“Arirang”, un fel de pseudo-terapie morbida confesionala a regizorului Kim Ki-duk e una din acele remarcabile auto-critici pe care doar un foarte talentat dar sarit de pe fix autor le-ar putea face cand atinge punctual critic al carierei sale”, scria criticul Glenn Heath hr in “House Next Door”. “De-a lungul a 100 de minute, acest reportaj document e o conversatie bizara intre Kim si umbra sa, ce pare a continua la nesfarsit, traversand toate felurile de justificari traumatice din trecutul sau pana in prezent. Filmat cu o camera HD de calitate inferioara, “Arirang” arata la fel de prost pe cat suna. Inainte ca filmul sa fi fost proiectat la Cannes, Kim a urcat pe scena si a spus: “Filmul e ca un autoportret a sinelui meu”, insa nimeni nu ar fi putut ghici ce anume o halucinanta examinare ar fi putut insemna pentru regizorul in mod evident afectat sub aspect mental.”

“Cariera lui Kim a luat o pauza in 2008, cand in timpul productiei lui “Dream”, o actrita aproape a murit accidental intr-o scena in care personajul ei era spanzurat”, explica Barbara Scharres intr-un articol scris pentru Chicago Sun-Times. “Socat si serios miscat, regizorul relateaza ca dintr-odata si-a pierdut increderea de a mai face ceva. Intr-un cadru emotionant, acesta marturiseste: “Am gasit, prin moartea unui vis mistic, o usa dincolo de care sa trec. Dupa “Visul”, am realizat ca moartea ar putea fi o crima care opreste inainte de implinire asteptarile cuiva”. Arirang e un film care face apel la toti cei familiarizati cu realizarile lui Kim, insa e ceva care te captiveaza. Teroarea lui, auto-acuzarea si cainta ofera o introspectie a unui suflet rascolit.

Pentru criticul de film de origine romana Dan Fainaru (foto), “Arirang” e “un tur de forta ce stimuleaza interesul, un experiment ciudat al unui cineast in criza intrebandu-se pe sine intrebari cruciale despre propria persoana, despre profesia sa si despre realizarile din trecut intr-o maniera care mai mult ca sigur decupleaza audienta generala dar pe care ar trebui ca fiecare scoala de film sau festival din lume sa o atinga. Daca tot ceea ce Kim Ki-duk spune in acest film e o reflectie spontana, sincera a unei constiinte tulburate sau un scenariu gandit cu multa atentie, probabil nu vom sti niciodata. In orice caz, nu e nici o indoiala ca intrebarile sunt mai mult decat valide si trebuie sa fie adresate de oricine se considera pe sine un artist onest”.

De partea cealalta a baricadei, intr-un interviu-eveniment dat de Kim Ki-duk, regasim esenta a ceea ce a stat la baza acestui documentar surprinzator. Iata ce declara acesta in aprilie 2011: “O actrita a fost la un pas de moarte in timpul filmarilor pentru «Visul». In scena sinuciderii, actrita ramasese atarnata si nimeni nu intervenea. Din fericire, lasasem o scarita de 50 cm dedesubt, pentru orice eventualitate. Daca nu as fi urcat scarita aceea dintr-un salt si nu as fi desfacut legatura… M-am simtit complet pierdut pentru o vreme si am plans fara ca nimeni sa stie. Acel moment de care nu vreau sa imi mai amintesc niciodata m-a facut sa ma uit retrospectiv la cele 15 filme pe care le-am facut intr-o frenezie de-a lungul celor 13 ani de cariera cinematografica. Filmele…
In plina creatie cinematografica, frumoasa si
totusi cruda, chinuitoare si totusi intensa,
trista si totusi dulce, nu mi-a pasat deloc de
viata mea. Si pe cand spuneam povestile tumultoase ale lumii cu mai multa forta, mai multa durere, mai multa disperare si mai multa cruzime, toate acele emotii m-au infectat pana la urma ca niste virusi. Depasisem orice limita si devenisem cea mai trista fiinta de pe pamant, delirand ca manipulez lumea. In acel moment… Nu am putut face nimic. Filmele mele rezultau din complexele mele de inferioritate.

Arirang…
Trimite-ma peste dealul Arirang
Arirang…
Urci, cobori…
Cand trist, cand prea bucuros…
Cand ranit, cand fericit…
Facand asta, facand aia…
Tot ce simtim in viata noastra…

Oamenii fara numar pe care i-am intalnit in timp ce faceam filme… Relatii umane care par sudate pentru totdeauna, dar care se rup ca niste servetele… Ranile adanci cu care m-am ales si pe care le-am pricinuit celor care m-au parasit asa… Suntem legati unii de altii prin iubire, pasiune, ura si dorinta de a ucide… Dupa mine, despre asta e vorba in «Arirang»… Nu regret faptul ca mi-am petrecut viata facand filme si imi dau seama ca nu pot trai fara filme. Vreau sa trec prin viata facand filme…

«Arirang» e un film despre Kim Ki-duk, interpretand 3 roluri intr-unul. Prin «Arirang» am trecut peste un deal din viata mea. Prin «Arirang» am inteles fiintele umane, am multumit naturii si mi-am acceptat viata asa cum e. Acum suntem… Pe acest pamant unde ne pandesc dorintele, in lumea fantomelor unde ne pandeste amaraciunea, in lumea imaginara unde ne pandesc visele, fara inceput si fara sfarsit, innebunind incetul cu incetul. Ce este aceasta afectiune care dainuie desi totul in jurul meu se naruie? Se tine de crestetul capului meu si imi incearca emotiile. Se ascunde adanc in inima mea, punandu-mi la incercare compasiunea. Daca nu le-as fi daruit inima, i-as fi sters din amintirea mea ca raufacatori. Dar le-am daruit-o, si acum nu mai pot sa-i vad decat ca pe niste nemernici, pana la sfarsitul zilelor mele.

Ah… Arirang. Prea bine, hai sa ne ucidem unii pe altii fara mila, in inimile noastre, pana cand vom muri. Chiar si azi ma abtin dupa cum ma infurii. Rad dupa cum sunt gelos, iubesc dupa cum dispretuiesc. Si iert dupa cum tremur de dorinta de a ucide. Asteapta, ma voi ucide pe mine, cel care isi aminteste de tine.”

Articol realizat de SEGA, in colaborare cu cris999 – asiacinefil.com

“Bruce Lee, My Brother” prezinta perioada adolescentei rebele a viitorului superstar petrecuta in Hong Kong pana la plecarea lui spre Statele Unite la varsta de 18 ani, cu doar 100 de dolari in buzunar. Tatal lui Bruce Lee era un popular interpret de opera in limba cantoneza ce obisnuia sa faca turnee prin intreaga lume, luandu-si familia cu el. Asa se face ca Bruce Lee s-a nascut in 1940 in San Francisco, in timpul escalei familiei in Statele Unite. Familia Lee s-a mutat inapoi in Hong Kong la doar cateva luni dupa ce japonezii au invadat China, traind 3 ani si 8 luni sub ocupatie straina. Contactul cu lumea filmului a fst rapid, pentru Bruce, acesta aparand la varsta de un an in “Golden Gate Girl” in rolul unui prunc. A cunoscut celebritatea la doar 9 ani, aparand in filmul “The Kid” cu numele de scena Lee Xiao-long )in traducere “Micul Dragon”). In anii adolescentei nu a fost un elev in mod deosebit bun la scoala, insa a fost respectat ca actor-copil care aparuse deja in mai multe filme. In anii tineretii il regasim o fire rebela, mereu implicat in luptele de strada din Hong Kong. Iis petrecea de obicei timpul in ceainariile chinezesti impreuna cu prietenii sai, Kong si Unicorn, si acestia actori-copii care mai tarziu vor aparea alaturi de el in “Fist of Fury” si “Way of the Dragon”. Modul lui recalcitrant de a fi l-a adus de multe ori in bucluc, inclusiv cu politia, in special datorita numeroaselor incaierari cu strainii din (pe atunci) colonia britanica Hong Kong.

Dincolo de latura de baiat dur, Lee a avut si o latura romantica, escapadele sale amoroase nefiind la fel de pline de succes ca luptele din strada. S-a indragostit pana peste cap de o anume Pearl, pentru a realiza ulterior ca amicul lui Kong avea aceeasi pasiune ca si el pentru ea. In acelasi timp, o alta fata, Man-man, s-a indragostit de el si il dorea ca partener de dans intr-un concurc de dans latino. In loc sa accepte oferta, Bruce a intrat in competitie avandu-l ca partener… pe fratele sau, Robert, reusind sa castige impreuna marele premiu !

Bruce Lee a inceput sa studieze Wing Chun, si a gustat din primul sau triumf “public” in momentul in care a invins un boxer caucazian intr-un turneu, cu indemanarea sa in materie de kung-fu. In ajunul triumfului sau, a aflat ca bunul lui amic Kong a devenit un dependent de opiu. Acest lucru l-a facut sa se decida sa il infrunte, impreuna cu Unicorn, pe lordul drogurilor din Hong Kong chiar in vizuina lui. Acest lucru l-a transformat intr-un vanat, atat triadele cat si politistii corupti ce-l doreau dupa gratii fiind pe urmele lui. Pentru a-i salva viata, tatal lui Lee nu a avut de ales decat sa-l trimita in San Francisco, in vederea continuarii studiilor. Iar de aici, restul e istorie…

Tony Leung Ka-Fai si Christy Chung interpreteaza in film rolul parintilor lui Lee. Povestea este inspirata din viata lui Bruce, insa nu lipsesc din film scenele spectaculoase care vor face deliciul iubitorilor filmelor de arte martiale. Premiera in cinematografe va fi pe 25 noiembrie 2010, cu 2 zile inainte de ziua in care daca ar mai fi trait, Bruce Lee ar fi implinit 70 de ani. Mai mult ca sigur “Bruce Lee, My Brother” este doar inceputul unei perioade in care vor aparea mai multe filme dedicate megastarului, in urmatorii 2 ani personajul Bruce Lee urmand a aparea in ceea ce se doreste incheierea trilogiei dedicate lui Ip Man. Acest film doar va pregati terenul pentru ceea ce va urma.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Doua filme japoneze au fost nominalizate in acest an in competitia pentru “Leul de Aur”, premiul ce rasplateste cea mai buna productie a anului. Este vorba de “Norwegian Wood”, productia regizorului vietnamez de origine franceza Tran Anh Hung, inspirata din bestseller-ul omonim al romancierului japonez Haruki Murakami, in care au fost distribuiti actori japonezi de prima mana precum Ken’ichi Matsuyama si Rinko Kikuchi. Adaptand romanul scanteietor al lui Murakami la melancolia romantica a melodiei formatiei Beatles care da titlul filmului, “Norwegian Wood” este o poveste pasionanta despre nostalgie, pierderea si trezirea la viata a sexualitatii. Prieteni din copilarie, Watanabe si Naoko se reintalnesc in 1969 in Tokyo, fiind elevi la acelasi colegiu. Prietenia lor revine de actualitate, insa amandoi sunt macinati de o tragedie din trecut despre care se feresc sa vorbeasca. Erau anii unui Tokyo efervescent sub aspect politic, iar Watanabe, deziluzionat de schimbarile sociale, e momit intr-o lume a libertatii sexuale. O cunoaste pe Midori, iar relatia cu aceasta ameninta prietenia renascuta cu Naoko, Watanabe fiind fortat sa aleaga intre pasiune si principii. “Norwegia Wood” ramane o poveste dulce-amara plina de frumusete si patos, apreciata la Venetia de critici deoarece reuseste sa aduca lumina trecerii nesigure a finite umane de la varsta inocentei la maturitate.

Cea de-a doua pelicula japoneza prezenta la Venetia a fost “13 Assassins”, un film epic despre samurai regizat de cunoscutul Takashi Miike. Este vorba de o pelicula in stilul celor cu samurai ale lui Akira Kurosawa, care imprumuta mult din “Cei 7 Samurai” al maestrului. Dar Miike nu este un traditionalist sau un regizor care sa-si manifeste in peliculele sale respectul pentru vechea garda, astfel ca pentru fanii lui nu va fi o surpriza sa constate satira si rasturnarile neasteptate de situatie, in special in finalul peliculei. Filmul, practic, porneste de la tema clasica din “Cei 7 Samurai”, insa prin doua metode distincte. Daca Kurosawa de obicei ezita sa prezinte masacrul sangeros al samurailor (sfarsitul lui Sanjuro e poate singura exceptie), Miike, se stie, e inclinat spre redarea laturii violente, sangeroase, a luptelor dintre samurai. Din acest punct de vedere, scenele de o violenta necenzurata vor confirma inclinarea regizorului din celelalte filme ale sale spre actele violente sis pre redarea lor realista. Spre deosebire de un “Zatoichi” modern al lui Kitano, efectele speciale in redarea sangelui sunt realizate intr-un mod mai degraba realist decat stilizat. Pe de alta parte, Miike e mai putin indragostit de vechile traditii japoneze si de codul bushido al luptatorilor precum era Kurosawa. “13 Assassins” demonstreaza frumusetea unei culturi ce gaseste nobletea in sfarsitul violent. Nu exista respect pentru traditie, cei 13 asasini recurgand la metode neortodoxe pentru a-si invinge inamicii si a supravietui, departe de codul samurailor lui Kurosawa. Critic la adresa traditiilor, Miike isi construieste filmul astfel incat acestea sa fie observate cu acuratete. Ritualul sinuciderii – hara-kiri – este redat pana in cel mai mic amanunt intr-un mod aproape poetic al unui “poem al mortii” pe care samurai l-ar compune. Toate acestea au facut din “13 Assassins” un film bine realizat ce merita sa fie prezent in competitia festivalului. Din pacate pentru Miike, acesta eusit sa reediteze succesul compatriotilor sai Akira Kurosawa (“Rashomon”) si Takeshi Kitano (“Hana-Bi”, care au castigat in perioade diferite de timp Marele Premiu si premiul pentru Cel mai bun film.

Filmul surpriza al competitiei a fost considerat, de critici, “The Ditch”, o co-productie Hong Kong/Belgia/Franta regizata de Wang Bing. La sfarsitul anilor ’50, mii de cetateni chinezi acuzati de a se fi opus regimului comunist, au fost deportati in lagarul Jiabiangou, in vestul Chinei, in inima desertului Gobi. Ca urmare a epuizarii fizice in urma muncii fortate, a climei extreme si oscilante din desert si a lipsei de mancare, multi dintre acfestia au pierit peste noapte in gropile in care se culcau. Filmul rescrie destinul acestor nefericiti, fiind o inlantuire de povesti dure despre conditia umana. Bazat pe experienta reala a celor ce au trecut prin aceasta situatie, demonstrand talentul sau de documentarist, Wang Bing reuseste o reconstituire dramatica a unui episod putin cunoscut din istoria recenta a Chinei.
In afara filmelor amintite, Asia a fost reprezentata de o multime de pelicule, atat in competitie cat si in afara ei. Astfel, Coreea de Sud a fost prezenta cu doar 2 filme, in sectiunea “Orizinturi”, este vorba de pelicula apreciatului regizor Hong Sang-soo, “Oki’s Movie”, si de “Anti Gas skin” al regizorilor Kim Gok si Kim Sun. Japonia a fost reprezentata in aceeasi sectiune “Orizonturi” de alte 2 pelicule: “Cold Fish” a lui Sion Sono si “The Mechanism of Spring” a lui Atsushi Wada. In afara competitiei, Miike a fost prezent cu 2 filme: “Zebraman” si “Zebraman 2”, in timp ce Takashi Shimizu a revenit in prim plan cu “The Shock Labyrinth: Extreme”. Clara Law a reprezentat Hong Kong-ul la sectiunea “Orizonturi” cu “Red Earth”, in timp ce in afara competitiei fratii Pang au prezentat noul lor film, “The Child’s Eye”, iar Andrew Lau filmul “Legend of the Fist: The Return of Chen Zhen”. China a avut un film in competitia pentru “Leul de Aur”, este vorba de “Detective Dee and the Mistery of the Phantom Flame”, mult asteptatpul film al lui Tsui Hark, 3 filme la “Orizonturi” (“Crust”, “Reconstructing Faith”, “21 Grams”), iar in afara competitiei – “Space Guy”, “Showtime” si un alt film mult asteptat, “Reign of Assassins” al lui John Woo. Thailanda a fost si ea prezenta cu 2 filme: “Four Seasons” si “Woman I”. Bangladesh a fost reprezentat la “Orizonturi” de pelicula 720 Degrees”, Israel de filmul “Out”, in timp ce India a avut 2 filme in afara competitiei: pelicula lui Anurag Kashyap, “That Girl in Yellow Boots” si filmul lui Mani Ratnam, “Raavan”, atat in versiunea hindi cat si in cea tamila.
In acest an, “Leul de Aur” pentru Cel mai bun film a revenit peliculei “Somewhere” regizata de Sofia Coppola (mezina celebrei familii Coppola ce l-a dat pe genialul regizor), iar criticile nu au incetat sa apara dupa incheierea festivalului, gurile rele punand acordarea acestui premiu pe seama prezentei lui Tarantino ca presedinte al juriului. Leul de Argint pentru Cel mai bun regizor a revenit lui Alex de la Iglesia pentru “Balada triste de trompeta” (film ce a castigat si premiul pentru Cel mai bun scenario), iar Premiul Special al Juriului a revenit unui film polonez, “Essential Killing”.

Articol realizat de cris999 – www.asiacinefil.com

Criza s-a incheiat, insa amenintarile actorilor ridica serioase semne de intrebare asupra sistemului de externalizare a serviciilor de productie de seriale. Bazele sale au fost puse in 1991, cand posturile de televiziune au inceput sa apeleze la companii specializate in recrutarea de actori, instruirea lor si punerea acestora la dispozitia realizatorilor, contra cost, in baza unui contract preexistent. Expertii in aceasta industrie sunt de parere ca de cand a izbucnit criza economica mondiala in 2008, sistemul a avut de suferit; bugetele alocate productiilor pentru televiziune au intrat in declin pe fondul scaderii exportului de k-drame si a cresterii numarului serialelor vandute la preturi excesiv de mici.

Saptamana trecuta, Uniunea Artistilor Coreeni a tinut o conferinta de presa la sediul MBC, la care au fost prezenti liderul sindicatului si 20 de actori. Acestia au sustinut ca cele 3 canale principale de televiziune (MBC, SBS si KBS) datoreaza actorilor 4,37 bilioane de woni pentru prestatia din luna iulie pana in prezent. Chiar inaintea conferintei de presa, sindicatul a terminat negocierile cu MBC. Cu toate acestea, actorii au spus ca nu vor participa la productia a 10 seriale programate pentru MBC si SBS. Situatia e mai complicata decat pare la prima vedere: in mod normal, sindicatul nu ar fi trebuit sa ceara banii posturilor de televiziune. Acestea au incheiat contracte cu companii de productie, astfel ca seriale precum “Sing the National Anthem” (KBS), “Iljimae Returns – Moon River” (MBC) si “Coffee House” (SBS) au fost produse de aceste companii de productie angajate de posturile de televiziune, actorii din respectivele seriale semnand contracte cu companiile de productie. Desi actorii au cunostinta de existenta acestui sistem, acestia au continuat sa blameze posturile de televiziune pentru lipsa banilor si pentru celelalte probleme. Principala acuza venita din partea sindicatului este ca posturile de televiziune ofera companiilor de productie bugete ridicole pentru a produce seriale, astfel incat ele sa obtina un profit cat mai mare din difuzarea lor, pe bani putini. Banii din reclame intra in buzunarul postului de televiziune, pe cand raportul dintre postul tv si compania de productie este reglementat la inceputul filmarilor, sumele de bani ce urmeaza sa le primeasca compania fiind stabilite dinainte si batute in cuie. “Dong Yi” era un serial oarecare, nimeni nu se astepta sa explodeze si sa fie lider pe piata pe durata difuzarii lui, si de aici frustrarea actorilor, care sa vad prinsi la mijloc intre profitul posturilor tv si intarzierea achitarii de catre acestea a ratelor restante din salarii catre compania de productie. Sindicatul a acuzat posturile tv de faptul ca nu au achitat decat 50-60% din costul de productie de aproximativ 200 milioane woni (170.000 dolari) pe episod de serial, iar de aici impasul companiilor de productie.

Reprezentantii MBC au incercat sa se apere, spunand ca nu este realist sa te astepti ca postul de televiziune sa monitorizeze toate tranzactiile financiare de care sunt responsabile companiile de productie. “Ca post de televiziune, e aproape imposibil sa controlezi toate tranzactiile referitoare la plati intre compania de productie si actori, sau problemele financiare care apar pe durata productiei”. Cat priveste refuzul actorilor de a se prezenta pe platourile de filmare, MBC a declarat ca e regretabil ca actiunile lor au interferat cu procesul de productie. Intr-un final, si KBS si SBS au ajuns la un compromis cu sindicatul actorilor, in aceasta saptamana, astfel ca temporar problema s-a rezolvat. Insa pe termen lung, aceasta revolta a actorilor este un precedent periculos care arata ca dupa declinul industriei coreene de film, criza economica mondiala pericliteaza si industria de productii pentru micul ecran. Principala consecinta ar putea fi scaderea numarului de seriale realizate intr-un an, putandu-se ajunge la nivelul anilor 2000-2005, cand inca nu se produsese boom-ul k-dramelor in lume.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Nu e pentru prima oara cand KBS a fost acuzat de faptul ca include oameni de televiziune proprii pe o lista neagra datorita ideilor politice si participarii la evenimente sociale. Interpretul Yoon Do-hyeon, ce gazduia un talk-show nocturn (“Love Letter”), si Kim Je-dong, ce a prezentat mai multe emisiuni cu mare audienta, precum “Star Golden Bell”, au fost amandoi concediati dupa ce au adus in cadrul emisiunilor lor un tribut raposatului presedinte coreean Roh Moon-hyun, exprimandu-si public opozitia fata de recentele politici guvernamentale.

In aprilie, Kim Mi-hwa a fost respinsa de o comisie KBS de la a nara un film documentar. Conducerea a spus, atunci, ca vocea ei nu se potriveste genului respective de documentar, insa imediat au aparut speculatii si zvonuri cum ca vederile sale in privinta chestiunilor sociale, destul de liberale, i-ar fi facut pe superiorii ei sa se simta inconfortabil in a colabora cu aceasta. In timpul sedintei, in minutele inregistrate pe caseta, un membru din staff se pare ca ar fi spus: “Nu-mi vine sa cred ca o persoana ce creaza atatea probleme lucreaza, inca, pentru KBS”.

Includerea actritei devenita om de televiziune pe lista neagra a KBS a incruntat multa lume, din moment ce Kim si-a inceput cariera prin KBS, ramanand una din cele mai populare persoane din show-biz-ul coreean din toate timpurile. Kim este cunoscuta si ca una din membrele fondatoare a “Gag Concert”, o emisiune tv de comedie si varietati ce exista din 1999 in continuu, si a initiat mai multe activitati filantropice ce au fost elogiate de public. O sursa din interiorul KBS a declarat unei publicatii: “Nu stiu daca exista o adevarata lista neagra. Insa e adevarat ca producatorii de emisiuni si directorii sunt prea intimidati pentru a angaja astfel de persoane”.

KBS a respins remarcile lui Kim si a declarat ca va lua contramasurile legale impotriva acuzatiilor. “E un zvon complet lipsit de ratiune. Incearca cumva sa defaimeze KBS ?”, a declarat purtatorul de cuvant al KBS. Cert este ca Kim Mi-hwa s-a prezentat in zilele trecute la politia din Yeongdeungpo, pentru a i se pune unele intrebari. “Ma simt ca si o fiica care e data in judecata de propriii ei parinti”, a declarat aceasta intr-o conferinta de presa. “In mod repetat am spus celor de la KBS ca nu trebuie sa depuna o plangere in acest caz, si nu am dorit ca acest caz sa ia o asemenea amploare, insa am ajuns in acest punct”. Mesajul postat de aceasta pe contul ei de twitter, la inceputul acestei luni, a fost citit de peste 30.000 de persoane, fani ai ei in principal. In fata acuzelor cum ca KBS ar sustine partidele de opozitie, iar Kim ar fi ajuns pe lista neagra a postului de televiziune datorita orientarii sale liberale, KBS a solicitat o ancheta a politiei si anchetarea omului de televiziune Kim Mi-hwa pentru defaimare si pentru raspandirea de “informatii neverificate”. “Am scris mesajul de pe twitter pentru a intreba daca lista neagra a KBS exista, de fapt, si ar fi fost suficient ca KBS sa-mi scrie un singur cuvant ca nu exista. Insa ei au tras cu sageata in mine !”, a spus Kim. “KBS e special pentru mine deoarece am primit atata dragoste din partea fanilor dup ace am aparut in spectacolele lor de comedie… Am facut publica aceasta problema pentru ca credeam ca am dreptul sa intreb conducatorii postului de ce nu pot sa-mi continui munca pe mai departe”.

Pana in iulie 2010, exista un total de 18 persoane care sunt interzise a aparea pe post din varii motive, a anuntat KBS. Printre aceste persoane se numara comediantul Kwak Han-gu, ce a fost condamnat pentru furt din masina in 2009, si cantareata Lee Sang-min, despre care s-a descoperit ca detinea un site de jocuri de noroc ilegale. Consumul illegal de droguri este motivul comun de interzicere a aparitiei pe post. Actorul Joo Ji-hoon, actrita Ko Ho-kyeong si modelul Yo Hak-yeong sunt printer cei interzisi din acest motiv. Pe lista mai apar si 2 nume neasteptate: actorii Lee Kyeong-yeong si Song Yeong-chang. Lee Kyeong-yeong a fost arestat pentru trafic si exploatare de minori, insa in 2002 s-a ridicat orice acuzatie la adresa lui de catre autoritati. Cu toate acestea, actorul continua sa figureze pe lista persoanelor interzise pentru KBS. Song Yeong-chang a aparut in mai multe filme (inclusiv in recentul “Blades of Blood”), dupa ce a fost inchis pentru viol, insa a ramas interzis pe amintitul post tv.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

In recentul serial de weekend “Assorted Gems”, Michael Blunck a interpretat rolul principal, acela al unui student american ce doreste sa devina calugar in Coreea. Spre deosebire de alti actori straini sau pe jumatate coreeni care trebuie sa depuna eforturi sustinute pentru a-si demonstra cunostintele de limba, pe ecran, Blunck nu a avut nici o problema in a-si arata coreeana fluenta pe durata serialului. Acesta a trait in Coreea timp de 10 ani, si desi nu a mai jucat inainte in vreun film, prezenta lui scenica agreabila a conribuit la popularitatea serialului.
Prezenta in crestere a actorilor americano-coreeni ce incep sa interpreteze roluri tot mai importante in seriale de prima mana din Coreea este evidenta poate cel mai mult in serialul pe teme medicale “Jejoongwon”, ce a inceput sa fie difuzat pe la mijlocul lunii ianuarie a acestui an. Serialul, numit astfel dupa primul spital modern infiintat in 1885, prezinta mai multi misionari cu pregatire medicala proaspat sositi in Joseon-ul sfarsitului de secol XIX. In serial sunt zugravite episoade interesante ale intalnirii vechii culturi coreene cu noua cultura venita dinspre Occident, in special in domeniul medicinei. Rolul unor misionari cu pregatire medicala precum Horace Newton Allen (1858-1932) si Jogn W. Heron (1856-1890) e interpretat de Sean Richard si Ricky Lee Neely (Ricky Kim), amandoi din Statele Unite si pe jumatate coreeni.
           Sean Richard, a carui mama e coreeana, si-a luat licenta in actorie si si-a construit o cariera ca actor pe scena teatrelor din New York. “Vreau sa sparg prejudecata cum ca actorii de peste hotare trebuie sa fie pur si simplu doar aratosi si inalti”, a spus Richard intr-un interviu. Acesta a castigat rolul lui Allen in urma unei preselectii la care au participat inca 100 de actori. Acesta a recunoscut ca nu vorbea fluent coreeana, insa a juca un rol in coreeana s-a dovedit mult mai greu decat credea initial. In cele din urma s-a obisnuit sa filmeze pana seara tarziu in noapte. In Coreea, una din greutatile de a interpreta un rol este data de orele lungi de asteptare pana la filmarea scenei in cauza, deseori sub presiunea intarzierii si lipsei timpului ca urmare a programului strict de filmare. Este o realitate la care actorii straini trebuie sa se adapteze din mers. “Lucrez pana tarziu, iar apoi beau un soju alaturi de echipa de filmare. Cred ca asta e partea distractive la o productie de televiziune in Coreea”, a spus Richard. “Exista un simt al colegialitatii la locul de munca, iar adunarea de la sfarsitul zilei, dupa o munca epuizanta, alaturi de colegii tai, in loc sa mergi acasa, e un lucru care cred ca incepe sa-mi placa”, a concluzionat acesta.
Ricky Lee Neely (Ricky Kim) e un manechin in viata de zi cu zi, si a mai aparut in roluri minore in alte seriale coreene de televiziune, precum “On Air” sau in spectacole de varietati. Acesta a atras atentia dupa ce anul trecut s-a insurat cu actrita Ryu Seung-joo, multi vazandu-l un al doilea Daniel Henney al cinematografiei coreene. “E bine sa vad ca nu sunt singur in incercarea de a-mi construe o cariera in actorie in Coreea”, a spus Neely intr-un interviu, exprimandu-si dorinta ca publicul sa vada in el si altceva decat fizicul lui atragator.

Mai multi actori din strainatate se asteapta sa isi faca aparitia in industria coreeana de film, in special in cea a serialelor de epoca. Si totusi, nu toti reusesc sa se impuna. Exista si actori care nu au radacini coreene si care incearca sa se afirme mai mult sau mai putin cu succes (sau intentie) in productii coreene. Exista un caz celebru a doi actori amatori, David Anselmo si Clinton Morgan, ce au aparut in blockbuster-ul din 2006 al lui Bong Joon-ho, “The Host”. Morgan, un australian, avea viza de sedere in Coreea ca professor de engleza angajat de Universitatea din Suwon, in timp ce Anselmo, un canadian, avea viza de sedere ca turist pe 90 de zile. Conform articolului 20 din Legea Imigratiei din Coreea, acestia au fost acuzati de statul coreean de incalcarea prevederilor acesteia, mai exact a faptului ca inainte de a se angaja in alte activitati decat cele specificate in viza de sedere, aveau obligatia de a solicita permisiunea autoritatilor. In consecinta, acestia au fost expulzati din Coreea, iar in cazul neplatii unei amenzi de 1 milion de woni, nu mai putea reveni in aceasta tara pe o perioada cuprinsa intre 3 si 5 ani.
Dupa cum se poate vedea, Hallyu inseamna, in ziua de azi, si globalizare. Oricine este prins in acest current si face cinste Coreei, poate deveni vedeta peste noapte in intreaga Asie. Cu o conditie: sa respecte legislatia in vigoare. Si sa fie si cat de cat talentati. Altfel totul nu poate fi decat o frumoasa aventura trecatoare sub umbrela primitoare a Hallyu.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Anul acesta a fost in mod particular unul plin pentru Shibasaki. In primele luni s-a aflat intr-un tur national ca interpreta de muzica pop, insa deseori a trebuit sa combine datele concertelor cu aparitii inapoi in Tokyo pentru a promova 2 filme in care apare: “Recent am avut cate zile pline. Fiecare zi pare a aduce o noua provocare”, a spus actrita recent cu ocazia promovarii unui laptop 3D Fujitsu. Cu aceasta ocazie, Shibasaki nu si-a ascuns uimirea la vederea imaginii ei in 3D: “E prima oara in viata mea cand vad secvente cu mine in 3D. Uau e tot ce pot sa spun”, a adaugat Shibasaki. “E de-a dreptul uimitor ce face 3D filmelor. Lucruri simple precum un avion de hartie zburand spre tine sau petalele unei flori plutind in aer sunt minunate.”

Nascuta in Tokyo, Shibasaki a debutat in lumea show-biz-ului la varsta de 14 ani, in reclame pentru televiziune. Publicul occidental o cunoaste in principal din rolul ucigasei sexy cu sange rece din “Battle Royale” (2000) si din interpretarea premiata a unei fete japoneze indragostite de un baiat coreean in drama din 2002 “Go”. Quentin Tarantino insusi i-a propus un rol in “Kill Bill” – rolul Yuki Yubari, sora geamana a lui Gogo Yubari -, insa Shibasaki a trebuit sa renunte la acest rol datorita programului incarcat. In prezent, aceasta participa la proiectul “Ooku”, o istorie alternative a Japoniei medievale in care o boala necunoscuta omoara majoritatea populatiei masculine, ajungandu-se la o societate matriarhala in care la 4 femei reverenea un barbat. Shibasaki o interpreteaza pe femeia sogun Yoshimune, care are un harem de barbati aratosi cunoscut sub numele “Ooku”. Gilmul, in care apare si membrul formatiei ARASHI Kazunari Ninomiya, se va lansa in Japonia pe 1 octombrie.

“E o perspectiva inedita a istoriei Japoniei”, a spus Shibasaki. “Cu un numar atat de mic de barbati, a gasi partenerul potrivit devine o chestiune serioasa, mai serioasa chiar decat in societatea noastra moderna. De fapt, povestea este o privire sumbra a ceea ce societatea ar putea deveni in cazul in care numarul nasterilor continua sa fie in declin”, a spus actrita legat de cel mai nou film al ei. Dup ace filmarile s-au incheiat, Shibasaki a spus ca isi va lua o scurta pauza pentru a-si reincarca bateriile in cariera muzicala. De cand si-a lansat cariera in domeniul muzicii, in 2002, aceasta a inregistrat mai multe hituri pop, intre care “Tsuki no shizuku”, “Hito Koi Meguri” si “Lover Soul”, si a organizat concerte in Japonia sub forma unor turnee in tara din anul 2007.

Cand nu lucreaza, lui Shibasaki ii place sa se relaxeze acasa. Ea spune ca ii place sa gateasca, dupa ce si-a exersat talentul culinar anul trecut in timp ce filma la “Shokudo Katatsumuri”, in care interpreta o femeie ce se intoarce in orasul ei natal dupa un incident cu prietenul ei indian, si isi deschide un mic restaurant. “Specialitatea mea e <<ehomaki>>”, a spus aceasta, referindu-se la un fel de sushi preparat din 7 ingrediente “norocoase”. Acesta e consumat in mod traditional de Setsubun (3 februarie) si se spune ca aduce noroc. Muzica nu e, nici ea, niciodata departe de Shibasaki: “Mereu imi vin idei pentru versuri de melodii si-mi tin carnetelul in apropiere. In prezent, imi iau laptopul cu mine pretutindeni pentru ca am o multime de versuri scrise de mana scanate pe hard”, a spus aceasta. Privind inspre viitor, Shibasaki spune ca are un tel neobisnuit: i-ar placea sa fie in stare sa inteleaga mai bine… animalele. “Nu ar fi haios sa poti comunica cu un cal in timp ce il calaresti ?”, a glumit aceasta.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Coreenii au trait mult timp sub influenta confucianismului. Recent, asiacinefil a prezentat un serial (Amnok River Flows) care reflecta momentul transformarii societatii coreene dintr-una cu solide traditii confucianiste intr-una moderna, sub impulsul schimbarilor politice de la inceputul secolului XX aduse de ocupatia japoneza. In afara de gandire, obiceiuri si, in general, orice latura a societatii vechi coreene, confucianismul a marcat si relatiile dintre femei si barbati. Transformarea a durat decenii, iar reminiscente ale gandirii confucianiste se regasesc si astazi in societatea coreeana. Ca in urma cu decenii, parintii isi educa copiii recurgand la ideea confucianista ca “un baiat si o fata nu ar trebui sa stea impreuna pana nu ajung la varsta de 7 ani”. Totusi, astazi, Coreea, o tara odata extrem de conservatoare, a devenit mult mai deschisa in privinta sexului pre-marital. De asemenea, sarcinile pre-maritale sunt tot mai mult privite ca un fenomen social decat ca o problema sociala. In zilele noastre, cand un cuplu de celebritati anunta ca urmeaza sa se casatoreasca dar recunosc ca viitoarea sotie e deja insarcinata, raspunsul pe care il primesc din partea publicului nu mai este unul negativ, inclinand chiar spre unul pozitiv ! Insa cei care lucreaza cu adolescentii sunt tot mai ingrijorati de potentialele efecte negative ale acestei mode pentru tineri, multi dintre acestia luand ca model celebritatile si dorind sa devina la randul lor celebri. Conform unui studiu efectuat pe un portal web pentru copii in luna martie a acestui an, unul din doi elevi a raspuns ca doreste sa devina vedeta cand va fi mare.

Vedetele nu mai manifesta rezerve cand vine vorba de sexul pre-marital. Jang Dong-gun si Ko So-young sunt doar 2 celebritati care recent au tinut prima pagina a ziarelor cu nunta lor, si care s-au casatorit anuntand ca viitoarea sotie va fi si o viitoare mamica. Cand cei doi s-au casatorit acum aproximativ o luna si jumatate, Ko era deja insarcinata in luna a cincea. Un alt cuplu din show-biz-ul coreean, Yang Hyun-suk, presedintele YH Enterteinment si Lee Eun-joo, membra unei formatii de fete desfiintate (Swi.T) planuieste sa faca nunta. Lee, care e cu 12 ani mai tanara decat viitorul ei sot, e insarcinata in luna a 4-a. Cantaretul Tablo si actrita Kang Hye-jeong s-au casatorit in octombrie 2009, insa deja asteptau un copil. “Desigur, nimeni nu poate arata cu degetul catre o celebritate ce ramane insarcinata inaintea casatoriei. Insa atmosfera sociala in cadrul careia se inscrie acest lucru e una pasiva si permisiva, ceea ce arata ca ceva s-a schimbat in mentalitatea coreenilor”, a declarat Lee Ji-hwan, seful unei organizatii non-profit ce organizeaza tabere pentru scolari. “Si cum tot mai multe vedete isi anunta sarcina pre-maritala intr-o maniera deschisa, aceasta ofera tinerilor ideea gresita ca a avea un copil inaintea casatoriei propriu-zise nu e un mare lucru, sau ca insusi faptul de a nu avea o relatie de natura intima cu partenerul, inaintea nuntii, e un act de lasitate”.

De aceeasi parere este si Kim Hee-seok, un misionar ce raspunde de tineretul din cadrul unei biserici presbiteriene din Seul. El vede in acest fenomen o potentiala problema pentru tineri, despre care considera ca nu au apucat, inca, sa-si creeze propria lor idee despre dragoste si sex. Pentru a ridica aceasta problema, Hee-seok a organizat o zi a educatiei sexuale pentru tinerii ce frecventeaza amintita biserica. “Cu o luna in urma, una din tinere a venit la mine si mi-a spus ca nu intelege de ce biserica pune accentul pe ideea pastrarii virginitatii inaintea casatoriei”, a spus Kim. “Consider ca celebritatile au rolul de modele pentru tinerii din ziua de azi. Si, natural, ei isi imita modelele, atat in mod constient cat si in mod inconstient. Si de aici incep problemele. Adolescentii se afla in stadiul in care e greu sa ai idei sanatoase despre ce e corect si ce e gresit. De aceea efectul dezvaluirii frecvente de catre vedete a relatiilor lor pre-maritale e absolut si fatal”.

Singura intrebare care se mai pune, in acest context, este daca masurile luate de televiziunile coreene de cenzurare a anumitor scene din filme, cata vreme celebritatile isi pun viata pe tapet in cele mnai intime moduri pe copertile revistelor pentru adolescenti, isi mai au rostul. Si societatile occidentale au dezbatut la vremea lor aceasta problema, iar consecintele se vad analizand tineretul respectivelor societati si valorile la care acestia se raporteaza: eroi ai unor filme cu vampiri, “macho” cuceritori sau “papusi Barbie” ce viseaza la Feti-Frumosi. In definitiv, vedetele si idolii sunt cu totii o fantezie, rezultatul proiectiei unei imagini asupra asteptarilor unor tineri. Cand viata este vazuta trunchiat, prin ochii unui adolescent, asemenea idoli isi pot face usor loc in imaginatia oricui, devenind modele. Ramane de vazut  daca societatea ramane doar un cadru in care se consuma aceste fantezii sau are puterea de a fi un factor activ in masura a calauzi tinerii pe drumul cel bun.

Intrebare: Care a fost cea mai mare dificultate cand s-a filmat ?
Sammo Hung: Nu a existat nici o problema. Toate scenele de actiune le-am lucrat bine inainte, astfel ca nu am intampinat nici o dificultate cand am filmat.

Intrebare: La un moment dat, unul din adversarii lui Ip Man foloseste un stil de lupta mai ciudat. Aceasta forma de lupta ce a accentuat mai mult posturile decat lupta practica in sine nu a riscat sa fie luata in deradere ?
Sammo Hung: Nici vorba. De fapt, fiecare exponent al kung-fu-ului are propriile mijloace de a aborda o lupta, si chiar daca lupta e pe o masa mica, acesta tot ii va da tarcoale. La inceput, se misca liber, dar dupa cateva miscari, Ip Man nu il lasa sa-si practice stilul asa cum adversarul il stie mai bine. Asta e mai mult de dragul efectului dramatic. Asadar, cand filmezi ceva, trebuie sa faci ca spectatorul sa simta ca nu a mai vazut ceva similar inainte. Cata vreme indraznesti sa filmezi in acest fel, sa lupti in aceasta maniera, toata lumea va fi multumita si va accepta situatia. Duelul dintre mine si Donnie Yen a luat 8 zile de filmari, si totul a mers foarte lent si linistit. Eram amandoi prinsi de cablurile de siguranta, iar cand masa se inclina, asistentii ne sustineau sa nu cadem de pe ea. Donnie Yen si-a mentinut vitalitatea si forma fizica la nivel maxim.

Intrebare: Ma tem ca actiunea din Ip Man 2 e mult mai agresiva ca in prima parte.
Sammo Hung: Ceea ce am gandit drept scene spectaculoase e in functie de ceea ce urmarea regizorul, de ceea ce mi-a spus ca vrea. Eu doar m-am gandit la acest lucru si am adaptat la situatie. Cel mai important e sa fii adanc implicat in drama personajelor, altfel, oricum ai lupta, spectatorul nu va simti nimic. Boxul occidental e mai greu de pus in scena deoarece e limitat la cateva miscari, si totul depinde de scena in cauza. De aceea pe ring veti vedea doar scenele pregatitoare din kung fu, obiceiurile specifice acestui stil de lupta. In boxul occidental asa ceva nu exista.

Intrebare:  Liu Chia Liang (celebru cascador din anii ’70-80) a spus ca Wing Chun-ul folosit de Ip Man nu este autentic. A fost cumva modificat ?
Sammo Hung: Totul a fost modificat. Un film e ceva artistic. Liu Chia Liang a spus ca-i pare rau, ca lucreaza la filmul lui Wong Kar Wai “The Great Master” si ca nu poate da sfaturi, asa ca a trebuit sa-mi fac “temele de casa” de unul singur.

Intrebare: In comparatie cu anterioarele filme ce implicau Wing Chun, ca de exemplu “Warriors Two”, scenele de arte martiale sunt substantial diferite. Lovitura inlantuita din “Ip Man” nu a mai fost vazuta vreodata.
Sammo Hung: Vremurile s-au schimbat, iar Ip Man e mai aproape de timpurile prezente cu mai putin de un secol, nu ? In timp ce Leung Tsan apartinea unei perioade anterioare cu 200 de ani. In consecinta, si felul de punere in scena al artelor martiale e abordat diferit. Donnie Yen m-a ascultat in totalitate, e un actor desavarsit. Oricine ar fi trebuit sa-l infrunte pe Donnie Yen ar fi putut-o face. Si Donnie Yen, si Wilson Yip [cu care Sammo Hung a colaborat deja la 3 productii etichetate de criticii de film “triunghiul de fier”] sunt niste persoane minunate, parteneri de lucru deosebiti, si sper ca voi mai lucra din nou cu ei.

Intrebare: Ati spus ca “Ip Man 2” va fi ultima dvs aparitie intr-o scena de lupta pe ecran ?
Sammo Hung: Nu. Daca voi da peste un scenariu bun, care are un rol desavarsit, ma voi mai lupta, inca, pe ecrane.

 Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Partea 1 a interviului o puteti gasi AICI

In cel mai recent film in care a fost distribuit, “Ip Man 2”, Sammo Hung a avut o prestatie de exceptie, la care multi nu se mai asteptau data fiind varsta actorului (58 de ani) si forma sa fizica. Putini stiu, insa, conditiile in care a trebuit sa lucreze actorul la acest film si momentele dificile prin care a trecut din cauza filmarilor. In interviul ce urmeaza, actorul a acceptat sa dezvaluie culisele implicarii sale in filmarile de la “Ip Man 2”.

Intrebare: Am auzit ca v-ati ranit in timpul filmarilor, dar ca ati insistat sa continuati filmarile. A fost ceva serios ?

Sammo Hung: Da, am continuat sa particip la filmari dupa ce am fost ranit. Se poate spune ca a fost ceva serios, sau ca a fost ceva minor, nu conteaza. Darren Shahlavi [actorul care in film a interpretat luptatorul britanic care sfideaza o intreaga natiune] nu a indraznit sa ma loveasca, initial. Dar l-am constrans sa loveasca, insa si asa continua sa se abtina si sa dea inapoi, astfel ca rezultatul nu a fost foarte bun, si a trebuit sa facem o multime de duble. In cele din urma, m-a lovit cu toata puterea, si m-am prabusit. Am lesinat, eram plin de sange in nas si pe gura, nu puteam vorbi deloc. Apoi am continuat sa filmam inca 5 ore, inainte sa fiu dus degraba la spital si sa ma aleg cu 4 copci pe fata. Rotula mi-a fost si ea ranita, inca nu s-a refacut pe deplin.

Intrebare: V-ati obisnuit cu asta ?

Sammo Hung: Nu chiar, dar trebuie sa termini ce incepi, decat sa ii tii in loc pe toti.

Intrebare: Care este starea sanatatii dvs, a inimii dvs ?

Sammo Hung: Acum sunt bine, dupa ce am fost supus interventiei chirurgicale.

Intrebare: “Ip Man 2” reflecta conditia fratiilor artelor martiale in Hong Kong, cum e clanul Hung, dar si colectarea taxelor de protectie. Aceste lucruri erau reale ?

Sammo Hung: Jumatate reale, jumatate fictiune. Eram sub controlul britanicilor, si trebuie sa colectam taxe de protectie in numele lor. Ei ne-au subjugat, astfel ca pe atunci existau o multime de revolte, insa, totusi, nimeni nu a indraznit sa se ridice ferm impotriva lor. Asadar, aceste lucruri se arata in film pentru ca au fost o povara ce au apasat pre amult timp asupra noastra.

Intrebare: Dar faptul ca Donnie Yen (Ip Man) a deschis o scoala de arte martiale in Hong Kong si a trebuit sa infrunte provocarea celorlalte clanuri ?

Sammo Hung: In realitate, existau astfel de reguli nescrise; multi ar fi venit sa te provoace, insa nu era o treaba atat de elaborata ca in “Ip Man 2”. Fara indoiala exista o asemenea traditie.

VA URMA

Articol realizat de cris999 (c) www.asiacinefil.com

“Poetry” este cel mai nou film al apreciatului regizor coreean Lee Chang-dong. Apreciat ca regizor, scenarist si romancier, Chang-dong a castigat numeroase premii pentru filme ca “A Single Spark”, “Green Fish”, “Peppermint Candy”, “Oasis” sau “Secret Sunshine”; practic fiecare film al sau, cu exceptia productiei de debut, reprezentand un film de succes, premiat in Coreea sau peste hotare. De aceasta data, “Poetry” aduce in prim plan povestea unei visatoare de 66 de ani, Mi-ja, interpretata de actrita-veteran Yoon Jung-hee. Imbracata in haine inflorate, aceasta danseaza in imprejurimile oraselului in care locuieste, avand in minte doar poezie. Mi-ja este atat mama cat si bunica, sustinandu-se atat pe sine cat si pe nepotul ei, lucrand ca menajera si asistenta pentru un vecin bolnav. Intr-o zi, ea se hotaraste sa tina cursuri de poezie in caminul cultural al oaraselului, si incearca sa creeze ceva frumos. Dar pe masura ce lucrurile avanseaza, constatam ca visele lui Mi-ja sunt doar o iluzie fara acoperire in realiatea in care traieste. Lucrurile se complica cand afla ca nepotul ei a fost implicat intr-un caz de viol al unei colege de scoala care ulterior s-a sinucis.

Asemeni personajelor din filmele anterioare ale lui Lee Chang-dong, Mi-ja se confrunta cu sentimentul de vinovatie, cu o lupta dura pentru salvare si iertare. Din moment ce universul ii ofera fara incetare franturi brutale de realitate, ideea unui cerc de poezie incepe sa para tot mai mult un vestigiu al propriilor iluzii in lumea contemporana in care traieste. In “Poetry”, regizorul-scenarist Lee Chang-dong il poarta pe spectator in aceasta calatorie neplacuta, si indrazneste sa il intrebe pe acesta ce este irrelevant in aceasta era digitala pe care o traim cu totii. Ce ne impinge pe fiecare sa citim sau sa scriem poezii ? Care e legatura dintre poezie si frumos ? Filmul incepe si se incheie cu imaginea unui rau ce curge linistit, intr-o zi insorita. Cand apa incepe sa straluceasca in lumina razelor fierbinti de la amiaza, brusc, la suprafata ei apare corpul lipsit de suflare al tinerei eleve moarte, plutind pe raul linistit si tacut. In acel moment apare pe ecran numele filmului, scris cu litere rosii: “POEZIE”. In aceasta imagine de inceput de un paradox care taie rasuflarea, Lee gaseste o cale lirica de a transmite metafora intregii povesti, conectand imaginea indiscreta a mortii la ceea ce pare a fi doar o zi obisnuita din viata raului.

Intocmai acelui rau care curge linistit, indiferent la tragedia produsa, persoanele din viata lui Mi-ja sunt indiferente fata de moartea tinerei fete. Parintii elevilor ce au participat la violarea tinerei vorbesc de strangerea de fonduri pentru a-i plati familiei victimei ca si cum ar face o tranzactie bancara obisnuita. Cand Mi-ja pune o poza a fetei moarte pe masa din bucatarie, nepotul ei priveste o clipa poza iar apoi se intoarce inapoi la televizor. Intr-un final, Mi-ja scrie un poem, iar in timp ce il recita, se suprapune si se transforma in vocea fetei moarte. Prin aceasta, regizorul incearca sa sugereze ca Mi-ja si experientele fetei se contopesc intr-un lant universal. Cu toate ca viata lui Mi-ja nu invoca frumosul, dorul pe care aceasta il nutreste pentru poezie e cel care o face sa viseze. Poate ca frumusetea acestui film sta tocmai in aceasta cautare a lui Mi-ja.

Sfarsitul proiectiei. Creditele finale incep sa se deruleze pe ecran. 2.000 de oameni se ridica si aplauda entuziast. Lee Chang-dong si Yoon Jung-hee sunt recunoscatori si se apleaca in fata audientei in semn de recunostinta. Yoon, imbracata intr-o rochie traditionala coreeana, incepe sa lacrimeze in momentul in care aplauzele trec de 5 minute. Actrita, care avea 40 de ani de experienta in actorie, a trebuit sa treaca printr-o serie de critici – din fericire pozitive – cu acest nou film al ei, in care a demonstrat un profesionalism desavarsit si o timiditate nefireasca. Revenind pe ecrane dupa o pauza de 16 ani, actrita este felicitata de sotul ei, pianistul Baek Geon-woo. Verdictul juriului: “Poetry” nu a castigat Palme D’or, Yoon Jung-hee nu a castigat premiul pentru cea mai buna interpretare feminina, Lee Chang-dong nu a castigat premiul pentru Cel mai bun regizor, insa a reusit sa impresioneze multa lume prin povestea lui. Iar juriul a apreciat acest lucru, acordand scenaristului… Lee Chang-dong premiul pentru Cel mai bun scenariu. Scoala coreeana de film si-a demonstrat inca o data valoarea, la examenul anual dat la cel mai important festival european de film.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Bae Soo-bin (interpretul lui Chun-soo):

Intrebare: Nu cumva personajul Chun-soo are cel mai dificil rol sub aspectul efortului depus pentru interpretarea lui in diverse locatii ?

Raspuns: Cea mai dificila scena, pentru mine, a fost cea in care am cazut de pe stanca. In serial, scena prabusirii mele in gol dura doar 5-6 secunde, insa a trebuit sa refilmam scena pentru ca trebuia sa fiu filmat cazand in apa. Continuarea scenei, in apa, s-a facut pe platoul de filmare din Ilsan, in Magic Studio. Deoarece ceata nu s-a ridicat 2 zile, a trebuit sa ne cataram pentru a filma o scena suplimentara intr-o alta zi, stanca aflandu-se in varful muntelui. Asa ca ne-au luat 3 zile bune sa filmam acea scena de cateva secunde. A fost cel mai memorabil moment.

Intrebare: Ji Jin-hee (interpretul regelui Sukjong) a spus ca “Chun-soo e cel mai speriat de pasajele din scenariul sau”. E adevarat ?

Raspuns: Chiar si in scenele in care apar dupa ce am disparut, trebuie sa apar din apa. Insa steam la ce ma inham in momentul in care m-am decide sa accept personajul meu, asa ca mi-am golit mintea de orice in momentul in care am filmat scena.

Lee So-yeon (interpreta Doamnei Jang Hee-bin), Park Ha-seon (regina Inhyeon), Jeong Jin-yeong (Comandantul Suh)

Intrebare: Si actritele experimenteaza o multime de greutati pe platourile de filmare, cum ar fi abilitatea de a-si pastra machiajul pe durata intregii zile de filmare. Oboseala lor se reflecta si pe ecran.

Lee So-yeon: Pentru mine personal e cel mai putin solicitant serial la care am lucrat. Insa eu in mod normal nu dorm prea mult noaptea, si nu a trebuit sa filmez vreo scena peste noapte, asa ca e deranjant sa aud ca oboseala mea e reflectata pe ecran.

Park Ha-seon: Eu a trebuitb sa beau sub de dovleac si ghimbir doar pentru ca fata mea se umfla usor. De asta nu a apucat sa se umfle suficient incat sa imi creeze probleme.

Intrebare: Cum va petreceti cea mai mare parte a timpului liber aici, pe platourile de filmare ?

Lee So-yeon: E foarte placut pe platourile de filmare, iar timpul liber ni-l petrecem vorbind unii cu altii. E cel mai amuzant cand ne petrecem timpul impreuna.

Par Ha-seon: Eu de obicei dorm sau imi memorez replicile.

Jeong Jin-Yeong: Sa fiu sincer, filmarea in sine e cea mai dificila parte. Nimic nu e la fel de amuzant cu a te afla pe platourile de filmare. Imi place totul in a te afla pe platourile de filmare, mai putin filmarea in sine (zambeste).

Intrebare: 40 de episoade din “Dong Yi” au fost deja filmate. Care sunt gandurile dvs ajungand atat de departe ?

Lee So-yeon: La inceput mi-am facut destule griji. Cred ca e din cauza ca publicul recunoaste in Doamna Jang pe cineva cu o personalitate foarte puternica, insa Jang Hee-bin pe care o intruchipez e diferita de aceasta imagine. Ma simt usurata pentru faptul ca interpretarea mea a fost foarte bine receptata de telespectatori, deoarece ma temeam ca acestia s-ar putea sa vada in interpretarea mea o problema. Am mult mai multe de aratat audientei, si cred ca un nou gen de Jang Hee-bin ar putea aparea la lumina.

Jeong Jin-yeong: Acest serial e amuzant pana si in ochii mei. Cred ca pentru Dong Yi mereu voi fi cineva care e bland, care o va ajuta sa se descurce, de la asistent la istoric. Pana la acest episod o multime de povesti s-au derulat, insa cred ca acestea vor deveni intense pana cand vor atinge apogeul.

Park Ha-seon: Am fost incantata ca a trebuit sa arat o interpretare diferita a reginei Inhyeon. A fost revigorant sa infatisez o regina tenace, care nu ezita sa dojeneasca, in special ca audienta era obisnuita sa vada genul de regina amabila si tandra. Aproape am plans cand am primit aprecieri pozitive. Voi continua sa infatisez calitatile umane ale reginei Inhyeon si cat mai mult din tenacitatea ei. In final, sper sa aiba o moarte buna.

Intrebare: Lee So-yeon, ce fel de sfarsit crezi ca se potriveste cel mai bine personajului Jang Hee-bin ?

Lee So-yeon: Unul extrem. Adevarata Jang Hee-bin moare dup ace este un personaj razbunator, insa cred ca Jang Hee-bin pe care o interpretez va avea un altfel de sfarsit.

Intrebare: Unii spun ca Jang Hee-bin e identica cu Mi-shil din “Queen Seon-Deok”.

Lee So-yeon: Doamna Jang e diferita de Mi-shil. Sunt diferite pentru ca Mi-shil e genul de persoana care dezvaluie totul prin intermediul expresiilor si discursului sau, in timp ce eu cred ca Jang Hee-bin va devein genul care calculeaza totul in interiorul ei, iar mai apoi o chinuie pe regina Inhyeon.

In finalul interviurilor, Han Hyo-joo a fost rugata sa-si caracterizeze in cateva cuvinte personajul (Dong Yi) pe care il interpreteaza. Aceasta a spus: “Cred ca Dong Yi e un personaj care nu calculeaza nimic dinainte. E atat de inocenta din acest punct de vedere incat poate parea lipsita de concepte, asa ca ma straduiesc sa scot fiorul din ea si sa-l transform in ceva frumos in fiecare moment din viata ei”.

Dincolo de culisele acestui serial, exista oamenii care dau viata fascinantei lumi in care Dong Yi incearca sa razbata. Sa vedem ce surprize ne va rezerva pe viitor serialul.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Ji Jin-hee: Cu mai multe zile in urma eram acasa, asteptand sa soseasca scenariul, si eram pregatiti cu totii pentru filmari. Dar cand ni s-a spus ca scenariul va intarzia pana a doua zi si ca nu vom putea filma in ziua respectiva, cu totii de pe platoul de filmare am stabilit ca ar trebui sa iesim in oras sa bem ceva. Intorcandu-ma din Ilsan in Seul, m-au chemat sa ies cu ei, astfel ca am fost cu echipa sa beau vin din orez. Era doi dimineata, si sotia mea m-a intrebat daca am fost la filmari. I-am spus ca am fost cu echipa, iar atunci si-a facut griji pentru faptul ca scenariul nu a fost gata. Insa in acea noapte ne-am distrat, pentru prima oara de cand am inceput sa lucram impreuna. Toata lumea era prezenta: Regina Inhyeon (actrita Park Ha-seon), Ok-jeong (Lee So-yeon), Cha Chun-soo (actorul Bae Soo-bin), Dong Yi (Han Hyo-joo) si, desigur, Comandantul Suh (actorul Jeong Jin-yeong). Am devenit mult mai apropiati band si discutand despre grijile noastre. Imi plac astfel de lucruri.

Reporter: Pe platourile de filmare, cine e persoana care invioreaza atmosfera ?

Ji Jin-hee: Jeong Jin-yeong (Comandantul Suh) e incredibil de vesel pe platourile de filmare. Chiar si atunci cand nu are nici o scena de filmat, se plimba de colo-colo si vorbeste cu toata lumea, inclusiv cu persoane din echipa de filmare sau cu garderobieri. Asa ca nu exista lucru de care el sa nu stie. Stie tot ce se petrece pe platouri, ca de exemplu de ce scenariul nu e gata.

Reporter: Atmosfera pare a fi placuta, insa trebuie sa fie o ocupatie obositoare fizic. Lumea crede ca scapati mai usor pentru faptul ca interpretati un rege.

Ji Jin-hee: Vremea e mai rece decat credeam ca va fi (zambeste). Dar m-am descurcat mai bine decat Cha Chun-soo (actorul Bae Soo-bin) deoarece el mai tot timpul alearga pe campiile inzapezite si se pravaleste in zapada. Cand citesti scenariul, e extrem de infiorator. In episodul 8, cand Chun-soo apare din nou intr-un peisaj hibernal, in scenariu era ceva de genul: “Chun-soo e salvat din apa”. Actorul Bae Soo-bin se astepta ca se va intinde doar pe o plaja nisipoasa, insa scenaristul i-a zis fara menajamente sa sara in apa ! Odata a fost cocotat pe o stanca timp de cateva ore, pentru ca scenariul spunea ca Chun-soo “facea ceva pe stanca”. Oricum, eu am scapat cu mult mai ieftin decat tipul asta.

Reporter: Cum este sa trebuiasca tot timpul sa va scoateti si sa va puneti inapoi mustata, pentru filmari ? Am auzit ca va irita mult pielea.

Ji Jin-hee: A creat numeroase probleme pielii mele. N-am putut dormi mai deloc, iar datorita cearcanelor destul de intunecate de sub ochi a trebuit ca cei de la machiaj sa puna multa pudra. Ma aflu intr-o situatie trista. Insa plina de recunostinta, o fana japoneza mi-a trimis un dizolvant pe care-l pot folosi cand imi scot mustata. De obicei aproape lesinam cand urma sa mi-o scot deoarece trebuia sa folosesc petrol, insa aceasta solutie trimisa de fana nu miroase deloc. E un produs minune, asa ca il folosesc in secret pentru mine (rade).

Reporter: E indubitabil faptul ca ratingurile atinse de serialul in difuzare se datoreaza, in parte, si atmosferei de pe platourile de filmare. Ratingurile sunt bune, dar ati fi putut sa va asteptati la ratinguri similare cu cele atinse de “Dae Jang Geum” (“Jewel in the Palace”).

Ji Jin-hee: Nu cred ca ar trebui sa facem comparatia cu “Dae Jang Geum”. Se va mai face, vreodata, un serial ca acela ? Cred ca se face o raportare intre cele doua seriale deoarece producatorul Lee si eu am colaborat si la acela, insa consider ca de atunci lucrurile s-au schimbat. Sunt o multime de seriale agreabile in prezent. Iar ratingurile noastre nu sunt atat de mari precum cele ale lui “Dae Jang Geum”, insa sunt destul de bunicele (zambeste). M-am simtit bine participand la filmari si nu am dat atentie comparatiilor. E doar o anticipare ce vine din a o vedea pe Dong Yi, care e un personaj nou, (si pe interpreta ei, Jang Hee-bin) si pe regele Sukjong, care a fost reinterpretat. Cred ca ratingurile vor urca daca filmam serialul astfel incat sa fie interesant.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Reporter: La inceputul serialului, o escapada secreta a regelui Sukjong a creat o mare agitatie la Curte.

Ji Jin-hee: Sa fiu sincer, niciodata nu mi-am imaginat ca ar fi putut avea asemenea calitati. Ma gandeam: “E doar un rege, cat de departe putea merge ?” Dar nu doar ca a calatorit foarte departe, ci o facea pe ascuns numai noaptea, pentru ca vroia sa vada viata adevarata a oamenilor de rand. Acest lucru e reflectat fugar pe ecran, insa am fost in tot felul de locuri si am filmat 5 zile pe saptamana la respectiva scena. Din fericire, mi-a placut, pentru ca au fost o multime de scene amuzante si am reusit sa sparg stereotipul telespectatorilor in a interpreta un personaj care e rege.

Reporter: Dar totusi, e un rege. Nu va temeti ca personajul dvs a fost prea caricaturizat ?

Ji Jin-hee: Cred ca e o chestiune de perspectiva a fiecaruia. Nu lumea spunea ca din cauza regelui Sukjong”, “Dong Yi” e mai interesant si mai provocator in comparatie cu modul in care a fost portretizat regele in serialele anterioare ? Desigur, mi-am facut multe griji legate de modul in care telespectatorii vor reactiona. Insa producatorul a avut indemanarea de a sparge vechile stereotipuri si am avut parte de un raspuns pozitiv.

Reporter: Indemanarea producatorului e si ea importanta, insa, spre surpriza tuturor, ati parut foarte natural in seriale de comedie precum “He who Can’t Marry” sau in filmul “Runaway from Home”. Ca si cum toata viata dvs ati jucat numai comedie.

Ji Jin-hee: Obisnuiam sa spun in multe interviuri pe care le acordam ca vroiam sa joc mai tarziu in comedii. Imi place sa ma uit la sit-com-uri sau programe de comedie si, oricum, nu e cel mai bine ca in viata sa faci lucruri amuzante ? Dar mai intai am vrut sa fiu bun in melodrame si in chestii serioase, si ma gandeam ca ar fi frumos sa-mi arat latura amuzanta cand imbatranesc. Dar spre deosebire de seriale, filmele care credeam ca vor fi un succes comercial n-au fost prea mari lovituri la box-office. Atunci m-am gandit ca poate nu sunt in pas cu timpurile. Insa cand am incercat comedie, am primit un raspuns pozitiv si o multime de complimente. Incep sa ma gandesc daca viitorul meu nu e cumva legat de comedie (zambeste).

VA URMA

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Filmul din 1960 al lui Kim Ki-young a primit aprecieri pozitive in afara granitelor Coreei, pelicula fiind recent restaurata de Korean Film Archive cu sustinerea Worl Cinema Foundation. Pentru Jeon, decizia de a semna pentru rolul principal in acest remake nu a fost usoara: “Am ezitat mult inainte sa aleg sa particip la acest proiect”, a spus actrita de 37 de ani, pentru care acesta este primul film in care apare dupa ce a dat nastere fiicei sale anul trecut. “E extrem de satisfacator si incarcat de semnificatii sa crezi ca acest film va obtine recunoasterea pentru calitatea sa artistica”. Aceasta a mai spus ca perioada celor 3 luni de productie a fost o experienta fericita si implinita, in ciuda provocarii de a trebui sa portretizez o servitoare naiva, Eun-yi. Eun-yi este o femeie pura, devotata instinctelor sale”, a spus Jeon. “Initial nu am inteles natura acelei inocente absolute. Dar la un moment dat, am realizat, brusc, ca eram in stare sa devin Eun-yi.”

Jeon a obtinut laude insistente pentru interpretarile convingatoare din provocarile artistice. “De fiecare data cand lumea spunea ca sunt la apogeul carierei, ma regaseam din ce in ce mai mult determinata sa demonstrez ca inca mai am multe de transmis”, a spus aceasta. “Vreau sa arat ca am potentialul de a ma maturiza si de a creste ca actrita”.

In ciuda presiunii de a se ridica la cele mai inalte asteptari, atat din partea audientei coreene cat si a celei de peste hotare, Jeon pare neasteptat de linistita. “Nu sunt genul de persoana care sa simta nevoia de a-si exprima emotiile tot mai puternice. Mai degraba imi asum telurile pe care trebuie sa le ating, de una singura. Telul meu e sa demonstrez ca nu sunt o actrita care exceleaza doar in filme usoare.” Cu toate ca Jeon a recunoscut ca ar fi fericita sa adauge la colectia ei de premii inca unul castigat la Cannes, aceasta a insistat asupra faptului ca principala ei prioritate ramane sa se elibereze de presiune: “Sa fiu invitata la unul din cele mai vechi si proeminente festivaluri de film din lume e o onoare”.

“The Housemaid-2010″ are premiera in Coreea pe 13 mai 2010.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Rainie si Show Luo

Ultimul partener de pe micile ecrane al lui Rainie si, se zvoneste, chiar iubit al acesteia, este Show Luo (Xiao Zhu). “Sa am un nou partener in seriale e un lucru bun. Inainte imi era teama sa lucrez cu Wilber Pan, Jiro Wang si Show, dar acum nu imi fac nici un fel de griji sa lucrez cu vreun alt idol masculine”, a spus Rainie. Totodata ea si-a exprimat nelamurirea legat de zvonurile ce vorbesc despre o relatie personala a acesteia cu Show. Nu intelege rautatea acestor zvonuri, cu atat mai mult cu cat dupa colaborarea cu acesta, fiecare si-a vazut de drumul propriu in cariera personala. Pana la serialul “Hy My Sweetheart” nu au existat astfel de zvonuri. Dupa serial, s-a vorbit mai intai despre o refacere a prieteniei dintre ei, iar mai apoi despre faptul ca au devenit prieteni apropiati. Ipostazele tandre si saruturile fara oprire din “Hy My Sweetheart” i-au facut pe fani sa se gandeasca la o atractie si in viata reala a celor doi. In fapt, este o vorba in showbiz, pe care multi au invocat-o in cazul celor doi: “Cercul lumii divertismentului nu are dusmani pentru totdeauna”.

In urma cu 3 ani si ceva, Show si Rainie au urcat impreuna intr-un concert pe o scena din Las Vegas, insa nu se intelegeau deloc bine. Motivul pare a fi fost fosta prietena a lui Show, Makiyo, care a jucat rolul unui mesager nepotrivit intre cei doi. In plus, Rainie a avut o despartire cu scandal de fostul ei prieten, Ben, iar pe atunci Show si-a sustinut bunul lui prieten Ben, lucru care i-a creat o impresie proasta lui Rainie despre Show. Situatia tensionata a tinut pana anul urmator, cand cei doi au trebuit sa urce din nou impreuna pe o scena la un concert din Sydney. In timpul calatoriei spre Australia, cei doi au avut o lunga conversatie si au pus capat divergentelor. La scurt timp dupa, au aparut zvonuri cum ca intre cei doi ar exista mai mult decat s-a lasat sa se vada. Neincrederea s-a reinstalat in relatia dintre acestia, amandoi suspectandu-se ca celalalt ar fi oferit informatii nepotrivite presei. Dupa impacarea adusa de colaborarea de la “Hy My Sweetheart”, toata lumea vrea sa stie daca exista o atractie intre aceasta si Show sau Mike. Acest lucru o face sa zambeasca pe Rainie: “E greu de spus ! Nu spun ca vreodata nu ar putea exista ceva, dar pe moment, niciunul din nou nu am manifestat un mare interes fata de celalalt !”.

Nu in ultimul rand, presa de scandal, rautacioasa si in cautare de subiecte senzationale, vorbeste despre o posibila gelozie a lui Rainie pentru buna ei prietena Isabella Leong, care si-ar fi gasit un prieten de treaba, care nu face parte din lumea show-biz-ului. Contrariata, Rainie a explicat: “Avem drumuri diferite in viata; ea mereu si-a dorit o viata fericita de familie, asa ca ma bucur pentru ea. Dar fericirea mea vine de la a interpreta pe scena. Cata vreme voi auzi aplauzele, voi fi foarte fericita, deci nu sunt geloasa. Inca nu sunt pregatita sa intemeiez o familie; exista, inca, tinte mai mari si mai bune pe care trebuie sa le urmaresc. Imi doresc cu adevarat sa merg in Hong Kong, in Estul si Sudul Asiei, si chiar in China pentru a tine concerte !” Se pare ca iubirea pe care Rainie o asteapta, iar presa de scandal o inventeaza ca planand in jurul cine stie carei vedete, vine din sufletul fanilor ei.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

In urma cu 10 ani, simpatica taiwaneza era membra a unui grup muzical de 4 fete intitulat “4 in Love”. Atunci si-a luat numele de scena Rainie. Formatia a avut un succes mediocre, iar in 2002 s-a destramat. Yang si-a continuat cariera in entertainment ca gazda a unor spectacole de televiziune. Dupa mai multe roluri secundare in seriale de televiziune, intre care si unul in serialul de mare succes “Meteor Garden”, Yang a prins rolul principal in serialul produs de CTV, “Devil Beside You”, unde l-a avut ca partener pe Mike He. Popularitatea serialului i-a oferit tinerei cantarete posibilitatea de a devein o adevarata vedeta. In plan muzical, dupa despartirea de grupul de fete, Rainie a inceput o cariera solo. Dupa succesul din serial, a lansat un album – “My Intuition”, care cuprinde si principalele melodii de pe coloana sonora a serialului. Albumul a facut istorie, fiind singurul album de debut din istoria muzicii din China care a ajuns la statutul de “platinum”, reusind sa fie vandut in 1,5 milioane de exemplare in Estul si Sud-Estul Asiei.

La 5 ani de cariera solo, Rainie va avea, in sfarsit, primul ei spectatcol platit in Taiwan, tara ei natala. Anterior, artistii taiwanezi trebuiau sa ofere spectacole gratuite, din cauza pietei largi, existand un numar foarte mare de trupe muzicale. Insa in prezent au inceput sa se schimbe lucrurile si pe acolo, taiwanezii incepand sa invete ca pentru a vedea un concert cu o vedeta locala trebuie sa platesti. Desigur, acest lucru este valabil doar pentru vedetele de prim rang, altfel existand riscul gasirii de locuri goale prin sala sau pe stadioane. Rainie a gasit socant, cand a aflat, faptul ca starul Eason Chan a avut 18 spectacole pe celebra arena Coliseum din Hong Kong, insa cand reporterii i-au spus ca Alan Tam si Jackye Cheung au tinut fiecare 30-40 de concerte intr-un an, cu 15 ani in urma, a ramas fara cuvinte: “Chiar pot canta astfel, ca in fiecare zi ? In Taiwan, nu a existat un cantaret care sa poata tine mai mult de 5 concerte pe an pe Taipei Arena. Locuitorii din Hong Kong chiar stiu sa-si sustina fanii !”. In realitate, s-a demonstrate ca concertele tinute d evedete in Hong Kong aveau o larga audienta din randul chinezilor veniti de pe continent, lucru care a ajutat mult economia Hong Kong-ului.

Rainie va avea primul ei concert pe Taipei Arena pe 14 aprilie 2010. Se anunta un spectacol plin de surprize: “Sper ca fanii sa simta ca nu au dat banii pe degeaba, si ca vor pleca fericiti. Vreau, de asemenea, sa tin un concert pe Coliseum, insa acest lucru nu va fi posibil in prima jumatate a anului deoarece dupa acest concert voi incepe filmarile la un serial”. Prima intrebare care a venit in mintea presei, in momentul in care a aflat ca vedeta va juca intr-un nou serial, a fost: “Cine va fi partenerul tau din serial, de aceasta data ? E un actor nous au un vechi prieten ?” Toata lumea spera ca Rainie sa colaboreze cu clasicul ei partener Mike He -foto -(recent vazut in “Love at seventh sight”), lucru care a facut-o pe actrita sa zambeasca si sa declare: “Imi pare rau ca va dezamagesc ! De data asta e un actor nou.”

VA URMA

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

In Coreea, cele mai multe vedete detin proprietati imobiliare ce valoreaza milioane de dolari, in districtul Gungnam din sudul capitalei Seul. Starul pop Seo Tai-ji (foto) a devenit una din cele mai proeminente si influente imagini culturale ale Coreei contemporane. In anii ’90, contributia la cultura moderna coreeana si la muzica pop a acelor timpuri l-a situat pe Seo Tai-ji la un nivel de popularitate asemanator celui atins de Michael Jackson in Statele Unite la mijlocul anilor ’80. Unii chiar i-au atribuit titlul simbolic de “presedinte cultural al Coreei”. In prezent, in varsta de 38 de ani, Seo este o celebritate realizata. In 2002 a cumparat un imobil in Nonyeon-dong care deja i-a adus milioane de dolari profit ! Un agent imobiliar a spus ca in prezent imobilul este estimat undeva la 20 miliarde woni (aproximativ 17,5 milioane dolari). Valoarea lui a explodat recent deoarece in apropiere a fost creata o statie de metrou. O alta vedeta coreeana, baschetbalistul Seo Jang-hoon, detine un imobil tot in apropierea unei statii de metrou, estimat la o suma considerabila. In urma cu un an, acesta s-a casatorit cu o cunoscuta prezentatoare de la KBS, astfel ca se cuvenea ca proaspatul cuplu sa aiba o locuinta pe masura veniturilor lor.

Actorul si cantaretul Ryoo Si-won, o figura emblematica pentru “Hallyu”, si-a cumparat o parcela de pamant intr-o zona buna din Seul, in 2008, pe care a construit un imobil luxos pe care l-a numit “106″, dupa ziua lui de nastere (6 octombrie). Locuinta a fost inchiriata, obtinand bani frumosi din exploatarea ei. Tot in 2008, cantaretul Rain (care a putut fi vazut recent in “Ninja Assassin”), si-a cumparat un imobil in valoare de 15 bilioane woni (13 milioane dolari). Actorul Jang Dong-gun (foto), cunoscut pentru rolurile din “Friend”, “Nowhere to Hide” sau “The Brotherhood of War” se va casatori in curand cu actrita Ka So-young din “Double Agent”. Recent, cei doi au tinut prima pagina a ziarelor de scandal dupa ce si-au cumparat o vila in valoarea de doar 3 bilioane woni (2,6 milioane dolari), aceasta in conditiile in care Ko detinea, deja, un imobil. De altfel, Ko e cunoscuta ca o adevarata proprietara, avand imobile in valoare de aproximativ 20 bilioane woni (17,6 milioane dolari), inclusive o casa intr-o zona foarte buna din Seul unde locuiesc parintii ei.

Cuplul Chae In pyo (“Crossing”, “Hanbando”)- Sin Ae-ra (“My Love”- 2006) si-a cumparat o casa in 2008, care in prezent gazduieste o… scoala ! Lee Seung-chul, un cunoscut cantaret coreean, nimeni altul decat interpretul superbei melodii de pe coloana sonora a melodramei “More than Blue” a cumparat pamant in 1999 si si-a construit propria casa, pe care o foloseste ca studio de inregistrari si ca birou. Shin Seung-hoon, autorul a numeroase melodii de pe coloana sonora a multor filme si seriale de succes (cum e de exemplu memorabila melodie a filmului “My Sassy Girl”) si-a cumparat si el un imobil de 5 sau 6 bilioane woni pe care il foloseste ca studio de inregistrari. Exista si vedete care investesc in imobile folosite in scop rezidential, insa in general e vorba de cupluri: Kwon Sang-woo si Son Tae-young, Kim Seung-woo si Kim Nam-joo etc. In afara Coreei, o multime de actori si-au cumparat proprietati imobiliare in care locuiesc. Vedeta coreeana din serialul “Lost”, Kim Yoon-jin, si-a cumparat o resedinta luxoasa in Cartierul Coreean din Los Angeles in urma cu 2 ani. Ko Hyeon-jeong (foto), interpreta doamnei Mi-shil din serialul “Queen Seon-deok”, si-a cumparat un duplex tocmai in… Filipine, la 700 milioane woni (aproximativ 600.000 dolari). Kwon Sang-woo, starul din “More Than Blue”, si-a cumparat o vila la 14 milioane dolari pe Coasta de Aur din Australia, in 2007.

Asadar, cele mai multe vedete coreene, fie din lumea filmului, fie din lumea sportului, prefera locuintele care aduc profit, cu totii fiind constienti ca faima lor dureaza atata timp cat obtin rezultate si varsta le-o permite – in cazul sportivilor, respectiv raman la o cota acceptabila de popularitate. Totusi, pentru actori intervin o multime de impedimente care pot uneori sa le scurteze dramatic cariera; este vorba de cei 2 ani de serviciu militar obligatoriu pentru actori, care pleaca vedete si revin aproape anonimi lipsiti de contracte si oarecum periferizati de aparitia intre timp a altor staruri tinere care reusesc sa ocupe locul gol lasat de ei in sufletul audientei. Pentru actrite, varsta de 30-35 de ani echivaleaza aproape cu sfarsitul carierei, cu putine exceptii acestea reusind sa supravietuiasca in lumea filmului la acelasi nivel din anii de glorie. Lumea filmului coreean isi are propriile sale reguli, astfel ca asemenea investitii nu pot fi decat de viitor pentru viitorul personal al vedetelor.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

CJ Media considera ca programele ei de divertisment – intre care se afla celebrele “Roller Coaster” si “Missy Young-Ae” sunt deja consacrate si, nemaiputand aduce audienta noua, strategia din acest an se va concentra pe producerea mai multor seriale. Anul trecut, compania a produs doar un serial, “Mrs. Town”, de 12 episoade. In acest an, planul este de crestere a numarului de seriale la 3. Genurile ce intra in vizorul ei sunt variate, de la mister si drame epice pana la comedii. Nu e exclus ca noile seriale sa cuprinda episoade cu propria lor poveste, care sa fie legate doar formal de episoadele anterioare. In Japonia, moda acestui gen de seriale infloreste. In Coreea, cele mai celebre seriale difuzate la televiziune, care au acest format, au fost “Inspector Chief” si in general serialelele nord-americane. Kim Tae-won, seful departamentului seriale din cadrul CJ Media, a declarat: “In acest an, cu schimbarile de peste tot din sistemul de publicitate, in sensul permiterii difuzarii de reclame indirecte, viziunea modelului de consumatori se va schimba. Pentru a satisface cererile spectatorilor, a caror atentie devine tot mai pusa la incercare, serialele care promoveaza dezvoltarea rapida a subiectului si realizarile in 4 pasi (introducere, dezvoltarea subiectului, transformarea personajelor si retrospectiva) vor face legea pe piata de specialitate.” Acesta a mai adaugat: “Intentionam sa realizam noi experimente a caror structura sa semene cu cea a unor filme de televiziune, combinand diferite genuri. Anul acesta va fi o perioada de tranzitie, pentru noi. In orice caz, anul viitor consideram ca serialele noastre vor prinde radacini puternice”.

De cealalta parte, On Media, compania rivala, intentioneaza sa puna accentul pe spectacole de divertisment gen “reality”. In special compania intentioneaza sa pluseze la capitolul “reality show de supravietuire”, in care participantii sunt descalificati in functie de rezultatele sarcinilor primate pe parcurs, pana cand ramane un singur concurent, care castiga premiul cel mare. Din 30 martie, Channel On Style va difuza versiunea coreeana a programului cunoscut in State ca “Project Runaway”, in care exista o competitie intre participantii ce aspira sa devina designeri. Fostul supermodel Lee So-ra va fi gazda emisiunii.

Cel de-al doilea sezon din “Diet War”, care a inregistrat ratinguri uriase pe baza unor povesti despre femei obeze care si-au urmat cu strictete dieta, va fi difuzat pe acelasi canal de televiziune. Si tot acolo va aparea, pentru prima oara, versiunea coreeana a unui popular show de televiziune care a supravietuit 13 sezoane in Statele Unite, “America’s Next Top Model”. De altfel, in general s-a constatat ca bugetele dedicate productiilor proprii au crescut cu 2,5 ori fata de anul trecut, iar acest lucru este valabil si pentru cele mai urmarite canale coreene de peste hotare, Channel Fashion N si Channel View. Este cert, asadar, faptul ca producatorii coreeni din showbiz au facut, incepand cu acest an, un pas important inspre promovarea propriilor realizari, ceea ce va insemna o scadere a ponderii emisiunilor importate de peste hotare. In Japonia, de exemplu, de ani buni exista zeci de emisiuni de divertisment originale si traznite, completate de seriale autohtone de toate genurile, extrem de apreciate de telespectatorul japonez.

 Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Koji Wakamatsu: Acest personaj e oglinda mea. E oglinda mea ca om puternic criticat si calificat drept “idiot”, “rusine nationala”, “dejectie”. Insa pe marginea canalului colector al acestor dejectii infloreste o singura floare. De asta l-am facut pe Katsuyuki sa manance o floare. In acest film, personajul se pretinde a fi un idiot care merge impotriva curentului, plonjand in razboi. Se lipeste de convingerea sa de “a refuza sa faca ceea ce uraste”. Cred ca este cel mai curajos personaj.

Reporter: Ce parere aveti de distribuirea lui Shinobu Terajima si Shima Ohnishi ?

Koji Wakamatsu: In privinta lui Ohnishi am decis sa apelez la el in urmatorul film pe care il voi turna, inca de pe cand filmam la “United Red Army”. Pentru a interpreta un soldat fara membre, trebuie sa stii sa-ti folosesti ochii cu un mare talent. Ohnishi e foarte expresiv cu ochii lui. Cat o priveste pe Terajima (foto), acesteia chiar i se potrivesc acei pantaloni de fermier, “monpe”. De asemenea, e actrita mea preferata pentru ca are curajul de a interpreta un rol fara make-up, chiar daca e o mare vedeta. Nu eram sigur daca o actritat atat de mare ar accepta sa apara intr-un film al carui regizor a fost obiectul unui asemenea criticism. Dar cand mi-am adunat curajul de a o intreba, ea a acceptat imediat.

Reporter: Exista 2 povesti in “Caterpillar”: povestea unui erou care si-am pierdut toate membrele in razboi, si povestea unui sot si a unei sotii. Care e legatura intre cele 2 povesti ?

Koji Wakamatsu: Societatea japoneza este prin excelenta una dominata de barbat. Barbatii au apelat deseori la violenta impotriva sotiilor lor, considerandu-le simple raspunsuri la dorintele lor sexual, si masini de facut copii. In societatea japoneza, acest gen de relatie intre barbati si femei era considerat normal. Pana si in ziua de astazi, un membru al Parlamentului poate face declaratii bazate pe aceasta atitudine, anume ca “femeile sunt simple masini d eprodus copii”. Am vrut sa descriu cum relatia dintre un sot si o sotie se poate transforma, ca forma, in aceasta societate, consecinta a razboiului. Pe scurt, am vrut sa descriu modul in care fiintele umane traiesc, grupandu-se impreuna. Facand asta, am crezut ca voi putea descrie cum razboiul nu inseamna nimic mai mult decat a ucide. Razboaie pentru dreptate, pentru avantaje nationale, razboaie purtate in numele democratiei… astfel de lucruri nu exista. Oamenii omoara alti oameni, asta inseamna razboi ! Cati oameni au pierit in numele dreptatii ? Dupa ce am traversat secolul XX, care a fost un secol al razboiului, aceeasi situatie predomina si in secolul XXI. Nu exista razboaie justificabile. Asta am vrut sa descriu.

Reporter: Moduo in care femeile sunt descrise in filmul dvs e o metafora, oarecum ?

Koji Wakamatsu: Nu e o metafora clara. E o imagine in mintea mea. Filmele mele se nasc in mintea mea, unde tot felul de lucruri sunt intr-o harababura de nedescris.Acolo ma aflu eu insumi, prietenii mei, tara mea, mama si tat ape care i-am privit in timp ce cresteam… Tata era violent cu mama cand consuma alcool. Toate aceste lucruri sunt rasfirate pretutindeni in mintea mea. Desigur ca le pot explica logic. Daca as fi putut, as fi fost un romancier. N-as fi avut nevoie de multi bani sau de vreun staff, si ar fi fost putin mai usor. Dar cum nu pot exprima toate aceste cuvinte, folosesc imagini si sunete, inclusive muzica. Asta e tot.

Reporter: Sunteti cunoscut ca un cineast in stilul “guerila” (nu faceti duble, fara repetitii, cu filmare si editare intr-un timp foarte scurt…)

Koji Wakamatsu: Cand faci multe repetitii si dai multe indicatii, tensiunea actorilor devine un factor amenintator pentru reusita scenei. Daca omori pe cineva, nu trebuie sa exersezi de prea multe ori scena, nu-i asa ? Te concentrezi doar pe acel lucru. La fel e si la filmari. Cand ai o singura ocazie de a filma o scena, nu ai nevoie de repetitii.

VA URMA

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Printul Hui din serialul „Hong Gil Dong”, caci despre el este vorba, are o charisma speciala si in „Happy Life”, ca fiu al unui fost vocalist, care reuseste sa patrunda foarte usor in sufletul spectatorilor (in special a spectatoarelor) datorita infatisarii sale, talentului la interpretarea la chitara si, surprinzator, calitatilor vocale destul de bune. Acesta isi asuma un rol important in film, iar acest rol nu se rezuma doar la a aduce vibratia tineretii pe ecran, ci si la stabilirea unei legaturi intre generatia tanara si cea in varsta. Actorul a declarat ca intrebarea ce i s-a adresat de cele mai multe ori dupa premiera filmului a fost daca acesta a interpretat cu adevarat melodia din film, in timp ce regizorul filmului a declarat: „E ca si cum eu as fi copilul si Geun Suk ar fi persoana adulta”, facand aluzie la talentul lui actoricesc si muzical. Exista in film o scena in care tatal personajului interpretat de Jang, Hyun Joon, ii spune fiului sau ca seamana leit cu el. „Acela a fost momentul in care adevaratul parinte Hyun Joon a inceput sa fie inteles de mine”, a spus Jang. „Am dorit sa nu fie taiata la montaj aceasta scena deoarece am considerat ca audienta va simti iubirea parinteasca a tatalui pentru copilul sau prin intermediul ei”.

Jang Geun Suk a spus ca filmarile au fost o pretioasa experienta pentru el: „Toti trei actorii principali au fost mentorii mei. Fiecare din ei traieste cu visul sau. Ca au mai multi sau mai putini bani, e nesemnificativ. Au incredere si flexibilitate in viziunea asupra vietii, nu in calitate de vedete la care toata lumea se gandeste, ci mai degraba ca persoane care si-au implinit visele.” Actorul a mai adaugat ca „Happy Life” e genul de film care te face sa te intrebi: „Traiesti si faci ceea ce vrei sa faci ? Sau traiesti si faci ceea ce trebuie sa faci ?”, dar si faptul ca aceasta a fost intrebarea care l-a marcat pe toata durata filmarilor. „Am inceput sa fac actorie in gimnaziu. A fost decizia mea. Apoi, intr-o zi m-am intrebat: „Jang Geun Suk, esti fericit in acest moment ?”, si am realizat ca urcam treptele fara un scop anume. I-am intrebat pe cei din jur ce inseamna o viata fericita, la fel pe parintii mei. Desigur ca nu am primit raspunsul asteptat, dar din fericire am gasit putin sange rece in mine insumi. Iar acum ma pot bucura de lucruri, cel putin pot simti parfumul toamnei dincolo de fereastra”.

„Happy Life”, care acum 2 ani si jumatate a fost un succes pentru Jang in ciuda faptului ca e vorba de un film cu un buget redus, trateaza relatia dintre parinti si copii. Mai exact este vorba de un tata care lucreaza zi si noapte pentru a-i plati fiului sau talentat cursuri si a-o oferi o educatie de calitate, si despre un tata care isi trimite sotia si copilul peste hotare la studii, dar sfarseste intr-un divort. Amandoi isi justifica deciziile prin binele copilului lor, situatia din film fiind apropiata cu cea din lumea reala a zilelor noastre. Vis-a-vis de acest lucru, Jang a spus: „Oare copiii sunt cu adevarat fericiti in momentul in care ating statutul social dorit de parintii lor ? Cu totii se indreapta spre atingerea unui tel uitand daca acela a fost visul parintilor sau visul lor. Mi-as dori ca parintii sa aiba incredere in copiii lor si sa-i lase sa urmeze ce doresc ei in viata. Ar fi foarte bine daca ar putea intelege ca ratacirea copiilor in tineretea lor nu s eintampla pentru ca nu stiu ce sa faca, ci pentru ca se zbat sa afle ce li se potriveste. Cred ca totul se rezuma la „increderea” dintre parinte si copil”.

Insa si Jang Geun Suk are un vis al sau. Cu modestie acesta recunoaste: „Am devenit cunoscut prin reclame si sitcom-ul „Nonstop”. Pana atunci nu am fost propriu-zis un actor. Eram doar un om de spectacol cu o imagine draguta. Dar dupa ce „Nonstop” s-a sfarsit si am vazut ca ma aflam in centrul luminii reflectoarelor, devenind o cu totul alta persoana, am avut o cadere. Iar faptul ca nu am fost admis la facultatea pe care o doream m-a pus intr-o mare incurcatura legat de viitorul meu. Din fericire am fost selectat in distributia a 2 musical-uri si am fost multumit vazandu-ma pe o scena imensa. Insa „Happy Life” nu este destinatia mea finala.”

Intrebat despre visele sale, Jang a spus: „Nu ma consider inca o persoana adulta, pe deplin matura. Insa sper ca lumea pe care o intalnesc sa poata sa se apropie de mine, ca persoana, sa ma respecte si sa creada in mine”. Atunci cum ar trebui sa fie imaginea actorului Jang Geun Suk ? „Vreau sa fiu pur. Ca voi avea 40 sau 60 de ani, vreau sa fiu un actor modest care nu isi pierde pasiunea. Sunt foarte fericit in acest moment doar pentru faptul ca sunt in stare sa interpretez un rol”.

Pentru cei care nu stiu, Jang este si un popular interpret al Valului Coreean. In prezent se afla intr-ul turneu in Asia, realizand deja un record in vanzarea biletelor pentru intalnirea cu fanii din Taiwan, 2.500 de bilete fiind vandute in mai putin de 3 ore. In intervalul martie-mai 2010, Jang Geun Suk va ajunge in China si Japonia, unde are un numar impresionant de fani. Un actor de mare perspectiva, de mare succes in Coreea si intreaga Asie, care ne delecteaza cu rolurile lui pline de farmec si vrajeste fanele de pretutindeni cu aspectul lui de tanar inocent vesnic indragostit de viata.

Articol realizat de cris999, in colaborare cu MiiutaChan (c) www.asiacinefil.com

Pentru mai multe informatii despre Jang Geun Suk vizitati pagina web a fan-clubul din Romania dedicata acestui actor: http://janggeunsuk.blog.com/

Fenomenul poate parea mai degraba neobisnuit cata vreme Egiptul este cunoscut ca una din societatile cele mai conservatoare sub aspect cultural, din lume. Cu toate acestea, se pare ca asta nu-i impiedica pe strudenti sa-si urmeze visul de a invata limba coreeana si chiar de a se stabili in Coreea. Saptamanal, la Centrul Cultural si Informational din cadrul Ambasadei Coreei de Sud din Egipt, se organizeaza cursuri de limba coreeana. Cei mai multi participanti sunt studenti cu varstele intre 20 si 30 de ani, care au declarat ca atractia si curiozitatea limbii coreene se datoreaza scanteii produse de mai multe seriale de televiziune coreene care au fost difuzate la televiziunea nationala in anul 2004. In ciuda faptului ca mai multi ani la rand serialele coreene nu au mai fost difuzate in Egipt, continua sa existe un numar mare de aplicanti pentru programul de studiere de 2 ani al limbii coreene. Acestora li se adauga intalniri regulate ale studentilor ce schimba pareri despre filme, muzica si mancarurile traditionale coreene.

Credeati ca Egiptul este singura tara unde se intampla asa ceva ? KOIS (Serviciul Coreean de Cutura si Informatie), o aripa a Ministerului Culturii, Sportului si Turismului, a organizat anul trecut mai multe festivaluri de cultura coreeana tocmai in… Uzbekistan, Kazahstan si Turkmenistan ! Regiunea Asiei Centrale devine, in ultimul timp, din ce in ce mai importanta pe plan international, datorita abundentelor resurse de petrol si a potentialului de dezvoltare. In plus, in aceasta regiune locuiesc aproximativ 320.000 de descendetni ai emigrantilor coreeni, avand o apropiata legatura istorica cu Coreea. Dar Asia Centrala este importanta si pentru exporturile Hallyu. Drumul Matasii ce traverseaza Asia e considerat pe scara larga ca jucand un rol important in transmiterea modei culturale deja populare in Estul Asiei, catre Europa. Conform KOIS, regiunea Asiei centrale ar putea fi un excelent loc de intalnire pentru cultura coreeana si cea a Orientului Mijlociu.

Cum a reusit sa influenteze Coreea si Hallyu Asia centrala ? Pe multe din strazile Kazahstanului si Uzbekistanului pot fi zarite automobile si celulare coreene. Mancarea coreeana, serialele coreene precum Jewel in the Palace si pana si stilul coreean al apartamentelor castiga popularitate in aceste tari. Orasul kazah Almati chiar a declarat ultima saptamana din luna aprilie drept “Saptamana coreeana”. Festivalul tinut anul trecut in aceste tari nu a facut decat sa sporeasca interesul pentru cultura coreeana, sub toate formele ei, dar si sa intareasca colaborarea economica dintre Coreea si partenerii ei strategici din regiune.

Hallyu a devenit o realitate la nivel international care exporta cultura si traditiile coreene peste mari si tari. A o ignora inseamna a inchide cu buna stiinta ochii la un act cultural pe care putine tari din lume sunt in stare sa-l ofere si sa-l promoveze cu succes, asa cum o face Coreea astazi. Si poate ca succesul Hallyu se datoreaza tocmai faptului ca este primit cu sufletul deschis de toti pasionatii de frumos, arta si cultura in forma pura, nealterata.

VA URMA

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Care a fost geneza acestui film ?

Aveam ideea acestui nou film inca de cand filmam “United Red Army”. Consideram ca, pentru a intelege tineretul anilor ’60-’70, mai intai se cuvenea sa descrii epoca parintilor lor, anii razboiului din Pacific. A descrie un razboi nu inseamna doar impuscaturi si scene de lupta. Persoanele cele mai afectate de razboi sunt femeile si copiii, care nici macar nu lupta. Cei aflati la putere ii prostesc pe cetateni sa creada ca razboiul e in folosul patriei, si ii manipuleaza sa mearga la lupta. Ei insisi stau la distanta de teatrul de operatiuni si sunt inca in viata cand razboiul se sfarseste. Consideram ca tineretul din “United Red Army” s-a nascut in conditiile in care s-a nascut din cauza parintilor lor, care au trait o astfel de epoca. Asa ca de pe atunci ma gandisem sa descriu epoca parintilor lor, a oamenilor acelor timpuri.

In acest sens e diferit filmul de romanul lui Edogawa Rampo, “The Caterpillar”, in care e vorba de un veteran din al doilea razboi mondial care se intoarce inapoi acasa mutilat fizic ?

M-a inspirat imaginea veteranului de razboi intors acasa fara maini si picioare, si relatia acestuia cu sotia lui. Dincolo de asta, peisajul temporal e diferit, si cam multe lucruri sunt schimbate. Ceea ce am vrut sa descriu din acea imagine initiala a fost ideea ca, pentru fiintele umane, viata inseamna a face sex, a manca si violenta. In plus, am vrut sa descriu cum firea umana poate fi distrusa de razboi. Charlie Chaplin ne arata in filmele sale ca daca omori 3 oameni, esti spanzurat, in timp ce daca omori zece mii devii erou. Acesta e razboiul !

In Johnny Got His Gun (1971), regizorul si romancierul american Dalton Trumbo spune povestea unui soldat din Primul Razboi Mondial care isi pierde bratele, mainile si fata dupa ce cade victima exploziei unui proiectil. Ati vazut acel film ?

Da, l-am vazut. Am vazut o fiinta umana complet privata de libertate de razboi, si am realizat cat de crud poate fi faptul ca nu putea nici macar sa aleaga sa moara. Dar nu cred ca acest film a avut vreo influenta asupra mea. In comparatie cu acesta, cel putin Kyuzo (personajul principal) putea sa-si aleaga propria moarte.

De unde ati facut rost de imaginile de arhiva ?

Le-am imprumutat de la o persoana care le are de la Arhivele Nationale ale Statelor Unite. Dupa razboi, criminali de razboi japonezi mai putin importanti erau judecati si pedepsiti in diferite locuri ale Japoniei. Erau chiar si executati sub pretextul faptului ca era bine pentru tara lor. Dar printre ei erau foarte multi coreeni, care au fost adusi din Peninsula Coreeana, ce era pe atunci colonie japoneza. Si eu au fost judecati ca criminali de razboi japonezi, si executati. Unii nord si sud coreeni, acuzati initial de a fi fost criminali de razboi, au fost mai tarziu achitati si eliberati. Acestia sunt si astazi, inca, ignorati de guvernul japonez, si nu au avut parte de nici o reparatie postbelica, pentru ca nu sunt japonezi. Din acest punct de vedere, razboiul inca nu s-a sfarsit. Nimic nu s-a rezolvat.

Unde ati filmat filmul ?

Filmul s-a turnat in Nagaoka si in jurul prefecturii Niigata, in regiunea Chubu (la nord-vest de Tokyo). In acea regiune exista peisaje japoneze tipice, pastrate de 50 de ani, cu case de lemn sau chirpici inconjurate de orezarii. In aceasta regiune rurala a tarii, cunoscuta pentru orezul de calitate superioara, fermierii cultivau orez pentru a hrani soldatii in timpul razboiului, satenii fiind dedicati trup si suflet Imparatului. Am vrut sa filmez in acea zona nu atat pentru motive estetice sau scenice, cat din motive istorice. Si poate si pentru ca si eu am crescut intr-un sat similar, in copilarie !

VA URMA

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Li atribuie viziunea lui globala – experientei dobandite in urma calatoriilor repetate peste hotare din copilarie. Pe atunci era un foarte tanar campion national wushu, o forma acrobatica de kung fu. Nascut in 1963, Li e cel mai mic membru al familiei sale, formate din 3 baieti si doua fete. Tatal lui a murit cand el avea 2 ani, iar familia lui a luptat cu o existent mizera. Cand avea 8 ani a fost selectionat pentru a se antrena in echipa de wushu. Cu un talent nativ, cu antrenamente grele si munca dura, acesta a castigat 5 ani la rand Campionatul National de Wushu, intre 1974 si 1978. De atunci a inceput sa calatoreasca prin lume cu echipa, iar prima oprire a fost SUA. Actorul si-a amintit socul cultural pe care l-a avut: “Exista un singur fel de inghetata in China, dar in America erau mai mult de 60 !” In acel moment a realizat ca lumea din afara era diferita de ceea ce el invatase in China.

Actorul insista ca face cea ce crede ce e drept. Stie prea bine ca “Premiile Filantropiei” poate ca sunt un act de recunoastere, insa publicul se poate sa nu aprecieze adevarata importanta a lor. Dar pentru a-l intelege cel mai bine pe cel care a fost idolul multor tineri pasionati de artele martiale, poate cele mai suggestive cuvinte ar fi declaratia lui de sinceritate, in care rezuma sensul actual al vietii sale:”Viata mea s-a incheiat la 40 de ani, din moment ce nu aveam un tel clar in aceasta lume. Nu mai am nevoie de bani sau de faima. Restul vietii mele il voi trai pentru intreaga lume.”

Ultima aparitie a megastarului a fost in filmul lui Sylvester Stallone “The Expendables”, anul trecut. Tot anul trecut Li anunta intentia de a reveni in industria de film chineza cu “Ocean Paradise”, dup ace cu un an in urma isi anuntase intentia de a parasi o vreme lumea filmului si a se dedica activitatii caritabile. Un lucru este cert: odata cu “Ocean Paradise”, Li renunta la filmele de actiune care l-au facut celebru, iar revenirea in China si realizarea unei producti chineze ar putea reprezenta finalul unei prodigioase cariere.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Momentul crucial a fost in 2004, cand Li si familia lui, petrecandu-si vacanta in Maldive, a fost prins in devastatorul tsunami din Oceanul Indian, care a creat atata spaima in Asia de Sud-Est. “Nu e ca in filme”, a spus acesta. “Apa s-a ridicat dintr-o data. Am luat-o pe fiica mea de 4 ani Jane si pe ingrjitoarea ei si am fugit in hotelul de pe plaja. Apa era pana la solduri, iar o secunda mai tarziu era pana la piept.” Aceasta experienta l-a facut pe Li sa realizeze inutilitatea indemanarii sale si toate realizarile de pana atunci, in fata fortei naturii. “Toti banii din lume si oricata putere ai avea nu te pot salva din fata valurilor. Trebuie sa fac ceva”. A fost punctul culminant a 7 ani de studiere a doctrinei buddhiste si al calatoriilor in lume in cautarea sensului vietii sale.

Dupa ce a vorbit cu sotia lui, fosta actrita din Hong Kong Nina Li Chi, acesta a donat 500.000 $HK (aproximativ 64.000 $US) nefericitilor afectati de tsunami intr-un spectacol caritabil la care au participat si alte celebritati din show-biz, si inca o data aceasta suma pentru fondarea unei societati caritabile. “One Foundation” s-a creat in 2007, si functioneaza pe principiul ca daca fiecare persoana doneaza 1 yuan (14 centi americani) pe luna, se pot strange fonduri semnificative, dupa spusele lui Li. “Vreau sa raspandesc ideea ca nu doar milionarii, celebritatile si conducatorii, ci orice persoana obisnuita are responsabilitatea de a-i ajuta pe ceilalti. Trebuie doar sa oferim ajutor in limita abilitatilor noastre”. De atunci pana in prezent, mai mult de un million de voluntari s-au inregistrat pe site-ul “One Foundation”, donand bani.

Una din principalele cauze ale aceste fundatii este lupta pentru ajutorarea celor afectati de dezastrele naturale, o importanta suma de bani fiind oferita de fundatie pentru reconstructia de dupa cutremurul din sud-vestul Chinei din 12 mai 2008. Fundatia incearca sa pregateasca 400 de voluntari pentru a ajuta organizatiile oficiale de intrajutorare. Li se foloseste de fiecare ocazie pentru a vorbi de aceasta fundatie, insa presa de fiecare data este curioasa sa afle care este implicarea financiara a vedetei. Acesta mereu da acelasi raspuns” “este o chestiune personala”. “O competitie a donatiilor nu e parte a conceptului acestei fundatii”. Se pare ca acesta are un cu totul alt scop cu aceasta fundatie, ceea ce schimba conceptul chinezesc de “act de caritate”. Vrea sa faca din ea o intreprindere care sa tinteasca binele social, care financiar poate fi auto-sustenabila. Intr-un proiect de proba, femeile de etnie Qiang ce traiau in zona in care s-a produs cutremurul au fost instruite in realizarea de broderii traditionale, iar fundatia lui Li le-a ajutat sa-si vanda produsele. Dintr-o investitie de 4 milioane de yuani a rezultat un profit de 10 milioane de yuani, plus peste 7.000 de locuri de munca pentru femei, al caror venit lunar a crescut de la 300 de yuani (inainte de cutremur) la 700 yuani.

Dar in scurt timp au inceput sa apara voci rauvoitoare, care acuzau faptul ca vedeta face bani de pe urma supravietuitorilor cutremurului.

VA URMA

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Sin Kwok Lam, fiind discipol al lui Yip Chun (fiul mai mare al lui Yip Man) si practicant al Wing Chun, nu are nimic impotriva unei competitii cu viitorul film al lui Wong Kar Wai. Acesta a declarat ca raspandirea spiritului Maestrului e mult mai importanta decat o competitive intre regizori si scenarii: “In timp ce produceam “Ip Man”, Wong Kar Wai s-a apropiat si el de d-l Yip Chun. Am simtit ca e o competitie absurda. Iar Wong Kar Wai e un regizor international, astfel ca speram ca munca lui va fi una onorabila, cata vreme scopurile noastre sunt diferite”.

Yip Man va fi portretizat de To Yu Hang (foto), practicant Wing Chun si cel mai tanar medaliat cu aur la Campinatul Mondial de Wushu din istoria Hong Kong-ului. Acesta a fost asistent in artele martiale la precedentul film, in care a si aparut, de altfel, ca subordonat al lui Fan Siu Wong. In “Ip Man 2″ el il va interpreta pe unul din discipolii lui Sammo Hung, invatand o multime de lucruri de la acesta. Sin Kwok Lam a spus ca exista o penurie de tinere vedete care sa stapaneasca bine artele martiale, in industria de film din Hong Kong, si ca e obligatoriu sa se acorde mai multe sanse noilor intrati in domeniu, pentru a-i creste si a-i transforma in vedete.

Betty Huang Yi o interpreteaza pe prietena lui Yip Man. Alegerea nu a fost intamplatoare, iar insasi Betty Huang realizeaza complexitatea rolului ei, personajul trebuind sa aiba caracter, sa stie sa-si exteriorizeze sentimentele si emotiile intr-o epoca conservatoare. Actrita a trebuit sa invete si ea Wing Chun, si a primit promisiunea de la Sin Kwok Lam ca va fi distribuita intr-un film viitor, in care o va interpreta pe fondatoarea stilului de arte martiale Wing Chun, Yan Yong Chun. Legat de acest film, Sin Kwok Lam spera sa reuseasca sa aduca mai multi maestri adevarati Wing Chun pe ecran, preconizandu-se un proiect de succes.

In “Ip Man the Prequel” apare si Fan Sin Wong, actorul care in “Ip Man” il interpretase pe maestrul din Nord cu care Donnie Yen s-a luptat. In “Ip Man 2″ personajul lui Fan Sin Wong e unul mai retinut, acesta declarand ca “nu mai sunt raufacatorul sau figura luptatorului crud din Nord. Sunt primul discipol al lui Yip Man, o persoana rafinata.” Pentru rolul din Prequel, acesta a trebuit sa slabeasca intr-o luna suficient cat sa poata intra in pielea unui tanar zvelt care sa aminteasca de viitorul rival al Maestrului. Yuen Biao, unul din starurile Kung Fu, va da un recital Wing Chun pe ecran, in rolul unuia din mentorii lui Ip Man. Xu Jiao si Rose Chan ii vor interpreta pe Meu Hui – copil si adolescent – prietenul din copilarie al lui Yip Man, in timp ce Suet Lam il va interpreta pe seful satului.

Dar poate ca cea mai mare senzatie a peliculei “Ip Man – The Legend is Born” este aparitia in film a fiului mai mare al lui Yip Man, Yip Chun, in rolul celui de-al doilea mentor al tanarului Yip Man, Leung Bik. Este primul si singurul rol pe care fiul lui Yip Man l-a avut vreodata intr-un film, iar ironia sortii face ca acest film sa fie inchinat vietii tatalui sau. Yip Chun are cateva scene de actiune in film, producatorul Sin Kwok Lam laudandu-l pe maestre. Yip Chun i-a replicat: “A fost de-a dreptul plictisitor. Ma bucur mult ca s-a terminat. Nu ma voi mai implica vreodata ca actor in realizarea niciunui alt film.”

Fanii filmelor de arte martiale mai au putin de asteptat. Momentul marii premiere se apropie. Vara lui 2010 va fi cu adevarat una fierbinte…

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

In momentul in care a aflat de acest proiect, Wong Kar Wai, care lucra de ani de zile la un film despre viata lui Yip Man si care avea contract de exclusivitate cu fiul lui Yip Man, Yip Chun, a fost contrariat, crezand ca este vorba de o incalcare a drepturilor de autor. A avut loc chiar o intalnire intre reprezentantul lui Wing Kar Wai, marele regizor, Yip Chun, fiul lui Yip Man si Sin Kwok Lam. Perspicacele si experimentatul om de afaceri a ramas implacabil si a concluzionat: “Viata unei persoane nu poate fi protejata de nici un copyright. In plus, daca continuati sa taraganati acest proiect, cum maestrul Yip Chun nu e in cea mai buna stare de sanatate, cand ar putea avea sansa de a-l vedea pe Marele Maestru pe ecran ?” In cele din urma s-a ajuns la un “armistitiu” si s-a convenit ca fiecare parte va lucra individual la propriul film si nu se va vorbi de rau filmul concurent. In consecinta, calcand pe urmele succesului filmului “Ip Man” din 2008, Sin Kwok Lam a profitat de ocazie si a fortat realizarea unui sequel si a unui prequel.

Sin Kwok Lam, care a invatat wing chun de la Yip Chun timp de 7 ani, a marturisit ca numar persoanelor care invata wing chun s-a dublat de la lansarea pe piata a filmului “Ip Man”. “Ca practicant de wing chun, sper ca vor fi mai multe filme despre wing chun, astfel incat si mai multa lume sa inteleaga acest stil de arte martial, sa invete wing chun, sa ajute la raspandirea lui. Din moment ce eu nu mai predau wing chun, discipolii mei pot sa-l predea, si am incredere ca tot mai multa lume se va implica in raspandirea lui”.

Asadar, in acest an, fanii filmelor de arte martiale, cu precadere ai acestui stil de lupta care a renascut odata cu Yip Man, se vor bucura de 2, poate 3 filme dedicate vietii Marelui Maestru. Este vorba de sequel-ul si prequel-ul la “Ip Man”, dar posibil si filmul biografic al lui Wong Kar Wai. “Ip Man – The Legend is Born” este prequelul la “Ip Man”, relatand evenimente petrecute inaintea celor din filmul din 2008. Ip Man apare in acest film facand parte din miscarea de rezistenta impotriva ocupantului japonez, instruindu-se sub tutela a 3 maetri wing chun, interpretati de Yuen Biao, Sammo Hung si Yip Chung. Filmul va avea premiera in China si Hong Kong la sfarsitul lunii aprilie 2010.

PARTEA A DOUA A ARTICOLULUI POATE FI CITITA AICI

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

In timp ce Kim a jucat roluri de femeie de cariera increzatoare in propriile puteri si deseori aroganta, sau roluri de femeie fatala in calea implinirii dorintelor careia nu poate sta nimeni, Yoo a jucat indeosebi roluri secundare, de mucalit sau infractor. Cand relatia lor a devenit publica, raspunsul publicului a fost coplesitoare. Kim a fost ridicata in slavi pentru faptul ca judeca un barbat dupa personalitatea sa si nu dupa aspectul fizic (care nu este punctul forte a lui Yoo); o alta parte a publicului déjà se intreba ce talente ascunse a putut avea Yoo pentru a cuceri inima unei femei atat de frumoase. O privire atenta asupra comentariilor utilizatorilor de internet pe marginea acestui caz scoate la iveala faptul ca in mentalitatea coreenilor prevaleaza aspectul statutului social sau financiar, in fata sentimentelor autentice pe care doi oameni le pot avea unul fata de celalalt. Multi din acestia au ajuns la oncluzia ca Kim este un “produs” superior pur si simplu din cauza look-ului ei, acestia dezbatand déjà cine are mai mult de castigat de pe urma acestei relatii. Lumea se refera la noul cuplu ca la “frumoasa si bestia” sau pur si simplu s-a rezumat sa il felicite pe Yoo pentru ca a tras biletul cel mare, in ciuda faptului ca e un “loser”, in opinia internautilor.

Tot mai multa lume are tendinta de a judeca cuplurile celebre dupa bani, care sunt considerate principalul metronom al functionarii unei relatii la acest nivel. Cand o femeie celebra se marita cu cineva dintr-o familie instarita, lumea deseori postaza comentarii pe internet sustinand ca familia bogata nu are nici o putere in imperiul controlat de apropiati, sau ca actrita se marita, probabil, pentru proprietatile imobiliare detinute de rudele prin alianta, din moment ce compania sotului nu prea are cu ce se lauda. Dar care sunt zvonurile care de obicei circula in randul internautilor cand o actrita celebra se marita cu un umil functionar ? Intotdeauna lumea spune ca socrul (tatal mirelui) trebuie ca e o figura importanta in orasul sau natal. Iar barfele nu se opresc aici. Cand doua celebritati se casatoresc, lumea incepe sa compare cantitatea de reclame de la televiziune in care a aparut fiecare din cei doi, pentru a putea deduce, chipurile, care persoana din cuplu aduce mai multi bani in casa.

In 2009, firma de “dating” Sunoo a facut o cercetare pe un lot de 20.000 de angajati, care au fost intervievati si intrebati care atribute le considera cu cel mai mare potential intr-o casnicie, si au ajuns la concluzia ca 28,29% din acestia au optat pentru statutul social si economic, urmate de preferintele pentru personalitate (29,27%), aspect fizic (23,82%) si interes familial, rude prin alianta (18,62%). Timpurile s-au schimbat, si pana si celebritatile sunt atrase unele de altele de acest lucru misterios numit “dragoste”. Atunci de ce insista lumea sa vada cuplurile celebre dintr-o perspectiva atat de materialista ? Poate ca modul in care privim cuplurile celebre reflecta modul in care in secret ii percepem pe cei din jurul nostru. Poate ca am devenit atat de uzati incat dragostea a degenerat intr-un plan pentru a gasi un partener instarit, iar aceasta caracteristica a noastra se manifesta prin fixatia la adresa cuplurilor de celebritati.

Dar poate cel mai socant comentariu dintre toate cele lasate de internauti pe tema relatiei dintre cei doi actori este cel in care actrita este elogiata pentru “convingerea ei netarmurita” in alegerea actorului. Aceasta este cu siguranta o aplicatie nou gasita a cuvantului “convingere”. Kim a fost pur si simplu fidela emotiilor sale, asa cum fiecare din noi este in momentul in care ne gasim sufletul la care am visat dintotdeauna. Pe langa anuntul iubirii pe care si-o impartasesc, Kim si Yoo probabil ar mai fi avut de facut un anunt simplu catre public: “Va rugam sa ne lasati in pace”.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

In cele ce urmeaza redam interviul acordat de Amitabh Bachchan in legatura cu cel mai nou film produs de compania acestuia, “Paa”, in care joaca si fiul sau, Abhishek Bachchan:

Intrebare: Auro a devenit o vedeta mai mare decat Amitabh Bachchan ?

Amitabh Bachchan: Ha, ha… Fata de el publicul a manifestat o simpatie naturala, iar unii si-au dorit din tot sufletul sa-l ia acasa. (Zambeste).

I: V-ati asteptat ca Auro sa aiba un impact atat de puternic asupra psihicului natiunii ? Care au fost cateva din cele mai memorabile reactii pe care le-ati avut la adresa personajului Auro ?

A.B: Nu. Niciodata nu mi-am imaginat ca Auro ar fi putut avea parte de atat caldura din partea spectatorilor. Nu pot momentan sa exprim nici o reactie pe care as avea-o vis-à-vis de acesta, dar la momentul opotrun, dupa cum am mai spus, o voi face,

I: Exista un sentiment general de descurajare in final, cand Auro sfarseste tragic, si asta pentru ca lumea astepta mai mult de la aceasta metafora a puterii vietii.
A.B: Da, lumea dorea mai mult dela Auro, insa cred ca Balki [regizorul filmului] a simtit ca prezenta lui a fost suficienta atat cat a fost.

I: Ati reusit atat de bine sa va deghizati, in privinta machiajul lui Auro, incat lumea a crezut ca nu sunteti dvs, ci un alt actor care il interpreteaza pe Auro. Cum raspundeti la asta ?

A.B: O iau ca pe cel mai mare compliment si ca pe un triumf al echipei mele la care a lucrat de laprimul la ultimul om. Fara ei si fara contributia lor, Auro ar fi ramas doar pe hartie.

I: Surprizele din repertoriul dvs continua sa se reverse an dupa an. Auro – trebuie sa fiti de acord cu asta – e un personaj foarte greu de interpretat. Ce veti mai face, acum, pentru a potoli asteptarile fanilor dvs ?

A.B: Va trebui sa continui sa dau ce am mai bun. Saturarea e mai ales subiectiva. Eu nu lucrez avand in minte clipa de clipa aceste elemente. Fanii mei inteleg asta mai bine decat oricine altcineva. Chiar decat mine.

I: “Paa” marcheaza o reinnoire a productiilor companiei AB Corp Ltd. Care este tema celorlalte filme pe care compania intentioneaza sa le produca ?
A.B: Va rog sa nu folositi termenul de “reinnoire” a companiei. Mereu am fost acolo si am functionat. Poate nu i-ati urmarit cu atentie activitatea. Sau poate nu ati avut suficienta dorinta pentru a face asta. Pe moment nu avem concretizat nici un proiect viitor sub sigla noastra, insa daca va fi vreunul, va vom tine la current.

I: Ca actor se pare ca ati reusit sa atingeti un nivel fara precedent al auto-exprimarii. Ce rol a mai ramas si ati dori inca sa-l jucati ?

A.B: N-am idee care ar putea fi… Tot ce stiu e ca daca apare cineva cu un gand, cu o idee, mai mult ca sigur as fi tentat sa fac o incercare. Sper ca exista regizori care planuiesc ceva incitant pentru mine,pe viitor. Daca au astfel de planuri, voi fi mai mult decat dornic sa lucrez cu ei.

Incredibila transformare a lui Amitabh Bachchan pentru rolul Auro din filmul “Paa”:

I: Puteti sa ne vorbiti despre procesul scrierii si revizuirii scenariului ?

J.W.: Am avut intentia de a face acest film mult mai international, cu toate ca avea la baza un episod din istoria Chinei. Nu stiam cum vor reactiona oamenii din celelate tari. Am sugerat sa se faca o multime de schimbari in privinta personajelor. Am vrut sa le fac mai umane, decat niste super-eroi. In istoria reala, acesti eroi devin simboluri, iar unii din ei chiar niste zei, pentru tari din Asia. Toata lumea vorbeste serios despre ei. Am vrut o viziune moderna, si am sugerat sa adaugam o nota de umor si, de asemenea, sa crestem importanta rolului feminin. Unii au fost impotriva acestei idei. “Nu e istorie !”, le-am spus. “Nu fac o mini-serie pentru un canal de televiziune de documentare istorice. Eu fac un film !” De asta am pierdut o multime de timp cautand mai multi scenaristi. Unul e bun la dialoguri, altul la istorie, unul la organizare…

I: De ce a fost important pentru dvs sa aveti 2 roluri feminine puternic conturate ?

J.W.: Filmul e, in intregime, rezultatul muncii de echipa. Am considerat ca femeia ar trebui sa aiba un rol important in asta. Am vrut sa arat, de asemenea, ca femeia clasica, cunoscuta pentru frumusetea ei, poate avea si o personalitate puternica. Exact ca femeile din ziua de astazi. Foarte curajoasa, independenta, inteligenta. Uneori o femeie face o treaba mult mai buna decat un barbat. Fiica mea face. Femeile au, de asemenea, un suflet pentru familia lor si pentru tara lor. Ele pot face aceleasi lucruri ca si barbatii. Acestea sunt ideile mele. Printesa din versiunea asiatica a filmului are mai multe povesti ascunse in persoana ei: are o aventura cu un soldat inamic; nu e doar curajoasa si inteligenta, dar are si un suflet. Povestea ei aduce la suprafata mesajul anti-razboi. Intr-un razboi nu exista invingator. Cred ca aceasta e calea prin care poti internationaliza un film. Audienta din Occident e foarte obisnuita cu filmele de arte martiale si cu cele cu gangsteri. Kung-fu-ul e doar o parte a culturii noastre. Avem lucruri mult mai importante si mai interesante de aratat. Acesta nu e doar un film istoric chinezesc. Ai parte si de muzica, arta ceaiului, chiar de jocul de fotbal. Vroiam ca lumea sa stie ca jocul s-a inventat in China. In urma cu 2-3.000 de ani, chinezii foloseau acest joc pentru a-si antrena soldatii.

I: Indiferent de durata pregatirii unei filmari, o productie epica e mereu o provocare. Care a fost cea mai inovativa solutie a dvs ?

J.W.: Am avut 2.000 de oameni lucrand pe platourile de filmare, 700 membrii din stafful de filmare, 1.500 de soldati, sute de cai. Pe platouri au lucrat 12 echipe de cameramani, 4 echipe de realizatori, una de efecte speciale, una de cascadorii. Cu totii am lucrat in acelasi sector. A fost ceva colosal. Vremea a fost o provocare. Am lucrat impotriva celor mai neprielnice conditii meteorologice. Am inceput filmarile in plina vara fierbinte, iar unii oameni au suferit de insolatie. Am lucrat pe vreme si campii inghetate. Am avut un fir al povestii si eram pregatiti pentru orice. Am avut o echipa extraordinara din Statele Unite, o echipa de efecte speciale din Coreea, oameni din Hong Kong, China si Taiwan care ne-au ajutat. Toata lumea a conlucrat foarte bine. Cu totii au invatat unii de la ceilalti. Cu totii am lucrat impreuna, asemeni unei familii. Erau oameni de treaba, asa ca nu mi-am facut griji. E greu sa gasesti o cale de a termina cu bine o astfel de munca.

I: Preferati pregatirile sau filmarile propriu-zise ?

J.W: Oh, prefer filmarile. Ne-au luat un an, un an si jumatate de pregatiri. Prea mult. Mi-au lipsit vremurile de altadata din Hong Kong. As fi vrut sa filmez o productie fara un scenariu, asa cum am facut cu “The Killer”. Ne-am uitat pur si simplu la o poza, si asta a fost. Gandesc repede. Gandesc mult mai repede decat vorbesc. In fiecare zi spuneam echipei: “Bine, maine am nevoie de 30 de cascadori si de inca 50 de rezerva”. “Despre ce e vorba ?”, ma intrebau. “Nu stiu !”. Atunci imi inchipuiam, pe loc, cateva replici, le dadeam actorilor si ziceam: “Sa le filmam !” Am intregul film in minte, insa trebuie sa-l explic echipei. Nimic mai mult.

I: Cand ati venit prima oara la Hollywood, speram la stilul dvs e curat, la actiunea minunata care prinde, insa in ziua de azi toata lumea foloseste metoda editarilor dese. A fost o adevarata placere sa va revad stilul care v-a consacrat.

J.W.: Asta e ceea ce-mi place. Poate ca sunt putin demodat. A fost un film european, iar regizorul a facut sa tremure camera de filmare pentru ca acesta era stilul sau. A facut acest lucru pentru un motiv intemeiat. Si multi au invatat de la el. Acum, toate filmele sunt filmate la fel, fie ca sunt redate melodrame, un moment tensionat sau unul de actiune; toti fac sa “tremure” camera de luat vederi. Asta ma scoate din minti. E greu de spus ce fac. Ma tot intreb pentru ce mai au nevoie de mari vedete sa faca asta ? Imi place sa fac un film printr-o metoda traditionala, incet si simplu, si sa las spectatorii sa gandeasca, decat sa le spun ce simt.

I: Cand aveti de gand sa filmati musical-ul pe care il planuiti de atata timp ?

J.W.: Am un scenario. De 12 ani. E unul emotionant, o poveste captivanta. E un musical cu gangsteri. Dar trebuie sa gasesti un studio. Iar acestea tot mi-o repeta: nu exista piata pentru asta, acum. E o poveste americana. Aproape era sa fac “Chicago”. Mi l-au oferit mie. Dar din nefericire exista un conflict in agenda mea, pe atunci fiind ocupat cu “Windtalkers”. Vreau sa fac un remake dupa “Le Samourai”. Incerc sa gasesc un scenarist. Port negocieri legate de dreptul de autor, de contract… E antrenant. Un altul e “Marco Polo”. Un film american. In China lucrez la un proiect intitulat “Flying Tigers”. O poveste din lumea piratilor, o prietenie intre un chinez si un american.

I: “Red Cliff” a avut o primire extraordinara in China.

J.W.: Sunt foarte incantat ca filmul a reusit sa atraga publicul in salile de cinematograf. De obicei lumea prefera sa stea acasa si sa se uite la dvd-uri. O multime de tineri sunt interesati sa vada doar filme de la Hollywood. Au o calitate foarte buna, un buget impresionant si mari vedete. Si nu prea le pasa de filmele autohtone. Asa ca acesta e unul din motivele pentru care am facut acest film, cu efecte vizuale si sonore deosebite. Am vrut ca audienta sa stie: trebuie sa-l vezi neaparat pe un ecran mare, la cinematograf.

I: Daca nu ar mai fi fost porumbei, ce ati fi folosit ?

J.W.: Un fluture.

Interviu acordat de John Woo pe 16 octombrie 2009, in Statele Unite.

Articole realizate de cris999 © www.asiacinefil.com

Multi din fanii lui Woo l-au parasit pana pe la mijlocul anilor 2000 (2004-2005), insa in prezent acesta pune in scena “o revenire in forma” atat de puternica incat vechea lui reputatie ar trebui restaurata. Recenta lui productie “Red Cliff”, difuzata in China si in tarile asiatice intr-o versiune de 4 ore, a devenit filmul care a adus cele mai mari incasari din istoria Chinei. Filmul va fi lansat in Statele Unite intr-o versiune mai scurta. Deja criticii americani de film dau un sfat: “Uitati de “Braveheart” si de “Gladiator”. “Red Cliff” e cu adevarat gratios, ametitor, glorios, o productie in genul celor de care America n-a mai vazut din anii ‘50″.

In octombrie 2009, John Woo a fost in San Francisco in scopul promovarii dvd-ului american la “Red Cliff”. Cu aceasta ocazie a vorbit si despre film, acordand un interviu in exclusivitate catorva ziaristi americani. Data interviului este 16 octombrie 2009, si il vom reda in actualul articol in 2 parti.

Intrebare: Puteti sa ne vorbiti despre versiunea de 2 ore si jumatate a filmului “Red Cliff”, opusa versiunii de 4 ore care a fost diguzata in China ?

John Woo: Pentru publicul din Asia, care e mai familiarizat cu personajele, am avut mai mult timp la dispozitie pentru a dezvolta personajele si relatiile dintre ele. Publicul american nu e familiarizat cu personajele, asa ca am decis sa ne concentram pe firul central al povestii. Am luat aceasta decizie inainte sa incepem filmarea propriu-zisa a filmului. Nu am fost mult implicat in munca de editare deoarece e ca si cum m-as automutila. A fost greu. Asa ca l-am lasat pe editorul meu sa faca treaba, si trebuie sa spun ca a facut o treaba foarte buna. A taiat bine filmul, si a pastrat spiritul acestuia.

I: Ati lucrat pentru acest proiect timp de 20 de ani. Ce ati gandit legat de materialul strans, inainte de a-l pune pe pelicula ?

J.W.: Am crescut cu aceasta poveste. Sunt o multime de eroi pe care ii admir. Unul e generalul Zhao Yun, care salveaza un copil in batalie. Era celebru pentru aceasta scena. Era o figura de om adevarat. A fost foarte curajos, loial si un om cu onoare. Acest personaj m-a inspirat mult. M-am folosit de el pentru personajul interpretat de Chow Yun-Fat in “Hard Boiled”, cand acesta salveaza copilul din spital, intr-un plin schimb de focuri. Va dati seama cat de mult l-am admirat. Pe de alta parte, lupta de la Stanca Rosie a fost cea mai celebra batalie din istoria Chinei. Cea mai mare parte a chinezilor, si chiar japonezii si coreenii, cu totii cunosc aceasta parte a istoriei. Ea ne invata cum o armata mica poate invinge un inamic mai numeros si mai puternic combinand munca in echipa, inteligenta, curajul, prietenia. Acest gen de lucruri face interesant un film. Vroiam, de asemenea, sa arat audientei tacticile de lupta din China antica, strategiile. Punandu-le pe pelicula, nu poate fi decat incitant. Am lucrat la Hollywood mai mult de 16 ani. Am invatat o multime de lucruri de la o multime de oameni minunati. Am invatat multe despre tehnologie. A sosit timpul sa iau cu mine ce am invatat la Hollywood si sa duc in Asia. Sunt atatia tineri talentati in China… Sunt mari pasionati de filme. Stiu totul, insa sunt nerabdatori sa invete. Cu totii vor sa lucreze intr-un film cu buget mare, in genul filmelor hollywoodiene. Cunostintele mele le-au permis sa invete cateva deprinderi noi sis a foloseasca cateva tehnici si echipamente noi.

VA URMA

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

In continuarea serialului dedicat fenomenului Hallyu, azi ne vom opri asupra unei dileme care a fost intalnite de mai multe ori inainte, in Coreea. Dilema este legata de raportul dintre numarul mare de turisti – desigur, intr-o continua crestere – si lipsa de atractii care sa ii tina ocupati pe acestia. In anul trecut, numarul vizitatorilor a crescut in mare masura pe spinarea slabului won, moneda nationala. Insa cu un curs de schimb ce s-a dovedit defavorabil turistilor straini, cresterea a inceput sa incetineasca. Astfel ca autoritatile au ajuns sa se confrunte cu aceleasi vechi probleme: direct spus, lipsa de lucruri pe care turistii sa le vada si sa le faca. Industria turismului a devenit constienta de aceste deficiente, de ceva timp, si a depus eforturi pentru a dezvolta noi atractii si programe. Recent, doua noi atractii au ajuns in stadiul de finalitate, fiind date circuitului turistic. Este vorba de un restaurant premium coreean intitulat Unamjeong, readus la viata de un comediant celebru, si o sala de expozitie intitulata “Bulevardul Stelelor”, amandoua punand umarul la reaprinderea Hallyu sau, cum mai este cunoscut, a Valului Cultural Coreean.

Mancarea coreeana devine tot mai populara printre straini, iar in ultimii ani a ajuns o importanta componenta a turismului, in special dupa difuzarea la televiziunea coreeana a serialului “Jewel in the Palace”, unde era descrisa bucataria Curtii regale din timpul dinastiei Joseon. In pas cu moda, un restaurant coreean a fost deschis in aceasta vara in provincia Gangwon, benzile desenate “Sikgaek” (“Le Grand Chef” si “Gourmet”) fiind cele care fac referire la aceasta zona ca fiind una renumita in materie de gastronomie. Create de unul din cei mai renumiti desenatori manhwa din Coreea, Heo Yeong-man, benzile desenate prezinta mancaruri din toate zonele tarii, cuprinzand o gama larga de preparate culinare mergand de la cele ieftine si populare, disponibile la fiecare colt de strada, pana la mancaruri rare si la bucataria restaurantelor de lux. Popularitatea benzilor desenate a dus la realizarea unui film, in 2007, si a unui serial, anul trecut.

Plasarea Unamjeong, unul din principalele locuri de intalnire din lumea surprinsa in cele 2 productii, a fost realizata si remodelata conform cerintelor operarii in viata reala. “Am planuit sa facem restaurantul operational dupa filmarile la serial, ca parte a eforturilor noastre de a oferi nu doar atractii variate de petrecere a timpului liber ci si mancaruri premium representative pentru provincial angwon”, a declarat directorul adjunct al complexului. Unele feluri de mancare care apar in benzile desenate si in serial pot fi servite la restaurant, existand 25 de feluri de mancare diferite, de la mancarea consumata pe timpuri de familiile nobile de la curtea dinastiei Joseon, pana la diferite feluri de “namul” (legume de sezon), mai ales specifice regiunii Gangwon. Unul din meniurile speciale servite este carne de bursuc si de rata umplute cu sulfura, pentru pastrare, dupa o reteta ce apare in “Jewel in the Palace”. Meniurile pot fi schimbate in functie de anotimp si de cerintele turistilor, dupa ce timp de 10 zile restaurantul a avut parte de un program experimental, inaintea inaugurarii lui. Unamjeong a primit sfaturi din partea mai multor instritute traditionale si restaurante, intre care si Institutul Bucatariei Regale Coreene si Institutul Mancarii traditionale coreene.

Preturile unui meniu complet in restaurant oscileaza intre 35.000 si 150.000 woni (30 $- 130 $). “Unamjeong” nu ofera doar mancare, ci face si reclama pentru cultura coreeana a mancarii. Folosim cele mai de calitate ingrediente, articole de ceramica realizate de artisti si avem ospatari si ospatarite purtand “hanbok” – costume traditionale”, a spus directorul adjunct al locatiei. O ceainarie pe nume “Daryegwan” a fost si ea inaugurata in apropiere, o locatie in care turistii se pot bucura de bauturi traditionale coreene si invata despre ceremonialul coreean al ceaiului.

VA URMA

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

ARTICOLE ANTERIOARE PE TEMA HALLYU:

Hallyu 1:  reţeta de succes a unui popor talentat

Hallyu 2: reţeta de succes a unui popor talentat

Hallyu 3:  impactul industriei asupra culturii coreene

De curand, serialul a inceput sa fie difuzat de televiziunea japoneza TV Tokyo. Decizia japonezilor este de departe surprinzatoare, insa explicabila. In ciuda carierei relative scurte, Lee se bucura de o recunoastere atata in China si Japonia, cat si in alte tari asiatice. Un sondaj recent il situeaza la Lee Jun-ki pe pozitia a patra ca actor considerat cu potential urias al Valului coreean (Hallyu). Anul trecut, Lee a reprezentat imaginea festivalului Hallyu din Seul. Raspunzand chemarii fanilor din China si Japonia, Lee a tinut concerte de recunostinta pentru acestia in Shanghai si Hangzhou in China, la care au participat aproximativ 10.000 de oameni. Intentiile actorului sunt sa organizeze concerte similare si in Kobe si Yokohama, in Japonia. “Fiind o figura publica, nu exista prea multe cai, pentru mine, sa scap de stres. Iar de-a lungul anilor, am pierdut cativa oameni la care tineam mult. In acest sens, vreau doar sa ma simt bine in compania fanilor. Fanii inseamna mult pentru mine“, a spus Lee.

Reporterul caruia Lee a acceptat sa i se destainuie, a remarcat, pe durata intrevederii cu acesta seriozitatea si ardoarea acestuia, aproape atipice unei celebritati tinere. De asemenea, a ajuns la concluzia ca acesta poseda acel gen de ambitie nepotolita si tenacitate nesfarsita, deseori atribuita “tipilor Geyongsangdo”, adica celor originari din provincia Gyeongsang din sudul peninsulei coreene, de unde e originar si Lee. Pe cand Lee crestea, familia lui nu o ducea deloc bine sub aspect financiar. Lee a spus ca acest lucru l-a facut ceea ce a ajuns sa fie astazi. “Uram pur si simplu sa pierd. Mereu a trebuit sa ma lupt pentru a dobandi ceva in viata. Nimic nu pica din cer. Gandindu-ma la acei ani, daca cresteam intr-o familie instarita, cred ca as fi facut totul intr-un ritm mult mai lent, si m-as fi apropiat de lucruri intr-o maniera mult mai lejera. Poate ca, de asemenea, m-as fi concentrat mai mult si pe studii“, a chicotit Lee, ca si cum demult ar fi facut pace cu umilul sau trecut.

Reporterul relateaza ca in timp ce punea intrebarile, Lee era extreme de atent la acestea, digerandu-le, raspunzand cu o fermitate dezarmanta si intr-o maniera contemplativa. Lucrul pe care probabil l-a spus cu cea mai mare convingere, in timpul conversatiei, a fost cel legat de relatia sa cu personajul din “The King and the Clown”. “In timpul epocii Joseon, clovnii proveneau din randul claselor de jos. Insa aveau o dorinta de nestavilit pentru creativitatea artistica si libertate. Prin interpretarea lor puteau sa exploreze astfel de dorinte, aducand in acelasi timp bucuria pe chipurile privitorilor“, a explicat Lee. “The King and the Clown” se incheie cu personajul interpretat de Lee – Gongil – strigand ca va deveni un clovn in viata lui viitoare. Pentru Lee Jun-ki, raspunsul ar fi probabil acelasi.

Articole realizate de cris999 © www.asiacinefil.com

Sa luam la rand fiecare trasatura pe care te-ai astepta sa o gasesti la un actor si sa o analizam pe cazul particular al lui Lee. In primul rand un actor spuneam ca trebuie sa arate bine. Lee ara un aspect aflat undeva la frontiera dintre un barbat si o femeie. Trasaturile androgine nu sunt intocmai ceea ce se poate intelege prin acest termen, aspectul sau fizic dovedindu-se pana la urma un element care a cucerit foarte multe doamne si domnisoare. In al doilea rand, viata publica a lui Lee a fost, pana in prezent, una ireprosabila. Cunoscator al artelor martiale si practicant al acestora, cu o mare capacitate de a atrage priviri si de a destinde prin niste simple gesturi atmosfera, Lee mereu a fost preocupat sa-si construiasca o imagine de actor modest. Totusi, acesta tine mult la look in momentul in care apare in fata fanilor; poate acele scene din serialul “Iljimae”, in care personajul interpretat de el, Yeong, e mereu preocupat de imaginea sa in fata lumii, asemeni unui narcisist perfect constient de pozitia sa, au un sambure de adevar in realitate.

Insa legat de cel de-al treilea aspect – atitudinea -, este greu de spus daca aceasta este tipica egalilor sai din domeniul in care activeaza. “Am avut caderea mea din gratii”, a spus Lee cu o figura serioasa si cu voce joasa in timp ce participa la o sedinta foto imbracat intr-un costum negru impecabil, camasa alba si cravata neagra. “Dupa performanta mea din ‘The King and the Clown’, m-am regasit fata in fata cu aceasta imagine de “baiat dragut”, ca a fost sau nu aceasta intentia mea. Dintr-o data, lumea a fost interesata de mine; au fost numai elogii si critici constructive la adresa mea, ambele in acelasi timp. Totul a fost atat de coplesitor… Simteam ca si cum pluteam in aer“.Pentru barbati, look-ul de “baiat dragut” pe care l-a lansat Lee Jun-ki, un adevarat stil propriu, a devenit mai popular, in ultimii ani. Iar de atunci, cultura pop coreeana si industriile care o sustin nu au mai fost niciodata la fel. Imaginea unor barbati care sa fie la fel de draguti (sau mai draguti) decat femeile a devenit un lucru popular si obisnuit la care fiecare barbat tanar coreean a ajuns sa viseze. Grija pentru propria imagine a devenit un adevarat cuvant de ordine in randul tinerilor coreeni, avandu-l ca model pe Lee Jun-ki.

Cu toate ca aceasta orientare este inca puternica, ea nu i-a garantat succesul lui Lee. Rolurile din “Fly, Daddy, Fly” (2006), “Mey 18″ (2007) si “Virgin Snow” (2007) nu au constituit succese de box-office sau l-au prezentat pe Lee in niste roluri secundare care nu ii puneau prea bine pe tapet calitatile. Cu toate acestea, actorul a reusit sa se mentina in lumina reflectoarelor prin cateva seriale de televiziune, precum “My Girl” si “Time Between Dog and Wolf”.

 VA URMA

Lee interpreteaza rolul sefului Mafiei din Hong Kong, Su Dong-po. Kline (interpretat de Josh Hartnett) este un politist din Los Angeles transformat intr-un detectiv particular care calatoreste in Hong Kong in cautarea fiului disparut al unui miliardar, Shitao, interpretat de japonezul Kimura. In scurt timp, acesta afla ca Shitao e impreuna cu prietena lui Su Dong-po, iar acesta din urma, infuriate la culme, porneste pe urmele lui Shitao.

Lee a spus ca “I Come With the Rain” a devenit “un punct de rascruce” in cariera lui. Pentru cineva care tinde sa astepte roluri care in mod sigur “ar misca sufletul sau chiar sufletele cele mai greu de miscat”, pentru acest rol negativ, Lee s-a dovedit extrem de deschis. “Eram foarte curios, dar nu am putut accepta oferta imediat deoarece ma temeam. ‘Nu, daca sunt curios, atunci sa-I dam bataie mai departe’, mi-am spus. Sunt actor pe viata, insa m-am si gandit cat timp voi mai putea lucra fiind in cea mai buna forma fizica”, a spus Lee.

Starul coreean a ramas surprins de regizorul vietnamez, care isi lasa actorii sa-si regizeze propria prestatie. Dar odata obisnuit cu acest stil de lucru, a invatat sa aprecieze noua experienta. “Regizorul era o persoana in genul ‘Faceti cum doriti; daca va miscati, camera va fi pe urmele voastre’. Chiar daca aceasta unica scena a fost editata in doar 4-5 secunde de timpi reali, pe film, am fost surprins sa trebuiasca sa interpretez cateva minute fara nici o indicatie regizorala. Dar o data ce m-am obisnuit, a inceput sa-mi placa“, a declarat Lee. Acesta chiar a spus ca a existat o scena in care s-a lasat prins de rolul sau si de clipa traita de personajul sau in film si a lacrimat, insa fragmentul a fost taiat la editare.

Daca pentru rolul din “I Come With the Rain”, Lee Byeong-Heon s-a gandit aproape un an daca sa-l accepte sau nu, pentru rolul din “G.I.Joe” i-au trebuit 3 luni, iar pentru cel din “The Good, the Bad, the Weird” i-a trebuit doar o luna. Din pacate, filmarile pentru “I Come With the Rain” au avut loc in Hong Kong, iar cele pentru “The Good…” au avut loc in China continentala, datele filmarilor suprapunandu-se. “Doamne… pur si simplu am facut-o, dar privind in urma, nu stiu cum am reusit. Credeam ca va fi in regula sa dau fuga de pe un platou de filmare pe altul, cu avionul, zburand din Hong Kong in China si inapoi, insa filmarile din China erau in desert, asa ca a trebuit sa schimb 3 zboruri. Cu tot cu orele de asteptare mi-a luat 13 ore pe zi. A treia oara cand am facut acest drum m-am intors cu o febra groaznica si a trebuit sa ma duc la un spital strain, pentru prima oara in viata mea“, a spus Lee.

Intrebat daca aceste roluri din filme cu buget mare au constituit un factor de presiune fizica si spirituala asupra lui, Lee a spus ca nu s-a simtit presat, insa ca si-a dat toata silinta pentru a invinge aceste prejudecati. “A juca intr-un film cu buget mai mic nu scade cu nimic nivelul de presiune sau de responsabilitate. Pe de alta parte, ar putea deveni un lucru care sa te blocheze daca devii obsedat de ideea ca joci intr-un film cu buget mare. Libertatea e cel mai important lucru pentru un actor“, a spus acesta. “Nu intentionez sa joc in filme cu buget mare. Vreau sa ma simt eliberat de astfel de ganduri. Asemeni fanilor mei, vreau sa simt nelinistea si sa o infrunt, legat de ce urmeaza sa fac in viitor“.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Kim Hee-yeon

Pe Song-hee (interpreta lui Bin din “Treeless Mountain”), Kim a intalnit-o prima data prin intermediul fotografiilor: “Am vazut un prim-plan cu ea zambind, si o alta poza cu ea intr-un grup. Era extraordinar de interesanta si arata ca o persoana matura; sufletul ei are o oarecare gravitate“. Insa cu toate acestea, Kim So-yong a ezitat. Song-hee era o fetita orfana aflata sub tutela, iar regizoarea se temea de impactul emotional si psihologic al rolului pe care urma sa-l interpreteze, al unei fetite abandonate de mama ei. “Insa toata lumea, inclusiv directoarea orfelinatului, era categorica legat de acest lucru, spunand ca va fi o mare sansa pentru copil pentru a dobandi incredere si a simti o implinire“, a spus aceasta.

Kim Song-hee

Kim a explicat fetelor scenariul inaintea filmarii fiecarei scene. “Procedeul era similar ca la “In Between Days”, dar a trebuit sa simplific sis a analizez totul; a trebuit sa explic inainte de a da indicatii. Acest lucru a sporit eficienta colaborarii. Cum inaintezi in varsta devii analitic, insa aceste copile pur si simplu au acceptat situatia“. Copii nu au fost doar niste simple paiate. Kim a lasat camera sa mearga – chiar daca prin utilizarea excedentara de pelicula costurile filmului au crescut – astfel incat copiii sa-si poata invata replicile si sa-si intre in rol, fiind in acelasi timp ei insisi. Regizoarea a folosit multe prim-planuri ale fetelor copiilor si a creat cadre foarte limitate pentru a reflecta frustrarile personajelor.

Pentru rolurile personajelor adulte, Kim a avut nevoie de actori profesionisti. Au fost alese Kim Mi-hyang (din “Secret Sunshine”) in rolul matusii, si Lee Soo-ah (din “Poison”), o imagine cunoscuta, puternica, din lumea filmului coreean, in rolul mamei. “Aveam nevoie de ele pentru a fixa starea de spirit pentru fiecare scena in parte astfel incat copiii a reactioneze“, a spus Kim. Rezultatul a fost ceva apropiat de un documentar, un film natural si absolut credibil, cu spectatorul simtind totul din gestica copiilor. “Nu am intentionat asta, dar e un mare compliment. Au existat oameni la Berlin sau in Statele Unite care s-au infuriat si au intrebat de ce asistenti sociali nu vin sa aiba grija de copii, si a trebuit sa le explic ca totul era o fictiune”, a spus regizoarea.

Sa fi retrait, Kim So-yong, propriile amintiri in timpul filmarilor efectuate tocmai in orasul ei natal ? “Am fost doar absorbita de munca mea, si ocupata sa am grija de Sky“, a spus aceasta, referindu-se la fiica ei de 2 ani si jumatate. “Totul a ramas neschimbat si m-am reconectat la trecut trecand prin emotia scenariului in fiecare dimineata. Am pus totul in perspectiva, dar nu am cautat in mod expres ceva. In schimb, mi-am amintit de orasul natal ca adult, band cafea si lucrand in fiecare dimineata la aceasta patiserie“, a spus Kim, care a adaugat zambind: “Acum ma simt nostalgica.” In incheierea interviului, Kim So-yong a declarat ca intentioneaza sa lucreze la o alta drama familiala despre un tata tanar imatur care ia lectii de viata de la fiica lui de 7 ani.

Articole realizate de cris999 © www.asiacinefil.com

Primul film al regizoarei, “In Between Days”, exploreaza experienta ei ca adolescenta imigranta care se adapteaza in noul sau camin, America, in timp ce “Treeless Mountain” se intoarce mult in trecut, in copilaria acesteia. ” ‘In Between Days’ nu a luat mult sa fie scris deoarece adolescenti fiind, cu totii trecem prin acea criza existentiala si ne intrebam “daca suntem adulti”. Dar “Treeless Mountain” a fost un proces elaborat. Am vrut sa fac acest film inaintea lui “In Between Days”, insa inca nu m-am considerat pregatita pentru asta. Zilele copilariei sunt mult mai intense. E ceva foarte personal, este varsta la care incepi sa-ti formezi o parere proprie despre tine insuti, sa te descoperi ca fiinta“, a spus Kim.

Kim s-a nascut in Busan. Bunica ei a crescut-o acolo o vreme, pe ea si pe sora ei, inainte ca acestea sa poata pleca sa locuiasca alaturi de mama lor in Statele Unite. “Treeless Mountain” este un film dedicat prin excelenta bunicii sale. Pentru cei care inca nu au vazut acest film, trebuie spus ca in el este vorba despre o fetita de 7 ani, Jin, si surioara ei mai mica, Bin, de doar 4 ani, care sunt lasate in grija unei matusi alcoolice in timp ce mama lor pleaca in cautarea tatalui disparut. Acestea isi asteapta cu nerabdare mama umpland cu entuziasm un purcel cu banutii castigati din vinderea de lacuste prajite altor copii. Dar cand purcelul este plin cu banuti si mama lor nu apare, asa cum promisese, Jin si Bin se vad fortate de destin si de cruda realitate pe care trebuie sa o infrunte sa se mute in casa bunicilor lor de la tara.

Puternica natura autobiografica a filmului a determinat-o pe regizoare sa astepte realizarea cu rabdare a lui. Mai ales ca trebuia sa separe propriul ei destin de povestea personajelor. “Atunci e momentul in care stiu cand un scenariu e terminat. Cand il scrii, e un lucru intim si personal, insa nu e terminat daca nu reusesti sa-i dai propria lui viata“, a spus regizoarea. “Stiam ca Jin nu era ca mine, si ca Bin nu era ca sora mea. A trebuit sa-mi gasesc propriii actori…”. Ceea ce diferentiaza realizarile lui Kim e faptul ca acestea nu sunt simple oglinzi ale amintirilor. Poate ca ele au fost inspirate din experiente individuale si sunt produsele unei anume mosteniri si culturi, dar, in ultima instanta, ele devin ceva inedit. Acest lucru este obtinut prin limbajul audio-vizual unic al lui Kim, care reuseste sa spuna o poveste extragand emotiile pure de la actori neprofesionisti, captand interdependenta spatiala dintre cadre si fundalul muzical superflu pentru a crea atmosfera si dispozitie.

VA URMA

Max Mannix

In timp ce Ichise a petrecut putin timp alaturi de Entertanment Farm, Kito a ramas alaturi de noua companie si si-a creat o reputatie de producator de film. Asa a dat, din intamplare, peste un scenariu intitulat “Tokyo Sonata”, ce era o cronica a vietii tumultoase a unei familii japoneze scrisa de un necunoscut pe nume Max Mannix. Acesta, spune Kito, “a vrut sa regizeze filmul, iar eu am fost sincera si i-am spus ca nu pot finanta un debutant. Avea povestea gata pregatita si toate celelalte. Era pasionat, insa pur si simplu nu am putut accepta acest proiect, in acea forma. Mi-a placut scenariul, asa ca singura optiune era sa gasesc un regizor potrivit, cu experienta.” Kito a cautat ajutor in gasirea acelui regizor potrivit, prin intermediul lui Wouter Barendrecht (1965-2009), un producator olandez stabilit in Hong Kong, co-fondator al Fortissimo Films.

Wouter Barendrecht

Ceea ce a atras regizorul potrivit in acest proiect a fost o combinatie intre sensibilitatea independenta a lui Kito si sustinerea financiara a Fortissimo, care, in plus, se bucura de o reputatie stelara in privinta distribuirii filmului asiatic in intreaga lume. “Daca Wouter nu s-ar fi alaturat proiectului, nu stiu cate alte lucruri nu s-ar fi intamplat. Stiu ca Kiyoshi Kurosawa are foarte mult respect pentru Wouter, iar asocierea noastra a fost unul din motivele solide pentru care s-a decis sa participle la proiect“, a marturisit Kito.

Pilonii lui Tokyo Sonata: Wouter, Kito si Kurosawa

Dupa horror-ul din 2006, “Sakebi” (“Retribution”), Kiyoshi Kurosawa cauta sa faca un alt gen de film. Si-a castigat deja un renume pe plan international cu productii horror pline de mister precum “Cure”, “Charisma” si “Pulse” (“Kairo”), dar, cum spunea Kito, “stia ca acest proiect nu era un film horror, si cred ca trebuie sa se fi simtit oarecum revigorat“. Producatoarea era constienta ca se afla la primul film japonez produs, iar schimbarea de orientare a regizorului ales putea fi un rasunator esec. Mai mult, insasi compania producatore, Fortissimo, se afla la prima implicarea in finantarea unui film japonez, desi pana atunci a distribuit zeci de filme japoneze in intreaga lume. Acum lucrurile statea altfel deoarece in joc se afla insasi capitalul ei. Asadar, toata lumea facea ceva nou sau diferit de ce a facut inainte.

In calitatea de producatoare a filmului “Tokyo Sonata”, Kito se gasea in ipostaza de a raspunde de unul din cei mai respectati cineasti japonezi ai momentului. “A fost un lucru ciudat sa fiu seful lui. In zilele de filmare sau de editare, imi spunea ca are nevoie de mai mult timp, iar eu ii spuneam daca acest lucru e posibil sau nu. Si totul se lega de buget. Nu il controlam sub aspect creativ. Adica ii spuneam: “Vreau lumea ta in acest film“. Totusi, Kito s-a simtit responsabila fata de Barendrecht si Fortissimo, pentru a le securiza investitia, astfel ca s-a folosit de experienta muncii pe platourile de filmare independente din America si si-a petrecut fiecare zi alaturi de Kurosawa, pana cand filmarile s-au incheiat. In tot acest timp, intre cei doi s-a stabilit o solida legatura profesionala.

Desigur, rezultatul eforturilor echipei din spatele acestei productii a fost un remarcabil succes international. “Tokyo Sonata” a sfarsit prin a castiga premiul pentru Cel mai bun film la Premiile filmului asiatic (“Oscarurile” Asiei), la festivalul de film de la Mar del Plata, dar si prestigiosul premiu al juriului Une Certaine Regard la Cannes 2008. Succesul nu a imbatat-o pe Kito: “Chiar nu imi vine in minte sau chiar nu imi vine sa cred nici acum ca acest film a obtinut atat de multe premii. Presupun ca exista atat de multe motive logice pentru critici pentru a analiza cat de mare e acest film si acesta e, desigur, motivul pentru care am castigat atatea premii. Insa in timp ce editam acest film, am vazut Tokyo Sonata de o suta de ori pana acum, si o singura data nu m-am plictisit de el. Am fost pur si simplu fascinate de poveste, atrasa de toate detaliile scenelor, si atunci mi-am zis: “Acesta trebuie sa fie un film mare !”.

Un alt motiv pentru care, probabil, producatoarei i-a fost greu sa aprecieze pe deplin succesul acestui film a fost decesul lui Wouter Barendrecht, in urma unui atac de cord. Avea doar 43 de ani. “Era cu adevarat mandru de Tokyo Sonata. Nu stiu daca ati citit omagiul lui Kurosawa adresat lui Wouter; acesta a spus ca marea reusita a lui Wouter a fost faptul ca a reusit sa ridice barierele dintre cinematografia Americana, cea europeana sic ea japoneza. Iar aceste cuvinte m-au atins, pentru ca acesta a fost motivul pentru care si Wouter, si Kurosawa s-au simtit reconfortant, iar eu suficient de reconfortanta sa produc primul meu film japonez. Cineva ca mine trebuie sa continue ceea ce Wouter a facut pentru noi, si sa aduca in atentia amatorilor de film din intreaga lume filme bune. Ne-a influentat atat de mult, si sunt atat de multe persoane care cred la fel, si poate ca impreuna, cu totii, vom putea face mai mult decat a putu face o singura persoana…”.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Wayne Wang

Pentru multi ar putea parea o ironie ca o femeie, ce a crescut in Japonia, sa faca un ocol atat de mare inainte sa produca un film in limba ei materna, insa, dupa cum spune insasi Kito, ochii ei erau atintiti spre orizont de la o varsta foarte frageda: “Crescand, eram tot mai mult interesata de lumea de dinafara a ceea ce pot vedea sau a ceea ce pot vorbi. Vroiam sa pot vorbi o limba straina, pentru a putea comunica cu mai multa lume. Vroiam sa ma duc peste hotare si sa vad lumea“. Acest dor de lume a condus-o spre filme “care puteau sa ma prezinte intregii lumi, fara sa ajung in locurile descrise in ele“. Desigur, dupa ce si-a terminat studiile universitare, a vazut lumea si a sfarsit prin a locui in Los Angeles timp de 11 ani, mai intai scriind pentru o editura japoneza, iar mai poi lucrand in cadrul gigantului din lumea electronicii, JVC. La inceputul anilor ’90, JVC si alte corporatii japoneze importante din acest domeniu inca nu fusesera lovite de boom-ul econimiei japoneze, acestea investind, inca, in productii Hollywoodiene. “Pe atunci, JVC producea “Point Break” sau “Time Cop”, si aveau nevoie de o persoana japoneza care sa se priceapa la marketing si promovare. Am fost invitata la un interviu si am spus: “Stiti, nu stiu nimic despre cum se fac filmele si despre distribuirea lor”, insa ei au spus ca atata vreme cat sunt interesata, e in regula. Oricum, in cele din urma trebuie sa existe pentru toate un inceput. Asa ca am acceptat slujba.” Lucrand la JVC, Kito a inceput sa-si faca conexiuni in industria filmului, participand la festivaluri internationale si la targurile de film ce le insoteau. Intrand in contact cu produsul pe care il vindea – filmul in sine -, Kito recunoaste ca abia in acel moment a inceput cu adevarat sa invete despre acestea.

Takashige Ichise

Chestiuni familiale au obligat-o pe Kito sa revina in Japonia la intrarea in noul mileniu, insa a adus cu ea lectia invatata in Los Angeles. La inceput a lucrat la proiecte independente minore alaturi de compania Media Soup, insa nu i-a luat mult sa atraga atentia unei companii mai mari din industria japoneza de film: “Am lucrat putin pentru Taka Ichise in Los Angeles“, a spus aceasta. Pentru cei care nu il cunosc pe Takashige Ichise, trebuie spus ca acesta este un producator veteran al unor J-Horroruri devenite deja clasice: “Ringu” al lui Hideo Nakata, “Premonition” al lui Noria Tsuruta sau “Ju-On” al lui Takashi Shimizu. In acea perioada, Ichise lucra la o serie ce a aparut direct pe dvd, pentru Toei, o serie de filme despre care Kito spunea ca “erau fenul de filme de actiune japoneze hibride filmate in Los Angeles cu actori episodici americani, ca Viggo Mortensen (“American Yakuza”) sau Virginia Madsen (“Blue Tiger”). Dupa ce a revenit in Japonia, Ichise i-a facut o oferta: “A spus: “Pun pe picioare aceasta afacere cu un fost investitor din lumea bancara, si as vrea sa nit e alaturi.” Asta a fost in 2004, si atunci m-am alaturat companiei Entertainment Farm.”

Prima zi de difuzare a filmului in Coreea nu a adus prea multa lume in salile de cinematografe, insa in primul weekend, 1.240.000 de oameni s-au inghesuit sa il vizioneze. E cel de-al doilea weekend cu cele mai mari incasari din istoria filmului coreean, dupa primul weekend al lui The Host de acum 3 ani, care a strans 1.280.000 de spectatori. Un alt film coreean, “Taegukgi: The Brotherhood of War”, care se aseamana cu “Haeundae” sub aspectul spectatorilor zilnici din cursul saptamanii, a strans doar 870.000 de spectatori in primul sau weekend. La 33 de la data premierei, “Haeundae” a reusit sa treaca de bariera de 10 milioane de spectatori, fiind al 5-lea film coreean al acestui an care a trecut de aceasta borna. Doar “The Host”, in 2006, a reusit sa treaca de 10 milioane mai repede, in 21 de zile. In aceste conditii, sunt sperante ca “Haeundae” sa devina cel de-al treilea film coreean cel mai vizionat din toate timpurile.

Initial, insusi distribuitorul filmului, CJ Entertainment, apeland la propriile calcule, a sustinut ca filmul trecuse de 10 milioane spectatori in 33 de zile. Cand a fost anuntata aceasta stire, Consiliul Coreean de Film (KOFIC) o socoteala proprie facuta de aceasta a aratat ca filmul a avut doat 9,91 milioane de spectatori. Diferenta reiese din sistemul de numaratoare diferit al celor doua, insa dupa revizuire, diferenta a devenit nesemnificativa. CJ Entertainment a facut numaratoarea printr-un sistem computerizat propriu, numaratoare confirmata de o alta companie specializata in asa ceva. In schimb, KOFIC a numarat spectatorii dupa numarul de bilete vandute in 2.144 de sali de proiectie din 315 cinematografe sau complexe multiplex din intreaga tara. Cum se explica diferenta de calcul dintre CJ Entertainment si KOFIC ? Simplu: KOFIC practic contorizeaza fiecare bilet nou vandut intr-un cinematograf din Coreea, pe calculator. Acesta sustine ca 98 pana la 99% din cinematografele cu sistem computerizat de controlare a vanzarilor sunt legate de baza lor de date. In schimb, nu toate cinematografele mai mici din Coreea nu au sistem computerizat, deci nici nu pot intra in calculele KOFIC, in schimb se regasesc in calculele CJ Entertainment.

Cat a castigat pana acum “Haeundae” ? Aproximativ 70 bilioane woni (adica undeva la peste 56 milioane dolari). Filmul s-a instalat confortabil pe primul loc in box-office-ul acestui an, depasind nou intratul in top 3 – “Take Off”, cu 30 milioane dolari in doar 2 saptamani, si locul 2 din acest an, “Transformers: Revenge of the Fallen”, cu 41 milioane dolari. Cinematografele, investitorii si producatorii si-au impartit castigurile; putina lume stie cam cum se face imparteala castigurilor la un film distribuit in cinematografe, asa ca oferim o mostra, in acest caz: din cele 70 bilioane woni (56 milioane dolari), 35 (28 milioane dolari) s-au dus la cinematografe, diferenta de 35 bilioane impartindu-se intre invstitori si producatori. Insa din moment ce filmul a costat 16 bilioane woni (12.800.000 dolari), reiese ca doar 19 bilioane woni (15.200.000 dolari) sunt profit net. Insa marele castigator va fi CJ Entertainement, care nu doar ca se ocupa cu distribuirea filmului in reteaua sa nationala de cinematografe, dar si este investitorul principal si co-producatorul acestui film. Succesul e cu atat mai important pentru numita companiei cu cat pana in prezent, niciunul din filmele distribuite sau produse de aceasta nu a trecut de cifra de 10 milioane de spectatori intr-o luna de zile.

Dincolo de aceste date oficiale care se constituie, de fapt, in cronica unui succes anuntat, un eveniment neasteptat a declansat un adevarat tsunami saptamana trecuta in lumea filmului din Coreea.. Dar despre asta, in partea a doua a articolului.

VA URMA

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Inaintea acestei calatorii de afaceri, Kim a marturisit ca se gandea ca nebunia chineza pentru Hallyu era una palida si neimportanta. “Pentru a lega entuziasmul de oportunitatile de afaceri, cred ca ar trebui sa incetam sa folosim utilizarea termenului “Hallyu” pentru definirea sensurilor produselor culturale “made in Coreea” raspandite in China“, a spus acesta. Media din China a batut moneda pe termenul “Hallyu” – ce insemna ca culturile straine sunt asimilate intr-un ritm alarmant in cultura locala – referindu-se la rapida fascinatie a produselor culturale coreene ca seriale, actori, actrite si cantareti asupra chinezilor.

Pentru a ajuta valul coreean sa devina o icoana culturala globala, Kim a spus ca a fost necesar ca expertii din industrie sa arunce o privire asupra limitelor identitatii nationale si sa caute parteneriate la nivel global. Omul de afaceri a prezentat ideile la un forum organizat de Fundatia Coreeana pentru schimburi culturale internationale (KOFICE), in colaborare cu Federatia Coreeana a Industriilor. La eveniment au participat profesionisti din industria de divertisment, oameni de afaceri, oficiali ai guvernului coreean, intr-un efort pentru gasirea unei cai pentru un posibil parteneriat public/privat. In timp ce presedintele KOFICE a laudat produsele “made in Coreea” pentru contributia lor la construirea unei imagini pozitive a Coreei in strainatate, un reprezentant al unui institute de cercetare sublinia faptul ca industria turismului a castigat cel mai mult de pe seama Valului Coreean (Hallyu), multi fani asiatici vizitand in Coreea locatiile in care s-au turnat serialele lor favorite.

Reprezentantii statului, desigur, niciodata multumiti, si-au exprimat ingrijorarea pentru efectul palid al Hallyu asupra economiei. Acestia au sfatuit pe oamenii din industria de divertisment sa genereze povesti originale, creative, solide si consistente, pentru a se ridica la nivelul asteptarilor telespectatorilor din strainatate. Nemultumirea este insa intemeiata: 7 din 10 serialele produse esueaza in a obtine veniturile preconizate initial. Cam aceasta este realitatea dura din acest domeniu, cu care se confrunta producatorii. Pentru ajutarea lor, s-a emis parerea ca sectorul public poate sustine industria de divertisment, inclusiv prin acordarea de credite cu dobanda scazuta pentru activitatile creative sustinute de producatori.

Provocarea anilor care vor urma va fi data de pronosticul optimist al cresterii industriei de divertisment cu aproximativ 10% pe an. La aceasta crestere ar putea contribui orientarea spre industria jocurilor video, unde Japonia a luat-o demult inaintea Coreei. Iar explorarea acestui domeniu e cu adevarat o provocare pentru industria coreeana de divertisment.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Dupa acest incident, in zilele trecute Shah Rukh Khan a acceptat sa acorde un interviu presei indiene. Iata ce a raspuns superstarul indian intrebarilor reporterului:

Reporter (R): Unii sustin ca intreagul eveniment al retinerii de pe aeroport, in America, a fost pus la cale de insusi Shah Rukh Khan, ca parte a unui fel de reclama pentru filmul dvs, “My Name is Khan”. Totul nu ar fi, sustin acestia, decat o parte a incercarii lui Shah Rukh Khan de a ramane in atentia presei. Cum reactionati in fata acestor pareri ?

Shah Rukh Khan (SRK): De fapt, urasc sa ma aflu pe prima pagina a ziarelor cand nu o fac, intr-adevar, pentru unul din filmele mele. Filmul meu se va lansa mult mai tarziu. E vorba de un interval situat undeva la 8-9 luni distanta de prezent. In mod normal, nu incepi sa-ti faci reclama la un film atat de devreme. In al doilea rand, nu e foarte placut sa fii luat la intrebari, sa vezi cum cineva intreaba de altcineva pentru a afla daca spui adevarul, intr-o frumoasa tara a altcuiva. Cred ca e putin lipsit de respect. Nu consider asta o parte din nevoia de a-mi face publicitate, nici macar nu sunt genul de persoana care sa ravneasca la asa ceva. Poate ca cei ce inventeaza astfel de lucruri chiar cred in el, eu insa nu.

R: Insa, dupa cum stiti, persoane sunt retinute si interogate pe aeroporturile americane dupa evenimentele din 9/11 septembrie, ca o practica curenta din motive de securitate. De ce, dintr-o data, Shah Rukh Khan ar lua asta ca pe un afront personal ? A fost ceva de genul: “Cum indrazniti sa ma retineti pe mine, Shah Rukh Khan ?”

SRK: Nu, nu. Nu gandesc astfel. Sunt o persoana foarte simpla cand vine vorba de mine insumi si imaginea mea. Vorbesc la persoana a treia cu toata lumea, inclusiv pe platourile de filmare. Asa sunt eu.

R: Ce l-a facut pe Shah Rukh Khan – care si el a fost supus verificarii si interogarii – sa creada, brusc, de data asta, ca s-a intrecut limita ? Ce a produs aceasta stare de nervozitate si pierderea cumpatului ?

SRK: Nu, nu mi-am pierdut cumpatul. Nici macar nu am realizat ce se intampla, pe moment. Am sunat un prieten care, probabil, are legatura cu mass-media. Si, evident, cand iti suni apropiatii, acestia te intreaba: “Ce s-a intamplat ?”. Am fost la lucru, m-am intors pe la 2 dupa-masa, am primit telefoane de la toate canalele de televiziune si tin minte ca chiar m-am amuzat la interviul ce l-am acordat. Nu am luat-o ca pe un afront personal.

R: Nu ati considerat asta o problema grava ?

SRK: Nu, nu am considerat-o.

R: Haideti, d-le Khan, fiti sincer. Erati furios, suparat ?

SRK: Nu eram furios. Eram deranjat de genul de intrebari la care mi se cerea un raspuns.

R: Ce ati fost intrebat ?

SRK: Mi-au cerut sa le dau un nume de persoana care poate garanta ca sunt Shah Rukh Khan si ca fac ce fac in America. M-au intrebat daca stiu americani. A trebuit sa le dau numarul acestora de telefon si sa le spun numele partenerilor mei de afaceri. Speram sa nu ii sune, deoarece imi era putin rusine. Ceea ce trebuiau sa verifice, nu au verificat. Erau 20 de persoane, inclusiv un ofiter de la Imigratii care spuneau cu voce tare: “Hei, garantez eu pentru tine, Shah Rukh Khan”, aratand cu degetul spre mine. A fost putin jenant.

R: Deci existau persoane care stiau cine sunteti si, cu toate acestea, ofiterii continuau sa va interogheze. Daca numele dvs ar fi fost, spre exemplu, unul hindus, nu ati fi fost luat la intrebari. Care sa fi fost factorul decisiv ? Ati avut, in vreun fel, sentimentul ca “Sunt privit cu suspiciune pentru ca sunt un musulman” ?

SRK: Sunt musulman, si am acceptat asta. Si e in regula. Sunt perfect in regula cu asta. Nu am probleme pentru ca sunt foarte pragmatic.

R: E o situatie stranie, mai ales ca timp de cateva zile acest incident a fost numarul 1 in toata mass-media din India. Acum imi spuneti ca nu e o problema. Aproape ca spuneti: “nu m-a deranjat deloc”.

SRK: Simt lipsa de respect la adresa mea deoarece niciodata n-am inventat eu aceasta poveste. Eu doar am sunat cateva persoane pentru lucruri care trebuiau facute de catre consulatul indian, nu a fost nimic mai mult, cum exagereaza presa.

R: In nici un caz nu ati dorit ca asta sa devina o stire atat de importanta ?

SRK: N-am nici o problema legat de asta. N-am vrut sa se vorbeasca despre asta. Brusc am primit telefoane de la cei pe care ii stiu… si mi-au spus ca au devenit foarte iritati de ce mi s-a intamplat. Le-am spus ca n-a fost mare lucru. Am vorbit cu voi, presa, pentru a nu se crea o neintelegere si pentru a nu se trage concluzia ca am fost arestat, sau cine stie ce altceva. Chiar si in primul interviu ce l-am dat dupa incident am insistat ca au fost politicosi cu mine.

Shah Rukh Khan este actorul indian cu cei mai multi fani in intreaga lume. Incidentul petrecut pe aeroportul Newark pare, in urma acestui interviu, sa fi fost exagerat de presa, care ar fi pus unele cuvinte in gura lui Khan in cautare de senzational. Ramane sinceritatea actorului si amintirea neplacuta a unei confuzii care s-a intamplat si altor personalitati, nu doar unuia de talia lui Khan. Dupa cum s-a putut observa, si intrebarile puse de reporter au fost extrem de abile, cautand sa exploreze cam toate insinuarile pe care vedeta le respingea categoric.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Partea 1: Presa indiana titreaza: “Soc la Bollywood: Shah Rukh Khan umilit in Statele Unite”

Superstarul bollywoodian Shah Rukh Khan, care are un numar mare de fani in Statele Unite, a fost retinut de autoritatile americane pe aeroportul Newark deoarece numele acestuia, Khan, se regasea pe lista imigrantilor periculosi alcatuita de autoritati. Shah Rukh, care urma a participa la un eveniment in State, nu a avut voie nici sa dea un telefon. Acesta a spus: “Statele Unite au dezvoltat o paranboia religioasa de-a lungul anilor. Bodyguardului meu i s-a refuzat, de asemenea, viza, pe motiv ca numele lui e similar cu al meu. Mi-au spus ca nu pot folosi telefonul.”

Khan a continuat indignat: “Am fost efectiv certat pe aeroportul american pentru ca numele meu era Khan… Ore in sir m-au interogat, dorind sa stie daca cunosc pe cineva in America, in timp ce toti din preajma mea le spuneau ca sunt din India. Le-am spus ca eram o vedeta de film si ca recent le-am vizitat tara pentru filmari la filmul meu. Nimic nu parea sa-l convinga pe ofiterul de la Imigratie. Au fost alti ofiteri care au confirmat, pentru mine, insa acesta care m-a retinut nu asculta de nimeni. Le-am spus chiar ca aveam o invitatie din partea comunitatii sud-asiatice si ca ma aflam acolo pentru a participa la eveniment. Pur si simplu nu au vrut sa ma lase sa trec. In cele din urma mi-au permis sa dau un telefon, ceea ce am si facut, iar consulatul indian m-a ajutat imediat. Mi s-a parut aberant. Am lucrat in Statele Unite la noul meu film doar in urma cu cateva saptamani. Mi-au spus, in final, ca am un nume comun, lucru care mi-a cauzat o intarziere… Mi-au verificat bagajele… m-am simtit umilit si suparat“.

Shah Rukh Khan a revenit recent inapoi in India dupa ce a terminat filmarile la cel mai nou film al sau, “My Name is Khan”, in Statele Unite. Ca o ironie, in film, Khan interpreteaza rolul unui suspect de terorism. In timp ce solidaritatea celorlalti actori de la Bollywood s-a manifestat imediat, in fata acestui incident umilitor, condamnand retinerea pe aeroport a lui Shah Rukh de autoritatile americane, colegul de breasla al acestuia, Salman Khan, a declarat ca acest incident nu e mare lucru: “Nu e mare lucru; cand mergem in Statele Unite trebuie sa trecem printr-un control la vama. Nu au mai fost atacuri teroriste din 9/11 septembrie din cauza masurilor stricte de securitate. Cred ca (acestea) sunt un lucru bun.” In timp ce intreaga Indie condamna astfel de incidente care li se intampla unor personalitati importante in India, precum fostul presedinte indian Abdul Kalam sau, acum, lui Shah Rukh Khan, Salman Khan ridica in slavi masurile de securitate americane.

Prietenul apropiat al lui Shah Rukh Khan si totodata regizorul celui mai nou film al sau, Karan Johar, a fost socat sa afle de incidentul de pe aeroportul Newark: “Sunt socat si suparat… Imi pare foarte rau pentru Shah Rukh.” Actrita si prietena actorului, Priyanke Chopra, si-a exprimat si ea indignarea pe pagina ei de pe Twitter: “Socant, ingrijorator si de-a dreptul degradant. O astfel de atitudine e cea care alimenteaza ura si rasismul. Shah Rukh e o figura cunoscuta la nivel mondial, ce naiba ? Treziti-va, oameni buni !” Directorul muzical Vishal Dadlani a scris si el pe pagina propriului site: “E o mare prostie ! Adica, o rapida cautare pe internet le-ar fi spus ce doreau sa afle despre Shah Rukh Khan ! Banuiesc ca e vorba de paranoia si lipsa de materie cenusie !”

VA URMA

Articol realizat de cris999 (c) www.asiacinefil.com

Impunatorul sediu al companiei Reliance

“Aceasta asociere cu Reliance mi-a oferit mai multa libertate creativa si financiara. De exemplu, am aceasta intelegere cu Paramount. Acum, ma pot duce la ei cu propunerea financiara a Reliance pentru a obtine mai multe dintr-o eventuala negociere

“, a spus acesta. Lui Ratner nu i-a venit sa creada cat de repede a realizat intelegerea cu Reliance: “M-am intalnit cu echipa de la Reliance la festivalul de la Cannes. Iar inainte sa apuc sa ma intorc in Statele Unite, contractul era deja pregatit. Cand m-am intalnit cu acesti oameni, am realizat ca iubeau filmul. Iar asta conteaza mult pentru mine. In Statele Unite, sistemul studiourilor de film e controlat de giganti care nu sunt in mod obligatoriu fani ai filmelor“.

Ratner vrea sa se foloseasca de parteneriatul cu Reliance pentru a distribui filmele lui Jackie Chan pe piata indiana. “Am facut seria de filme “Rush Hour” cu Jackie Chan, si impartasesc o relatie incredibila cu acesta. Iar Jackie mi-a spus ca filmele sale au un potential fantastic pe piata indiana. M-am gandit ca daca voi face o intelegere cu Reliance, voi putea aduce filmele lui Jackie Chan in India. Nici un alt regizor de la Hollywood nu e atat de apropiat de Jackie Chan pe cat sunt eu. In fiecare productie chinezeasca in care joaca, Jackie vrea sa fiu parte din ea. Acesta munceste excesiv de mult. Face 4-5 filme pe an. O parte din aceste filme vor fi produse de Jackie si de mine, iar eu voi pasa aceste filme companiei Reliance pentru distribuirea lor pe piata indiana“, a explicat Ratner.

Regizorul american e de parere ca filmul “Slumdog Millionaire” al regizorului Danny Boyle a schimbat in mod ireversibil succesul mondial al Bollywoodului. “Priviti ce filme cu buget minuscul si actori necunoscuti ajung sa castige Oscarul. “Slumdog…” a deschis usile. Acest film a aratat pietei americane ca un blockbuster se poate realiza fara Tom Cruise si Tom Hanks“. Intrebat ce face in Berlin, Ratner a raspuns: “Ma aflu in Berlin deoarece Roman Polanski regizeaza un nou film, “Ghost”. De fiecare data cand face un film, ma roaga sa-l vizitez. In film joaca si Pierce Brosnan, ce a jucat si in filmul meu, “After the Sunset“. Se pare ca Ratner vrea sa faca un film avand in centrul sau imaginea popularului supererou “Youngblood”, din benzile desenate aparute in anii ’90: “Youngblood” sunt benzile desenate independente numarul 1 din lume, la egalitate cu benzile desenate Marvel si DC. O multime de studiouri ravnesc la ele. Am reusit sa obtin drepturile pentru “Youngblood” multumita Reliance. Sunt foarte entuziasmat la gandul sa realizez un film inspirat de ele, fiindca am crescut cu acesti supereroi din benzile desenate. De asta am si realizat “X-Men“, a spus cineastul.

La un moment dat, se spune ca Ratner era la un pas sa regizeze “Superman”. Intrebat de reporter daca este adevarat, acesta a spus: “E adevarat. Si cand nu am putut-o face, am fost foarte suparat. Credeam ca nu exista benzi desenate, pentru mine, pe care sa le pot regiza. Brian Singer avea “X-Men”, Sam Raimi avea “Spiderman”… Care dintre acestea sa le regizez ? Am ales continuarea la “X-Men”. Dupa asta, am fost flamand dupa o serie inspirata din benzi desenate. Nu am vrut sa fac “Iron Man” deoarece e considerat o banda desenata de mana a doua. In schimb, “Youngblood” are un mare numar de fani in intreaga lume“.

Presedintele "Reliance"

Pentru necunoscatori, Reliance Entertainment este parte a unui trust media indian gigant, ce activeaza in domeniul media si al entertainment-ului, avand initiative in domeniul filmului, muzicii, sportului, jocurilor, internetului si telefoniei mobile, iar mai nou in domeniul radioului, detinand cea ma mare retea radio privata din India. Compania este celebra pentru asocierile realizate cu Steven Spielberg si Amitabh Bachchan. In acest an, compania si-a propus sa cheltuiasca 1 bilion de dolari pentru sustinerea industriei indiene de film. Aceasta are contracte de asociere cu companiile de film ale unor vedete de prima mana de la Hollywood: Nicolas Cage (Saturn Productions), Jim Carrey (JC 23 Entertainment), George Clooney (Smokehouse Productions), Chris Columbus (1492 Pictures), Tom Hanks (Playstone Productions), Brad Pitt (Plan B Entertainment) si Jay Roache (Everyman Pictures). Si, dupa cum spunea recent presedintele Reliance Entertainment, Amit Khanna, “acesta e doar inceputul calatoriei noastre la Hollywood. Noi vom construe un nou eco-sistem, iar modelul industriei mondiale de entertainment se va schimba radical“.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

In timpul primei conferinte de presa, care a marcat si debutul filmarilor la “14 Blades”, Wu Chun si-a caracterizat personajul ca un expert in arte martiale dar si un lider sarmant al infractorilor. Vesmintele purtate de personajul sau l-au uimit pana si pe actor, dezvaluindu-i abdomenul. “Oricine imi poate vedea abdomenul datorita costumatiei. Nu ma simt prea bine din cauza asta deoarece de multa vreme nu am mai fost la o sala de forta. Asa ca, recent, am inceput sa fac exercitii intensive la sala de forta si sper ca toata lumea sa poata vedea un Wu Chun cu un abdomen perfect“, a declarat acesta. In acelasi timp a accentuat faptul ca o imagine sexy nu este un lucru intentionat pe care el si-l doreste pentru acest rol: “Regizorul si-a inchipuit acest personaj ca presupunand o imagine care emana eleganta si gratie, astfel ca alegerea costumatiei mai sexy si expunerea muschilor sunt solicitate de personaj. Personal nu ma deranjeaza sa apar imbracat mai sumar pentru a atrage audienta“.

Donnie Yen in "14 Blades"

Wu Chun a jucat in “Butterfly Lovers” nu la mult timp dupa debutul sau in lumea filmului, si a primit aprecieri din partea criticilor de film. Wu Chun, caruia ii place sa practice artele martiale, a spus ca il admira pe Donnie Yen si ca spera ca va exista o sansa sa lucreze, odata, alaturi de acesta. Nu la mult timp de la aceasta declaratie, destinul i-a suras lui Chun, aducandu-l alaturi de idolul sau pe platourile de filmare ale filmului “14 Blades”. Deseori vorbindu-se despre Donnie Yen ca despre cel mai in voga actor chinez al momentului, Wu Chun a exprimat cu modestie gandul ca e foarte norocos sa joace alaturi de el in acelasi film.

Chun si-a dorit sa joace intr-un film cu arte martiale si a obtinut rolul din Butterfly Lovers. A dorit sa joace alaturi de Donnie Yen si visul i s-a implinit in “14 Blades”. In trecut niciodata nu si-a inchipuit ca ar putea obtine toate astea: “Sunt foarte fericit ca toata lumea ma va placea. Cat priveste comentariile din afara, niciodata nu ma deranjeaza. Pentru ca atentia tuturor se va concentra asupra mea, ma voi stradui mai mult pentru a da ce am mai bun, imi voi antrena si imbunatati interpretarea si abilitatile. Ceea ce vreau cel mai mult e sa imi imbunatatesc repede lucrurile propuse“.

Echipa de la "14 Blades"

Capabil sa lucreze alaturi de actorul pe care il admira, Wu Chun a recunoscut cu sinceritate ca este mai mult decat norocos. Donnie Yen mereu a fost un mare superstar al artelor martiale in ochii sai. “Donnie Yen nu are deloc aere de superstar. De data asta, stilul de lupta ata de cel din Butterfly Lovers e diferit, va trebui sa-mi folosesc picioarele si armele. In privinta artelor martiale, Donnie Yen m-a invatat o multime de tehnici si trucuri de care va trebui sa tin cont, pentru a nu fi ranit atat de usor. In timpul antrenamentului, Donnie Da Ge* [titlu care in chineza reflecta respectul pentru un senior] mi-a facut o vizita si a remarcat ca am pus mult efort in a lupta, incurajandu-ma sa ma antrenez mai mult sis a gandesc mai putin. Acest lucru m-a usurat de grijile pe care urma sa le am pe cand ma voi lupta pe platourile de filmare cu idolul meu. De asemenea, m-a detensionat. De fapt, presiunea vine din mine. Donnie Da ge m-a invatat multe in acest sens, anume doar sa dau ce am mai bun si sa nu-mi pese de ce cred altii. Sa astept prea mult de la mine n-ar putea fi un lucru bun. Am simtit ca si cum am invatat o multime de lucruri de la el nu doar in privinta artelor martiale, ci si a faptului de a fi actor. Ma invata mai tot timpul cate ceva, si imi ofera sugestii legat de cum sa lupt si cum sa arat mai bine pe ecran“.

“14 Blades” este al doilea film al lui Wu Chun pentru marele ecran. Dupa 2 filme consecutive de epoca, acesta s-a intrebat daca publicul se va satura sa-l vada in filme de acest gen. Cu toate ca, personal, ii plac filmele de epoca, aceste considera, de asemenea, ca ar fi bines a incerce si experiente noi. Intrebat despre c ear dori sa incerce, Wu Chun a spus: “Filmele moderne ar fi excelente. Anterior am jucat intr-un serial de televiziune, insa e altceva in comparatie cu filmele. Sper ca voi primi cateva scenarii diferite, ca de exemplu de filme politiste. Nu sunt rele nici comediile romantice. Vreau sa incerc domenii cat mai diferite, astfel incat sa-mi pot antrena calitatile actoricesti sis a-mi cladesc o baza solida pentru viitorul meu in lumea filmului. Sper ca toata lumea ma va sustine“.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Papusi Edison Chen

Care sunt afacerile din afara lumii filmului, pentru Edison Chen ? In 2004, Chen a scos primul sau album de hip-hop, mai multe extrase de pe acesta ajungand in fruntea topurilor muzicale din Hong Kong, dominate pana atunci de stilul cantopop. Folosindu-se de imaginea pe care si-a creat-o de rapper, Chen s-a implicat adanc in industria modei, unde cu partenerii sai Kevin Poon si Billy Ip a creat CLOT Inc., care s-a declarat o companie de moda destinata tinerei generatii, propunandu-si aducerea modei “de cartier” in China si Hong Kong. Pana in prezent, aceasta companie de moda a colaborat cu alte mari companii din domeniu (ca Nike, spre exemplu), atingand repede succesul in randul categoriei de varsta vizate (tineri). In 2007, Chen a investit 10 milioane dolari Hong Kong in crearea unei divizii pe domeniul media a companiei CLOT, Clot Media Division, cu care intentiona sa produca filme, reclame si albume muzicale.

Edison, imaginea Levi

In acest an a filmat o reclama la marca de jeansi Levi, in Taiwan. Acesta si-a facut aparitia discret in Taipei, iar zvonurile spuneau ca ar intentiona sa-si deschida un lant de magazine care sa-i vanda hainele companiei sale. Insa aparitia lui Chen in Taipei a declansat un scandal public, ca urmare a atacurilor dure venite din partea lui Jolin Tsai. Cine este Jolin Tsai ? Tsai este o frumoasa cantareata mandopop, cunoscuta ca “Ayumi Hamasaki a Taiwanului”, una din cele mai populare si de succes interprete in mandarina de pe piata muzicala. Desi a fost deseori comparata cu regina muzicii pop japoneze, Ayumi Hamasaki, Jolin mereu sustinea ca are un stil diferit de aceasta si ca nu intentioneaza sa calce pe urmele divei. Edison a colaborat cu Tsai la mai multe proiecte, existand chiar zvonuri ca intre cei doi ar exista mai mult decat o simpla colaborare. Insa in februarie 2008, Tsai a fost tarata in scandalul fotografiilor indecente. Inaintea scandalului aparusera cateva fotografii cu cineva care semana cu vedeta, in ipostaze compromitatoare. Dupa ce a izbucnit scandalul, ca urmare a afirmatiilor politiei cum ca ar exista mai multe fotografii compromotatoare ale unor vedete care nu pot fi amintite, au aparut speculatii la adresa ei. Intr-o incercare disperata de a-si salva reputatia, Tsai a facut o declaratie publica prin intermediul impresarului ei, spunand ca “niciodata nu a fost implicata cu Chen” in ceva. Mai mult, aceasta a oferit o recompensa de 100 de milioane dolari taiwanezi oricui va aparea in fata presei cu fotografii compromitatoare autentice la adresa ei, amenintand cu trimiterea in judecata a tuturor celor ce vor incerca sa-i afecteze imaginea implicand-o in acest scandal care a zguduit show-biz-ul din Hong Kong acum un an.

Jolin si Edison in vremurile bune

Tsai, ca si Edison, a fost si ea imaginea Levi in Taiwan. In mod suspect aceasta a lipsit de la filmarea spotului la care a participat Edison, filmarea ei fiind programata pentru o zi ulterioara. Insa in scurt timp, vedeta din lumea muzicii s-a dezlantuit la adresa lui Chen: “Nu cred nici un cuvant ce iese din gura acestui tip. El singur a declarat ca se va retrage din show-biz, iar dupa un an, isi incalca propriile promisiuni. In realitate, toata lumea stie ca de fapt doar s-a prefacut cand a declarat ca se va retrage, iar eu una sunt curioasa sa vad cat mai are de gand sa apara in fata lumii cu aceste scene demne de mila si cu figurile lui de om care se caieste. Totul este propaganda si strategie de marketing pentru a minimaliza sau chiar pentru a-si salva cariera dupa acest scandal rusinos. Cred ca nu simte nimic legat de acest intreg scandal si nu ii pasa decat sa-si salveze cariera. Acest lucru este evident atata vreme cat toate victimele inconstientei sale il invinovatesc si chiar il urasc atat de mult incat nimeni nu e dornic sa spuna un lucru bun despre el.”

Dincolo de rivalitatile din breasla, dar si de consecintele nedorite ale acestui scandal, vizita lui Chen in Taiwan pentru filmarea unui spot publicitar la o marca de jeansi a fost interpretata de presa de scandal ca o consecinta a inrautatirii situatiei economice a acestuia in urma retragerii de un an din lumea filmului. Mai mult, pe langa o redresare financiara, acesta, sustine presa, incearca sa-si pregateasca eventual o revenire in lumea filmului, sondand terenul pentru a vedea daca lucrurile s-au linistit, incercand totodata sa-si refaca imaginea. Contractul lui cu compania de jeansi a incetat prematur dupa izbucnirea scandalului, dar in acest an intelegerea s-a reluat, cu girul companiei. Jolin Tsai e imaginea feminina a companiei dupa rezilierea contractului cu Chen, dar revenirea lui Chen o pune pe Tsai in situatia de a lucra cot la cot cu acesta, pentru a-si onora contractul cu compania. In trecut, Tsai a avut un contract de reprezentare cu Coca-Cola, colaborand si acolo cu Chen, chiar foarte bine, la un moment dat vedeta muzicii pop invitandu-l sa participe la filmari pentru rolul principal dintr-un videoclip al ei.

VA URMA

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Conferinta de presa din Kuala Lumpur

Megastarul din Hong Kong a fost, recent, in Kuala Lumpur (Malaiezia) pentru a-si deschide un lant de magazine Juice, care ii promoveaza propriul brand de imbracaminte in Asia de Sud-Est. Aceasta a fost a doua aparitie publica importanta a lui Chen dupa scandalul fotografiilor postate pe internet in februarie 2008, dupa un exil auto-impus din industria de entertainment. Nascut in 1980, fiu al magnatului Edward Chen din Vancouver (Canada), acesta a frecventat atat scoala din Hong Kong cat si cea din Canada. In 1999 a fost remarcat intr-un club de noapte de niste producatori de film, iar in 2000 a debutat pe ecrane in Gen-Y Cops. Unul din cele mai mari staruri ale Asiei, in special pe piata vorbitoare de limba chineza, Chen a avut roluri in toate cele 3 parti ale trilogiei Infernal Affairs, poate cea mai cunoscuta trilogie, alaturi de cea a razbunarii a lui Park Chan-wook, din Asia. Cariera lui muzicala a fost si ea fuctuoasa, din 2000 lansand album dupa album.

“Chen este, fara indoiala, unul din cei mai celebri idoli asiatici ai momentului. Educatia lui dobandita peste hotare l-a ajutat mult sa ajunga in aceasta pozitie in lumea vorbitoare de chineza“, a spus editoarea unei publicatii pentru tineri din Malaiezia. “A fost bine cunoscut inca de la debut. Datorita aspectului fizic si a abilitatii de a interpreta, foarte usor a devenit un idol. De asemenea, cred ca pe masura ce a avansat in varsta, perceptia de baiat rebel pe care lumea o avea despre el l-a ajutat in a-l propulsa in pozitia de adevarat star pe deplin matur.” Aceasta opinie a fost formulata din exterior, de cineva din Malaiezia care probabil priveste subiectiv lucrurile. Realitatea, insa, sta altfel in industria de entertainment din Hong Kong, unde valorile culturale si traditiile sunt impuse starurilor. Si asta in ciuda activitatii febrile a paparazzilor si a legaturilor cu lumea interlopa a acestei industrii. Din aceasta perspectiva este lesne de inteles atitudinea ostila a mass-mediei din Hong Kong la adresa lui Chen, care a incalcat toate regulile nescrise ale acestui domeniu.

Scandalul fotografiilor, in urma carora aproximativ 1300 de poze cu Chen si faimoasele “prietene” suprinse in momente private au fost distribuite pe internet, a facut inconjurul lumii, ajungand in ziare precum The Economist si Le Monde. Respectivele fotografii au fost facute inainte de 2004, iar in repetate randuri Chen a declarat ca le-a sters; ei bine, in momentul in care acesta si-a dus calculatorul la reparat, informaticianul le-a regasit pe hardul acestuia si de la el a pornit totul. Luna trecuta, respectivul informatician a fost condamnat la 8 luni de inchisoare, in timp ce cariera actritelor surprinse in aceste fotografii e, inca, compromisa. Tot luna trecuta, Chen a vorbit despre scandal la emisiunea CNN TaksAsia, pentru prima si, probabil ultima oara de la revenirea lui in Hong Kong. Aparand in fata fanilor deznadajduit si resemnat, acesta si-a reamintit momentele dificile prin care a trecut, sustinerea prietenei lui si a familiei, calificand absenta de un an si jumatate din show-biz ca o perioada necesara de introspectie si de revenire la o viata normala. Cu toate acestea, revenirea lui nu a fost lipsita de critici. Cecilia Cheung, una din vedetele implicate in acest scandal din ipostaza de victima, a fost una din cele mai expressive voci impotriva lui Chen, manifestandu-si public dispretul fata de acesta. Intr-un final, Chen a declarat la emisiunea de pe CNN: “Nu-mi pot trai viata speriat si ascunzandu-ma“.

VA URMA

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Nascut in Melbourne, No a fost initiat in tainele lumii artelor martiale de mic. Tatal lui era raspunzator de introducerea ca sport a taekwondo in Australia, in 1965, in timp ce mama lui, Robin Marchment, a fost prima femeie detinatoare a centurii negre din Australia. Afacerile familiei lui erau in jurul predarii artelor martiale oricarui australian dornic sa le invete. La 15 ani, David No preda artele martiale la clasele de seniori, iar la 19 ani si-a deschis propriul club de arte martiale. Ca membru al echipelor nationale ale Australiei de judo si taekwondo, No era, fara indoiala, priceput, insa asta nu insemna ca ii placeau atat de mult artele martiale in copilarie. “Ei bine, le uram“, a admis No zambind. “Exista multa presiune si asteptarile erau mari. Privind acum in urma, sunt recunoscator pentru asta. Cand am crescut mare, am antrenat la clubul propriei mele familii. Am facut asta pentru multe lucruri utile din viata mea; am antrenat sau am predat. Dar cand am inceput sa antrenez in strainatate, am realizat ca standardul pe care il predam celor dornici sa invete artele martiale era foarte ridicat. Asa ca din acel moment am inceput sa pretuiesc ceea ce stiam cel mai bine. Am devenit mandru de cine eram si de locul de unde veneam.”

In timp ce cei mai multi copii invatau artele martiale visand sa devina urmatorul Jackie Chan, No niciodata nu s-a gandit la asta pentru ca chiar nu ii placeau filmele cu arte martiale ! Prima incursiune in lumea filmului s-a produs aproape accidental. In 1993, No era student pe specializarea fizioterapie la universitate, cand un cineast i-a cerut sa antreneze actori pentru un film de actiune, insa acest demers s-a sfarsit prin a-l coopta in echipa de actori care a fost distribuita in acel film. “M-am gandit: uau, e atat de amuzant… ! Odata ce incepi sa lucrezi la filme si in televiziune, vezi mai multe dimensiuni ale acestora. Aceasta mi-a permis sa ma bucur de filme la un nivel diferit“, a spus actorul.

Dupa acest debut, noi oportunitati au aparut la orizont, iar No s-a regasit lucrand alaturi de Jackie Chan, eveniment pe care l-a descris ca o experienta extraordinara. A inceput sa lucreze, de asemenea, cu companiile de film coreene ca producator executiv pentru reclame, filme si seriale filmate in Australia si Noua Zeelanda. Aceasta colaborare include filme precum “Fly High” si “Temptation of Wolves”, si seriale ca “Sorry, I love you” si “Worlds Within”. “Fiind implicat in industria coreeana de film de mai mult de un deceniu, simt ca sunt parte a acesteia. Am fost influentat de cateva filme coreene extraordinare si vreau sa ofer ceva inapoi acestei industrii“, a spus No.

Temptation of Wolves secventa

Dar No nu vrea sa fie catalogat drept un simplu actor cunoscator al artelor martiale. Acesta si-a deschis o companie intitulata “Furious Films” pentru a demara o industrie a filmului de actiune in Australia. De asemenea, a mai regizat, scris si a jucat ca actor in “Forged”, un film despre un duel pe viata si pe moarte intre un maestru al sabiei si fiul sau. A castigat cu acest film premiul pentru Cel mai bun film la sectiunea “Actiune/Suspans” a Festivalului de film independent Dragon Con din 2007, sic el mai bun scurt metraj la Melbourne Underground Film Festival, tot in 2007. “Am fost putin ingrijorat de faptul de a fi cunoscut ca un om al actiunii. Am facut “Forged” acum cativa ani pentru a transmite asta. Filmul este foarte puternic sub aspectul personajelor si a dramei acestora. Unul din motivele pentru care am facut acest film a fost ca lumea sa poata vedea ca pot regiza“, a spus No.

Sa jongleze cu mai multe slujbe ar putea parea dificil, insa No pare sa se descurce foarte bine. Intrebat sa aleaga doar una din slujbe pe care sa se concentreze, acesta a spus ca nu poate alege. “De ce sa trebuiasca sa iau o decizie ? De ce sa trebuiasca sa aleg ? Ma bucura faptul ca reusesc sa fac toate aceste lucruri. Mi-e mai greu sa iau proiecte noi cand vad ca lumea nu crede ca le pot face pe toate. Vad ca a face un film e un proces complex. De asta imi place sa le fac pe toate: sa transform o idee intr-un scenariu, sa-l dezvolt si sa-l transform intr-un film, sa joc in el, sa-l editez si sa-l definitivez“. No, care de ani de zile locuieste in Seul, a mai spus ca intentioneaza sa ramana mai mult timp in capitala Coreei pentru a-si perfectiona vorbirea in coreeana. “Unii imi spun acum ca sunt mai coreean decat unii coreeni; poate in felul meu de a juca sau gandi. E oarecum ironic, pentru ca ma lupt cu inversunare cu limba coreeana“, a spus actorul zambind.

Sursa: The Korea Times

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Una din cele mai populare coloane sonore a unui serial din ultima vreme este cea interpretata de Baek Ji-young (foto), intitulata “Is Love a Sin ?” din serialul “Princess Ja Myung Go”, cu Jeong Ryeo-won si Park Min-yeong in rolurile principale.Balada ei trista a fost compusa pentru personajul Ja Myung, si desi serialul nu sta prea bine sub aspectul ratingului, cantecul atinge cote de popularitate foarte inalte, ocupand pozitii de varf in topurile muzicale de pe internet. “Am inceput sa lucram la soundtrackul original cu un an inaintea difuzarii serialului la televiziune. Ni s-a dat un program de care a trebuit sa tinem cont, si dupa discutiile purtate cu producatorul serialului am reusit sa cream melodiile care sa s epotriveasca acestui serial cu buget mare“, a spus Lee Sang-ho, producatorul muzical, pentru “The Korea Times”.

In anii trecuti, companiile de productie de seriale pentru televiziune lucrau pe albumele muzicale deja existente, insa datorita dificultatilor financiare, deseori acestea erau excluse de la promovare dupa difuzarea serialului. “Dar acum, cei din media incredinteaza soundtrack-urile unei companii distincte. Investim banii si eforturile noastre in albume, astfel ca ne dam toata silinta pentru a scoate cele mai bune rezultate posibile“, a spus acelasi Lee. Un alt rezultat al acestui efort este graba cu care cantareti de top se alatura acestor proiecte din jurul soundtrack-urilor. “Incercam sa realizam albume de inalta calitate, iar asta presupune si interpreti de prima mana. Discutam in prealabil cu realizatorii serialelor, si cand cadem cu totii de acord asupra unui anume interpret care consideram ca se potriveste melodiei, incepem inregistrarea ei“. Lee a mai spus ca albumele cu soundtrack-uri au atins apogeul odata cu serialul “Boys over Flowers”, iar formatia de baieti SS501, care interpreteaza melodia principala de pe coloana sonora, dintr-una necunoscuta a dat lovitura, avand deja un fan club in Coreea. Dintre interpretii de top care s-au implicat in astfel de proiecte, cei mai importanti sunt Lee Seung-chul (pentru serialul “East of Eden”) sau Girl’s Generation (pentru serialele “Beethoven Virus” sau “Princess Ja Myung Go”).

Mai multi interpreti se asteapta sa atraga noi fani prin aceasta modalitate de promovare a propriilor melodii. Ceo doi membri ai formatiei Big Bang, T.O.P. si Tae-yang, vor lucra la soundtrackul serialului “Friends, Our Story”, produs de MBC. Acestia au acceptat sa se alature proiectului in ciuda programului incarcat de inregistrari din Japonia, declarand ca sunt entuziasmati sa participe la munca la acest serial: “E pentru prima oara cand lucram la un soundtrack original al unui serial, si abia asteptam sa vedem cum vor aparea melodiile noastre pe pelicula.” Formatia pop “Super Junior” va stabili si ea o punte de legatura cu fanii prin intermediul melodiei “Dreaming Hero” de pe coloana sonora a noului serial “The Partner”, difuzat de KBS. “Desi “Partner” e un serial despre lumea avocatilor si a proceselor, e mai mult vesel decat serios. Am incercat sa facem niste melodii excelente. Speram doar ca ascultatorii si telespectatorii sa considere albumul ce il vom scoate un album mai mult decat obisnuit. Soundtrackurile nu mai depind demult de popularitatea serialului, odata acesta terminat de difuzat soundtrackul ramanand pe cont propriu.”

Formatia pop coreeana Big Bang

Se pare ca, incet, cu pasi fermi, Coreea paseste pe urmele succesului industriei de film de peste Ocean, unde nu doar coloana sonora este pretuita, ci fiecare film aduce, in procesul de promovare, o multime de materiale promotionale oferite cinefililor si fanilor, sporind veniturile producatorilor. Poate ca pentru multa lume, melodia unui film nu reprezinta decat o parte din intreg, un element din sistem care contribuie la apropierea spectatorului de productia respectiva. Insa cata vreme promovarea separata a coloanei sonore este deja o reteta de succes probata si consacrata in Occident, producatorii asiatici nu au, din acest moment, decat sa-si arate talentul atat in domeniul promovarii, cat si al calitatii productiilor. Pentru ca de talent, Asia nu duce lipsa.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

B.M. E foarte ironic ceea ce facem. As fi un mare ipocrit daca nu v-as spune asta. In ceea ce fac, intotdeauna exista un context social, de cele mai multe ori construit in jurul unor persoane sarace sau obisnuite care nazuiesc la ceva mai bun. Exista 90 de milioane de filipinezi. Exista un numar foarte restrans de oameni care imi vor intelege filmele. Acestia sunt cei cititi, cei cu educatie. Ceeace incerc sa fac acum e sa aduc filmele mele in mijlocul unui anume grup social, cum sunt, spre exemplu, studentii. Nici macar nu intentionez sa prezint filmele mele publicului general. Nu voi prezenta “Kinatay” in mall-uri sau cinematografe. Ma voi duce cu el direct in scoli si universitati. Asta pentru ca pot vorbi, dupa proiectii, cu studentii si elevii, si-i pot face sa inteleaga mesajul filmului.

R: Cand ati venit in Manila, care a fost primul film, independent de filmele de la Hollywood, pe care l-ati vazut si care v-a spus ca si dvs puteti face asa ceva ?
B.M. Am venit in Manila pentru a studia Artele Frumoase si advertising. Mi-am dat seama ca eram bun la desenat, la pictat si la fotografie. Pe atunci imi placeau filmele cu supereroi ca “Superman”, si filme ca “Saturday Night Fever”. Apoi am vazut un film in tagalog, “Relasyon” (“Affair”), despre o casnicie destramata, regizat de raposatul Ishmael Bernal. M-a tulburat, pentru ca exista ceva sambure de adevar in acel film. Sotul si sotia, in film, se certau efectiv in pat, strigand unul la celalalt. Mi-am amintit imediat de vecinii mei si de comportamentul lor, si stiam ca exista o umbra de onestitate in acel film. Pe urma am inceput sa vad filmele lui Lino Brocka. Daca era sa fiu regizor, acestea trebuiau sa fie genul de povesti pe care as fi vrut sa le spun. Nu vroiam sa fac filme comerciale, mi-am spus mie insumi atunci. Nu spun ca acestea nu imi plac, insa nu sunt genul de filme pe care sa le pot face.

R: Vin studentii la dvs sa va spuna: “Vreau sa fiu regizor” ?

B.M. Da, o multime de studenti o fac. Ceea ce e cu adevarat uimitor sa fii cineast e atunci cand vezi studentii venind la tine, dup ace iti vad munca si iti asculta obiectivele si de ce faci filme, iar apoi realizeaza ca nu e un lucru atat de usor de facut si ca esti singur impotriva tuturor. E un sentiment placut sa-i vezi ca te inteleg cu adevarat si iti apreciaza munca. Poti vedea cat de sinceri sunt cand iti spun asta.

R: Deci, aveti un support moral, dar exista suficienta sustinere financiara in Filipine ?

B.M. Din nefericire, probabil ca nu. Nu vreau sa para ca o vorbesc de rau, dar aceasta institutie guvernamentala care ar fi trebuit san e ajute nun e ajuta in proportie de 100%. Sunt norocos cu faptul ca filmele mele sunt selectate la principalele festivaluri internationale de filme, astfel ca guvernul nu are de ales daca nu ii place de filmul pe care il fac. Anul trecut, cu “Service”, am aflat ca celor din guvern nu le-a placut filmul meu, dar au fost obligate sa ma sustina din cauza faptului ca am primit aprecieri pozitive, ca am castigat premii si mereu am tinut prima pagina a ziarelor. E o rusine faptul ca nu ne acorda o sustinere reala. Banii care ni-i dau noua vin din taxe pe care oamenii din industria filmului le platesc, nu de la alte institutii. Taxele provenite din show-biz depasesc 30%.

R: Care e cursul politicii din Filipine, in zilele noastre ?

B.M. Oamenii care ajung la putere in general abuzeaza de statutul lor, iar cei din preajma lui mereu ii tin partea, indiferent ce s-ar intampla. Nimeni nu este suficient de curajos pentru a trece de cealalta parte.

R: O schimbare politica in stilul Obama e posibila in Filipine ?

B.M. Probabil nu in aceasta generatie. Nu vreau sa fiu pesimist, vreau sa fiu realist. Pana si opozitia, in Filipine, nu se suporta intre ei. Cum poti avea o adeavarata opozitie, cand ei se cearta intre ei ? Uneori chiar fac front comun cu administratia. E dezolant.

R: Ce inseamna Cannes pentru dvs ?

B.M. Sa am premiera unui film de-al meu acolo e un lucru de care numai mandru pot fi. Venind dintr-o tara a lumii a treia, uneori, cei ramasi acasa, in Filipine, nu au de ales decat sa se uite la filmele mele. E pacat pentru asta, dar realist vorbind, cam asa stau lucrurile. Se uita la filmul tau pentru ca filmul a fost vizionat de o tara dezvoltata. Daca aceasta e o modalitate de a-mi propulsa genul meu de film, astfel incat acesta sa fie vizionat in Filipine, nu voi fi ipocrit sin u va voi spune ca nu ma doare acest lucru; bad a, ma doare. Dar nu am de ales. Nu e usor sa faci acest gen de filme intr-o tara a lumii a treia. Nu e usor sa gasesti un producator. Deseori simti pe pielea ta ca esti pe cont propriu. Cateodata ajung acasa, dupa editari video, pe la 2-3 dimineata atat de obosit incat ma intreb: “Este cu adevarat, asta, ceea ce vreau sa fac ?” Dar apoi pot sa adorm linistit si sa ma simt fericit, deoarece nu am nici un regret pentru alegerea ce am facut-o.

Interviu acordat pentru www.hollywoodreporter.com

Articole realizate de cris999 © www.asiacinefil.com

Un interviu acordat unei publicatii americane il dezvaluie pe adevaratul Mendoza, departe de imaginea pe care cu greu acesta reuseste sa si-o creeze chiar si in tara lui natala, unde a devenit, probabil, cel mai cunoscut si mai important regizor filipinez din toate timpurile. Datorita lungimii interviului, am hotarat sa-l impartim in 2 parti si sa-l prezentam in premiera in Romania.

Reporter (R): Dupa “Service”, ati facut foarte repede “Kinatay”. Ce v-a determinat sa faceti acest film ?

Brillante Mendoza (B.M.): Intr-adevar, lucrez cel mai bine sub presiune. Sunt in elementul meu cand fac fiecare lucru la timpul sau. Am considerat ca era momentul oportun sa fac acest proiect deoarece am avut unele experiente in ultima vreme cu autoritatile, experiente de care nu prea mi-a placut. Am avut acel sentiment straniu, pe care am vrut sa-l surprind in film.

R: Acest film a fost filmat in mare parte in locuri intunecate, noaptea, si, in plus, prezinta si o crima brutala. Exista ceva care sa te indeparteze de aceste lucruri sumbre ?

B.M: Ei bine, intr-un fel, exista. Partea de inceput a filmului este complet diferita de cea de-a doua parte a lui. Filmul debuteaza dimineata devreme, astfel ca totul este stralucitor si normal, iar lumea isi vede de viata ei. Dar totul nu e decat o cacialma. Lunga calatorie si executia au loc noaptea.

R: Cand s-a petrecut evenimentul care a inspirat filmul ?

B.M. Cam in urma cu 5 ani. De asta persoana cu care am vorbit si care mi-a spus de acest caz a putut sa-mi vorbeasca deschis de el, deoarece in urma cu 2-3 ani nu putea sa o faca, din cauza anchetei inca in desfasurare.

R: Persoana care v-a spus despre aceasta poveste, a facut-o publica in vreo sursa ?

B.M.: Nu. A fost o discutie total confidentiala. Povestea din film e inspirata de marturisirea unui martor, nu din povestea spusa de ucigasii respectivei femei.
R: Va ocupati mult cu gradinaritul pentru a va relaxa. Va ajuta asta in activitatea de pe platourile de filmare ?

B.M. Nu in mod neaparat, insa probabil ca da. Ma ocupam cu gradinaritul cu mult timp inainte de a deveni regizor. Cand lucram ca designer de productie, oboseam si alegeam sa ma retrag in propria gradina, intre plante, pentru a le uda. E ceea ce fac de obicei pentru a ma detensiona.

R: Cultivarea plantelor e ca si cum ati da indicatii actorilor din filmele dvs ?

B.M. Cand incerci sa intelegi un personaj, trebuie sa faci cautari proprii si sa te afunzi in caracterul acestuia pentru a le intelege psihicul, tot ceea ce fac. Asta fac eu cu actorii.

R: Ati spus ca principalii actori filipinezi ai momentului nu inteleg ce incercati dvs sa faceti. Ce anume e acest lucru, mai exact ?

B.M. In afara de a ne lua in serios unii pe altii ca artisti, vrem sa cream un film de care sa putem fi mandri. Mergem cu totii pe platourile de filmare pentru a munci si a ne satisface ego-ul, insa in realitate chiar vrem sa muncim ca o echipa si sa invatam unii de la altii.

R: Ce spun cei din media din Filipine despre dvs ?

B.M. Evit media din Filipine cat mai mult posibil. Nu vreau sa fiu intervievat de scenaristi din lumea divertismentului, in special in Filipine, sau de personalitati din televiziune, pentru ca acestia nu stiu ce fac eu.

VA URMA

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Park, care a castigat primul premiu al jurului la Cannes in 2004 pentru “Old Boy”, a pus mana pe inca un premiu similar 5 ani mai tarziu, consolidandu-si renumele de regizor recunoscut la nivel mondial. Intrebat daca era sau nu suparat pentru faptul ca nu a primit un premiu mai prestigios decat cel al juriului, Park a raspuns: “Vampirii nu pot suge cat sange si-ar dori. Cu toate ca prestigiul fiecarui premiu conteaza, sunt fericit ca ma pot alatura celorlalti castigatori, mai ales in acest an, cand au intrat in competitie multe filme de top“. Trebuie remarcat, insa, faptul ca Park a castigat un premiu la Cannes de fiecare data cand a fost invitat sa participe la festival. Chiar a devenit, de fiecare data, unul din cineastii favoriti atat ai publicului, cat si a celorlalti colegi de breasla. “In Coreea sunt privit ca un regizor de varsta mijlocie, insa la Cannes toata lumea se gandeste ca sunt tanar“, a spus Park zambind. “Sunt foarte entuziasmat de fiecare data cand aud numele celorlalti regizori participanti in competitie la festival, ca si cum sunt fanul lor de o viata“, spunea Park acum o luna, cand festivalul era in plina desfasurare.

Cat priveste “standing ovation”-urile pe care filmul sau, “Thirst”, l-a primit pe 15 mai, in seara proiectiei oficiale la festival, Park a spus ca s-a simtit atat de jenat incat vroia sa fuga: “In acel moment, ma gandeam ca a aplauda o perioada de timp atat de lunga trebuia sa fi provocat multa durere. Insa cand am aplaudat “Mother” al regizorului Bong Joon-ho ca simplu spectator, simteam nevoia sa continui sa aplaud pana nu mai puteam“.

Premiul castigat de “Thirst” la Cannes a fost foarte apreciat de industria cinematografica din Coreea, aflata intr-o perioada de recesiune. In acest an, 10 filme coreene au fost invitate la Cannes, cel mai mare numar de prezente de pana acum. Park a declarat ca reusita sa spera sa contibuie la imbunatatirea atmosferei din industria de film coreeana, chiar daca aceasta nu va avea rezultate imediate sub aspectul beneficiilor economice. “S-ar putea ca filmul meu sa nu atraga milioane de oameni in salile de cinematograf, insa va avea o influenta psihologica pozitiva“. Regizorul a mai adaugat ca oamenii care au vizionat “Thirst” si “Mother” l-au felicitat la Cannes si i-au spus ca editia din acest an a fost o celebrare a filmului coreean in ansamblul sau. “Ce conteaza cel mai mult e starea de spirit. Pana nu demult, filmul coreean atragea putin atentia publicului. Sper ca acest succes sa serveasca drept moment de rascruce. Cred ca impreuna, “Thirst” si “Mother” vor avea un mare impact“.

Premiul de la Cannes are o importanta speciala pentru Park. Acesta a declarat ca cele 3 filme tematice din “ciclul razbunarii” pot fi comparate cu o masa completa, in timp ce “I’m a Cyborg but that’s ok” a fost ca un desert. Iar “Thirst”, a carui productie a inceput, practic, acum 10 ani, poate fi comparat cu ultimele imbucaturi din desert si plata consumatiei. Acesta este sensul cercului care simte regizorul ca se inchide cu “Thirst”.

La ceremonia de premiere, pe 24 mai, Park spunea, in discursul de acceptare al premiului, ca a avut un drum lung de urmat pentru a ajunge un artist autentic: “Artistii sunt deseori zugraviti ca niste persoane care isi storc creierii pentru a oferi niste creatii, iar eu respect asemenea oameni, insa eu pur si simplu ma bucur de munca ce o fac si ma simt bine in compania ei. Si eu am incercat sa-mi storc creierii cand mi-am produs primele 2 filme, dar din moment ce au primit un raspuns lipsit de entuziasm, am luat o lunga pauza. Acum, sunt fericit ca pot sa fac filme si sunt recunoscator fiecarui membru al echipei mele. Cand am primit acest premiu, mi-am amintit fata fiecarui membru din staff-ul de productie“, a spus Park. “Cea mai mare recompensa pentru un regizor e sa-si vada actorii ce apar in filmul lui castigand recunoasterea talentului lor. As fi vrut ca si distributia lui “Old Boy”, “Sympathy for Lady Vengeance” si “I’m a Cyborg but that’s ok” sa primeasca un premiu. Insa actorii nu primesc tot timpul premii pentru talentul lor. Deseori, premiile sunt date dinainte“.

Park a spus ca deja s-a gandit la viitoarea lui productie. Acesta doreste sa portretizeze imaginea unor oameni obisnuiti intr-o poveste de viata mai mult decat reala deoarece de departe, filmele lui de pana acum s-au concentrat pe niste personaje excentrice. “Sub aspectul genului filmului, doresc sa incerc o drama western. Din cand in cand cer studiourilor americane sa-mi trimita scenarii bune, deoarece vreau sa produc un film despre fondarea Americii.” Intrebat daca intentioneaza sa debuteze la Hollywood, Park a spus ca depinde de film. “Cata vreme am o idee buna, sunt pregatit sa merg sa filmez chiar si in Bangladesh. Nu aspir sa produc doar blockbuster-uri, astfel ca Hollywood-ul nu e telul meu final“.

Ramane de vazut care va fi urmatorul proiect al celebrului regizor coreean. Un lucru este cert: despre “Thirst” s-a vorbit si se va mai vorbi mult in acest an. Park Chan-wook si-a spus cuvantul, in acest an.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Mendoza s-a nascut in San Fernando, Pampanga, in Filipine, si si-a facut studiile la Universitatea din Santo Tomas. Cu un orizont diferit in educatie, acesta admitea ca era un autodidact cand s-a apropiat de lumea filmului. “Am invatat doar observand diferiti regizori“, a spus acesta. “Desigur, experienta in Arte Frumoase m-a ajutat, intr-un fel. M-a ajutat sa manevrez culoarea“. Brillante a inceput sa lucreze in industria filmului ca designer. Si asa, insa, a avut parte de norocul incepatorului. La primele doua filme la care a lucrat a castigat premii; este vorba de “Private Show” (regizat de Chito Roño) si “Takaw Tukso” (regizat de William Pascual). In timp, si-a facut un nume ca “production designer” pentru reclame si videoclipuri. Pe atunci, numele lui era… Dante Mendoza, astfel aparea in credite. Astazi, Brillante zambeste cand isi aminteste de acele vremuri, si incearca sa faca o comparatie intre Dante, “production designer”-ul si Brillante, regizorul care cauta adevarul, in filmele sale: “Ce contrastant ! In reclame, tinzi sa faci lucrururile mult mai stralucitoare, pentru a le vinde !” (e vorba de un joc de cuvinte, Dante fiind un nume mult mai potrivit pentru un regizor care cauta adevarul, dar pe care l-a abandonat, in timp ce Brillante ar fi fost un nume mult mai potrivit pentru designerul care incerca sa faca totul sa… straluceasca). Cu toate acestea, Mendoza recunoaste ca nu intentioneaza sa renunte la design, chiar si acum, dup ace a cunoscut succesul ca regizor de film. “Nu pot renunta la reclamele pentru televiziune pentru ca din ele imi castig existenta. Insa sufletul meu e in filme“.

Multe din scenele din filmele sale sunt preluate din intamplari reale pentrecute in viata de zi cu zi. Conform lui, conceptele filmelor sale s-au schimbat in functie de lucrurile invatate dupa o cercetare prealabila. Mendoza crede ca un concept bine gandit este esential pentru un cineast. “Cel mai mult ma preocupa conceptul. E foarte important, deoarece el este esenta fiecaru film pe care il fac“. In privinta filmelor independente, Mendoza e de parere ca prezenta lor in peisajul cinematografic din Filipine arata o expansiune evidenta a lor. CineManila e principalul studio creditat de regizor pentru aceasta dezvoltare a filmului independent. Cu toate acestea, expansiunea filmului independent contrasteaza cu declinul cinematografiei din Filipine: “Exista multi cineasti talentati in lumea filmului independent. In general, industria nationala de film nu e moarta. E doar neexplorata“. Acesta conchidea ca unul din motivele din spatele declinului e faptul ca “cei mai multi cineasti incearca sa fie Hollywood, ceea ce nu suntem si nu vom fi vreodata“. De asemenea, moda introducerii fanteziei in productiile de televiziune, a supranaturalului, “e rea si nu duce niciunde“, asta deoarece tehnologia si efectele speciale, considera el, distrug filmele.

Banii sunt si ei un aspect care nu poate fi neglijat. Filmele de genul celor realizate de Mendoza, au bugete extrem de mici. “Unele filme, desi castiga premii la festivaluri internationale, nu se prea vand”. Totusi, el sustine ca succesul unui film nu sta in bani sau in premiile castigate. Succesul, pentru el, este atunci cand vede spectatorul implicat in filmul sau: “E un sentiment placut cand cineva iti spune ca a fost miscat de filmul tau. As vrea ca filmele mele sa ajunga la toate categoriile sociale. Asta inseamna succes, pentru mine“.

VA URMA

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Intors cu mainile goale de la Cannes, Bong Joon-ho, regizorul filmului “Mother”, a acceptat sa vorbeasca despre productia sa. Astfel, acesta a recunoscut ca a fost inspirat, in producerea acestui film, de actrita Kim Hye-ja. Actrita este bine cunoscuta pentru dificultatea cu care accepta roluri, astfel ca nici lui Bong nu i-a fost mai usor sa o convinga. “D-na Kim e o mama a fiecarui coreean in parte. Insa mi-am asumat acest risc, povara acestui titlu putand pune o mare presiune pe ea, chiar putand-o epuiza. Asa ca m-am gandit ca poate i-ar placea acest rol“. In timpul proiectarii filmului la festivalul de la Cannes, Bong a prezentat rolul mamei interpretat pe Kim ca fiind unul “demn, insa salbatic”. Acesta a spus: “Cand instinctele unei mame explodeaza in momentul in care aceasta doreste sa-si protejeze fiul, asemeni unui animal salbatic care musca si ataca dusmanul pentru a-si salva puiul, ea a inceput sa uite moralitatea, pierzandu-si capacitatea de a distinge intre bine si rau. Dragostea unei mame este un lucru demn, impunator, insa la un moment dat poate deveni un viciu, o alienare. Cred ca putem gasi multe exemple ale acestui fapt in viata reala“.

Pana acum, Kim a jucat mai mult roluri de mama ingrijorata si iubitoare, care se sacrifica pe sine pentru binele copiilor ei. Unde a descoperit Bong “alienarea si partea sensibila” a acesteia ca mama ? Bong a spus: “Copil fiind, ma uitam mult la televizor. O vedeam des la televizor pe d-na Kim. Unul din serialele in care a aparut se numea “Yeo”. Avea un rating mic, dar mie mi-a placut foarte mult. A fost ceva inaintat la vremea sa si era deosebit de alte productii contemporane difuzate la televiziune. Din copilarie am avut o inclinatie spre lucrurile intunecate, cum ar fi crima si povestile cu detectivi. D-na Kim a interpretat un personaj isteric si intunecat in acel serial – o femeie care rapeste un copil deoarece nu poate avea unul pe cale naturala. Mai tarziu am vazut-o intr-o emisiune, si am ramas uimit de ceea ce azi numim “personalitate in 4 dimensiuni” Ma intrebam de ce nu si-a aratat niciodata aceasta latura in seriale.”

Regizorul a spus ca nu a incercat, pur si simplu, sa o transforme pe d-na Kim intr-o actrita functionala: “In Coreea, Kim Hye-ja e simbolul unei mame. A o prezenta intr-o lumina complet diferita, inedita, insemna automat o abordare a subiectului “mama” dintr-un unghi de vedere complet diferit. Astfel ca am plasat o mama obisnuita intr-o situatie extrema, mai exact intr-un caz de crima, sa vad cum va functiona. A fost ceva similar rolului de tata din “Host“.” “Mother” incepe cu o scena in care Hye-ja danseaza, absenta, pe un camp larg. Bong isi descrie personajul care interpreteaza acest dans ca “alienat”: “Astfel a fost proiectat personajul inca de la inceput. Am dorit ca filmul sa inceapa intr-un mod neasteptat si bizar. Am vrut sa ofer spectatorilor mai multe indicii asupra acestui personaj”.

Bong, care a primit numeroase elogii la Cannes, a recunoscut ca era foarte agitat la conferinta de presa tinuta in 20 mai. Era epuizat de programul strict si aparea dezinteresat de ceea ce spuneau ceilalti despre filmul sau. Dar cum a ajuns inapoi acasa, a aruncat o privire asupra articolele din presa legate de filmul sau. A spus: “Toti regizorii fac asta. Plang cand lumea le critica productiile si se bucura cand primesc recenzii pline de entuziasm. Am aruncat o privire asupra catorva recenzii postate in primele pagini ale unor ziare si, din fericire, erau pozitive“. Tanarul regizor a mai adaugat: “Acord o mare atentie subtitrarilor, insa uneori sensul original nu e transmis in totalitate in limba straina. De exemplu, in timp ce spectatorul coreean rade la ceea ce simpaticul detectiv spune in timpul unei scene din film, spectatorii straini nu pot simti asta. De asta spectatorii coreeni se pot bucura de toata splendoarea unei productii autohtone. E ceva ce numai noi, coreenii, intelegem“.

Urmatorul film al lui Bong este “Le Transperceneige”, un intens SF inspirat dintr-o animatie franceza. Raspunzand unei intrebari legate de cum ar arata o melodrama produsa de Bong, acesta a spus: “Imi plac lucrurile sexy, insa le urasc pe cele “satisfacatoare”. A fi “satisfacator” inseamna sa stai cu un pas in urma. Iar mie imi place sa fac lucruri clare ca cristalul. Cred ca ar trebui sa aman realizarea unei melodrame deoarece inca nu sunt suficient de matur pentru ele.”

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Edison Chen

SARFT (Administratia de Stat a Radioului, Filmului si Televiziunii din China) a trimis un avertisment catre media din China pentru a nu promova sau a face publica imaginea unor celebritati considerate “scandaloase”, “ofensive” sau care au cazier. Conform unei surse, aceasta directiva ar fi consecinta unui interviu acordat in luna martie a acestui an de actrita din Hong Kong Gillian Chung unui post chinez de televiziune, in care aceasta readucea in prim plan detalii ale scandalului fotografiilor indecente ale lui Edison Chen din urma cu un an. Un articol postat pe site-ul SARFT spune ca programele care incearca sa atraga audienta reamintind de scandalul cu tenta sexuala din trecut cauzeaza “daune psihologice” persoanelor implicate si sunt “nesanatoase” pentru public. Nu a existat, in schimb, nici o referire la care celebritati ar fi “scandaloase” sau “offensive”, insa surse din media vorbesc deja de o lista neagra neoficiala.

Cine ar fi pe aceasta lista ? Pe langa evidentii “suspecti de serviciu” Edison Chen, Gillian Cheung si Cecilia Chung, aparent mai sunt considerate persona non-grata Fan Bing Bing, Tang Wei, Vicky Zhao si Alyssa Chia.

Tang Wei in Lust, Caution

Este binecunoscut faptul ca Tang Wei a adus o grava ofensa autoritatilor chineze prin acceptarea (chiar la debut) a rolului controversat plin de conotatii politice si indecente de amanta a unui tradator al Chinei in filmul lui Ang Lee, “Lust, Caution”. Insasi aparitia ei pe scena Festivalului de film de la Hong Kong a fost cenzurata pe toate canalele de televiziune chineze. Fan Bing Bing, o alta actrita plina de energie si talent, a fost si ea cenzurata pe micul ecran din China continentala datorita scenelor explicitedin filmul “Lost in Beijing” din 2007, in care a jucat alaturi de starul din Hong-Kong Tony Leung Kar Wai. Filmul a trecut prin 5 selectii la comisia de cenzura inainte sa se permita difuzarea lui in China. Dar la o luna de la premiera, filmul a fost in mod brusc retras de la difuzare, iar autoritatile au cerut vedetelor din film “sa se supuna unei reeducari stricte si unei profunde reflectii”.

Vicky Zhao

Vicky Zhao nu a ajuns, inca, sa cunoasca furia membrilor comisiei de cenzura, insa a stranit mania publicului chinez in momentul in care, in 2001, a pozat pentru o revista infasurata intr-un drapel al Japoniei. In privinta actritei taiwaneze Alyssa Chia, aceasta a fost implicate intr-un scandal public mediatizat, odata cu despartirea de sotul ei, Charles Sun. Aceasta este acuzata, in fata opiniei publice, de faptul ca ar fi luat-o pe fiica ei de 4 ani dupa ce s-ar fi certat cu sotul ei, insinuandu-se ca ar fi avut o aventura extraconjugala, presa transformandu-l pe sot in victima. Un alt personaj posibil a se afla pe lista neagra este Victor Huang, care, desi casatorit, a fost vazut in compania unei cantarete, Annie Yi, anul trecut. Acest lucru este confirmat de un incident recent, cand, un interviu acordat de acesta unei televiziuni din Hunan, a fost anulat de la difuzare in ultimul moment. Nu in ultimul rand, fosta actrita Liu Xiaoqing se afla si ea pe lista, dupa ce a fost pusa sub acuzare pentru evaziune fiscala.

Nu ar trebui sa mire pe nimeni atitudinea autoritatilor chineze fata de productiile tot mai indraznete realizate in Hong Kong sau Taiwan. Intr-un fel, inclusiv sub aspectul interzicerii unor vedete sa mai apara pe vreun post de televiziune in cazul in care au comis o ilegalitate, China se inscrie in curentul care domina show-biz-ul din Extremul Orient. Recent, mai multi actori coreeni au fost surprinsi consumand droguri, lucru care le-a atras excluderea lor din lumea filmului atata timp cat sunt in atentia organelor de cercetare penala. In Japonia avem de-a face cu aceeasi ostracizare a celor care au calcat stramb. Trebuie remarcat, insa, faptul ca motivele care stau la baza cenzurii, in China, sunt de o cu totul alta natura, ingradind clar libertatea de exprimare. Iar interzicerea unui actor de la mediatizare intr-o tara de marimea Chinei poate echivala cu un serios pas inapoi pentru cariera acestuia, pentru ca atata timp cat nu ti se da ocazia de a fi apreciat in propria ta tara, e mai greu sa-ti faci un nume in tarile vecine sau chiar peste ocean.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Dincolo de inflorirea industriei de film, “Valul coreean” e vazut ca un produs al globalizarii si al afirmarii capitalismului in Asia Extrema. Nu trebuie uitat faptul ca gigantic ca Samsung sau LG nu au contribuit decat la dezvoltarea tehnologica in materie de media, exportand, mai apoi, cele mai noi tehnologii in intreaga lume. Acest lucru a pregatit terenul pentru raspandirea ulterioara a culturii coreene in intreaga Asie si nu numai, in special in randul claselor de mijloc ale populatiei.

Succesul dramelor coreene (k-drama) – care au o priza extraordinara mai ales in randul populatiei tinere – poate fi atribuit actorilor atractivi si actritelor care au intruchipat o multime de trasaturi de comportament comune in viata de zi cu zi, foarte familiare telespectatorilor, multe femei fiind fermecate de personajele carora actorii le dau viata cu mult talent si pasiune. Nu am exagera daca am vorbi de adevarate fantezii care au luat nastere in imaginatia telespectatoarelor, care au impanzit internetul cu fan-cluburi nascute peste noapte din admiratia secreta pentru un actor oarecare dintr-un serial. Iar de aici pana la fanatism nu a fost decat un singur pas, sute de mii de fani urmandu-si idolii pretutindeni in Asia, doar pentru a smulge un zambet sau o declaratie din partea lor. Primirile la aeroport ale acestor idoli au ajuns evenimente importante, relatate cu lux de amanunte de programele de stiri din Coreea.

Bae Yong-joon, unul din actorii de top 10 ai Hallyu

Multi elevi chinezi, spre exemplu, atribuie succesul “Valului coreean” temelor confucianiste cu care cultura est-asiatica e mai familiara. Serialele coreene sau melodiile traditionale insista pe teme specifice confucianismului, abordand aspecte traditionale precum familia, iubirea si pietatea filiala intr-o era a vitezei, in care valorile morale si tehnologiile sunt intr-o continua schimbare. Exista, insa, destui contestatari ai acestei pareri, si asta pentru ca, se stie, tarile din Estul Asiei au preferinte culturale foarte diferite. China, bunaoara, are o economie socialista, in timp ce Japonia, aflata la cateva sute de km distanta, are o economie capitalista dezvoltata. Mai mult decat atat, multe produse culturale de succes coreene sunt total lipsite de teme confucianiste. Ar putea explica, aceasta teorie, raspandirea Valului coreean in Mongolia, Asia de Sud-Est sau in Orientul Mijlociu, unde mentalitatea este complet diferita ? Ramane, asadar, o simpla opinie care nu poate descifra misterul acestei expansiuni neasteptate a Coreei in lume.

 In Asia, termenul “Coreea” echivaleaza cu notiuni ca “la moda” sau “stilat”. Iar aceasta se datoreaza stranselor legaturi cu cultura occidentala, fara ca ele sa altereze valorile si temele asiatice. Celularele si televizoarele Samsung sau LG au ajuns un simbol al consumatorismului, ravnite de catre orice chinez. Crestinismul, in forma evanghelica propovaduita in Corea de Sud (o tara cu peste 50% din populatie atee) patrunde in China si atrage populatia, in ciuda eforturilor autoritatilor chineze de a impiedica raspandirea crestinismului. Nu in ultimul rand, atat Japonia cat si Statele Unite au, in Asia, un puternic sentiment de respingere si o imagine serios sifonata de trecut (sentimentul anti-japonez din partea Americii, dar si al intregii Asii, si sentimentul anti-american al japonezilor sau chinezilor). Coreea de Sud, insa, e vazuta mult mai pozitiv printre asiatici. Ea actioneaza ca un filtru pentru valorile occidentale, facandu-le mult mai atragatoare si consumabile pentru asiatici in general.

VA URMA

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Editia online a principalului cotidian vietnamez, “Tuoi Tre” arata, in aprilie, citand ca sursa o declaratie a unei agentii de turism a statului din Saigon, ca doar in luna aprilie a acestui an, numarul celor care au accesat programe turistice spre Coreea a crescut cu 300% pana la 500%, in ciuda recesiunii economice. Oficialul a atribuit aceasta crestere pe seama exploziei “Valului Coreean” datorate programelor de televiziune si spectacolelor de divertisment. Seriale precum “Winter Sonata” au atins ratinguri inimaginabile la televiziunile vietnameze (comparabil cu impactul, la noi, al serialului Sclava Isaura pe vremea existentei unui singur post de televiziune la nivel national), in timp ce interpreti coreeni precum TVXQ si Rain sunt inca foarte populari. Agentiile de turism nu au vrut sa scape momentul si au oferit reduceri la pachetele catre Coreea de Sud; ca un fapt divers, un sejur de 7 zile si 6 nopti in Coreea, cu plecarea din Hanoi, a ajuns de la 1.600 $, prin reduceri, la 911 $, iar un sejur de 5 zile si 4 nopti, de la 1.000 $ la 600.

Se pare ca agentiile de turism vietnameze au cerut ministerului de externe simplificarea procedurilor de acordare a vizei pentru Coreea, si au trecut la angajarea de ghizi in vederea atragerii mai multor turisti din Vietnam. Cu toate ca este o tara socialista, economia vietnameza a fost una cu cele mai sustinute ritmuri de crestere din ultimul deceniu din intreaga lume. In ciuda acstui fapt, Vietnamul ramane o tara cu mari discrepante, o mare parte a populatiei sale de peste 86 de milioane de oameni traind cu mai putin de 1 $ pe zi. Conform raportului agentiei de turism amintite, anul trecut aproximativ 18.000 de vietnamezi au vizitat Coreea, in timp ce 20.000 de coreeni au vizitat Vietnamul.

Cazul Vietnamului nu este unul singular, insa este expresiv pentru impactul pe care il are cultura coreeana transmisa prin intermediul serialelor pretutindeni in lume. In America de sud, impactul este similar, in ciuda faptului ca productia autohtona de seriale este puternica si a distantei mai mari fata de Coreea.

VA URMA

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

“Stiam din momentul in care am obtinut scenariul pentru “The Ring” ca era un film mare, asta si pentru ca scenariul in sine era cu adevarat inspaimantator si bun. Asa ca atunci am decis sa ma orientez si spre alte filme asiatice”, a spus Lee. In principal, lista lui de remake-uri cuprindea filme horror sau thrillere. “Dezvolt genul de filme pe care eu insumi le-as vedea la cinematograf. Asta imi usureaza misiunea de a le face cunoscute deoarece vreau sa le fac intr-un mod in care cred ca spectatorii le-ar aprecia”, a mai adaugat acesta.

Echipa de la The Departed, alt remake

Pentru multi ar putea parea suprinzator daca ar afla ca Lee, care in prezent face bani frumosi urmarind filme pentru a-si castiga existenta, nu a fost un mare fan al filmelor in tinerete. “Cred ca mai mult a fost vorba de faptul ca eram interesat in a crea ceva. Ceea ce mi-a placut in afacerile legate de film a fost faptul ca pui filmele la un loc si creezi ceva ce nu a existat inainte. Mi-a placut asta si asta m-a atras in afacere”, sustine Lee, care inainte de a intra in industria de filma fost avocat de meserie. “In 4 luni de munca la o firma de avocatura, mi-am dat seama ca nu eram facut pentru asta; nu am vazut nici un viitor in asta.”

In prezent, Lee este co-proprietar al Vertigo Entertainment, pe care a infiintat-o in 2001 impreuna cu partenerul sau, Doug Davison, dupa 6 ani de lucru la numeroase proiecte de film in principalele studiouri hollywoodiene. Urmatorul proiect al lui Davison si al lui Lee, conform surselor din industrie, este “The Ring Three”, un prequel la originalul “The Ring”, a carui premiera e programata pentru 2011. Adept al remake-urilor de succes, Lee si-a pus ochii pe filme din intreaga lume, inclusive pe 2 mari succese coreene de box-office: “Old Boy”, “The Host” si “The Chaser”. “Toate sunt niste filme uimitoare si au un mare potential pentru a intra in stadiul de productie deoarece profilurile studiourilor ii determina pe cei din stafful acestora sa le acorde o atentie mai mare”. “Cat priveste Old Boy”, din cauza lui Will Smith si a lui Steven Spielberg (care vor participa la acest remake) remake-ul este asteptat cu sufletul la gura, mai ales ca cei de la studiourile producatoare au simtit ca filmul ar putea fi o lovitura”.

Roy Lee a mai spus ca cineastul coreean favorit al lui este Na Hong-jin, regizorul lui “The Chaser”. “Incercam sa-l convingem sa vina sa lucreze in Statele Unite. Warner Bros. mi-au cerut sa-l aduc sa lucreze cu ei deoarece au vazut potentialul acestuia in filmul “The Chaser”, comparandu-l cu Chris Nolan si fratii Wachowski”. Lee a mai spus ca are incredere in marele potential al filmelor coreene de a ajunge in fata spectatorilor din intreaga lume, filmele facute in Coreea asemanandu-se cu cele de la Hollywood sub aspectul diversitatii. “Cred, de asemenea, ca una din principalele cai pentru cineastii coreeni de a merge inainte sunt co-productiile. In prezent, studiourile americane de film nu sunt prea deschise unor co-productii cu studiourile coreene deoarece considera ca Coreea e o piata mica, astfel ca companiile coreene trebuie sa se concentreze pe gasirea de subiecte interesante, in locul vanzarii filmelor lor Hollywoodului, si sa incheie cat mai multe parteneriate cu studiourile americane de film”.

Printre ultimele proiecte realizate sau in curs de realizare datorita lui Roy Lee se afla: “The Strangers”, un thriller cu Liv Tyler si Scott Speedman, “Quarantined”, un horror cu Jennifer Carpenter, Jay Hernandez si Columbus Short, “The Uninvited” (un remake dupa marele succes coreean”A Tale of two sisters”, cu Moon Geun-young), “Shutter” (un remake dupa un alt horror, de aceasta data thailandez, de succes) sau The Eye (cu Jessica Alba, un remake dupa un horror din Hong-Kong al fratilor Pang). Marea intrebare care se pune, in final, este daca prin activitatea sa, acest Roy Lee chiar este interesat de promovarea filmului asiatic peste Ocean sau pur si simplu totul nu este decat o simpla afacere de pe urma careia compania lui de productie isi sporeste profiturile cu fiecare remake pe care reuseste sa-l produca, banii obtinuti ocolind, astfel, industria asiatica de film, care in acesti ani traverseaza o serioasa criza.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Cu toate ca provin din 2 generatii diferite de actori (Tabu are 38 de ani, iar Big B 66 – foto), colaborarea celor doi e o mare provocare, mai ales tinandu-se cont de subiectul filmului. Dwivedi a spus, din acest punct de vedere: “Tabu nu a ezitat nici o clipa pentru a accepta rolul puternicei imparatese sotii care a influentat imperiul maur cu frumusetea si priceperea sa. Aveam nevoie de o actrita care sa posede puterea convingerii. Tishyarakshita a fost unica, iar un personaj atat de extraordinar si enigmatic nu a gasit niciodata o exprimare in cinematografia noastra.” Cat il priveste pe Bachchan, Dwivedi a spus: “Imparatul Ashoka trebuia sa fie interpretat de Amitabh Bachchan. Doar el poseda gravitatea, sobrietatea, intelepciunea si personalitatea ceruta de varsta personajului. N-as fi putut sa-l portretizez pe Ashoka fara el.”

“The Legend of Kunal” este strania poveste a relatiei dintre celebrul imparat Ashoka (Amitabh Bachchan) si fiul acestuia, Kunal (Arjun Rampal). Actiunea filmului se desfasoara undeva in anul 240 i.e.n. si incepe in momentul convertirii la budhism a imparatului. O alta perspectiva redata in pelicula e atractia de natura sexuala a sotiei lui Ashoka (interpretata de Tabu) fata de fiul imparatului, care era insurat cu Kanchanmala (interpretata de Amrita Rao). In timp ce sotia imparatului sufera din cauza lipsei satisfactiei trupesti, imparatul si sotia fiului sau devin niste simpli spectatori. Filmul porneste de la un fapt consemnat de cronici, anume ca in tineretea sa, printul Kunal a fost orbit de frumusetea uneia din sotiile imparatului Ashoka, Tishyaraksha. In 1925, o portretizare a vietii lui Kunal sub forma unei semi-fictiuni a fost realizata de cineastii indieni (“Veer Kunal”).

Chandraprakash Dwivedi

Filmul va fi produs de compania renascuta a lui Amitabh Bachchan, ABCL, iar distributia a fost in mare parte aleasa la sugestia lui Bachchan. Unul din personajele cheie ale filmului este sotia lui Kunal, interpretata de Amrita Rao. Regizorul filmul spunea despre asta: “De fapt, Amrita a fost recomandata de Jaya Bachchan. Tabu si Amrita au multe scene comune de confruntari pline de dramatism. Aveam nevoie de o actrita care sa se poata ridica la nivelul unui caracter puternic precum cel al lui Tabu. Amrita e delicata, insa puternica.” Amitabh Bachchan a mai avut-o ca partenera pe ecran pe Tabu, in filmul din 2007 “Less Sugar”, iar fanii ii asteapta cu nerabdare sa-i vada din nou impreuna pe ecran.

Regizorul filmului, Chandraprakash Dwivedi, care a devenit cunoscut dupa ce a regizat serialul pentru televiziune “Chankaya” e hotarat sa nu faca nici un compromis, nici fata de istorie, nici fata de creativitatea sa in realizarea lui “The Legnd of Kunal”. “E o mare responsabilitate, nu doar fata de istorie ci si fata de domnul Bachchan, care nu a jucat in intreaga si merituoasa cariera un personaj istoric. Nu e ironic asta ?” Dwivedi tocmai a terminat un proiect ambitios de adaptare pentru micul ecran a “Upanisadelor”, serialul urmand a fi regizat chiar de sotia acestuia.

Filmul va avea premiera anul viitor.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

In Japonia sau in Hong Kong, filmul s-a impus ca o industrie a spectacolului. De-a lungul mai multor decenii, marile studiouri de film au produs mii de filme, practic realizate cu ajutorul unor artizani care au dobandit tainele meseriei lor pe platourile de filmare din cadrul restrans al studiourilor de film. Saptamanal spectatorii au posibilitatea de a descoperi filme noi, pentru marele ecran sau pentru televiziune, de unde si acest ritm specific unei productii industriale. Daca e sa ne intoarcem putin in timp, trebuie spus ca pe vremea marilor studiouri, nu exista film independent. Sau daca exista, acesta facea primii pasi. Cu alte cuvinte, istoria filmului asiatic de la inceputuri pana foarte recent este legata iremediabil de studiourile de film. Realizatori sau mari maestri, cu totii au cunoscut universul inchis al studiourilor.

De la Kurosawa la Misumi, de la Chang la Chu Yuan, cu totii s-au aflat in slujba unei povesti pe care au spus-o cu o acuratete ce se apropie mereu de perfectiune. E evident ca produsele studiourilor sunt inegale sub aspect calitativ, ca exista o parte uriasa de esecuri, insa, pe de alta parte, exista si o eficacitate incredibila, o calitate remarcabila, idei surprinzatoare transpuse genial pe ecran si, in consecinta, si povesti uimtoare bine prezentate, inradacinate des in teatrul traditional. E o influenta cruciala, ce vine in sprijinul ideii de cinema-spectacol, cand vorbim de filmul asiatic.

Filmul independent a schimbat lucrurile. Radical. Acesta si-a dorit sa interogheze societatea, moravurile sale, izoland si clasificand spectatorii printr-o sintagma transanta: “cinema-ul lui tata”. Tot ceea ce se castiga la nivel de idee, de exprimare, de contestare, de teorie, se pierde la capitolul spectacol. Sa se cada, cumva, in domeniul domniei Autorului, in detrimentul artizanului, a omului platit sa faca film pentru a scoate un profit de pe urma unui spectacol cat mai amuzant ? Nu cumva noua generatie de regizori Independenti asiatici a fost influentata de Noul Val de regizori francezi ? Nu cumva Kim Ki-duk si-a petrecut o parte din viata chiar in Franta, asemeni altor regizori asiatici pentru care Europa si ideile filmului european au insemnat mai mult decat o experienta pe care au insusit-o si pus-o in practica in filmele lor ?

Lumea de astazi este intr-o continua schimbare. Criza economica globala isi pune amprenta crucial asupra filmului contemporan. Multe studiouri sunt nevoite sa-si reduca personalul in lipsa de fonduri pentru finantarea proiectelor. Cu toate acestea, festivalurile de film europene reusesc sa faca fata acestei schimbari de context. Dar unde sunt povestitorii de altadata ? John Woo ne prezinta niste batalii grandioase, Tsui Hark incearca sa bulverseze China continentala, Yoji Yamada ne face tot timpul sa plangem iar Bong Joon-Ho le ofera criticilor un motiv sa indrageasca un film cu un monstru… Regizorii independenti, cei care mai fac filme ca pe vremuri, sunt pe nedrept dati la o parte, marginalizati, datorita absentei succesului comercial. Poate ca adevaratii artisti niciodata nu vor putea fi intelesi si respectati pentru talentul lor remarcabil, asa cum din plin ar merita-o. In orice loc si in orice epoca. Dilema: film comercial sau film de arta ? ramane una de actualitate, doar constiinta fiecaruia si aplecarea spre intelegerea gandurilor unui artist putand salva de la disparitie filmul artistic (asiatic sau european).

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Topul celor 10 filme care au schimbat istoria cinematografiei japoneze cuprinde filme care au schimbat principiile morale, au creat genuri noi sau le-au schimbat radical cursul celor existente, amplificand imaginea cinematografiei japoneze peste hotare. In aceste conditii, s-ar pune o intrebare fireasca: cum se face ca un film precum “Carmen Comes Home”, primul film color japonez, ocupa doar pozitia a 9-a in acest top, iar “The Neighbour’s Wife and Mine” din 1931 al lui Heinosuke Gosho ocupa pozitia a doua ? Dincolo de faptul ca filmul lui Gosho este si prima productie japoneza vorbita, cu sonor, mai trebuie subliniat ceva: daca “Carmen Comes Home” a fost o delectare pentru ochii privitorului, transformand filmul alb-negru in ceva desuet, in Japonia, filmul lui Gosho, pe langa faptul ca e primul film vorbit, a vestit si sfarsitul venerabilei traditii narative a filmului japonez timpuriu.

A spune ca filmele timpurii realizate in Japonia intre 1897 si 1930 erau filme mute ar fi total gresit. Intr-adevar, filmele in sine cuprindeau secvente audio nesincronizate pe scenele din film, insa ceea ce lipsea prin tehnologie era realizat prin nararea in direct de catre asa-numitii “benshi”. (s-a mai vorbit despre acestia intr-un alt articol de-al nostru, AICI). Exact ca in traditia teatrului japonez de kabuki, noh si bunraku, in care un personaj sau un intreg cor de voci asigurau nararea reprezentatiei, benshi nu dadeau glas doar actorilor de pe ecran, ci chiar dezvoltau scenariul si ofereau explicatii pentru detaliile nefamiliare, in special in filmele importate din afara granitelor Japoniei, unde modul de viata occidental presupunea necesitatea unor astfel de explicatii. Nu de putine ori, acesti benshi erau chiar mai celebri decat actorii de pe ecrane. Insa pozitia lor avea sa fie amenintata odata cu “The Neighbour’s Wife and Mine” a lui Gosho. Acesta prezenta povestea unui scriitor ajuns intr-un moment de rascruce al vietii lui, interpretat de Atsushi Watanabe, a carui atentie este in continuu distrasa de diverse sunete plictisitoare venite de la o tanara vecina a timpurilor moderne si de la formatia ei de jazz.

La un an dupa lansarea filmului lui Gosho, in 1932, muzicantii de cinematograf si benshi au primit o lovitura fulgeratoare, fiind concediati. Rolul lor devenea inutil in conditiile noilor filme cu sonor realizate de cineastii japonezi. Chiar daca cineaste precum Ozu si Mizoguchi au continuat sa produca filme mute pana spre mijlocul anilor ’30, noutatea filmului vorbit a raspuns asteptarilor audientei japoneze, incantand-o, si lasandu-i pe benshi sa devina o curiozitate a unor timpuri apuse.

VA URMA

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Myeong Se-bin

Filmele documentare au fost privite ca serioase si educative, si doar relativ recent spectatorii si producatorii au apreciat impactul acestor programe. Multi au fost atrasi de temele diversificate abordate de acestea, de la dinozauri la ursi polari, drumul matasii sau la istoria galustelor. Mai multe staruri au fost atrase in prezentarea sau nararea acestora, asigurandu-le succesul. In Coreea de Sud, 3 vedete autohtone au fost implicate in astfel de proiecte: Myeong Se-bin, Kim Myeong-min si fotbalistul Park Ji-sung.

Myeong Se-bin (actrita din Goong) a iesit de sub lumina reflectoarelor odata cu casatoria si divortul care au urmat in viata ei, insa a reaparut in prim plan ca “gisaeng” (dame de companie coreene, asemanatoare geishelor japoneze, cu educatie aleasa) in documentarul “Gisaengjeon”, recent difuzat la televiziunea coreeana SBS. Actrita a fost transformata intr-o frumoasa gisaeng, pentru acest documentar. “In ciuda bogatelor cunostinte in domeniul artei, traditiei si culturii, acestea trebuiau sa se ascunda de ochii lumii. Am vrut sa readuc in atentie povestea vietii lor si sa obtin o reevaluare a pozitiei lor in societate“, a declarat producatorul documentarului. Productia pentru televiziune a surprins gratioasa si tragica viata a gisaeng, comparabila cu cea a geishelor japoneze. Cata vreme in Japonia cultura geishelor inca exista, Coreea si-a pierdut cultura specifica acestor gisaeng. De aceea documentarul se concentreaza pe insemnatatea acestei culturi si pe ceea ce poate fi facut pentru recuperarea ei. Myeong Se-bin a si narat de la inceput pana la sfarsit documentarul, pe langa rolul de gisaeng pe care l-a interpretat.

In timp ce SBS oferea povestea tragica a vietii de gisaeng, MBC, post concurent, aducea telespectatorilor povestea induiosatoare a actorului Kim Myeong-min, in documentarul “Celebrity Biography – Kim Myeong-min Was Not There”. In prezent, Kim este o vedeta de prima mana, aparand in popularul serial “Beethoven Virus” si in 2 filme de succes, “Open City” si “Return”. Prin intermediul acestui documentar, lumea a putut cunoaste faptul ca vedeta nu a putut gusta imediat din succes. Kim e prezentat intr-o lumina mai amicala: “Obiectivul era sa prezentam traseul lui Kim ca actor: pasiunea sa, prabusirea si, in final, succesul si speranta“, a declarat unul din membri echipei care a realizat documentarul. Filmul a atins sensibilitatea telespectatorilor, mai ales cand Kim a inceput sa planga (foto) amintindu-si de momentele grele cand era un actor aspirant. “Nu mi-a fost niciodata lene sa fac ceva, nici o secunda. Prefer cuvantul actor celui de vedeta“, a spus Kim in timpul documentarului. Acest documentar a atins un rating de 10%, care e enorm data fiind ora de difuzare si numeroasele cereri de redifuzare de pe site-ul MBC.

Datorita succesului acestui documentar, MBC a mai produs unul, despre viata fotbalistului de la Manchester United Park Ji-sung: “Do You Know Park Ji-sung ?” Vedeta nu s-a destainuit niciodata presei in privinta vietii personale si a antrenamentelor din Anglia, astfel ca documentarul e in masura a oferi in exclusivitate unele lucruri despre un idol al fotbalului coreean contemporan. “Vreau sa joc fotbal, dar nu vreau sa devin celebru. Vreau doar sa fiu normal“, a spus Park in timpul filmarilor. Camera de luat vederi il urmareste pretutindeni pe Park, de la antrenamente la lectiile de limba engleza, la antrenamentele personale si chiar la ziua de nastere sarbatorita alaturi de prietenii lui din echipa stelara a Angliei, Patrice Evra si Carlos Tevez. MBC chiar a reusit sa ia un interviu managerului lui Manchester United, Alex Ferguson. Acest documentar va ajuta fotbalul si pe fanii lui Park sa afle mai multe despre el, de la gandurile sale personale si hobby-uri pana la copilaria sa, momentele de singuratate si drumul greu pana la implinirea visului de a deveni un mare jucator de fotbal.

Dincolo de aceasta preocupare pentru documentare de calitate, trebuie mentionat, in incheiere, faptul ca in prezent (aprilie 2009), topul celor mai bine vandute filme din Coreea (box-office) e dominat de “Old Partner”, un documentar ce a avut incasari de 13.940.000 dolari, devansand productii cu bugete mari, precum “Red Cliff: Part 2″ sau “Valkyrie” la capitolul incasari.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Pe 2 iulie 2007, filmarile, in sfarsit, au inceput. Primele cadre filmate au luat 15 zile, concentrandu-se pe surprinderea satului nord-coreean creat la Yeongwol (in Coreea de Sud). Din cauza musonului, au existat ceva probleme legate de programarea filmarilor, insa actorii si echipa s-au inteles bine, au conlucrat fara probleme si, gradual, au fost absorbiti in proiect.

Filmarile din China au durat si ele 15 zile, cu un numar minim de actori si membri ai echipei trimise acolo. Nici ele nu au decurs atat de lin precum ar fi fost de presupus, formalitatile necesare a fi indeplinite in vederea obtinerii vizei complicand lucrurile. Doar cativa membrii ai echipei de filmare au putut obtine vize obisnuite, restul trebuind sa intre in China ca turisti. Ca aliati ai Coreei de Nord, oficialii chinezi au stiut sa bage frica in echipa de filmare, afirmand ca se tem ca securitatea lor va fi pusa in pericol, in timpul filmarilor. Deoarece din echipa faceau parte si fosti transfugi din Coreea de Nord, deveniti cetateni sud-coreeni intre timp, si cum tema fugii din Coreea de Nord era una extrem de sensibila, subiectul filmului si dialogurile trebuiau ferrite de ochii autoritatilor chineze. Echipa din Coreea de Sud a beneficiat de sprijinul unei echipe locale, care a pregatit absolut tot ce era necesar pentru a nu exista probleme, in timpul filmarilor. Insasi scena din locul de prelucrare al cherestelei, unde actorii au fost pusi sa fuga, in fata unei razii a politiei chineze, pe niste busteni, la niste temperaturi ridicate, a creat mari probleme echipei de filmare, existand riscul ca insisi actorii sa se raneasca. Asadar, cuvantul “siguranta” a fost tot timpul la ordinea zilei in timpul filamrilor din China.

Filmarile din Mongolia au durat o luna si cateva zile, depasindu-se ci 10 zile termenul stabilit initial. Era vorba de cateva cadre exterioare ale satelor nord-coreene si lagarul de concentrare, filmari care in Coreea de Sud erau imposibil a se realiza din lipsa decorului adecvat. Si aici au aparut probleme cu viza de sedere, din cauza prelungirii termenului filmarilor cu 10 zile, dar din fericire acestea au fost rezolvate, in cele din urma. A existat si o echipa locala care si-a adus contributia la bunul mers al filmarilor, aproximativ 10 traducatori asistand filmarile. “Crossing” a fost, totodata, si primul film coreean din istorie care a fost filmat in desertul Gobi din Mongolia. Fiecarui membru al echipei de filmare i s-au dat prosoape si cartele telefonice, in caz de necesitate. Drumul prin desert a fost destul de greu, ca urmare a lipsei unor facilitati decente de comunicare, dar ai a faptului ca nu era usor sa urmezi niste trasee in aceasta zona. Vremea schimbatoare din desertul Gobi a intarziat filmarile, echipa de filmare realizand ore suplimentare pentru a nu iesi din grafic.

Kim Tae-kyun (regizorul, stanga) si Cha In-pyo (actorul principal)

Datorita subiectului sensibil si periculos, de la inceput pana la sfarsit, in intreaga echipa a domnit o stare de tensiune. Din cand in cand, echipa de filmare trebuia sa aiba rabdare si intelegere pentru a accepta obiceiurile, traditiile si cultura tarilor gazda. Nomazii mongoli se hraneau cu carne de cal, miei sau tapi, astfel ca vederea acestor scene nu prea i-a incantat pe realizatorii veniti din Coreea de Sud. Pe 27 septembrie 2007, se filma si ultima scena a filmului (evadarea din Coreea de Nord prin traversarea raului Tumen). Dupa 3 luni de munca intensa s-au realizat 55 de filmari, fiecare scena din film fiind filmata cu o excesiva atentie acordata faptelor, incercandu-se o cat mai reala redare a lor.

In incheierea acestui articol in 3 parti realizat pe baza relatarilor unui membru al echipei de productie, si a insusi producatorului, cuvintele regizorului filmului, Kim Tae-kyun par cele mai potrivite: “Una din amintirile cele mai greu de uitat pe care le am e cea legata de un documentar pe care l-am vazut acum un deceniu, despre Coreea de Nord. Erau niste copii in varsta de numai 5 ani ce incercau sa ridice niste galuste cazute pe jos, le spalau in canalul colector si apoi le mancau. Mi-a fost greu sa cred ca astfel de lucruri se intampla atat de aproape de noi, si mi-a fost rusine. Amintirea acelui documentar imi ramane vie in minte, si chiar daca au trecut 10 ani de atunci, imi regandesc inca o data viata prin intermediul lui “Crossing”.” Intr-adevar, un film care ar trebui sa dea de gandit tuturor, despre niste adevaruri crunte care se petrec in aceasta lume contemporana noua, dar parca uitata intentionat de negura timpului.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

In mod evident, decorul filmului “Crossing” e Coreea de Nord. Cum personajele principale din film sunt niste transfugi, Coreea de Nord era natural sa constituie fundalul acestei productii. Insa Coreea de Nord, in mod la fel de natural, nu este un loc accesibil usor sud-coreenilor. Echipa a strans informatii intervievand mai multi transfugi, insusi asistentul de regie fiind un fost transfug. A fost nevoie de o munca plina de meticulozitate pentru ca totul sa para cat mai real. Asistentul de regie Kim Cheol-young, care a fugit din Coreea de Nord in 1999, a ajuns in Coreea de Sud pe acelasi traseu descris in filmul “Crossing”. Experienta lui este pe deplin inclusa in povestea filmului, traseul transfugiloc fiind traversarea raului Tumen, intrarea in China si traversarea acesteia catre desertul Gobi din Mongolia, ultima faza fiind contactarea ambasadei Coreei de Sud din Ulan Bator. Pentru a recrea acest traseu urmat de transfugi, echipa de filmare a efectuat filmari in China si Mongolia, complet absorbita de detaliile traseului.

Celebrul talcioc din film, unde nu gaseai nimic, este dintr-un sat mongol

Orasele si peisajele sud-coreene sunt diferite de cele din Coreea de Nord, ca de altfel si modul de viata. Pentru a recrea la scara redusa atmosfera unui sat nord-coreean, echipa a ales o fosta asezare miniera din provincia Gangwon, unde s-au facut mai ales filmarile interioare. Pentru scenele exterioare a fost aleasa Mongolia, unde s-au cautat locatii similare cu peisajele oferite de satele din Coreea de Nord. Pentru a nu se depasi bugetul alocat filmului, a fost necesara gasirea acestor case similare, in Mongolia, evitandu-se cheltuieli suplimentare cu construirea lor dupa structura nord-coreeana. Initial, echipa a cautat astfel de locatii in Coreea de Sud, inclusiv in zonele miniere, insa ele nu au fost de gasit.

O parte a filmarilor au fost realizate in China, mai ales ca nord-coreenii folosesc multe produse chinezesti. O filmare, in China, nu putea decat ajuta la recrearea atmosferei specifice Coreei de Nord. Datorita relatiei diplomatice stranse dintre Coreea de Nord si China, filmarile din China s-au facut intr-o locatie fara acordul oficialilor chinezi. Si locatia, in China, a fost greu de gasit, din motive de securitate, iar echipa de filmare a fost redusa numeric si mai mereu grijulie la politia locala. Datorita acestei situatii, o mare parte din meritele filmarilor din China revine echipei locale care a ajutat enorm productia. Nu era suficient doar sa filmezi ceva la intamplare; calatoriile de prospectare in vederea gasirii locatiei ideale aveau ca scop si intelegerea modului in care se desfasura fuga propriu zisa, una din ratiunile pentru care acest film trebuia facut.

“Crossing” e aproape o drama istorica. Au fost dificil de gasit in Sud peisaje similare celor din Nord. S-au depus mari eforturi pentru redarea Yeongwol-ului, in provincia Gangwon, nu neaparat pentru ca a fost prima locatie in care s-au facut filmari, ci si pentru ca era prima privire fugara atintita asupra Coreei de Nord, in film. Ridicarea locatiei a durat o luna de zile, implicand 60 de muncitori si 20 de membrii ai echipei aflati tot timpul la fata locului. Vorbim de un fost sat minier, reconstruit in totalitate dupa modelul satelor sarace din Coreea de Nord. Aranjarea si designul ferestrelor si usilor au fost schimbate dupa stilul nord-coreean, culoarea fatadelor caselor fiind schimbata. Schimbari similare au fost facute in satul Beyiyo din Mongolia, unde s-au filmat exterioarele satelor nord-coreene. Casele au fost la randul lor aduse, in privinta aspectului exterior, la nivelul celor din Yeongwol, unde s-au filmat interioarele. Din cauza vechimii caselor si a materialelor rudimentare folosite la ridicarea lor, reconditionarea lor uneori a necesitat o munca extrem de migaloasa. In cele din urma, cele 2 asezari (Yeongwol din Coreea de Sud si Beyiyo din Mongolia) aratau aproape similar. Atmosfera din Beyiyo era foarte apropiata de cea a unui sat traditional nord-coreean, iar peisajul montan care inconjura satul a fost factorul decisiv care a dus la alegerea acestei locatii.

VA URMA

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Din moment ce “Crossing” urma a fi o poveste reala despre viata unor fugari din Coreea de Nord, realitatea a fost cea mai mare preocupare a scenaristului in procesul de scriere al scenariului. Pentru a atinge cel mai inalt nivel de realism, peste 100 de persoane, inclusiv transfugi si “agenti” care ajuta transfugii sa fuga, au fost intervievati. Fiecare transfug avea o opinie diferita, astfel ca scenaristului i-a fost greu sa urmeze o anume directie. In noiembrie 2005, scenaristul si regizorul s-au deplasat in China luand legatura cu calauze locale; au fost martorii unei fugi a unor transfugi nord-coreeni in China, care au si fost intervievati. Multe din povestile aflate direct de la transfugi se vor regasi in forma finala a filmului.

PRE-PRODUCTIA

Cha In-pyo (actorul din rolul principal), “A Journal of 131 Days”, 15 mai 2007:

“In cele din urma, m-am imbarcat intr-un avion catre Mongolia. Trebuia sa ma alatur echipei care pregatea filmarile. Foame, disperare, deznadejde, despartiri, moarte. Cum voi exprima dureroasele lor emotii, starile celor care au trecut prin toate chinurile cunoscute omului ? Sunt pierdut, asemeni unui student care nu stie ce sa invete pentru un examen care se apropie cu pasi repezi”.

Distributia filmului “Crossing” a trecut printr-o dura preselectie. Pentru rolurile principale (un tata si un fiu), optiunile pentru distributie erau foarte limitate. Un mare numar de actori au fost recomandati pentru rolul tatalui, dar in final acesta a revenit lui Cha In-pyo. Cha este extrem de popular in Coreea, dar pe ecran nu prea a avut noroc, esuand de fiecare data. Regizorul Kim Tae-kyun a vrut mai intai de toate sa il vada in film pe omul Cha In-pyo, si nu calitatile sale de actor, tocmai pentru a putea transmite cea mai sincera traire spectatorilor. Cha a acceptat cu greu propunerea: “Nu sunt un actor de succes. Un astfel de film ar trebui facut cu cineva care poate electriza audienta, astfel incat si altii sa fie tentati sa vizioneze filmul“. Acesta a fost refuzul lui Cha. Ce l-a razgandit a fost o fotografie, si nu una oarecare, ci a unui tanar cersetor din gara Cheongjin, numai piele si os. Vazand acea poza, Cha a decis sa isi joace rolul din tot sufletul, cu toata daruirea ce o avea in el.

In privinta rolului baiatului, situatia a stat altfel. Nu ar fi departe de adevar daca s-ar spune ca stafful a intervievat aproape toti copiii-actori din Coreea. A fost destul de dificil sa fie gasit un copil-actor care sa se potriveasca circumstantelor speciale solicitate de acest film si de rolul de fugar. Shin Myoung-cheol era doar un pusti de la tara a carui singura experienta intr-un film a fost in “The Bridge of Nugunri”, in care a aparut alaturi de mai multi copii din vecini. Acesti pusti firav a dat 3 probe pentru acest rol, ultima prestatie impresionanta pana la lacrimi aducandu-i rolul binemeritat, dintre 600 de candidati ! Regizorul filmului credea ca va fi o povara sa lucreze cu un copil-actor neprofesionist, insa a simtit talentul natural al pustiului si a mers inainte, riscand sa distribuie in film un copil-actor necunoscut.

Si dupa desemnarea distributiei, au existat dificultati. Dialectul nord-coreean era o problema. Pentru a-si perfectiona accentul, echipa de actori a primit lectii de dialect nord-coreean timp de 3 luni, de la 2 indrumatori, transfugi reali din Coreea de Nord. Acestia i-au ajutat mereu actorii sa-si corecteze accentul si sa vorbeasca corect dialectul. Ulterior, dupa proiectia filmului, acestia i-au laudat pe actori, spunand ca au ajuns sa vorbeasca dialectul mai bine decat ei insisi.

VA URMA

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Im Kwon-taek

Detalii despre proiectele lui Im Kwon-taek si Lee Chang-dong nu sunt inca cunoscute. Despre cel de-al 101-lea film al lui Im Kwon-taek se stie doar ca este un “proiect coreean al hartiei”, ce va fi produs de Jeonju International Film Festival si Consiliul orasului Jeonju. 2009 marcheaza a 10-a aniversare a Festivalului de Film din Jeonju, iar viitorul film al lui Im Kwon-taek e promovat in mod activ ca film de deschidere al festivalului din acest an. Filmul intentioneaza sa dezvaluie frumusetea hartiei coreene, stiut fiind faptul ca in Jeongju, capitala spirituala a dinastiei Joseon, exista un foarte cunoscut muzeu al hartiei si un festival anual de moda ce reflecta atat stilul cat si tendintele traditionale coreene ale hainelor facute din hartie. Hartia este una din mandriile Jeonju, filmul lui Im propunandu-si sa dezvaluie acest lucru intregii lumi. Venerabilul maestru, care mereu a explorat frumusetea si demnitatea poporului sau, e persoana potrivita pentru acest proiect. Kwon-taek lucreaza la scenariu, insa multe elemente ale povestii nu au fost dezvaluite.

Lee Chang-Dong

Putine informatii au ajuns la urechile presei si despre cel mai nou film al lui Lee Chang-dong, “Poetry”, cu exceptia unui scurt rezumat prezentat la Pusan in 2008. Filmul va spune povestea unui bunic care locuieste alaturi de nepotul sau, ce incearca sa termine un poem intr-un orasel din provincia Gyeonggi. E posibil sa se speculeze faptul ca Lee Chang-dong, romancier la un anumit moment al carierei, va rifica, in filmul sau, intrebari esentiale in privinta diferentei dintre literatura si film sub aspectul formelor artei.

Bong Joon-ho si Choi Dong-hoon, regizori ce si-au obtinut recunoasterea atat prin filmele artistice cat si comerciale regizate, pregatesc si ei noi filme. Noul film al lui Bong Joon-ho, “Mother”, a intrat in atentia presei in momentul in care in rolul principal a fost distribuita actrita Kim Hae-ja, binecunoscuta pentru rolurile de mama din filmele sale anterioare, si actorul de top Won Bi, in rolul unui fiu de 28 de ani implicat intr-un caz de crima. Regizorul Bong interpreteaza genurile abordate in filmele sale ca o cale de intelegere a societatii coreene. Prin tendinta sa, “Mother” va fi o poveste foarte diferita de povestile de dragoste materna anterioare. Bong a distribuit-o pe Kim Hae-ja nu pentru ca era interesat de imaginea ei blajina si blanda, ci pentru caracteristicile ei revoltatoare, iar asta va face ca filmul sa para mult mai distinct. Pentru a sterge urmele falselor acuzatii la adresa fiului ei, mama paraseste micutul orasel si se avanta intr-o lume semi-obscura. Bong a spus ca “Mother” este primul lui film care nu descrie o anume perioada din societatea coreeana. “Am vrut cu tarie sa ma concentrez pe ceea ce relatia dintre o mama si un fiu este in esenta ei“, a spus regizorul. Bong si-a dezvaluit anterior talentul in cateva productii comerciale de mare succes, precum “Memories of Murder” si “The Host”. Filmarile au inceput la sfarsitul anului trecut, incluzand foarte multe locatii.

Choi Dong-hoon, un povestitor talentat si un iscusit regizor al filmelor de gen ca “The Big Swindle” sau “Tazza: The High Rollers” pregateste un nou film cu succes anticipat, “Jeon Woo Chi”. Filmul se inscpira din povestirea din folclorul coreean a lui Jeon Woo Chi, o povestire fantastica despre un pustnic care ii pacaleste si ii corupe pe oficialii puterii si ii salveaza pe nevinovati. Povestea este transpusa 500 de ani mai tarziu, cand un vampir (infatisat de acel pustnic) apare in Seul-ul contemporan. Distributia este plina de actori reputati, iar bugetul filmului este unul pe masura: 10 milioane de dolari.

Happiness - Hur Jin-ho

Un alt regizor de seama al Coreei contemporane este Hur Jin-ho. Dupa extraordinarele povesti din “Christmas in August”, “One Fine Spring Day” si “Happiness”, Hur pregateste pentru 2009 un nou proiect: “Hwa-jang”. Este vorba de povestea unui barbat trecut de 40 de ani a carei sotie sufera de o tumoare pe creier. Femeia pe care acesta a iubit-o odata nu e decat o umbra a imaginii idealizate din tineretea lui. La birou, el se indragosteste de o angajata noua, iar aceasta situatie il duce intr-o stare de confuzie. De aici dilema: iubire fata de noua angajata sau sentimental de vinovatie fata de sotia lui bolnava.

Asadar, anul 2009 se anunta unul al revigorarii industriei coreene de film, in care toti marii regizori au proiectate premiere interesante. Singurul despre care nu s-a pomenit este Kim Ki-duk, mereu imprevizibil, care insa din 2000 pana in prezent a scos cel putin un film pe an. E de asteptat ca si acesta sa contribuie la revenirea in forta a maestrilor, existand premisele ca 2009 sa aduca noi succese inclusiv pe plan international pentru filmul coreean contemporan.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Park Chan-wook la Berlinale

Intreaga suflare a industriei coreene de film are mari asteptari de la anul 2009. Spre deosebire de filmele anului 2008, care cu greu au avut un succes comercial sau artistic pe plan international, productiile asteptate in 2009 se anunta a fi unele ce vor culege laurii aprecierilor criticilor si spectatorilor din intreaga lume. Im Kwon-taek, Hong Sangsoo, Lee Chang-dong si Park Chan-wook, obisnuiti ai festivalurilor internationale de film, isi vor lansa cele mai noi productii, in timp ce Zhang Lu, Bong Joon-ho si Hur Jin-ho au si ei proiecte anuntate a demara.

Cel mai nou film al lui Hong Sang-soo, “You Don’t Even Know“, e o expresie a dorintei lui de a trece dincolo de ingradirile impuse de dificultatile mari ale industriei coreene de film. Vorbim de un film complet independent, produs chiar de el insusi. Aceleasi dificultati financiare le-a avut de infruntat si la anteriorul sau film, “Night and Day”. Desi “You Don’t Even Know” e produs cu un buget extrem de mic si intr-o scurta perioada de timp, distributia este una stelara: Kim Tae-woo (“Woman is the Future of Man”), Um Ji-won (“A Tale of Cinema”) si Ko Hyun-joung (“Women on the Beach”), cu totii actori care au lucrat in trecut cu regizorul. Acestora li se adauga alte vedete ale filmului coreean, care au acceptat sa joace in acest film fara a avea nici o retributie, un lucru rar intalnit in industria filmului de oriunde din lume.

Hong Sang-soo

Dupa cum spunea cineva din stafful acestui film, “filmul se indeparteaza de frumusetea ascutita a aspectului cinematografic, incercand sa faca unele schimbari, fiind mai putin inteligibil ca forma, dar mult mai dinamic ca atmosfera. E mult mai comic si mai amar, totodata.” Filmul vorbeste despre… un regizor de film al carui nume insusi (in coreeana) il defineste ca un cautator de locatii pentru filmari. Acesta intalneste, in cautarile sale, diferite personaje ce iau viata de la capat. Criticii deja vad in viitorul film unul tipic pentru stilul lui Hong Sang-soo, cu multe personaje si cu o diversitate de opinii, aducand undeva cu filmele lui Woody Allen.

Noul film al lui Park Chan-wook, “Thirst“, imbina elemente specifice filmelor cu vampiri cu ambiguitatea morala, amestecandu-le cu imaginatia provocativa unica de care da dovada geniul cinematografic al lui Park. Apreciatul Song Kang-ho revine pe ecrane in rolul unui respectat preot intr-o mica comunitate, lucrand ca voluntar intr-un spital local. Acesta pleaca in Africa pentru a participa la dezvoltarea unui vaccine pentru o boala mortala. Cand proiectul de cercetare esueaza, preotul voluntar se trezeste infectat cu boala careia incerca sa-i gaseasca un remediu. Intr-un fel, acesta se vindeca miraculous si revine in Coreea. Auzind despre acest miracol, localnicii se aduna la resedinta lui pentru a fi binecuvantati. Totodata, isi reintalneste un prieten din copilaria si se indragosteste nebuneste de sotia acestuia; dar preotul moare dupa ce vomita sange si renaste ca vampire care revine dupa sotia prietenului sau din copilaria, pe care o doreste alaturi de el pe vesnicie. “Thirst” (“Setea”) va fi un film controversat, care ridica numeroase controverse etice si ataca sanctitatea calitatii de preot (catolic). In plus, personajul feminin isi expune trupul mai mult decat in orice alt film coreean, toate acestea transformandu-l intr-un film asteptat, atat de catre fanii regizorului Park Chan-wook (creatorul trilogiei razbunarii) cat si de catre critici. In momentul de fata, filmul se afla in stadiul de post-productie.

VA URMA

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Reporter: Cum ai ajuns sa fii distribuita intr-un film regizat de Woody Allen ?

Freida Pinto: Am contract cu CAA (“Creative Artists Agency”), una din cele mai puternice agentii de la Hollywood. Prin intermediul lor am obtinut acest rol. La cateva zile dupa Oscaruri l-am intalnit pe Woody Allen si asa s-a intamplat totul.

 Reporter: Cum a fost interactiunea cu Woody Allen ?

Freida Pinto: As descrie intalnirea mea cu Woody Allen ca ceva “diferit”. E un regizor timid si reticent, insa unul cu o viziune minunata. Va fi un vis devenit realitate, din moment ce am fost studenta la Litere si am studiat interpretarile lui Woody Allen in timpul facultatii.

Reporter: Care e filmul tau favorit al lui Woody Allen ?

Freida Pinto: “Matchpoint”.

Reporter: S-au spus multe despre faptul ca distribuirea ta intr-un film de-al lui Woody Allen ar putea deschide drumul pentru o schimbare de viziune asupra actorilor indieni din filmele hollywoodiene, distribuiti in roluri deja plafonate de doctori si soferi de taxi. Esti de acord cu acest lucru ?

Freida Pinto: Sper sa se intample asta, pentru ca nu e bine sa fii distribuit in astfel de roluri tipice, mai ales ca globalizarea in lumea filmului e o orientare curenta. De asemenea, se realizeaza, in prezent, numeroase co-productii cu buget mare, iar acestea creaza mult mai multe oportunitati pentru manifestarea talentului actorilor indieni.

Reporter: Ce a fost mai maret pentru tine: faptul ca ai dat nas in nas cu atatia actori de la Hollywood la toate ceremoniile de premiere la care ai participat, sau bucuria faptului ca Rahman a castigat premiul ? [A.R. Rahman, compozitorul indian al coloanei sonore a filmului "Slumdog Millionaire", castigator a 2 premii Oscar in acest an, supranumit "Mozart al Madrasului"]

Freida Pinto: Amandoua au fost niste experiente inedite pentru mine si mi-au oferit motive de mandrie. Ca actor indian, sa intalnesti vedete de la Hollywood a fost o experienta extraordinara; e ca si cum ai intalni oameni pe care ii vezi la televizor si ai intelege, din interior, cum functioneaza lumea filmului. Ca indieni, sa-l vedem pe Rahman pe scena la Kodak Theatre ne-a oferit un sentiment de mandrie, in completarea faptului ca acesta merita cu prisosinta fiecare bucatica din ce a primit. E un compozitor a carui muzica poate picta tablouri minunate si te poate purta intr-o lume complet diferita.

Reporter: Ai devenit deja o imagine a unui stil, pe plan international.Te vezi tu insati purtatoarea imaginii designerilor indieni pe viitor ?

Freida Pinto: Mereu am spus ca designerii nostri sunt foarte talentati si unici prin ceea ce ofera, si mi-ar placea sa fiu imbracata de un designer indian.

Reporter: Te-ar mai incanta o oferta de a juca intr-o poveste romantica tipica Bollywoodiana ?

Freida Pinto: Niciodata nu am inceput cu Bollywood-ul sau cu Hollywood-ul. Visul meu a fost, mereu, sa fiu parte a unei cinematografii plina de sens, indiferent din ce parte a mapamondului provine aceasta. De aceea, un film indian romantic care sa-mi capteze imaginatia intotdeauna m-ar tenta.

Reporter: Daca ar fi sa ti se puna la dispozitie un scenariu in care sa ai ca partener o vedeta trecuta de 40 de ani, si un scenariu in care ai avea ca partener de ecran 2 sau 3 actori consacrati, care scenariu l-ai alege si de ce ?

Freida Pinto: Am debutat pe ecrane cu “Slumdog”, un film in care cu totii eram niste debutanti necunoscuti. Asa ca nu ma pot intinde de la primul meu film sa-mi aleg singura partenerii de ecran. Nu aveam toti aceeasi varsta, faceam parte din categorii diferite de varsta, si tocmai asta a facut din filmul nostru neinsemnat unul atat de mare. Pasiunea si sufletul pe care il pui in realizarea unui film sunt lucrurile care il fac sa fie ceea ce ajunge el in final.

Reporter: Care e primul lucru pe care vrei sa-l faci odata revenita in India ?

Freida Pinto: Sa mananc mancare traditionala indiana. Occidentalii ar trebui sa stie ca curry nu este mancarea noastra de baza.

Reporter: Consideri ca Statele Unite sunt noul tau camin sau, asemeni lui Resul Pookutty [castigator al Oscarului pentru "Slumdog Millionaire" pentru mixaj sunet], India continua sa fie casa ta ?

Freida Pinto: Prefer sa fiu o cetateana a acestei lumi. Vreau sa ofer lumii cat de mult pot in materie de film. India face parte din planurile mele. Intotdeauna te realizezi mai mult in momentul in care reusesti sa intri in atentia cat mai multor oameni.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com