Regizorul lui “Blades of Blood”, Lee Joon-Ik, revine dupa un an de la debut cu inca o productie de epoca care, de aceasta data, abordeaza mai mult decat in precedentul film latura comica a personajelor. In ultimul deceniu s-au facut destul de putine comedii coreene de epoca, acestea nefiind un gen care sa prinda atat de bine precum se intampla cu filmele similare din Hong Kong sau Japonia. Per ansamblu, filmele coreene de epoca sunt esential diferite in privinta conceptiei, de productiile similare din Hong Kong sau de cele japoneze, astfel ca o comedie de acest gen nu poate fi decat o delicatesa “extrema”. “Battlefield Heroes” imbina umorul cu momentele dramatice, iar daca filmul incepe ca o comedie, pe parcurs momentele comice sunt presarate de scene de lupta realiste, chiar dramatice. Filmul ii are in rolurile principale pe cunoscutul Lee Mun-shik (din “Fly, Daddy, Fly” si din 2 seriale de succes, “Iljimae” si “Queen Seon-deok”), Jeong Jin-yeong (regele Yuri din “Kingdom of the Winds” sau comandantul Suh din “Dong Yi”), Ryoo Seung-ryong (din “Blades of Blood” si “Best Seller”, pe care iubitorii serialului “Painter of the Wind” si-l vor reaminti cu siguranta din rolul abilului negustor iubitor de arta) sau Yoon Je-Moon (“Mother”, “Private Eye”, dar si din serialul IRIS). Filmul a avut premiera la sfarsitul lui ianuarie, avand incasari la box-office de aproape 11,5 milioane dolari, fapt care il situeaza, la nivelul lunii mai, pe pozitia a 5-a in box-office-ul din 2011 in Coreea.

In secolul 7, regatul coreean Silla, tarand si micutul stat Baekje dupa ea, incheie o intelegere cu dinastia chineza Tang in vederea cuceririi regatului Goguryeo. Ultima fortareata din Goguryeo care mai rezista asalturilor este Pyeongyang, care in anul 668 are de infruntat crunta alianta. Imparatul Tang insusi vine pe campul de lupta sa conduca numeroasele sale trupe, insa planurile sale sunt ascunse. Kim Yu-sin, celebrul general din Silla, ajuns la o varsta venerabila, banuieste intentiile Imparatului de a se folosi de trupele Silla pentru a cuceri si ultima reduta a Goguryeo, cetatea Pyeongyang, pentru a profita, mai apoi, de oboseala si pierderile Silla si a cuceri si alipi regatul coreean la tinuturile controlate de Tang. Din acest motiv, Yu-sin ii interzice Regelui sau (un personaj cu capul in nori, hatru si prieten al lui Bachus) sa participe la campanie cu contingentul militar principal al Silla, pana cand nu-i va transmite el un semnal. Dar dincolo de strategii si tertipuri, soldatul de rand este un simplu pion pe tabla de sah a celor 3 strategi (Imparatul Tang, Kim Yu-sin si generalul Nam-geon al Goguryeo). Un astfel de soldat este si nostimul Oarecare, luat cu arcanul la razboi, si care incearca sa supravietuiasca prin orice mijloace. Fara sa stie, acesta va avea un rol important in asediul care tocmai urmeaza sa inceapa…

“Battlefield Heroes” porneste de la fapte reale si prezinta intr-un mod realist, chiar daca cu zambetul pe buze, ultima batalie din istoria Goguryeo-ului, caderea Pyeongyang-ului in 668 ducand la desfiintarea acestui regat fondat de legendarul Jumong. Sapte secole de istorie au cazut sub sabia aliantei Tang/Silla, teritoriul Goguryeo fiind impartit intre dinastia Tang, Silla Unificata si Balhae. Ce e de remarcat la aceasta realizare cinematografica e modul in care cineastii si scenaristii coreeni pot pune pe tapet cu un ascutit simt al umorului un episod atat de zbuciumat din istoria Coreei lor natale. Fiecare din tabere e conturata cu atentie la cele mai mici detalii, Imparatul Tang fiind zugravit ca o fiinta hulpava, inteligenta si trufasa, Kim Yu-sin ca un adevarat erou abil si capabil, in ciuda varstei inaintate, si generalul Nam-geon – un personaj viteaz si patriot, oricand dispus sa-si sacrifice viata pentru supravietuirea Goguryeo. E zugravita, de asemenea, si mentalitatea soldatului de rand, tarat de la muncile campului direct pe campul de lupta. Insuri personajul principal “al poporului” are un nume sugestiv: “Oarecare”, o metafora a importantei omului de rand in aceste confruntari a ambitiilor comandantilor militari. Daca veti urmari cu atentie filmul, veti observa o fina subtilitate din partea regizorului: este stiut faptul ca Goguryeo este, astazi, localizat in cea mai mare parte a sa pe teritoriul Coreei de Nord. In momentul in care, printr-un context de imprejurari, “Oarecare” ajunge in cetatea Goguryeo, viata lui nu doar ca este crutata, dar si devine, el, omul poporului, un erou pentru cetatenii Pyeongyang-ului. Aceasta ironie, alaturi de siretenia Imparatului Tang parca zugraveste tabloul geopolitic actual din zona, cu o Coree de Nord in care propaganda de partid “in numele poporului si pentru binele acestuia” foloseste omul de rand asa cum isi doreste, chiar si ca o marioneta eroizata, si cu o China trufasa care si astazi are dispute cu Coreea de Sud si de Nord in privinta revendicarii istoriei unor teritorii care in trecut au apartinut anticului Goguryeo.

Un film care reuseste sa binedispuna, in care interpretarea actorilor de clasa este pe masura celebritatii lor, dar si un film care ne ofera o incursiune in istoria zbuciumata a peninsulei coreene in ansamblul ei, si o analiza a mentalitatii claselor sociale ale acelor timpuri. Coreenii, principalii vizati, au apreciat acest film, dovada ca stiu sa-si rspecte trecutul si sa zambeasca larg in fata acestei reconstituiri a unei importante lupte din istoria lor. Acum ramane doar ca iubitorii filmului coreean de pretutindeni sa-si spuna parerea. Vizionare placuta !

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com