drama sa personala. Nu i se arata faptul ca poate pana cand interlocutorii au ajuns intr-un moment de criza, acestia au avut parte de o viata fericita la ruinarea careia fiecare din ei a contribuit. Aici e lucrul care face diferenta. Personajului nu i se spune gradul de vinovatie al fiecarui interlocutor, care in fata unui strain nu poate fi obiectiv. De aici si drama autoindusa a personajului.
Spre deosebire de alte filme de gen, de aceasta data analiza psihologica o face spectatorul; regizorul doar ofera diverse contexte in care personajul se manifesta, iar spectatorul trage concluziile, ascultandu-i confesiunile, traindu-i drama, fraternizand sau opunandu-se deciziei acestuia. Apar si alte destine care se intrataie si il influenteaza pe Chen, astfel ca spectatorul are o imagine clara a influentelor si mediului care il imping pe acesta sa comita oribilele fapte. Dincolo de toate, “The Man Behind The Courtyard House” este, paradoxal, un film despre lipsa de comunicare intre oameni, despre perceperea gresita a celor din jurul nostru. Ideea principala pe care filmul o sugereaza, intr-un final, e ca decizia nu apartine celor din jur, care ne pot cel mult influenta, ci doar noua insine. Fiecare individ e pe deplin responsabili de deciziile pe care le ia si de faptele pe care le comite. Constiinta poate cel mult sa ne indemne spre o anumita cale. Sugestiva este scena din final in care personajul principal e pus in fata a doua drumuri care duc in doua directii diferite – metafora perfecta a alegerii constiintei umane: Calea Razbunarii si a pierzaniei sau Calea Impacarea, a iubirii fata de cei dragi, a iertarii de sine.
Un film care te pune pe ganduri, ce ofera o perspectiva noua si care ne invata ca un lucru poate fi vazut cu aceeasi ochi din mai multe unghiuri de vedere. Depinde de fiecare in parte… ce doreste in cele din urma sa vada. Fanii genului thriiler-psihologic nu vor fi dezamagiti. Vizionare placuta !

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com

Serialul poate fi un inceput perfect pentru cei care inca nu s-au indragostit de frumusetea serialelor coreene. “Autumn Tale” are parte de o multime de coincidente teribile, triunghiuri amoroase surprinzatoare si, desigur, de lacrimi nesfarsite ce vor curge necontenit cu fiecare episod scurs. La aceasta atmosfera contribuie din plin coloana sonora de exceptie, ce se impleteste perfect cu povestea emotionanta a personajelor. Nu trebuie uitate nici peisajele romantice de toamna si cadrele minunate din natura care iti ating sufletul. Avem in fata o melodrama cu toate ingredientele sale: romantism, lacrimi, rasturnari de situatie si… interpretari superbe ale unor actori care astazi sunt vedete importante ale cinematografiei coreene. O veti recunoaste intr-unul din roluri pe Moon Geun-yeong, pe atunci o promitatoare actor-copil care intre timp a confirmat. Pe atunci se afla la debutul intr-un serial de televiziune, la numai 13 ani. Rolurile principale, in schimb, sunt acontate de mari vedete, pe atunci actori aproape necunoscuti: Song Seung-Heon (vi-l mai amintiti din Calla, filmul care i-a deschis calea spre acest serial memorabil ?), Song Hye-kio – frumoasa actrita din “Full House” si “My Girl and I”, Won Bin – care nu cred ca mai are nevoie de vreo prezentare, recentele roluri din blockbuster-urile “Mother” si mai ales “The Man From Nowhere” ducandu-I faima si la nivel international. Dupa difuzarea serialului, s-a spus ca Song Seung-heon nu a fost deloc convingator in rolul in care a fost distribuit. Multi l-au vazut inert, lipsit de expresivitate, pe alocuri chiar plictisitor, iar lacrimile lui se spune ca nu au reusit sa convinga audienta. In schimb, Won Bin a primit aprecieri pozitive, ceea ce face interpretarea lui credibila fiind dedicarea completa pentru rolul sau. Chiar daca initial pare o persoana agresiva, care va va face sa il detestati, pe parcurs, pe masura ce iubirea lui fata de personajul feminin se dezvolta, regizorul ne prezinta un personaj care reuseste sa faca fata unui proces de schimbare radicala. Song Hye-kyo are rolul ei de debut intr-un serial, iar curand avea sa devina o vedeta de prim rang, in special rolul din “Full House” propulsand-o serios in cariera. Actrita are o carisma pe care nu o vezi in fiecare zi si, in plus, e o “frumusete naturala”, cum ar fi calificata astazi in lumea modelingului. La acestea se adauga si talentul actoricesc, care se vede din plin inca de la rolul ei de debut.

Povestea serialului incepe cu perioada de adolescenta a celor doua personaje principale: Yoon Joon-Seo si sora sa Yoon Eun-Seo, copiii unui respectat profesor. Acestia au crezut tot timpul ca sunt frate si sora, pana in momentul in care Eun-Seo este ranita intr-un accident de masina, iar analizele dezvaluie ca Joon-Seo si Eun-Seo nu sunt frati. Yoon Jun-Seo devine confuz cand afla ca cea pe care a crezut-o sora lui timp de paisprezece ani a fost schimbata la nastere cand era doar un bebelus, si acum nu mai are nicio legatura cu el. In urma acestei triste descoperiri, Eun-Seo considera ca e de datoria sa sa ramana alaturi de mama sa naturala, in timp ce Joon-Seo pleaca impreuna cu familia si adevarata sa sora in America. Numai ca Eun-Seo nu va mai avea aceeasi situatie materiala ca pana atunci, pentru ca mama ei detine doar o bodega din care castiga doar cat sa supravietuiasca. In ciuda acestui fapt si a situatiei dificile, Eun-Seo gaseste o cale de a reusi prin felul de a se multumi cu cat are si prin personalitatea ei deschisa.
Zece ani mai tarziu, Joon-Seo se intoarce in Coreea si incepe sa o caute pe Eun-Seo. Intalnirea celor doi – odata frati – le reimprospateaza amintirile dragi din copilarie, si curand se indragostesc unul de celalalt. Dar iubirea lor nu este permisa deoarece Joon-Seo… e deja logodit, iar intre timp, prietenul cel mai bun al lui Joon-Seo (Han Tae-Suk ) se indragosteste si el de Eun-Seo si va lupta pentru iubirea lui. Oare iubirea si vointa sa puternica o vor ajuta sa depaseasca toate obstacolele ?

Fiind vorba de unul din serialele de la inceputul exploziei Hallyu, comparatia lui ca realizare cu serialele coreene de azi l-ar pune intr-un usor dezavantaj. Camera insista mult pe chipurile triste ale personajelor, pe suferinta interioara a acestora, iar astfel de imagini alterneaza cu decoruri tomnatice superbe ce mai scot spectatorul din atmosfera repetitiva a scenelor de interior. Coloana sonora e superba, insa repetarea ei continua ne arata de ce astazi multi artisti necunoscuti apeleaza la k-drame pentru a se lansa in lumea buna a muzicii. Daca pe atunci coloana sonora era doar acel “bun necesar”, azi intalnim in fiecare episod de serial cel putin 2-3 melodii de baza, reluate cateva episoade, dupa care se introduce inca o melodie, si inca una, pana la final. Cam asta este diferenta intre un serial facut acum un deceniu si adevarata industrie ce exista azi, pompandu-se in domeniu milioane de dolari pentru producerea lui. Si totusi, in ciuda trecerii timpului, “Autumn Tale” ramane un serial ce nu trebuie scapat de iubitorii k-dramelor. De ce ? Fie doar si pentru faptul ca el a precedat megasuccesul “Winter Sonata”, pregatind nasterea unui fenomen la scara continentala, pe care nimeni nu l-a anticipat. Restul aprecierilor raman la latitudinea iubitorilor de melodrame. Mai mult ca sigur, insa, nu veti fi dezamagiti.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de colega noastra Mitzi51, careia ii multumim pe aceasta cale pentru efortul depus si rabdare, pentru ca desi serialul e tradus de aproape un an, nu am gasit momentul prielnic de a-l promova. Dar e o vorba care spune: “mai bine mai tarziu decat niciodata”, astfel ca sper ca toti asiacinefilii vor fi multumiti sa viseze la racoroasa toamna in aceste zile toride de vara, in compania unor actori minunati care cu siguranta va vor intra la suflet. O incursine in lumea magica a serialelor de altadata nu poate fi decat o incitanta provocare pentru asiacinefili. Vizionare placuta !

Prezentare realizata de cris999 in colaborare cu Mi Joo – asiacinefil.com

Regia serialului este semnata de Lee Hyun-jik, cel care anterior a produs celebrul serial “Tazza” si a regizat cateva seriale fara un succes deosebit. Acesta colaboreaza la regie cu Kim Hong-sun, cel care anterior a impresionat cu serialul de epoca “Yaksha” (Demon) si de la care se asteapta o contributie majora la partea de “fusion” datorita flerului sau stilistic. Scenariul este semnat de Kwon Soon-kyu – aflat la primul scenariu de serial de televiziune, dar care pana in acest moment are publicate pe internet mai multe schite. In 2004 acesta a castigat marele premiu la prima editie a competitiei de scenarii lansata de SBSi. Scenariul sau pentru “Warrior Baek Dong Soo” are la baza un manhwa de epoca publicata prima oara la inceputul lui 2010, insa personajul central al serialului, Baek Dong Soo, a existat in realitate, fiind creatorul unui ghid de arte martiale in perioada Joseonului. Serialul, in ciuda faptului ca porneste de la prezentarea vietii unui personaj real, isi inradacineaza povestea in special in manhwa. Multi se asteapta ca acest serial sa fie rampa de lansare spre statutul de star Hallyu pentru Ji Chang-wook, care pana acum a aparut in roluri simpatizate in seriale dedicate mai mult publicului feminin si tinerilor. Ca sa iasa din anonimat, acesta avea nevoie de un personaj puternic pe care sa-l intruchipeze, dinamic, cu o prezenta scenica mai consistenta decat in rolurile anterioare.

Actiunea serialului se desfasoara in timpul domniei regelui Jeongju (1752-1800), intruchipat in seriale precum “Painter of the Wind” sau “Yi San”. Jeongju era fiul Printului Mostenitor Sado, cel care a sfarsit intr-un cufar de orez inchis de propriul tata, regele Yeongjo. In acest context debuteaza serialul, cu un rege Yeongjo prins la mijloc intre factiunile Noron si Soron, si intr-o perioada in care implicarea dinastiei chineze Qing in favoarea uneia sau alteia dintre Factiuni putea afecta echilibrul politic din Joseon. Printul Mostenitor Sado era un adept infocat al ideii abolirii sistemului aristocratic si al egalitatii sociale, dar si al recuperarii de catre Joseon a teritoriilor nordice pierdute in urma invaziei manciuriene.. In momentul in care a sfaramat cu sabia sa monumentul de piatra Samjeondo, ce marca simbolic supunerea Joseonului in fata dinastiei manicuriene Qing, Factiunea Noron reactioneaza si conspira alaturi de Qing impotriva Printului Sado. Unul din supusii vrednici ai acestuia, Baek Sa, isi asuma complotul inventat de rivalii Printului si e condamnat la moarte. Mai mult, intreaga lui familie urmeaza a fi macelarita din ordinul Regelui. Sotia lui Baek Sa naste, in aceste momente tulburi, un prunc, pe care il numeste Dong Soo si pe care il incredinteaza celui supranumit Sfantul Sabiei, cel mai bun spadasin si luptator din Joseon, confident al Printului Sado. Printr-o serie de intamplari, viata pruncului ajunge sa fie intr-un final crutata. Cu trecerea anilor, Dong Soo e crescut fara iubire, in ciuda faptului ca existenta lui se datoreaza mai multor vieti sacrificate sau nenorocite. Acesta invata artele martiale si manuirea sabiei, iar intr-o zi i se ofera ocazia sa intre in temuta miscare rebela “Hoksa Chorong”…

Un serial care are parte de toate ingredientele pentru un adevarat succes: actori tineri dornici de afirmare, al caror talent se impleteste cu experienta unor figuri cunoscute ale serialelor istorice; o coloana sonora moderna in stilul celei din Chuno sau Hong Gil Dong, dar si multe secvente ce amintesc de Chuno ca stil de realizare. In plus, scenariul este plin de neprevazut, chiar daca povestea e aproape una clasica pentru serialele de epoca coreene. Traducerea este una de calitate, timingul este refacut manual, linie cu linie, iar calitatea video este impecabila (sursa video difera de variantele similare existente pe internet). Cu alte cuvinte, inca un serial in premiera tradus in limba romana de Asia Team Romania, la cele mai inalte standarde de calitate, care va constitui o delectare pentru fanii genului. Vizionare placuta !

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Regia filmului “Gantz” e semnata de Shinsuke Sato, scenaristul lui „Snowy Love Fall in Spring”, iar distributia este una cu nume mari: Kazunari Ninomiya – recent vazut in rolul principal din “Ooku-The Lady Shogun and Her Men”, membru al popularului grup musical Arashi, Kenichi Matsuyama din “Kamui”, “Memoirs of a Teenage Amnesiac” sau “Kaiji” si Yuriko Yoshitaka din “Cyborg Girl”. Filmarile au durat aproape un an, proiectul fiind anuntat in noiembrie 2009, cu o perioada de postprocesare din cauza efectelor vizuale de cateva luni bune. “Gantz” a fost prezentat in cadrul unor festivaluri internationale de film precum Puchon sau New York, fapt care a facilitat succesul sau si pe plan international. Cea mai mare parte a bugetului – 22 de milioane de dolari – a fost cheltuita pe efectele speciale si cascadorii. Costumele speciale care in film dau personajelor puteri supraumane au costat fiecare nu mai putin de 6.000 de dolari, iar daca adaugam onorariul actorilor toate acestea au urcat bugetul celor doua parti la nu mai putin de 45 de milioane de dolari ! Grafica filmului e extrem de rafinata, la cele mai inalte standarde din domeniu, astfel ca ai impresia, ca spectator, ca te afunzi efectiv intr-o alta lume. Spre deosebire de manga originala, scenele de nuditate si violenta sunt estompate pentru ca filmul sa aiba o cat mai mare audienta, fiind o ecranizare solida si fidela sursei originale.

Kei este un tanar obisnuit in cautarea unui loc de munca. Pentru aceasta citeste cu sarg carti despre succesul unui interviu de angajare, invatand regulile de conduita necesare castigarii respectului angajatorului. Din fire pare o persoana tacuta, care nu poate sa-si ascunda felul onest de a fi. Intr-una din zile, il zareste intr-o statie de tren pe Kato, un prieten din copilarie pe care nu il vazuse de mult timp. Incearca sa-l ignore, prefacandu-se ca nu il recunoaste, insa in momentul in care un betiv cade pe linia de tren, Kato isi risca viata pentru a-l trage de pe sine. In momentul in care la difuzoare se anunta sosirea trenului, Kei incearca sa-l ajute pe Kato sa iasa de pe sine, dar nici unul, nici celalalt nu reusesc sa se salveze si sunt loviti de tren. In curand, cei doi se trezesc intr-o incapere impreuna cu inca cativa necunoscuti. Dupa momentele de uluiala, intrebandu-se daca sunt in Rai sau in viata, observa in mijlocul incaperii o sfera gigantoca numita “Gantz” care, in scurt timp, stabileste regulile unui joc bizar: de fiecare data cand cineva ajunge in respectiva incapere, trebuie sa imbrace un costum speciale si sa vaneze niste extraterestri care au invadat planeta, intr-un interval de timp bine stabilit. In conditiile in care Gantz controleaza jocul, singura alternativa fiind castigarea a o suta de puncte care inseamna automat reinvierea.

Practic povestea din “Gantz” are 3 segmente principale, oamenii ale caror vieti sunt salvate de “Gantz’ trebuind sa extermine niste extraterestri ce iau diferite forme. In conditiile in care “vanatorii” sunt oameni obisnuiti, amatori in folosirea armelor, nu asasini profesionisti cu sange rece, nu trebuie sa existe prea mari asteptari de la scenele de actiune, care sunt spectaculoase nu prin stilul stangaci de lupta al ncunoscatorilor ci prin efectele vizuale cu ajutorul carora au fost construiti extrateresti. Putin gore in scenele in care extraterestri sunt lichidati reprezinta extrema violenta a acestui film, insa cum extraterestri sunt aproape niste personaje simpatice (cum e copilasul extraterestru mancator de ceapa) , acest lucru nu afecteaza categoria de public careia filmul i se poate adresa (implicit e vorba de minori). Firul narativ se axeaza pe dezvoltarea personajului Kei Kurono, prezentat atat in lumea Gantz cat si in lumea reala, unde evadeaza prin intermediul visului. La un moment dat planul real si imaginar se inverseaza, iar Kei e chiar constient de faptul ca totul nu a fost decat un cosmar. Mai apoi, cand revine in incaperea lui Gantz pentru o noua misiune, realizeaza ca nu e decat un simplu obiect in jocul imaginar al lui Gantz, si ca nu are de ales decat s ail joace pana la capat sau sa dispara pentru totdeauna. Interesant momentul luminarii sale, in care realizeaza insemnatatea existentei sale, fapt ce da nastere instinctelor sale eroice. Momentele de meditatie ofera, astfel, filmului, profunzime, la fel si relatia de prietenie cu Kato.

Un film captivant de-a dreptul, care lasa imaginatia fiecaruia sa se afunde intr-un univers fantastic pe care doar cineastii japonezi il putea decora intr-un mod atat de original. Coloana sonora e semnata de marele compozitor Kenji Kawai, iar daca veti avea curiozitatea sa ascultati si melodia instrumental-corala de pe genericul de final – care e superba – veti simti niste similitudini flagrante cu melodia de pe coloana sonora a filmului A Battle of Wits, semnata tot de Kawai. Dupa genericul de final, filmul face si o scurta introducere in tema celei de-a doua parti, asadar nu ratati nici o secunda din cele peste 130 de minute ale lui “Gantz”. Satisfactia e maxima. Iar daca prima parte a reusit sa va starneasca curiozitatea, asteptati… “Raspunsul Perfect” pentru lamurirea misterelor. Vizionare placuta !

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com

Goo Nam este un umil taximetrist in orasul autonom Yanji, undeva in partea chineza a liniei de frontiera dintre Cina-Coreea de Nord si Rusia. Inglodat in datorii – 60.000 de yuani datorati mafiei locale -, acesta isi incearca sansa la jocul de mahjong, lucru ce nu face decat sa-i sporeasca datoria. Se imprumutase pentru a plati viza sotiei sale plecate la munca in Coreea de Sud, iar acum Goo Nam asteapta ca aceasta sa-i trimita bani inapoi. Ramas cu o fetita – care e crescuta de bunica -, Goo Nam incepe sa creada spusele strainilor, cum ca sotia lui si-ar fi refacut viata in Coreea de Sud si ar fi uitat de el si de fetita ei. Intr-una din zile, mafia locala ii aranjeaza o intalnire cu domnul Myeon, un personaj interlop influent, ce se ocupa cu plasarea transfugilor din China in Coreea de Sud. Acesta ii propune ca in schimbul datoriei de 60.000 de yuani, Goo Nam sa ucida pe cineva din Coreea. La inceput ezitant, crezand ca e o gluma, fortat de situatie si avand in fata perspectiva de a afla ce s-a intamplat cu sotia lui, Go Nam accepta, intr-un final. Si de aici incep o multime de complicatii, odata ajuns in Coreea, pentru ca niciodata socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ.

Succesul neasteptat al lui “The Chaser” a dat nastere unei tendinte de realizare a unor filme similare, gen “The Man From Nowhere”, “The Unjust” sau “I Saw the Devil”, exprimand ambitia regizorilor si actorilor distribuiti in ele de a depasi filmul lui Na Hong-ji. A aparut, astfel, o adevarata moda a thriller-elor, in ultimii 3 ani, in industria coreeana de film, asa cum intre 2000-2005 melodramele erau cele care faceau legea. “The Yellow Sea”, in ciuda duratei sale (156 de minute), si a scenariului pe alocuri confuz (regizorul-scenarist mergand pe ideea unor coincidente de care spectatorul isi va da seama, neobosindu-se sa dea prea multe detalii), ramane un film care te tine tot timpul in tensiune. Personajul central are de la inceput probleme cu mafia locala de la care a imprumutat bani, are de la inceput probleme cu patima pentru mahjong – unde cum era de asteptat mereu pierde -, probleme familiale, si pare dezorientat. Treptat, pe masura ce i se acorda o ultima sansa, acesta incepe sa creada cu disperare in ea. De ce ? Pentru ca aceasta i-ar putea oferi raspunsul la indoielile pe care le are, si i-ar putea schimba decisiv viitorul. Nutreste speranta ca ajuns in Coreea de Sud – ce imagine dezolanta a Coreei de Sud fata de lumea aparent lipisa de griji prezentata in serialele coreene de televiziune ! – o va putea gasi pe sotia lui si se va putea convinge ca ceea ce a pastrat in sufletul lui despre ea nu se poate sa se fi irosit intr-o clipa. Pe de alta parte, misiunea pentru care e platit, desi i-ar putea schimba definitiv viata (cand ucizi un om te transformi, presupun), i-ar putea aduce linistea financiara de care avea atata nevoie cand, lucrand zile si nopti ca taximetrist, nu reusea sa-si culce capul linistit pe perna noaptea din cauza grijii zilei de maine. Si, mai presus de orice, trebuie sa reuseasca cu orice pret in misiunea sa, pentru a se putea intoarce acasa la singura fiinta ce a supravietuit in urma casniciei lui destramate, fetita ei ramasa in grija bunicii. Aceasta evolutie a personajului si nevoia de a se increde in niste straini – care oricum nu dadeau nimic pe el – va aduce o stare de haos veritabil in viata acestuia, haos ce reprezinta doar etapa pregatitoare fireasca si necesara pentru comiterea actului ce duce spre drumul fara intoarcere. Pe de alta parte, drama personala a lui Goo Nam se confunda cu drama oricarui imigrant ajuns ilegal in Coreea. Tratati ca niste animale, acestia ajung sa fie priviti cu mila de cei mai inimosi sud-coreeni, sau cu dispret de majoritatea societatii. In miez de noapte sunt aruncati in Marea Galbena pentru a scapa de conrolul pazei de coasta, sau sfarsesc in containerele care ii transporta in clandestinitate.

Dincolo de toate aceste lucruri, filmul prezinta o imagine realista a Coreei actuale, in care exista viata si in afara marilor metropole, insa o viata plina de greutati pe care populatia in general imigranta dinspre China si Coreea de Nord o priveste drept un paradis ce le binecuvanteaza vietile prin valoarea bancnotele ce discteaza cine poate fi fericit si cine nu, in aceasta lume. Actiunea se impleteste perfect cu analiza psihologica, iar suspansul se instaleaza pe neobservate. Dezolante secventele din orasul autonom Yanji (provincia Yanbian), ce amintesc de perioada comunista de la noi, insa situarea lui la frontiera dintre China-Coreea de Nord si Rusia explica acest aspect straniu occidentalilor. Titlul filmul – Marea Galbena – este unul simbolic. Personajul principal e un “joseonjok”, adica un chinez ce se trage dintr-o familie de coreeni. In principal in timpul ocupatiei japoneze din Coreea de la inceputul secolului XX, multi coreeni au imigrat in aceasta zona a Chinei (provincia Yanbian). O mare parte din ei au ramas aici pana la sfarsitul razboiului (a se vedea povestea marelui luptator al libertatii Lee Hoeyoung, prezentata intr-un recent serial coreean tradus in limba romana de Asia Team Romania) si chiar si dupa. In prezent, in regiune mai traisc aproximativ 800.000 de joseonjok, care inca vorbesc coreeana in ciuda asimilarii continue la ordinul autoritatilor comuniste chineze. Jumatate din aceasta populatie isi castiga existenta din activitati ilegale sau au trecut Marea Galbena illegal pentru a-si castiga existenta in Corea de Sud. Marea Galbena desparte geografic China de peninsula coreeana, iar titlul metafora se refera la fenomenul migratiei ilegale a acestei populatii – odata coreene, ce a ramas in afara granitelor actuale ale vreuneia dintre cele doua Coree. Multe vieti s-au sfarsit dramatic inghitite de valurile Marii Galbene in timp ce acesti joseonjok cautau cu disperare sa-si asigure un mod de viata mai bun in patria din care au fost nevoiti sa plece cu decenii in urma din cauza razboiului.

Un film bun, care aduce aminte de peliculele intunecate ale marelui Francois Truffaut, si care are darul de a imbina placut comercialul cu artisticul, suficient cat sa reuseasca sa transmita mesajul propus. “The Yellow Sea” nu se ridica la nivelul lui “The Chaser”, dar are calitati proprii, ce nu pot fi trecute cu vederea. Vizionare placuta !

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Na Young Ju (Lee Na-young) este “ratusca cea urata” de la biroul public din Seul, cu alte cuvinte o bugetara din administratia coreeana. Intr-una din zile, un american vine la ghiseul ei si incepe sa-i reclame, intr-o limba care tuturor li se pare ciudata – engleza -, faptul ca factura de electricitate i-a fost “umflata” cu 100.000 de woni. Drept urmare, pentru a preintampina alte viitoare situatii similare, seful lui Na Young Ju hotaraste sa-l trimita pe unul din subordonati la un curs de limba engleza. Niciodata castigatoare la loto, niciodata norocoasa (sarmana creatura !), Na Young are aceasta “sansa unica”, impotriva vointei sale. Neavand de ales, se inscrie la cursul platit de stat, iar aici il cunoaste pe Park Moon-su (Jang Hyuk), un playboy ce lucreaza ca vanzator de pantofi, si care participa la curs pentru a putea conversa cu sora lui ce urmeaza sa revina din State, care fusese data spre adoptie de mica. Dar gandurile lui Moon-su sunt departe de a invata engleza, nescapand nici o oportunitate de a agata fetele frumoase ce urmau a participa la curs. Dupa ce-si aleg un prenume englezesc si dup ace prin prin botezul autoimpus de sexy-profesoara Cathy devin Candy si Elvis, acesta din urma nu are ochi decat pentru profesoara lui. La randul ei, Candy se simte atrasa de Elvis si, printr-o serie de evenimente, ajunge sa creada ca acesta ar fi interesat de ea. De aici pana la o multime de incurcaturi nostime nu mai e decat un simplu pas. Sa fie limba engleza atat de importanta pentru a-si putea exprima sentimentele ?

“Please Teach Me English” este un film putin spus comic. Multe scene dau nastere la hohote de ras ca in marile comedii hollywoodiene, cu un umor exploatat la maxim printr-o tensiune pozitiva acumulata lent, ce explodeaza cand te astepti mai putin. In afara personajului interpretat de Jang Hyuk, Elvis – playboyul adorabil perfect – , celelalte personaje sunt, parca, niste caricaturi ale coreeanului de rand: Candy este leit “Betty cea urata” (nu e exclus ca producatorii coreeni sa se fi inspirat in crearea personajului din telenovela columbiana), fata visatoare la Fat Frumos, cu ochelari cu rama groasa si multe dioptrii, putin increzatoare in sine si constienta de imperfectiunea aspectului sau fizic, ce lucreaza undeva intr-un birou. Celelalte personaje ce participa la cursul de engleza sunt la fel de hilare: un livrator de pizza prostanac, cu o mimica ce sustine din plin naivitatea sa; o coreeanca aproape supraponderala dar apriga cand vine vorba de frecventarea celui al “n”-lea curs de invatare a limbii engleze, in dorinta ei de a deveni ghid… in China !; o profesoara occidentala sexy – desigur, blonda – care vorbeste o coreeana cu un puternic accent englezesc, un simbol al globalizarii. Toate personajele – inclusiv actrita veteran ce o interpreteaza pe mama playboyului Elvis – au charisma si transmit buna dispozitie instant spectatorului, iar scenariul este astfel construit incat nici o clipa sa nu te plictisesti. Ca si in “200 pounds beauty”, si in acest film exista un moment emotionant pana la lacrimi, dupa care regizorul ne aminteste ca, de fapt, nu asistam la o melodrama ci la o comedie spumoasa, astfel incat finalul se incheie intr-o nota optimista.

Un film pe care daca il vezi, in mod sigur ti-ai incarcat bateriile cu energie pozitiva pentru cel putin cateva zile. Fazele memorabile te vor face sa zambesti minute bune dupa incheierea lor, iar interpretarea actorilor te va incanta. O comedie romantica reusita ce face toti banii, iar fanii lui Jang Hyuk nu vor fi dezamagiti (cat de mult s-a transformat acest actor pentru rolul dramatic din Slave Hunters…). Vizionare placuta !

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Myung-Jin si Jung-Woo sunt doi adolescenti ce frecventeaza aceeasi scoala de muzica dintr-un mic orasel situat departe de galagioasa si neinteleasa metropola Seul. Amandoi canta la violoncel, insa Jung-Woo este un adevarat geniu. Si totusi, pe langa aroganta, marele sau defect este viciul fumatului. Myung-Jin, desi e prietenul sau, mai mult e pus in situatii penibile de arogantul Jung-Woo, care nu scapa nici o ocazie de a-i sublinia lipsurile. Cum amandoi aveau nevoie de cineva care sa-i acompanieze la pian, la apropiatul concurs de muzica, pe rand apeleaza la Ji-eun, o talentata colega pianista. Visul acesteia era sa devina o cantareata celebra, dar pana la implinirea lui stia ca e un drum lung de parcurs. In scurt timp, insa, amandoi baietii se indragostesc de ea, dar din motive diferite fiecare ezita sa-si exprime clar sentimentele: unul din cauza aerului de superioritate care ascunde de fapt timiditatea, iar celalalt din cauza sinceritatii si naivitatii. Ji-eun compune o frumoasa melodie intitulata “Magic”, pe care Jung-Woo urma a o interpreta alaturi de ea la o auditie, dar un eveniment neprevazut se intampla, iar Myung-Jin, mereu aflat in umbra si criticat pentru talentul sau imperfect, duce la bun sfarsit interpretarea. Jung-Woo, grav bolnav, ajunge la spital, iar mai apoi, lasand la o parte aroganta, decide sa-l invete pe imperfectul sau prieten… perfectiunea in interpretarea la violoncel.

Amintirea inegalabilului “Secret” este inca proaspata in mintea asiacinefililor, iar la nici o luna distanta, o noua poveste inspirata din lumea muzicii clasice ajunge aproape de sufletul iubitorilor de film asiatic. Desigur, “Secret” a fost o adevarata capodopera greu de egalat de vreo productie ulterioara. “Magic”, desi e departe de aceasta realizare, nu are in comun cu ea decat partial povestea, mai exact contextul. Coloana sonora este una destul de buna, desi taierea scenelor la montaj scade din placerea spectatorului de a o savura. Lui “Magic”, insa, ii lipseste ceva. Scenariul este interesant, insa modul in care e spusa povestea, cu schimbari insesizabile ale cadrelor temporale naucesc putin spectatorul. Lipsa de experienta a regizoarei debutante (care probabil s-a cam grabit cu lansarea intr-o cariera in regizorat) si prestatia putin convingatoare a actorilor transforma povestea melodramatica intr-o drama care, desi cumplita, nu reuseste sa smulga lacrimi privitorilor. Exista cateva metafore transp