Hae Woo observa faptul ca Kim Joon are o durere la umar si ii vin in minte niste cuvinte care din nou o duc cu gandul la Yi Soo. In momentul in care, curioasa, il intreaba pe acesta cine e cu adevarat, Kim Joon iese din incercuire apeland la un joc de cuvinte si distragand atentia de la subiect. Ca de fiecare data, si acum fusese invitat de Oh Joon Yeong sa bea ceva cu acesta si cu Dong Soo, insa aparitia la fata locului si a lui Hae Woo il surprinde pe Joon Yeeong. Asta in special pentru ca Hae Woo refuzase sa vina atunci cand el i-a propus, invocand alte motive. Si asa vechii prieteni de ieri (si de azi ?) se reintalnesc intr-un cadru destins, unde din nou Dong Soo o face lata, se imbata si aduce din nou vorba de prietenul lui din suflet (si de suflet) Yi Soo… Hae Woo ii urmareste atenta reactiile lui Kim Joon, care cu greu se preface indiferent, sorbind din bautura. In secret, Dong Soo o suna pe secretara Jang, invitand-o si pe ea la un pahar cu domnii presedinti, insa secretara are o treaba mult mai importanta: s aplanteze un dispozitiv de ascultare in camera lui Kim Joon. Mai tarziu, cand Dong Soo abia se mai tine pe picioare, isi face aparitia si secretara salvatoare, laudata de Joon Yeong si ca de obicei tratata cu raceala de Kim Joon. Seara se incheie cu insinuarile fine ale lui Joon Yeong, care in fata sotiei sale privindu-l pe Kim Joon plecand cu secretara, ii spune ce cuplu frumos formeaza cei doi, iar mai tarziu nu ezita sa profite de plimbarea sub clar de luna cu sotia lui sis a o intrebe daca s-ar fi casatorit cu el daca stia ca Yi So oar mai fi in viata.
Acest episod, insa, aduce o ascutire a intrigii, deoarece rechinul trece la atac. Daca detectivul Byeon face progrese in cazul sau, agatandu-se d eun nou personaj ce pare a devein crucial in desfasurarea evenimentelor – detectivul Oh, fostul partener de caz al defunctului Jung Man Chul -, actiunea “rechinului” pare a urni ancheta lui Hae Woo si a detectivului, ducand spre o noua pista. Surprizele ce vor aparea o vor pune pe Hae Woo intr-o pozitie compromitatoare si o dezamagitoare atitudine a acesteia nu ezita sa isi fca loc…
Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com
The Berlin File (2013) – un thriller de spionaj spectaculos, cu succes la box-office şi cu… multe aşteptări neconfirmate
Anuntat cu surle si trambite in urma cu 2 ani, in sfarsit proiectul realizatorilor coreeni, “The Berlin File”, a ajuns disponibil pe dvd si bluray pretutindeni in lume. Dupa o jumatate de an de filmari si dupa cateva luni de postprocesare, filmul a avut in sfarsit premiera pe 29 ianuarie 2013. Aflandu-se doar o saptamana pe primul loc in box-office, “The Berlin File” a beneficiat din plin de perioada lunga de difuzare in cinematografele coreene, din 29 ianuarie pana pe la mijlocul lui martie reusind sa obtina incasari de peste 48 de milioane de dolari, suma care, la jumatatea lui 2013, propulseaza filmul pe locul 2 in box-office-ul anual dupa “Miracle in Cell no 7”, cu 48.168.000 dolari incasari. Insa in ciuda succesului de casa, filmul confirma proverbul “la pomul laudat sa nu te duci cu sacul”. Asteptarile de la acest film au fost foarte mari, in special ca filme pe tema spionajului sunt destul de putine in cinematografia coreeana. Dar apetitul deschis de tema spionajul Nord-Sud, odata cu serialul IRIS in 2009, a ajuns sa fie transpus si pe marele ecran, insisi realizatorii serialului de succes lansand la incheierea difuzarii serialului si un film “IRIS” pentru marele ecran. Apoi pe aceeasi reteta “Athena” a incercat sa dea si ea lovitura, lansand un film la finalul serialului. Insa primul film de spionaj realizat profesionist, la standarde occidentale, in care problematica relatiilor Nord-Sud e invaluita in haina a globalizarii si incadrata tematicii spionajului international este acest “The Berlin File”. Poate si din aceasta cauza asteptarile au fost mari, insa dezamagirea a fost si ea pe masura. Distributia exceptionala a atras publicul coreean in cinematografe, protagonistii fiind nume mari ai filmului coreean. Ha Jung-woo, protagonistul din “Nameless Gangster”, “Love Fiction” si “The Client” interpreteaza de aceasta data rolul “celui rau”, fiind un spion nord-coreean vanat atat de sud-coreeni cat si de propria tabara. Han Suk-kyu (interpretul regelui Sejong din “Deep Rooted Tree”, pe care asiacinefilii au avut ocazia sa-l vada in numeroase filme – Indian Summer, Eye for an Eye, The Scarlet Letter, The Contact etc) interpreteaza rolul unui spion sud-coreean experimentat ce il vaneaza pe agentul din Nord cu ajutorul CIA. “Tipul rau-rau” e din nou Ryoo Seung-boom, un actor croit parca pentru roluri negative sau controversate (The Unjust, The Servant, Suspect X, No Mercy). In sfarsit, rolul principal feminin e interpretat de Gianna Jun (Jun Ji-hyun), care dupa ce a renuntat la cariera de model pentru cea de actrita a cunoscut celebritatea in filme precum “Il Mare”, “My Sassy Girl”, “Windstruck” sau “Daisy”. Ultimele roluri in care a fost distribuita au adus filmelor respective un mare succes la box-office: “Blood, the last vampire”, “Snow Flower and the Secret Fan”, evident “The Thieves” si acum “The Berlin File”. Regia si scenariul sunt semnate de Ryoo Seung-wan, regizorul lui “Die Bad”, “Crying Fist” sau “The Unjust”. “The Berlin File” nu a fost trecut cu vederea la recentul Baeksang Film Awards, obtinand 2 nominalizari (Cel mai bun film si Cea mai buna regie) si premiul pentru Cel mai bun actor, ce i-a revenit lui Ha Jung-woo.
O importanta tranzactie cu arme urmeaza a avea loc la Westin Hotel in Berlin. O intalnire de taina a traficantului de arme rus Yuri cu arabul Assim si un necunoscut din Coreea de Nord are loc in hotelul impanzit de microfoane, instrumente de spionaj si camere de supraveghere plantate de serviciile secrete a trei tari in incaperea unde avea loc negocierea. NIS, Serviciul Secret sud-coreean ce avea o echipa speciala in Berlin condusa de Jung Ji-soo (Han Suk-kyu) nu reuseste sa-l identifice pe nord-coreean, ce pare a fi, in jargonul lumii spionajului “o fantoma” (adica un personaj necunoscut ce nu apare in bazele de date ale niciunui serviciu secret strain). Nord-coreeanul e un anume Pyo Jong-sung (Ha Jung-woo), cunoscut in tara sa drept “Eroul Republicii”, detasat in Berlin pentru a-l supraveghea pe ambasadorul nord-coreean din capitala germana. Cand agentul sud-coreean decide ca echipa sa intervina si sa-i aresteze pe toti cei prezenti la intalnire, un lucru neprevazut intervine: agentii Mossad, aflati pe urmele traficantului rus si teroristului arab intra in actiune fara a sti de misiunea sud-coreenilor, iar agentul nord-coreean reuseste sa fuga, nu inainte sa aiba o infruntare fata in fata cu seful agentilor din Sud, pe acoperisul hotelului. Esecul misiunii atrage desfiintarea echipei de supraveghere sud-coreene, insa Ji-soo e decis sa afle si sa-l captureze pe agentul nord-coreean care i-a nenorocit pe viata un coleg. Pentru asta apeleaza la un vechi amic din CIA aflat la Berlin, care il ajuta neoficial. Pyo Jong-sung se ascunde o vreme, insa esecul tranzactiei nu se lasa fara urmari. Un temut agent nord-coreean, Dong Myung-su (Ryoo Seung-boom) e trimis in Berlin pentru a detecta de la cine a venit scurgerea de informatii din interiorul ambasadei nord-coreene. In realitate, acesta are un plan ascuns, bine pus la punct, ce vizeaza eliminarea vechilor agenti detasati in Berlin odata cu schimbarea de regim de la Pyeongyang, unde tanarul Kim Jong-un a preluat puterea. Si astfel, “Eroul Republicii” de ieri se trezeste vanat atat de sud-coreeni cat si de agentul trimis direct de la Phenian, si o spectaculoasa confruntare are loc in capitala-simbol a Europei de ieri.
“The Berlin File”, in ciuda succesului sau de box-office si a spectaculozitatii sale, beneficiaza de un scenariu pe alocuri lipsit de consistenta. Pentru a prinde ideile filmului trebuie sa fii extrem de atent la detalii si la subiect, in special ca montajul a fost destul de prost facut, combinand mai multe fire narative succesiv inainte de a te fi familiarizat cu personajele si locul lor in poveste. In plus, unele personaje apar si dispar, derutand si nestiind in ce tabara sa le asezi. Aceasta inconsistenta a scenariului si montajului distrage atentia de la spectacolul vizual, care e unul remarcabil, cu unghiuri de filmare dintre cele mai spectaculoase. Filmul este structurat aproapem dupa tipicul productiilor de actiune din Hong Kong: s eintra direct in actiune, in ritmul alert al lumii spionajului, al tranzactiilor ilicite, al filarilor de catre serviciile de spionaj si contraspionaj. Actiunea e spectaculoasa si tensionata, din cadrul inchis al unei camere de hotel mutandu-se in exterior. Dupa 10 minute, actiunea se linisteste si se lasa loc intrigii, dar cu fiecare secunda scursa, tot ce cu cateva minute in urma a fost spectaculos se estompeaza, facandu-si loc o poveste incalcita cu multe lacune pe care trebuie sa o urmaresti atent pentru a nu avea impresia ca nu intelegi nimic din ea. Iar pana cand din nou actiunea isi intra in rol, mai e de asteptat ceva. Ce descoperim in acest film ? Ca lumea spionilor isi are tabieturile ei, ritmul ei propriu si mai ales limbajul ei codat si plin de jargon. Spionii vorbesc intr-o alta limba decat cea a privitorului, iar folosirea acestui limbaj coroborat cu stagnarea actiunii dupa primele 10 minute da o usoara senzatie de plictiseala celor ce si-au facut mari sperante atrasi de trailerul captivant al filmului. Tonul ambiguu continua si pe parcurs, fiind accentuat de numarul mare de personaje implicate in poveste si de evolutia lenta a subiectului intins in mod inexplicabil pe durata a doua ore. O comprimare a subiectului ar fi dus la concentrarea scenariului si la o productie mult mai captivanta. Aceasta e principala hiba a filmului.
Personajele din “The Berlin File” sunt spioni, ambasadori sau personae cu implicatii politice, cu interese sau ambitii. Banii si puterea sunt dimensiunile acestei lumi, iar asocierea dintre lumea diplomatiei si cea a spionajului (veche de cand lumea) e partea fascinanta a acestui film. Uneori, deciziile unui diplomat sa iau in urma analizarii informatiilor spionilor de pe teren, dar si viceversa: decizia unui sef de stat se poate baza pe raportul unui diplomat, acest scop justificand spionajul in sine ca instrument neoficial al diplomatiei. Daca avem parte de o intriga complicata si de actiune spectaculoasa, un alt capitol la care filmul da gres e dezvoltarea firului romantic. In general filmele de spionaj, pornind de la clasicul “Mata Hari” au in desfasurarea lor si o poveste romantic-amoroasa, menita parca sa justifice rolul eternei Eve in lumea exclusivista a spionajului dominata de barbati. Dar poate ca acest lucru e valabil doar pentru lumea occidentala, in cea orientala pozitia femeii fiind cu totul alta. Gianna Jun are un rol destul de sters, fiind o translatoare din cadrul ambasadei nord-coreene, sotia spionului nord-coreean ce ajunge sa fie urmarit de toata lumea, iar relatia lor sot-sotie e foarte slab schitata. Nu exista aproape deloc afectiune in cadrul acestui cuplu, iar in ciuda cursului pe care il iau evenimentele in centrul careia ajunge personajul ei, spectatorul nu se simte prea miscat de deznodamantul acestei relatii. In locul actritei Gianna Jun probabil orice alta actrita de mana a doua s-ar fi descurcat, doar ratiunile strict financiare aducand-o pe aceasta pe afisul filmului.
Cu toate plusurile si minusurile, “The Berlin File” ramane un film bun, poate prea rasfatat la box-office, in care principalii actori isi interpreteaza rolurile bine si care lasa loc de un sequel, povestea ramanand deschisa cu perspectiva unui… “Vladivostok File”. Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de Asia Team, colabiratorii din echipa fiind LASEDAN, CRISTINAB si GLIGAC2002.
Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com
Man on the Edge (2013) – Park Shin-yang, gangster noaptea şi şaman ziua, în pragul disperãrii !
Pe langa originalitatea scenariilor sale, in ultimii ani filmul coreean incearca si el sa se adapteze modei de peste Ocean de imbinare a mai multor genuri intr-un singur film. Daca la Hollywood deja tema supranaturalului este (supra) saturata, in industria coreeana de film ea e abia la inceput. Si nu vorbim aici de exploatarea ei in cadrul firesc al filmelor de groaza cu fantome, in care finalitatea este inspaimanatrea spectatorului, ci de folosirea supranaturalului ca pe o punte de legatura intre doua lumi, in care totul este spus cu zambetul pe buze si relaxat. “Fortune Teller” si “Ghost Sweepers” sunt cele mai cunoscute exemple din filmul coreean al ultimilor ani, in care supranaturalul s-a imbinat perfect cu comedia si romantismul. De aceasta data, regizoul comediilor de actiune “My Wife is a Gangster” si “My Wife is a Gangster 3”, Jo Jin-gyu, introduce specialitatea casei – gangsterii – intr-o poveste plina de umor, supranatural si fantome, intr-o armonie perfecta, realizand o performanta solida care la sfarsitul celor peste 2 ore de vizionare iti lasa un gust cu o savoare greu de uitat. Park Shin-yang interpreteaza perfect rolul principal, fiind cand un gangster sobru, cand un saman nostim. Distributia rolurilor secundare a fost si ea fara cusur, de remarcat fiind prestatia actritei-copil Yoon Song-yi, debutanta la 8 ani intr-un film, ce are o interpretare memorabila. Filmul a avut incasari la box-office de aproape 4 milioane de dolari.
Gwang-ho (Park Shin-yang) e un gangster rational, cu sange rece, ce isi indeplineste cu constiinciozitate misiunile primite de la seful sau. Principalul sau rival din interiorul organizatiei e Tae-joo, un gangster lipsit de scrupule, dispus sa faca orice pentru a castiga increderea Sefului. In timpul unei misiuni de recuperare a unor contracte de camatarie sustrase de o banda rivala, Gwang-ho ajunge la fata locului inaintea rivalului Tae-joo si rezolva problema de unul singur, recuperand contractele. Macinat de invidie si furie, Tae-joo il injunghie pe Gwang-ho pe la spate, insa acesta din urma reuseste sa se intoarca la timp si sa primeasca lovitura de cutit in mana, evitand astfel probabil decesul. Incidentul ajunge si la urechile Sefului, care doar de probleme interne in interiorul bandei sale nu avea nevoie, incoltit fiind de pricuratura si avand probleme grave cu inima. Cum compania fantoma a acestuia intentiona o extindere a unei afaceri din domeniul marin, iar el intampina aceste probleme, dar si datorita varstei inaintate, Seful decide sa incredinteze afacerea lui Gwang-ho, toti ceilalti gangsteri urmand a-l sustine. Desigur ca aceasta decizie va adanci si mai mult rivalitatea si invidia lui Tae-joo, care asteapta doar momentul oportun pentru a-si prinde rivalul la stramtoare si a recastiga favorurile Sefului sau. Dar in urma incidentului in care a fost injunghiat in mana, viata lui Gwang-ho se schimba radical. Dintr-odata constata ca poate auzi voci ciudate, si crede ca e posedat. Drept urmare se duce la o femeie saman in vederea realizarii unei exorcizari, insa aici e sfatuit sa devina la randu-i saman pentru ca asa ii este destinat; daca ramane in continuare gangster, ii e destinat sa moara. Desigur ca initial Gwang-ho o considera nebuna pe femeie, insa unele evenimente petrecute in decurs de cateva minute ii afecteaza serios inversunarea, astfel ca pe langa activitatea sa de gangster, decide sa devina si saman, fara stirea Sefului sau. Iar de aici incep o multime de incurcaturi hazlii si nu numai…
“Man on the Edge” este o surprinzatoare combinatie intre comediile de actiune cu gangsteri si elemente de supranatural. Cu un inceput spectaculos, plin de adrenalina si viteza, filmul ne introduce in lumea alerta a gangsterilor moderni, cu masini puternice, imbracati in clasicele costume negre si inarmati cu curaj si, eventual cu cate un cutit pentru transarea eventualelor dispute pe care puterea pumnului nu le rezolva. Park Shin-yang interpreteaza un astfel de gangster, realist, fara aere de “macho-man”, loial sefului sau, care odata scos din sarite rezolva totul prin puterea pumnului, asa cum le sta bine gangsterilor. Personajul sau, Kwang-ho, ajunge printr-o intamplare sa posede o putere supranaturala, cea de a auzi voci dintr-o alta lume. Ca orice om obisnuit, nu crede in prezicerile samanilor pe care le considera niste pacaleli, insa nu ezita sa apeleze la ei cand incepe sa se creada posedat. Spectatorul accepta usor misterul si intruziunea in supranatural deoarece trecerea e facuta extrem de placut cu zambetul pe buze, astfel ca in foarte scurt timp acesta ajunge sa se obisnuiasca cu aceasta stare a lucrurilor. Spre deosebire de o alta comedie romantica in care protagonisti erau tot exponentii breslei samanilor (cunoscuti in Coreea sub numele “mudang”), “Fortune Salon”, unde prezicatorii erau niste amatori cu desavarsire ce pacaleau oamenii de bani, in “Man on the Edge” ne e prezentat un saman adevarat (e drept, modern), cu tot ce presupune aceasta. Kwang-ho, posedat de un spirit puternic, dobandeste niste capacitati supranaturale de a comunica cu lumea celor morti. Pentru a intra ofcial in breasla samanilor, participa la un ritual (unde, bineinteles, machiat cu mult fard si cu multa culoare in jurul ochilor face sarituri pe loc pentru a invoca spiritul si a-I simti prezenta, nu fara a starni zambete atat in randul samanilor prezenti la “ungere” cat si a privitorului). E pentru a doua oara cand il vedem pe Park Shin-yang deghizat si machiat ca o femeie, dupa “Painter of the Wind” si evadarea cu studentul sau – la randu-i deghizat – in gradina plina de “minunatii” pentru ochiul unui pictor. De aceasta data e mult mai comic si reuseste sa starneasca hohote de ras, pentru ca mai apoi sa-l regasim serios, imbracat la costum, servindu-si cu mandrie Seful. Filmul are si o latura sensibila, care cu siguranta va reusi sa straneasca o multime de lacrimi spectatorilor, amintind flagrant de clasicul hollywoodian “Ghost” (si, desigur, de sequel-ul japonez cu Song Seung-hoon). Daca vreti sa stiti mai multe despre ce inseamna a fi mudang in societatea coreana de azi, daca doriti sa fiti martorii inca unei interprtari de exceptie a lui Park Shin-yang, daca va e dor de “Ghost” si aveti nvoie de un remediu care sa va unga la suflet, “Man on the Edge” e solutia perfecta pentru o seara de duminica ideala pentru toata familia. Un film superb, ce imbina mai multe genuri, o placuta surpriza a acestui an in lumea filmului coreean, ce nu va fi uitata atat de usor.
Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de Asia Team, traducatorii acetui proiect fiind cristinab si gligac2002.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com
Beautiful Days (2001) – episodul 15 subtitrare in romana
Pentru a devansa concurenta, Jang Mimi forteaza nota si organizeaza concertul de lansare a Senei impotriva opozitiei lui Sun-Jae. Realist si rezervat, acesta se ocupa cu seriozitate de pregatirea Senei dorind ca ea sa aiba succes, spre fericirea …cuiva. Desi el simte ca fata nu este
pregatita foarte bine, Sena supraliciteaza si astfel concertul are loc in cadrul si la data dorita de presedinta de la Casa Muse. La eveniment sunt prezenti pe langa mass media, desigur si cei de la Casa Victory, Yon-Soo si Narae. Concertul de renastere a Senei nu este insa singura surpriza pregatita de doamna Jang. Ea il prezinta pe Sun-Jae nu doar producatorului albumului Senei dar si un cantaret de top…Zero! Desi luat prin surprindere si, clar, folosit de Jang Mimi, Sun-Jae recunoaste ca este Zero, iar legatura sa cu Victory se strica si mai mult. Surprins si ranit, prins in aceasta competitie si lupta, Min-Chul are langa el pe Yon-Soo care incearca sa-l sprijine, desi printre adversarii lui este si Sena. Surprinzand o scena tandra dintre cei doi, incapabil sa-si inteleaga copiii, adoptand aceeasi atitudine de forta, presedintele Lee ii sugereaza lui Yon-Soo sa plece din casa si astfel Min-Chul se pare ca pierde si pe acest front… Decisa sa nu accepte sa fie umilita de presedintele Lee, Yon-Soo actioneaza in consecinta: pleaca din casa si demisioneaza de la Victory. Sa fie acesta sfarsitul relatiei lor? Si pentru ca o situatie de criza declanseaza emotii ascunse, discutia dintre Min-Chul si Yon-Soo pe acest subiect, sincera si emotionanta, deschide barbatului noi perspective si… ii dau speranta! Vor gasi cei doi solutii de a continua, mai ales ca au gasit un nou aliat pentru relatia lor ? Va accepta Min-Chul amestecul tatalui in relatia sa personala ? Ce masuri va lua, cum va riposta, ce strategie va alege in competitia cu Muse, dar mai ales cu Sun-Jae?
Datorita informatiilor primite de la Go Seok Min, politia a reusit sa o aresteze in flagrant pe Doamna Choe, un personaj mai greu decat Directorul Go in lumea traficului de droguri, aceasta avand legaturi cu retelele internationale. Dar conform instructiunilor Directorului Go, Do Eun Chang a luat-o atat pe ea cat si drogurile confiscate si in loc sa le duca la sectia de politie, le-a predat mafiotului. Cum Tong Il prietenul lui Eun Chang l-a eliberat pe Do Sin U confundand gemenii, si i-a dat acestuia informatii despre intalnirea lui “Sin U” cu Go Seok Min, Sin U ajunge si el la locul intalnirii, tocmai la timp sa-si vada fratele predand drogurile Directorului Go. Informatiile, amintirile lui Sin U sunt doar franturi din ceea ce s-a petrecut de fapt. El l-a vazut pe Eun Chang coborand din masina care a produs accidentul fatal lui So Ri, a aflat ca voia o slujba de la Directorul Go, iar acum il vede cooperand in timp ce se folosea de indentitatea schimbata… asa ca trage concluzii complet gresite despre fratele lui. Dupa confruntare, gemenii isi reiau propria identitate, intre ei ramanand o ruptura si mai mare. Do Sin U revenint in functia oficiala, emite un mandat de arestare pe numele lui Do Eun Chang, hotarat sa-l pedepseasca pentru “crimele” comise. Si-si intensifica eforturile pentru a-l prinde pe Go Seok Min. Stie ca acesta va incerca sa plaseze drogurile cat mai curand si-l tine sub o stricta supraveghere. Do Eun Chang fiind cautat si de politie si de mafioti, hotaraste sa plece departe de toate, asta dupa ce-si ia adio de la So Ri imprastiindu-i cenusa in mare. Dar Directorul Go, creativ si indraznet, vrea sa se foloseasca de asemanarea lui Do Eun Chang cu seful Diviziei Crima Organizata pentru a pacali politia si a plasa drogurile, asa ca-l suna pe Eun Chang. Va reusi Sin U sa-i dejoace planurile de acesta data si sa-l prinda?
Prezentarea: corina1002001 – asiacinefil.com
Beautiful Days (2001) – episodul 14 subtitrare in romana
Neintelegand de ce tatal sau tolereaza tot felul de actiuni ilegale ale domnului Jang, de ce acesta este acoperit si protejat in orice situatie, Min-Chul cere sa fie cercetat trecutul acestuia. Sa fie un alt pas catre aflarea celui mai intunecat secret? Iar surprizele pentru presedintele Casei Victory abia acum incep… Reintalnirea cu Jang Mimi, dupa 15 ani, are loc intr-un cadru oficial, ocazie la care este prezentat si producatorul Casei Muse – nimeni altul decat Sun-Jae! Cum vor primi domnii Lee vestea si mai ales de ce Sun-Jae a sfarsit prin a accepta? Se redeschide competitia din urma cu 25 de ani? Despartirea de fiul sau si drama prin care acesta este nevoit sa treaca o indurereaza profund pe doamna Lee. Singura care se gandeste la ea si ii intelege pe cei doi este Yon-Soo. Afland ca este ziua mamei lui Sun-Jae, Yon-Soo aranjeaza astfel lucrurile incat cei doi sa-si petreaca impreuna aceasta zi, singuri. Ce decizie vor lua, care va fi calea de urmat pentru fiul sau, ce viitor il asteapta ? Intrebari si framantari vor umbri aceasta zi care, in mod normal, ar trebui sa fie fericita. Jang Mimi este hotarata sa foloseasca toate mijloacele si pe toti pentru a se razbuna pe Casa Victory. Ce strategie va alege, ce arme va folosi si mai ales de cine se va folosi? Care este reactia Casei Victory, cum vor contra ataca, ce metode vor folosi?
Prezentarea: poet24 – asiacinefil.com
Drug War (2012) – Louis Koo şi Sun Honglei ajung faţã în faţã în rãzboiul drogurilor, dupa reţeta lui Johnnie To
“Drug War”, cel mai nou film produs si regizat de Johnnie To, celebru pentru filmele sale inspirate din lumea interlopa din Hong Kong, marcheaza o premiera pentru reputatul regizor: este primul sau film de actiune filmat in China continentala, in mare parte in orasul Tianjin. Avand la activ filme precum “Breaking News”, “Election”, “Election 2” sau “Mad Detective” in care prezenta criminalitatea lumii interlope si lupta acesteia pentru control sau cu autoritatile din Hong Kong, “Drug War” schimba putin atmosfera, mutand actiunea in China continentala si dand impresia de fapt a unei drame politiste despre lupta impotriva traficantilor de droguri. Filmul a avut premiera pe 15 noiembrie 2012 in cadrul Festivalului International de Film de la Roma, beneficiind de critici pozitive, fiind catalogat drept “al doilea film surpriza din Asia” prezent la festival dupa “Back to 1942”. Criticii de film sunt de parere ca “Drug War”, desi nu aduce nici o inovatie si nu trece de noi bariere, confirma clasa de cineast de prima mana a lui Johnnie To, si chiar daca actiunea filmului este una usoara, acesta este foarte bine scris si filmat. Totodata, cu mutarea actiunii in China continentala, criticii de film sunt de parere ca Johnnie To a fost nevoit sa-si schimbe putin si stilul, adaptandu-l la realitatile unui spatiu geografic mult mai vast ca cel al anterioarelor sale filme din Hong Kong. In rolurile principale apar doua nume sonore, a caror prezenta in film i-a si asigurat succesul de box-office in China. E vorba de Sun Honglei, cunoscut pentru rolurile din Warring States, Blood Brothers sau A Woman, a Gun and a Noodle Shop si starul filmelor de actiune din Hong Kong, Louis Koo (Triple Tap, Overheard, Accident, Connected).
Capitanul de politie Zhang (Sun Honglei) e un politist dur de la Divizia antidrog a politiei din Jinhai, care isi indeplineste cu constiinciozitate misiunile – multe sub acoperire – pe care le primeste. Ultima misiune la care participa se soldeaza cu un succes notabil, reusind sa captureze, datorita infiltrarii intr-o retea de traficanti de droguri, un transport de narcotice facut prin intermediul mai multor persoane ce au ascuns drogurile in propriul corp. In timp ce se afla la urgente cu persoanele arstate pentru a recolta drogurile de la “transportatori”, siseste la urgente un individ ciudat care in urma unei supradoze a produs un accident, intrand cu masina intr-un restaurant si ajungand in coma la spital. Capitanul Zhang isi da seama de la o prima vedere ca respectivul are legatura cu fabricarea drogurilor, astfel ca e lasat sub supreveghera unui ofiter de politie, pana cand pacientul urma a-si reveni si a fi interogat. Ce nu stie capitanul Zhang e ca pacientul e nimeni altul decat Timmy Choi (Louis Koo), un lord al drogurilor, care imediat cum isi revine incearca sa scape din spital chiar de sub nasul politistilor. Tentativa esueaza, si odata recapturat, capitanul Zhang se mira sa afle ca i-a cazut in mana unul din cei mai cautati traficanti de droguri din tara, fara a fi depus vreun efort. In conditiile in care pentru traficarea a mai mult de 50 g de amfetamina legea spune ca autorul primeste automat pedeapsa capitala, Tommy Choi decide sa colaboreze cu politia in deconspirarea unei mari retele de trafic de droguri. Iar astfel, adevaratul razboi al drogurilor incepe…
Daca pana nu de mult, consumul si traficul de droguri erau considerate de catre liderii comunisti de la Beijing o tara a societatii capitaliste, se pare ca a sosit vremea ca aceasta problematica sa fi devenit atat de acuta pana si in societatea chineza incat a ajuns sa fie chiar subiect de film. Singura deosebire este ca legislatia din China in privinta fabricarii sau traficarii drogurilor este una severa, detinerea unei cantitati de droguri mai mare de 15 g fiind echivalenta cu condamnarea la moarte. Pornind de la aceasta idee, Johnnie To spune povestea unui lord al drogurilor ce ajunge intamplator pe mana politiei, iar pentru a scapa de pedeapsa capitala accepta sa colaboreze cu aceasta, fapt ce declanseaza un vast razboi impotriva traficantilor de droguri. Louis Koo interpreteaza un rol atipic – cel al traficantului ce isi tradeaza colegii de “breasla” participand la misiuni sub acoperire organizate de politie. E destul de greu sa-l vezi pe acest minunat actor in roluri negative, insa distribuirea lui in acest film nu face decat sa accentueze nota de dramatism a scenariului. “Drug War” nu este un film realizat dupa structura clasica a filmelor comerciale de actiune. Decorul e un oras din China continentala, a carui imagine aproape sumbra ne aminteste de cenusiile orase din fosta Uniune Sovietica sau din actualele republici ex-sovietice de la hotarul Europei cu Asia. Saracia e pretextul celor ce-si risca viata implicandu-se in traficul si producerea de droguri, pe de o parte (si aici e cazul celor ce il ajuta in afacere pe Timmy, niste surdo-muri aparent inofensivi care aproape ca reusesc sa-ti starneasca mila, dar care nu ezita sa se transforme la nevoie in masini de ucis), iar pe de alta parte dorinta e inavutire fara masura (in cazul “pestilor” mari, a traficantilor cu relatii in Japonia si Coreea, pentru care totul este o afacere intrata in sange, fara de care nu concep sa traiasca). Timmy e clar ca face parte din cea de-a doua categorie, iar impresia lui e ca daca furnizeaza informatii si ajuta in ancheta politiei va obtine clementa autoritatilor. In paralel, incearca si sa profite de situatie, astfel ca atunci cand stai in 2 barci risti sa cazi in apa, iar proverbul se aplica perfect personajului lui Louis Koo. Cand umil, cand viclean, Koo face un rol bun, reusind sa transmita perfect starile si gandurile personajului, chiar si atunci cand acesta tace sau priveste, fara a rosti vreun cuvant. Sun Honglei nu are charisma personajului din Warring States, fiind aproape total inexpresiv in rolul capitanului Zhang. In schimb, cand intra in pielea unui gangster, insusindu-si identitatea acestuia, asistam la o veritabila metamorfoza, devenind un actor viu si plin de culoare.
Desi filmul are o nota de cenusiu-inchis (foarte multe scene sunt filmate parca deliberat pe o vreme inchisa) si spune totul pe un ton dramatic, nu neaparat spectaculos, Johnnie To, un regizor cunoscut pentru redarea in filmele sale a violentei intr-o forma deseori exagerata pare a se fi vindecat de acest obicei, si, total surprinzator raportat la tema filmului, de aceasta data nu prezinta efectele directe ale consumului de droguri, ci analizeaza calculat fiecare pas dintr-o operatiune de amploare in care protagonistii sunt traficantii si politistii. Scene putin mai violente (dar si spectaculoase si, lucru important, realist redate, fara efecte speciale) apar catre finalul filmului. Infruntarea din final aminteste de o scena similara dintr-un film american cu Al Pacino, “Heat”, si fie si numai pentru ea, merita urmarit tot filmul. Desi actiunea in sine e trecuta pe un plan second iar accentul se muta pe ideea de drama, nu inseamna ca spectatorul nu simte ca filmul pulseaza, traieste, transmite lucruri fine care de obicei in filmele de actiune chinezesti sunt estompate de latura comerciala si spectaculoasa a cadrelor ce se succed. “Drug War” e un film realist, mai putin spectaculos si mai mult cerebral, pe parcursul caruia nu te plictisesti, avand toate ingredientele necesare pentru a te cuceri, apropiindu-se mult de productiile independente coreene de gen ale ultimilor ani, precum “Poongsan” sau “The Yellow Sea”. Este clar, deja: si filmul de actiune chinezesc e intr-un proces de transformare, asemeni filmului istoric, tintind o diversificare a tematicilor abordate si o imbinare a mai multor genuri, fara a prima vreunul in mod special. La fel a fost si cazul lui “Cold War”, si probabil va mai fi pe viitor si cazul altor filme. Iar Johhnie To nu putea rata ocazia de a se transfoma pe sine si stilul sau.
Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de Asia Team, colaboratorii participanti la proiect fiind cristinab si gligac2002.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com
Shark (Don’t Look Back: The Legend of Orpheus) (2013) – episodul 8 subtitrare in romana
Ajunsa in Japonia mergand pe urma indiciilor primite, Hae Woo ajunge la casa din poza cautata, unde da peste un batranel. Acesta ii spune despre faptul ca in urma cu ani buni a gazduit un baiat coreean ciudat, iar cand Hae Woo ajunge in camera in care respectivul a stat, gaseste pe perete cercul ce fusese gasit deja in alte 2 locuri indicate de informatorul ei din umbra si… dovada incontestabila ca respectivul baiat e nimeni altul decat Yi Soo: lantisorul cu rechinul pe care i-l dadu-se in adolescenta. Tulburata, daca nu de-a dreptul zdruncinata de aflarea acestei vesti, Hae Woo rataceste pe aleea ingusta abia reusind sa paseasca, rostind ca o nebuna “Yi Soo ! Yi Soo !”. Fara sa realizeze, se indreapta spre Kim Joon, care ramane surprins de comportamentul ei, si inainte sa-i poata spune ceva, Hae Woo isi pierde cunostinta. Dupa 10 minute isi revine si se trezeste cu Kim Joon alaturi, intinsa langa un copac. Socul odata depasit, isi exprima nespusa bucurie ca Yi Soo traieste, tradandu-si din nou slabiciunea. In tot acest timp, sotul ei o suna disperat, ingrijorat ca nu poate da de ea prin telefon. Afland de la ecretara Jang ca cel ce ii tine companie e nimeni altul decat Kim Joon, o (ne)fireasca stare de tensiune il cuprinde. Sa fie neincrederea in sotia lui sau gelozia ? Calatoria in Japonia se incheie brusc a doua zi, cand Hae Woo ia primul avion spre Seul, unde e ferm hotarata sa continue pe drumul pe care a pasit de la inceput, al aflarii adevarului. Yi Hyeon face o vizita “bunicului”, insa in naivitatea ei se lauda de faptul ca e o buna detectiv si ca il ajuta mult pe tatal ei in acheta, dezvaluind indiciul important legat de cheile schimbate la locul accidentului. Indiscretia va abate numai probleme asupra tatalui ei, caruia i se pun bete in roate si i se cere de sus sa inchida cazul mortii detectivului Jung Man Chul. In ciuda acestor presiuni, detectivul si Hae Woo stabilesc ca vor merge mai departe orice s-ar intampla, pana la aflarea adevarului. Consecintele acestei hotarari nu vor inceta sa se manifeste cat de curand…
Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com
Shark (Don’t Look Back: The Legend of Orpheus) (2013) – episodul 7 subtitrare in romana
Kim Joon incearca prin tot ceea ce face sa dea indicii lui Hae Woo, sa o ajute nu neaparat in rezolvarea cazului mortii detectivului Jung Man Chul ci in descifrarea misterelor din trecut. In timp ce il astepta pe Oh Joon Yeong cu care trebuia sa petreaca o seara agreabila la un soju, isi face aparitia Hae Woo, mult mai distanta si rezervata dupa ce fara voia ei a fost sarutata de misteriosul Joon. Din vorba in vorba Kim Joon ajunge sa o intrebe cum ar fi daca acel sarut nu a fost o greseala, asa cum il considera ea, lucru care o tulbura si mai mult pe biata doamna procuror. Situatia e salvata de cavalerul salvator Joon Yeong, ce apare la timp pentru ca Hae Woo sa se foloseasca de asta ca pretext pentru a scapa din nou din incercuirea lui Joon. Urmeaza o ora in care cei doi barbati vorbesc despre amintiri, iar Kim Joon e surprins sa vada ca prietenul lui din liceu l-a citit ca fel de a fi, asemanandu-l cu Yi Soo: rece pe dinafara, sensibil pe dinauntru. Desigur, pentru a nu confirma acest presentiment, Kim Joon sustine ca e rece si in interior, deci orice asemanare cu realitatea e… pur intamplatoare. Iar provocarea a fost lansata: data viitoare se vor intalni la o partida de baschet in doi. Intre timp, Hae Woo nu sta mult pe ganduri si incearca sa puna punctul pe i, intalnindu-se cu procurorul-sef, tatal-socru. Ii cere acestuia sa ii redea cazul ce i-a fost luat si sa ii spuna adevarul despre implicarea lui in evenimentele din urma cu 12 ani, dar se ciocneste de refuzul categoric al acestuia de a-i spune ceva. Decat sa fie un procuror care in loc sa scoata la lumina adevarul – sa il ingroape adanc, Hae Woo ia in calcul chiar sa renunte a mai fi procuror, lucru care il surprinde pe tata-socru.
Curand, insa, Hae Woo si sotul ei sunt invitati in Japonia, ca oaspeti ai proprietarului Giant Hotel, Yoshimura Junichiro. Dar stiind ca Kim Joon va fi si el acolo, Hae Woo declina oferta. Totusi, un nou indiciu venit de la autorul necunoscut soseste, iar acesta va schimba hotararea doamnei procuror. Iar vizita in Japonia nu se dovedeste deloc inutila…
Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com
Ride Away (2008) – despre suflete rãnite, familii la rãscruce şi… din nou despre Han Hyo-joo !
Primul si totodata singurul film de pana acum al carierei regizorului Lim Sung-won, “Ride Away”, ne aduce in prim plan o poveste bine inchegata de viata despre puterea de a merge mai departe atunci cand viata iti pune cele mai neasteptate piedici. Intai de toate este un film despre familie, despre insemnatatea acesteia, iar mai apoi o lectie de viata indulcita cu putin romantism si condimentata cu mult, mult realism.Personajele sunt analizate in amanunt si prezentate cand in culori vii, cand in culori sterse, in functie de etapele lor existentiale, iar decorul e in ton cu atmosfera uneori apasatoare, alteori relaxanta. Pentru rolurile principale regizorul a optat pentru un cuplu despre care nu se poate spune ca s-a potrivit de minune, dar prin prestatia lor, cei doi protagonisti au dat nastere unei povesti de iubire ancorate tot timpul in realitate. Si chiar daca nu relatia celor doi a fost tinta regizorului, povestea lor romantica fiind doar acel element firesc care se intampla la un moment dat in viata si nu se poate separa de grijile cotidiene, Han Hyo-joo si Lee Young-hoon au dat acestui film un parfum aparte. Lee Young-hoon si-a interpretat partitura cu un aer aproape indiferent, inert, cu o raceala ce dadea senzatia ca personajul sau e un tanar de 20 de ani mai mult decat matur, ce stie ce vrea de la viata.Lee Young-hoon e nimeni altul decat partenerul lui Kim Nam-gil din filmul “No Regret”, rol pentru care a castigat Premiul criticilor de film ca Cel mai bun actor-debutant al anului, in 2006. Han Hyo-joo are o prestatie remarcabila, demonstrand ca poate interpreta un rol de adolescenta dragalasa cu codite si timida, cu delicatete, dar in acelasi timp si rolul unei persoane puternica, un stalp al familiei, o visatoare cu picioarele pe pamant, cu hotarare. Ca a aparut in seriale sau filme istorice (Dong Yi, Iljimae, Masquerade), in filme si seriale romantice (Spring Waltz, Postman to Heaven, Always, Love 911), aceasta actrita a reusit mereu sa impresioneze, fiecare rol fiind un mare pas in fata in cariera, si nu intamplator e astazi una din cele mai bune actrite ale Coreei. Melodia principala de pe coloana sonora a filmului este interpretata chiar de Han Hyo-joo.
Impreuna cu tatal si fratele ei, Ha-jung (Han Hyo-joo) se muta intr-un orasel de provincie pentru a o lua cu totii de la capat, dupa aparenta incheiere a unui capitol intunecat din viata familiei. Ha-jung isi reia studiile si devine un proaspat boboc la colegiu, in timp ce fratele ei, un baiat odata de nota zece, se zbate sa-si termine liceul pentru a fi independent de familia sa. Si tatal lor are planuri mari: si-a gasit un nou loc de munca si isi propune sa se lase de bautura sis a devina un tata singur model. La anticariatul din oras, Ha-jung cunoaste un tanar de varsta ei, pe Soo-wook, ce lucreaza part-time in acel loc. Se indragosteste la prima vedere de tacutul si ursuzul Soo-wook, straduindu-se vreme buna sa ii atraga acestuia atentia asupra ei. Bicicleta este, de aceasta data, bagheta magica care ii aduce impreuna pe cei doi tineri, ce incep o relatie romantica platonica. In scurt timp ies la iveala problemele din trecut ce ii urmaresc pe amandoi, intunecandu-le orizonturile. Familia lui Ha-jung nu e ceea ce pare la prima vedere; tatal e un alcoolic, iar fratele mai mic un rebel ce se bate la scoala si viseaza la independenta de familie doar din cauza chinurilor de acasa. La randul sau, Soo-wook are inca o rana in suflet in urma divortului parintilor sai, dar aceste umbre ale trecutului nu fac decat sa ii apropie si mai mult pe cei doi tineri indragostiti. Dar tot din trecut vine ceva care pare a fi principalul obstacol in calea relatiei celor doi…
“Ride Away” este un film despre suflete ranite, aflate in deriva, despre disolutia notiunii de familie cu tot ce presupune ea, despre teama de singuratate si lipsa de orizonturi in gasirea fericirii. Scena de inceput, in care familie lui Ha-jung se muta intr-o casuta austere dintr-un orasel coreean de provincie da senzatia unei familii unite, ce vede in aceasta mutare un nou inceput. Curand, insa, vom avea surpriza sa constatam ca aceasta imagine aparent armonioasa contrasteaza cu realitatea. De fapt, filmul prezinta procesul de degradare si disolutie a unei familii pe care singurul lucru ce il mai uneste pare a fi situatia de moment. Ha-jung isi iubeste tatal si fratele, in ciuda defectelor acestora, iar in micul orasel pentru ea viata se doreste a fi un nou inceput. Isi reia studiile intrerupte din cauza bolii tatalui si cunoaste fiorii primei sale iubiri adolescentine. Ea e nucleul acestei familii, pilonul ce o tine unita prin dragostea ei fata de tatal alcoolic si fata de fratele ce a apaucat pe cai gresit si caruia incearca sa-i acopere mereu greselile pentru a putea sa o ia pe drumul bun in viata. In mod paradoxal, sprijinul sufletesc de care are nevoie il gaseste nu in familie, ci in strainul de care se indragosteste, Soo-wook. Acesta ii intelege cel mai bine drama deoarece si el provine dintr-o familie rapusa de probleme si, in final, destramata. Fratele mai mic al lui Ha-jung e prototipul tanarului rebel din societatea zilelor noastre. Rezultatele sale la invatatura au fost bune pana cand au aparut problemele familiale, dupa care acesta s-a pierdut, lipsit de motivatie si sutinerea unei familii adevarate. Bataile primate acasa de la tatal alcoolic s-au reflectat in comportamentul social al acestuia, deseori fiind implicat in batai la scoala. Aceasta situatie da nastere in mintea si sufletul lui unui singur vis: odata ce a absolvit liceul, sa plece din casa si de langa cei alaturi de care i-a fost dat sa-si traiasca primii 20 de ani din viata. Ha-jung e singura care realizeaza ce inseamna plecarea fratelui ei mai mic, de aceea e inspaimantata de gandul ca acest lucru se poate intampla chiar inainte ca acesta sa-si termine studiile, fara a mai avea vreo perspectiva de a razbi in viitor in societate, ca om care sa se poata realiza. Dar in acelasi timp intelege atat suferinta cat si frustrarile acestuia. In ce-l priveste pe tatal celor doi frati, interpretat de Kim Eung-Soo, ce mereu n-a obisnuit cu roluri negative in filme si seriale, si de aceasta data intra perfect in rolul sau negatuv de cap nedemn al unei familii in deriva. Moarte sotiei sale, boala sa si mai ales alcoolul nu fac din el un model de urmat pentru ceilalti membrii ai familiei. Intrebat de fiica lui “te-ai interesat vreodata de notele fiului tau de la scoala ?”, acsta a raspuns, nonalant, “nu conteaza sa inveti bine, ci conteaza sa muncesti din rasputeri toata viata”. Cu alte cuvinte, exemplul lui plin de imperfectiuni incearca sa-l dea familiei sale, fara a realiza cat de gresit procedeaza, mai mereu minta fiindu-I intunecata de aburii alcoolului si amagind mai tot timpul pe cei din jur cu iluzia ca in curand se va lasa de bautura. Ca e un ratat demn de mila reiese si din faptul ca odata ce reuseste sa-si gaseasca un loc de munca intr-un altelier auto, promite ca o va lua de la zero si se va lasa de bautura, insa in scurt timp isi demonstreaz aincapacitatea de a-si tine promisiunea. Iar tuturor acstor drame individuale li se adauga anumite evenimente tragice din trecut care ii urmaresc pe eroii nostri pas cu pas, tragandu-i inapoi si mentinandu-i in starea de disperare. Romantismul exista si el odata cu primii fiori ai iubirii c eo cuprind pe Ha-jung, dar el nu e decat un pretext pentru disimularea realitatii, o picatura de culoare in cenusiul cotidian al orizontului eroinei principale.
Un film realist, ce ne ofera o alta imagine a actritei Han Hyo-joo, potrivita oricarui fel de rol, comic sau dramatic deopotriva. Poate cel mai bine mesajul acstui film si principala invatatura pe care o transmite vine de la tanarul de care Ha-jung se indragosteste: “Nu poti deveni o familie doar pentru ca traiesti sub acelasi acoperis. Daca nu vrei sa te sacrifici, mai bine iti cauti alta perspectiva.” O definitie dura, dar realista a notiunii de familie in lumea secolului XXI, in care familiile se destrama inainte sa prnda radacini si in care contextul social isi pune serios amprenta asupra aspiratiilor individuale. Fericirea, pe acest fond, este ea oare un vis realizabil sau doar un miracol asteptat pana la eternitate ? Raspunsul il aflam la finalul acestei drame impresionante.
Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de Asia Team, colaboratorii din echipa fiind: uruma44, cristinab si gligac2002.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com
Sea Without Exit (2006) – samurai sau kamikaze, onoarea are aceeaşi însemnãtate pentru Ebizo Ichikawa şi Yoji Yamada
“Sea Without Exit” e o impresionanta drama de razboi ce aduce un tribut eroilor pe care istoria, in graba ei, i-a uitat. Desi productia nu beneficiaza de efectele speciale si bugetul urias pe care l-a avut cel mai scump film japonez de razboi din toate timpurile (“Yamato”), filmul lui Kuyoshi Sasabe reuseste sa transmita un mesaj induiosator despre notiuni precum sacrificiu, eroism, patriotism si umanism. Scenariul filmului este scris de apreciatul cineast japonez Yoji Yamada (premiat pentru “Thwilight Samurai”), dupa romanul omonim al lui Hideo Yokoyama. In rolul principal debuteaza pe marele ecran Ebizo Ichikawa, cel ce a devenit celebru odata cu rolul principal din serialul de televiziune “Musashi”, rol cu care, de altfel, a si debutat in show-biz in 2003. Cu toate ca in 2006, cand a fost distribuit in “Sea Without Exit”, Ichikawa se afla la doar al doilea rol din cariera, prestatia lui din acest film e demna de remarcat, transmitand multa empatie si emotie prin prestatia sa. Acesta reuseste sa se ridice deasupra personajului colectiv, care de obicei este dominant in astfel de filme, si sa portretizeze realist trairile unui tanar student din anii celui de-al doilea razboi mondial, care se vede nevoit sa renunte la pasiunea sa pentru baseball si la familie de dragul apararii patriei. Desi apare intr-un rol secundar, cunoscutul Teruyuki Kagawa a castigat “Blue Ribbon Awards” pentru Cel mai bun rol secundar la Blue Ribbon Awards 2006.
Koji Namiki e un tanar student indragostit de baseball. E atat de fascinat de acest sport incat devine obsedat de realizarea “aruncarii magice”, care sa deruteze adversarul de joc. Ranit insa la umar, e nevoit sa-si amane acest vis. Familia lui il sustine, insa izbucneste al doilea razboi mondial, si soarta intregului mapamond se schimba radical. Nu mai e timp de baseball, de distractii, de competitii sportive, iar toata Japonia e mobilizata intr-un razboi absurd ce va lua milioane de vieti. Majoritatea colegilor lui Koji se inroleaza in armata ca voluntari, intr-un acces de patriotism exacerbate de discursul militarist al conducatorilor. La randul sau, pentru a evita sa fie trimis la intamplare pe front, lucru care era inevitabil la un moment dat, chiar daca era un student intelectual, Koji decide sa se inroleze in Marina. Isi paraseste astfel parintii, sora si pe Minako, iubita lui, si se antreneaza in Marina, unde exista perspective unei rapide inaintari in grad datorita statutului sau de student. Dar pe masura trecerii timpului, devenise evident ca Japonia nu va putea castiga razboiul. In consecinta, Marina japoneza a decis sa joace totul pe 2 carti: nava de razboi Yamato, cea mai mare nava de razboi din lume, mandria flotei imperiale, si pe kaiten-uri, mini-submarine dezvoltate in secret, greu de detectat de radarele inamice, care transportau explozibil si aveau ca tel ciocnirea deliberata de navele inamice. In momentul in care acest proiect secret cauta voluntari pentru manevrarea kaiten-urilor in misiuni sinucigase, Koji accepta sa participe in proiect. Insa in ciuda acestei alegeri, undeva, in adancurile marii, un vis despre o “aruncare magica” a mingii de baseball continua sa pulseze…
In etapa finala a celui de-al doilea razboi mondial, devenise tot mai evident faptul ca Japonia nu poate castiga razboiul cu Fortele Aliate. Era nevoie de o inventie geniala sub aspect militar care sa schimbe decisiv cursul razboiului. Departamentul anti-submarine din cadrul Marinei japoneze a creat, in acest context, kaiten-ul, supranumit si “Intoarcerea catre cer”. Este vorba de un fel de mini-submarin in care incapea un pilot, si care transporta, intr-o misiune sinucigasa, explozibil direct in navele inamice. Primul kaiten a vazut lumina zilei la mijlocul lui 1944, iar pana la incheierea razboiului au fost construite aproximativ 420 de asemenea dispozitive subacvatice greu de dpistat de radarele americane. Antrenamentele si pregatirea pilotilor sinucigasi se face ape insula Ohzu-shima din Marea Interioara a Japoniei, unde astazi exista celebrul Muzeu memorial al kaiten-ului. Antrenamentele erau dificile si extrem de periculoase, pe durata lor 15 persoane pierzandu-si viata in accidente. Cel mai rasunator succes al kaiten-urilor a fost scufundarea navei USS Underhill, un supravietuitor kamikaze japonez ce nu a putut porni in misiune scriind mai tarziu o carte despre aceasta misiune, descriind-o in amanunt. Numite si “torpile umane”, kaiten-urile au fost a doua cea mai eficienta arma sinucigasa a armatei japoneze dupa cea a aviatorilor kamikaze. In general pilotii acestor dispozitive aveau intre 18 si 26 de ani, trebuiau sa fie intr-o forma fizica ireprosabila iar pretul vietii lor era 10.000 de yeni, bani pe care Armata ii remitea familiei pilotului dupa reusita misiunii. Desi in ziua de astazi au mai ramas foarte putine kaiten-uri intacte, unele au fost restaurate si expuse in expozitii in intreaga lume, cu precadere in Japonia si Statele Unite.
“Sea Without Exit” analizeaza fenomenul in profunzime, cu toate implicatiile sale umane. Pe langa o lectie de istorie recreate de realizatorii filmului, regizorul a insistat pe zugravirea trairilor pilotilor acestor dispozitive subacvatice ingenioase. La un moment dat, in urma unui atac cu bombe submarine a unor nave americane asupra unui submarin japonez ce avea in dotarea sa 4 kaiten-uri ce trebuiau lansate, unul din soldati isi manifesta disperarea si incepe sa planga in momentul in care constata ca al sau kaiten a fost distrus in timpul atacului inamic. Vazand o astfel de scena, ai senzatia ca nu intelegi nimic. Kaiten-ul are ca scop distrugerea navei inamice prin ciocnirea directa de aceasta, actiune soldata, evident, cu moartea pilotului. De aici intrebarea fireasca de ce respectivul personaj plange cand kaitenul nu mai poate fi folosit intr-o misiune sinucigasa. Pentru europeni sau nord-americani, aceasta mentalitate e greu de inteles. Pentru soldatul japonez, insa, plecarea intr-o misiune kamikaze si intoarcerea in viata din aceasta echivala cu o rusine. In fata camarazilor, a superiorilor si subordonatilor, a localnicilor din orasul lor natal, a familiei… E vorba, inainte de orice, de onoare, de dorinta irationala de a devein eroi de razboi prin gestul lor nebunesc de care sa-si aminteasca toata lumea. De altfel, pentru un kamizake, moartea echivaleaza cu scaparea de o rusine, iar infrangerea in fara inamicului aduce dezonoarea, afirmarea propriei incapacitati umane. Aceasta mentalitate a decurs dintr-o interpretare extrema a codului Bushido al samurailor medievali, Imparatul japonez fiind privit ca un zeu viu.
Ceea ce lipseste mereu din filmele de razboi japoneze e prezentarea sacrificiului eroilor in contextul ideologic al vremii. Mereu e glorificat eroismul soldatului japonez, ce e personificarea tuturor trasaturilor extraordinare ale natiunii japoneze, insa imboldul ideologic ce ii imping pe soldati sa gandeasca astfel nu e zugravit deloc. E un aspect important care ar avea puterea de a ne lamuri de ce moartea rezultata in urma sacrificiului suprem si renuntarea la familie, la un viitor e o alternativa demna de a parasi aceasta lume. In lipsa conturarii motivelor unei astfel de gandiri (imboldul dat de imaginea de zeu viu a Imparatului nu justifica suficient aceste gesturi extreme deoarece, dupa cum se va vedea in film, unii tineri recruti refuza sa participe voluntari la astfel de actiuni, deci ar trebui sa concluzionam ca pentru ei, Imparatul nu era un zeu viu ?), gesturile soldatilor kamikaze japonezi par lipsite de ratiune si, mai mult, rezultatul unei manipulari a militaristilor aflati la putere in Japonia anilor razboiului. Sa te inrolezi voluntar intr-o armata ce a pornit un razboi expansionist si in numele acestor idei eronate sa ai convingerea ca prin sacrificiul personal contribui la iluzoria victorie a Imperiului e doar o simpla manipulare ideologica, si chiar daca sute de kamikaze japonezi si-au pierdut viata in timpul celui de-al doilea razboi mondial intr-un mod eroic, fie in aparate de zbor, fie in kaiten-uri, fie ca bombe vii ca scafandri, in sacrificiul lor nu razbate nici o urma de eroism sub aspectul finalitatii gestului in sine si a deznodamantului previzibil al razboiului. Cu alte cuvinte, daca dam la o parte ideologia si spectaculosul actului de sacrificiu, ramane adevarul gol-golut: aceste sacrificii au fost complet inutile. Asa cum istoria a demonstrate-o si in cazul Germaniei naziste sau a Italiei lui Mussollini. Poti fi considerat erou daca ti-ai dat viata pentru apararea tarii tale in fata unei eventuale invazii, insa cand tu esti cel ce invadeaza, moartea ta, fie si pentru apararea tarii tale aflate la stramtoare, isi pierde orice aura de act eroic in sine. Defectul filmelor japoneze de razboi este ca evitand prezentarea influentei politicului asupra soldatului de rand si prezentand doar acea parte a razboiului in care Japonia, ridicand Puterile Aliate impotriva ei, se regaseste singura inconjurata de nave inamice si avioane invadatoare in Okinawa, asadar. Defectul acestor realizari e o oarecare lipsa de obiectivitate. Chiar daca in ziua de azi Japonia isi accepta vina pentru evenimentele din prima jumatate a secolului XX ce au dus la conflagratia mondiala, lipsa de obiectivitate si eroizarea soldatului japonez prin exacerbarea spiritului de sacrificiu – specific, de altfel, natiunii japoneze – sunt marile minusuri ale tuturor acestor productii. E adevarat ca ele urmaresc impactul evenimentelor si deciziilor politice ale celor ce niciodata nu se vad, asupra oamenilor de rand, a tinerilor acelor vremuri, crescuti intr-un anumit spirit, dar lipsa de obiectivitate scade din valoarea mesajului transmis.
In schimb, “Sea Without Exit” reuseste sa impresioneze prin drama omului de rand, al carui orizont de gandire e analizat introspectiv. La acest capitol, cineastii japonezi sunt maestri. Ca orice drama de razboi, filmul in sine este trist, emotionant pana la lacrimi spre final, lasand probabil pe buzele fiecarui spectator o singura intrebare: “de ce ?”, din moment ce raspunsul la intrebarea “pentru ce?” se presupune ca a fost lamurit. O productie deosebita, cu un Ebizo Ichikawa asa cum nu a mai fost vazut vreodata, un actor care prin prestatia lui te impresioneaza, fie ca e vorba de legendarul samurai sau eroul kamikaze ce imprumuta spiritul lui Musashi. De remarcat si tema muzicala a filmului, superba melodie “Henshin” interpretata de Mariya Takeuchi.
Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 – Asia Team Romania, pentru asiacinefil.com.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com
Beautiful Days (2001) – episodul 13 subtitrare in romana
Sun-Jae este hotarat sa-si continue viata ca si pana acum, fara a spune familiei ca stie adevarul si fara a se gandi prea intens la asta. Dezamagita de decizia lui, Yang Mimi ii dezvaluie relatia adevarata dintre tatal actual si tatal sau biologic. Socat, auzind lucruri incredibile, Sun-Jae cere mamei sale explicatii si raspunsuri la multimea de intrebari care ii stapanesc mintea. Va reusi aceasta sa raspunda si sa explice decizii luate in urma cu 25 de ani ? Si o parte din adevar incepe sa iasa la lumina: Casa de discuri Victory a fost construita pe mormantul lui Lee Young-Jun si nimeni nu stie ca aceasta nu este doar o figura de stil ci chiar adevarul, nimeni in afara de cei doi complici care incep sa se teama. Adevarul este scos la lumina chiar de mama lui Sun-Jae care raspunde acum intrebarii lui Min-Chul spunandu-i cine este tatal lui Sun-Jae. Socat, Min-Chul realizeaza ca in ultimii 15 ani au trait un cosmar creat doar de un singur cuvant al tatalui sau. Intelegand acum atitudinea lui Yon-Soo fata de Sun-Jae si drama prin care trece acesta, sentimentele sale sufera incet o transformare; ar fi fost alta relatia lor, ar fi putut fi prieteni daca stiau adevarul ? Il va ierta pe tatal sau pentru minciuna care le-a facut viata un iad? Sun-Jae respinge propunerea presedintei de la Muse de a lucra pentru ea la albumul dedicat tatalui sau . Profitand de o minciuna a Senei , in urma careia Sena ajunge pe primul loc la competitia de la Muse, Mimi forteaza mana lui Sun-Jae, conditionand acceptarea Senei doar daca acesta compune pentru ea. Si asupra baiatului incep alte presiuni … Confuz si tulburat, ingrijorat de situatia mamei sale dar si de fericirea lui Yon-Soo, Sun- Jae va trebui sa ia o decizie. Ce hotarare va lua acesta, ce drum va alege dupa plecarea de acasa, care argument va cantari mai mult in inima lui…?
Do Sin U, din pozitia lui de sef al Diviziei Crima Organizata, urmareste cu perseverenta si indaratnicie traficantii de droguri. Atitudinea lui atat de determinata se datoreaza in mare parte unor motive personale, asa ca implicarea lui in ancheta e totala, luand personal contact cu informatorii si urmarind chiar el suspectii. Flagrantul in care dorea sa-i prinda pe oamenii Directorului Go a esuat, si in plus a fost pus in dificultate de aparitia neasteptata a lui Do Eun Chang in chip de curier. Dar So Ri, fata care-i furniza informatii despre Directorul Go il cheama la o intalnire pentru a-i da noi informatii… si un cadou de ziua lui. De fapt So Ri, care e si iubita lui Eun Chang, pusese la cale sa faca mai multe cadouri, asa ca a cumparat acelasi model de manusi pentru fiecare dintre gemeni si organizeaza o intalnire surpriza, chemandu-i pe amandoi in aceiasi intersectie. Dar ce trebuia sa fie un moment placut, se transforma intr-o drama, pentru ca Directorul Go platise pe cineva sa-i elimine pe Do Sin U si pe So Ri, provocand un accident de circulatie. Cand Eun Chang ajunge in intersectie, gaseste masina lui So Ri rasturnata, cei doi fiind in stare grava. Directorul Go e genul care se adapteaza din mers la situatiile neasteptate, deci vede in aparitia geamanului o oportunitate pentru afacerile proprii. Asa ca-l sechestreaza pe Sin U, fortandu-l in acest fel pe Eun Chang sa-i ia locul in cadrul politiei. Pretul pentru viata lui Sin U e ca Eun Chang sa devina marioneta mafiotului. Desi sufletul lui Sin U e plin de resentimente, in sufletul lui Eun Chang e doar dragoste pentru fratele lui, asa ca accepta schimbul de identitate in speranta ca o sa-l salveze. Drept urmare, primul lucru pe care-l face ajuns la sectia de politie e sa le ceara subordonatilor lui Sin U sa-i gaseasca fratele rapit. Dar Directorul Go n-are timp de pierdut si-l obliga pe Eun Chang la gesturi pe care adevaratul sef al Diviziei Crima Organizata nu le-ar fi facut indiferent de pret. Va intelege Sin U cu adevarat motivatia fratelui lui sau senzatia ca a fost tradat va rascoli ura care mocneste in el?
Prezentarea: corina1002001 – asiacinefil.com
Shark (Don’t Look Back: The Legend of Orpheus) (2013) – episodul 6 subtitrare in romana
Intalnirile accidentale dintre Kim Joon si Hae Woo continua. De data asta decorul este un mic local pe care Hae Woo il frecventa din adolescenta, unde s-a dus debusolata si doborata de intrebarile fara raspuns ale cazului la care lucreaza, pentru a se relaxa in compania unui pahar de soju. Aici da peste Kim Joon, aflat singur la o masa, inecandu-si si el amarul in bautura. La despartire insa se produce un lucru neasteptat: cu pasi repezi, Kim Joon se napusteste asupra femeii si… o saruta ! A devenit evident ca planul de razbunare, a carui unealta e, a devenit o povara si pentru Yi Soo, ce tanjeste dupa prima lui iubire ce pare definitiv pierduta. Stapan pe sine si fara rusinea gestului facut in public, Kim Joon isi asteapta spasit pedeapsa, o binemeritata palma primita de la proaspata sotie a lui Oh Joon Yeong. Ca veni vorba de sotior, acesta isi face curand aparitia la fata locului, cu aceeasi mina de om senin, imperturbabil. Fara a putea banui ce s-a intamplat cu doar cateva minute in urma, acesta o conduce pe Hae Woo acasa, nu inainte insa ca Hae Woo sa constate ca si-a pierdut telefonul. Desigur, acesta se afla in mainile lui Kim Joon, care manat mai mult de dor decat de ratiune, accepta apelul primit de Hae Woo pe telefonul ei de la… Yi Yeong. Pentru prima oara dupa atatia ani, Yi Soo aude de aproape glasul surorii sale, iar sufletul ii e sfaramat cand aceasta ii spune “oppa”. In tot acest timp, detectivul Byeon isi continua ancheta, iar intamplator chiar fiica ei adoptiva, Yi Yeong, va schimba decisiv cursul ei. In schimb, Hae Woo devine tot mai insistenta in investigatiile ei, si in momentul in care apeleaza la bunicul ei pentru a obtine niste informatii despre Kang Hee Soo, presedintele Jo realizeaza amploarea situatiei si da ordinul: Hae Woo trebuie indepartata de la a mai scormoni trecutul. Altfel, consecintele pot fi dezastruoase…
Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com
Shark (Don’t Look Back: The Legend of Orpheus) (2013) – episodul 5 subtitrare in romana
Desi anii au trecut, pasii ii indruma pe Yoshimura Joon si pe Hae Woo in acelasi loc din adolescenta de care se simt atrasi ca un magnet: lacul de langa cabana unde au facut in trecut inregistrarea video, aproape de padurea unde pentru prima oara Yi Soo a sarutat-o protector pe frunte pe Hae Woo. Joon sta si priveste in largul lacului, amintindu-si probabil aceste momente, cand Hae Woo da de el. Uimita, il intreaba care e motivul prezentei sale in acel loc sacru pentru ea, si nu mica ii e suprinderea sa afle ca fusese invitat de presedintele Jo Sang Gook la cabana, in calitate de reprezentant al importantului hotel Giant si, mai ales, ca fiu al bunului sau prieten de o viata Yoshimura Junichiro. Fata isi aminteste despre o legenda legata de lacul ce se intindea in fata lor, iar Joon nu ezita sa rosteasca din nou o replica din trecut, care ii da fiori fetei, strafulgerate de imaginea lui Yi Soo de pe vremuri. Mai apoi urmeaza plimbarea prin padurea ce duce la cabana, si o noua scena memorabila are loc, inainte de a-si face brusc aparitia Oh Joon Yeong, care strica tot farmecul scenei. La masa intinsa la cabana, presedintele si directorul Jo isi astapta cu nerabdare musafirul, fara ca directorul Jo sa nu o faca din nou de oaie. Dar un incident neprevazut tulbura apele… Un cadou neasteptat soseste pentru d-na procuror Jo, un cadou care va face valuri. Rechinul a aruncat momeala si iese la atac…
Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com
SIRIUS (2013) – douã destine sub o singurã stea cãlãuzitoare
Dupa mai multe seriale cu nume rezonante in mitologia greaca, precum Iris, Athena, Poseidon sau (Legenda lui) Orfeu, cineastii coreeni par a se fi orientat, pentru exprimarea unor metafore, spre bolta cereasca, cel mai nou nume intrat in galeria titlurilor spectaculoase de seriale fiind “Sirius”. Daca in alte cazuri, alegerea unui nume de serial nu s-a dovedit prea inspirata (IRIS neavand prea mult de-a face cu personificarea curcubeului in mitologia greaca, ci mai mult cu treburi lumesti ale lumii contemporane), de aceasta data Sirius isi justifica perfect caracteristicile in evolutia personajelor principale. Dupa Soare, Sirius este cea mai stralucitoare stea care poate fi observata de pe pamant chiar cu ochiul liber. In antichitate, aparitia lui Sirius pe cer chiar in zori, inaintea rasaritului Soarelui era un element crucial inclus in calendarul egiptean, ce se producea inaintea cunoscutei revarsari a Nilului si inaintea solstitiului de vara. Pentru greci, aparitia luminosului Sirius pe cer anunta o vara dogoritoare, deci era un semn rau si, asemeni romanilor, faceau sacrificii si aduceau ofrande pentru a imbuna steaua. In cealalta emisfera, pentru polinezieni, Sirius reprezenta atat un corp ceresc ce ajuta navigatorii in orientarea lor printre numeroasele insule, cat si prevestea venirea unei ierni grele. Termenul “Sirius” provine din grecescul “seirios”, care inseamna “luminos”, si este, in fapt, o stea dubla ce oscileaza in jurul unei mase comune. Una din stele e mai stralucitoare decat cealalta, insa de pe Pamant Sirius e perceputa ca o singura stea. Intocmai precum Sirius, serialul spune povestea a doi frati gemeni identici (interpretati de acelasi actor, Seo Jun-young, cunoscut din rolul recent din Deep Rooted Tree sau To the Beautiful You), dar total opusi ca fire, al caror curs al vietii la maturitate se schimba radical in sens exact invers fata de perioada adolescentei. “Sirius” este cel de-al treilea serial regizat de Mo Wan-il, dupa “Smile Again” si “Dream High 2”.
Do Sin U si Do Eun Chang sunt gemeni identici, dar asemanarea lor e doar fizica, avand firi complet diferite. Povestea incepe in perioada liceului, cand viata celor doi adolescenti e marcata de un eveniment tragic. Pentru ca Do Sin U era frecvent agresat de batausul clasei, Do Eun Chang ii imbraca uniforma intr-una din zile si merge la scoala acestuia. Confruntarea cu colegul geamanului sfarseste prost, batausul prabusindu-se de pe acoperis in mod accidental. Cel acuzat de omor e Do Sin U, dar Eun Chang isi recunoaste vina si intra in puscarie. Dupa ani, ii regasim pe gemeni adulti: Do Eun Chang, avand cazier, accepta slujbe marunte, dornic sa supravietuiasca si sa-si refaca viata, iar Do Sin U e acum inspector de politie, un tip instruit, capabil si determinat, care in ciuda varstei ocupa pozitia de sef al Diviziei Crima Organizata. Intre cei doi frati exista o distanta, o raceala impusa de Do Sin U, care pare ca are ca unic scop sa prinda traficantii de droguri. Dar desi si-au impus sa nu aiba de-a face unul cu celalalt, destinul ii contrazice, caci la un moment dat intr-un concurs de imprejurari nefast, un sef mafiot care era urmarit de Do Sin U ii constrange pe cei doi sa-si schimbe identitatile. In timp ce Do Sin U e sechestrat de mafiot, pentu a-i salva viata Do Eun Chang intra in rolul de politist si accepta sa fie marioneta mafiotului. Resentimentele lui Do Sin U, care a crescut in umbra fratelui sau, sunt amplificate de faptul ca nu-ntelege adevarata motivatie a lui Eun Chang si acum se zbate sa-si redobandeasca libertatea si pozitia, si sa-l pedepseasca pe impostor pentru crimele comise.
Sirius e o drama atipica, cu un buget redus, personaje putine si doar patru episoade. S-ar putea crede ca nu pot fi spuse prea multe lucruri intr-o serie atat de scurta (4 episoade), dar in realitate, drama are o poveste antrenanta si concentrata, plina de originalitate. Pornind de la un cliseu deseori utilizat, despre frati aflati in rivalitate, regizorul Won Ri-Oh reuseste sa creeze o poveste noua, in care impleteste trecutul cu prezentul, actiunea cu emotiile, oferind in fiecare episod revelatii si perspective noi, care obliga spectatorul sa-si reconsidere pozitia de fiecare data. Realizat pe structura unui film de actiune, serialul e mai degraba un thriller familial, in prim-plan fiind relatia dintre cei doi frati. Acest lucru este spus inca din titlul serialului, care face trimitere la denumirea celei mai stralucitoare stele de pe bolta cereasca. In fapt Sirius se vede ca o stea unica, dar in realitate e un sistem binar de stele alcatuit dintr-o enorma stea alba si un companion spectral. Aceasta e o metafora perfecta pentru situatia celor doi gemeni, a modului in care au crescut. Do Eun Chang era un adolescent luminos, popular, mandru si sigur de el, pe cand Do Sin U era timid, introvertit, nesigur. Legatura celor doi e una puternica, mai puternica decat sunt capabili sa suporte la un moment dat. Aceasta legatura e complicata si de relatiile diferite pe care mama lor le are cu fiecare in parte. Pentru adolescentul Do Sin U sa traiasca in lumina lui Do Eun Chang e un lucru dificil, in ciuda iubirii puternice si neconditionate pe care Do Eun Chang o are pentru fratele lui. Faptul ca Eun Chang intra la inchisoare dupa incercarea nefericita de a-si proteja geamanul nu face decat sa complice situatia acestuia. Logic e ca anii de inchisoare sa-si puna amprenta asupra caracterului de adult al lui Do Eun Chang, dar pe acesta il revedem neschimbat, la fel de luminos si fundamental bun. In schimb, personalitatea care a suferit schimbari dramatice e cea a lui Do Sin U. Din adolescentul timid si timorat s-a transformat intr-un adult rece, calculat si dur. Sentimentele amestecate din perioada adolescentei acestuia s-au sedimentat, dar n-au devenit limpezi. Singuratatea, neputinta, frica, toate s-au transormat in ura, o ura pe care adultul Do Sin U o cultiva pana aproape de final.
Un efect puternic are felul in care e spusa povestea, intercaland la fiecare inceput de episod un segment relevant din adolescenta gemenilor, segment care lamureste partial cauza ale carei consecinte apar in atitudinea si comportamentul din prezent al personajelor. Dar cum in fiecare episod este prezentat un alt moment, de fiecare data unghiul se schimba in moduri neasteptate. Insa lucrul care are impactul cel mai puternic si care pune cu adevarat in valoarea intreaga drama e interpretarea actorilor. Ca e vorba de Seo Jun-Young care-i interpreteaza pe gemenii adulti, sau de Park Hyung-Sik care-i interpreteaza pe gemenii adolescenti, ambii dau viata personajelor in mod stralucit. Emotiile celor doi frati sunt atat de bine redate si se reflecta atat de bine in mimica, gesturi si atitudine incat la un moment dat, in strafundul mintii celui care priveste, poate apare intrebarea: “Cum de-i posibil sa-i confunde, cand sunt atat de diferiti?” . Privind situatia la rece, diferentele sunt accentuate de machiaj, garderoba si lumini, dar toate astea doar pun in valoare prestatia protagonistului, mai ales cand e vorba de scenele de confrutare directa dintre frati.
Cat despre celelalte personaje, cu adevarat reprezentative, jucand rol de catalizator pentru relatia gemenilor, sunt: pentru adolescenti mama acestora interpretata de Park Sun-Cheon, iar pentru adulti Go Seok Min, seful mafiot interpretat de Ryu Seung-Soo. Actrita Park Sun-Cheon are un rol secvential, dar asta nu minimalizeaza importanta personajului sau. In fond, totul i se datoreaza. Felul in care isi face rolul, induce o groaza subtila celor care au o imagine idealizata despre mame. Desi in dramele coreene apare deseori acest gen de personaj – mama care nu este intrutotul mama – personajul din Sirius nu apare ca un cliseu, oferind la fiecare aparitie o noua fateta. In ce priveste personajul lui Ryu Seung-Soo, acesta e mereu prezent, dinamic, creativ, malefic, perfect potrivit in sfera lui negativa. Acest personaj “duce greul” actiunii. Fiind tinta Diviziei Crima Organizata, e un oponent puternic, inteligent si ambitios. Desi Do Sin U are o pozitie puternica in structura politiei, Go Seok Min are capacitatea sa-l trateze ca pe un pion, atat pe el cat si pe fratele lui. Iar incertitudinea asupra invulnerabilitatii mafiotului persista pana la final.
Ca o nota inedita, poate fi mentionat faptul ca in aceasta miniserie nu avem parte de nici un triunghi amoros. Fiecare dintre fratii adulti are cate o iubita, dar aparitiile acestora sunt putine, doar din nevoia de a mai da cate o lamurire privitoare la protagonisti, caci ca personaje abia sunt schitate.
In concluzie, Sirius e un proiect reusit, rezultatul unei povesti iesite din sabloanele cu care ne-am obisnuit, bine scrise si bine spunse, care merita urmarita.
Pentru traducerea in premiera si exclusivitate multumim echipei Asia Team Romania, formata la acest proiect din: uruma44, Daniela Capalna, Nanuc si gligac2002.
Prezentare realizata de corina1002001 – asiacinefil.com
Do Sin U si Do Eun Chang sunt gemeni identici, dar asemanarea lor e doar fizica, avand firi complet diferite. Povestea incepe cand unul din colegii de liceu ai lui Do Sin U, Jeong Byeong Taek il acosteaza pe Sin U pe o alee laturalnica, cerandu-i taxa de protectie. Jeong Byeong Taek e batausul clasei, pa cand Sin U e timidul, mereu inadaptat si introvertit. Dar Jeong Byeong Taek a facut o greseala, confundandu-l pe Do Eun Chang cu fratele sau. Eun Chang nu merge la scoala lui Sin U. Pare sa fi urmat mai degraba scoala strazii, si impreuna cu cativa amici ii aplica lui Jeong Byeong Taek o corectie memorabila. Acest lucru nu ramane fara urmari, pentru ca a doua zi furia batausului depaseste in intensitate frica de razbunarea geamanului, iar Sin U e cel asupra caruia se revarsa. Eun Chang e sufletist, mandru si dur. Isi iubeste neconditionat fratele, iar cand il vede plin de vanatai, decide sa rezolve chiar el situatia. Imbraca uniforma lui Sin U si-i ia locul in clasa. De aici evenimentele iau o turnura nefericita, pentru ca Jeong Byeong Taek, confundand din nou gemenii, il taraste pe Eun Chang pe acoperis…
Dupa ani, ii regasim pe gemeni in poarta penitenciarului. Do Eun Chang tocmai a fost eliberat dupa ispasirea sentintei. Do Sin U il intampina, nu cu traditionalul tofu, ci cu urna funerara a mamei lor. Acea mama care pare ca toata dragostea si-a rezervat-o pentru Eun Chang, care a murit strigandu-l doar pe el. Dupa acesta scurta revedere, drumurile gemenilor se despart. Do Sin U e acum inspector de politie, si in ciuda varstei, e seful Diviziei Crima Organizata. Are inteligenta, pregatirea si determinarea necesare pentru acesta pozitie, iar personalitatea sa in exercitiul functiunii e una dura, inflexibila, autoritara. Do Eun Chang pare sa-si fi pastrat firea deschisa si optimista. Ca sa supravietuiasca, acepta senin slujbe marunte, asa ca face tot felul de comisioane si livrari. Dar acea idee cum ca intre gemeni exista mereu o legatura aparte, pare sa se verifice si aici, pentru ca in ciuda deciziei de separare, destinele lor se intrepatrund.
Prezentarea: corina1002001 – asiacinefil.com
Beautiful Days (2001) – episodul 12 subtitrare in romana
Nedumerit si agasat de faptul ca Yon-Soo nu a aparut la cina, Min-Chul nu-si poate stapani gelozia cand o vede pe aceasta cu Sun-Jae. Furios, o acuza pe fata de cele mai rele intentii si interventia lui Sun-Jae in apararea ei nu face decat sa inflamenze si mai mult situatia care devine violenta. Jignita profund de atitudinea lui Min-Chul, Yon-Soo riposteaza si toti vor suferi … Min-Chul ranit in orgoliul sau, devine rece si distant in relatiile cu Yon-Soo, ignorand suferinta si dorinta acesteia de a discuta despre incident. Si cea hotarata este tot Yon-Soo, care decide sa ia masuri si le aduce la cunostinta d-lui Lee. Chiar si atunci cand ea este cea ranita, judecata gresit sau acuzata, cea mai mare neliniste a fetei este tot pentru Min-Chul… Ce decizie va lua si oare cum va primi acesta comunicarea fetei? Sa fie totul chiar atat de simplu si usor, este atat de indiferent pe cat se straduieste sa o arate? Si pentru ca atunci cand iubesti, binele persoanei iubite este mai presus de tine… cel care actioneaza in sprijinul lui Yon-Soo este… Sun-Jae. Inima lui buna si spiritul fair-play il determina sa-i mai ofere o sansa fratelui sau. Va profita acesta de ea? Ce va alege Min-Chul: ratiunea sau simtirea? Vom afla urmarind acest episod deosebit.
Prezentarea: poet24 – asiacinefil.com
Miracle in Cell No.7 (2013) – miracolul de la box-office-ul coreean din 2013 ce a uimit lumea !
Daca pana in prezent, Lee Hwan-kyung a regizat cateva filme impresionante, care au dat frau liber emotiilor spectatorilor, precum “Champ” sau “He Was Cool”, niciunul din aceste productii nu a reusit sa fie si un succes financiar care sa atraga atentia asupra lor. Dar cu “Miracle in Cell No 7” (cunoscut si ca Number 7 Room’s Gift), toate esecurile anterioare apartin deja trecutului, filmul fiind cea mai mare lovitura de box-office a anului 2013, care cu greu va putea fi detronat de o productie autohtona, cel putin in acest an. Desi vorbim practic de o drama (pigmentata cu note de umor dar si de dramatism extrem), un gen care greu reuseste sa obtina astfel de performante la box-office, “Miracle in Cell No 7” s-a aflat timp de 3 saptamani pe primul loc in box-office-ul coreean (si, lucru demn de remarcat, nu 3 saptamani consecutive, ceea ce inseamna ca publicul a dat credit acestui film in aptamanile ce au urmat altui lider de box-office). Incasarile obtinute de acest film sunt fabuloase, inscriindu-l in topul celor mai de success filme coreene din toate timpurile. Cu 81, 8 milioane de dolari incasari (!), “Miracle in Cell No 7” a depasit deja “Masquerade” (81,2 milioane $) si se afla la doar 800.000 $ in spatele filmului situat in 2012 pe primul loc la box-office, “The Thieves”, un “action” antrenant, cu efecte speciale si cu un secanriu mult mai complex. In date statistice, acest lucru se traduce prin: al patrulea cel mai bine vandut film din Coreea din toate timpurile, dupa “Avatar” (cu 13,3 milioane bilete vandute), “The Host” (13 milioane bilete vandute) si “The Thieves” (12,98 milioane bilete vandute). Asadar, cu 12, 32 milioane bilete vandute, “Miracle in Cell No 7” e al 3-lea cel mai bine vandut film coreean din toate timpurile. Distributia este si ea una de top. Il vom putea revedea pe Ryoo Seung-Ryong, (cuceritorul “Casanova” din ‘All About My Wife” si care a aparut si in succesul de anul trecut “Masquerade” alaturi de Lee Byung-hun) intr-un rol memorabil al unui tata cu probleme psihice. In rolul fiicei acestuia la maturitate o revedem pe Park Shin-hye (ce are totusi un rol secundar, care insa i-a adus premiul de popularitate la Baeksang Awards 2013, in urma cu o luna), in timp ce fiica acestuia in copilarie e interpretata de actrita-copil Kal So-won, o minunatie de copil care la doar 6 ani intepreteaza genial un rol de care nu orice actor-copil ar fi putut sa-l interpreteze. Distribuita deja in 2 seriale (Take Care of Us, Captain si Secret of Birth), micuta Kal So-won se anunta noul star din randul actorilor-copii coreeni, debutand la aceeasi varsta cu Kim You-jung, poate cel mai cunoscut copil-actor din industria coreeana de film. Cu siguranta o vom mai vedea in multe filme si seriale, o stralucita cariera deschizandu-i-se odata cu succesul acestui film si mai ales cu interpretarea de senzatie. In rolurile secundare ne vor tine companie timp de peste 2 ore nume consecrate precum Oh Dal Su (ce a aparut in toate marile succese ale filmului corean din ultimii ani incat nu mai are nevoie de prezentare), Jung Jin-young (regele Yuri din Kingdom of the Winds, cunoscut si pentru rolul comandantului din serialul “Dong Yi), Park Won-sang (recent vazut in “National Security 1985”) sau Jeong Man-sik.
Lee Yong-gu e un tata singur ce trebuie sa-si creasca fiica de doar 7 ani, Ye-seung, intr-un mic orasel din Coreea anului 1997. Tatal are probleme psihice, gandirea lui fiind la nivelul unui copil de varsta fiicei sale. Cu toate astea, o iubeste nespus pe Ye-seung, iar clipele petrecute impreuna ii fac sa fie fericiti, fiecare avand grija de celalalt. Curand Ye-seung urmeaza sa mearga la scoala, iar de fiecare data cand trec pe langa singurul magazin de rechizite din oras, amandoi stau sa priveasca in vitrina un ghiozdanel galben cu Sailor Moon pe el. Ye-seung si-l doreste nespus, dar tatal nu are banii necesari pentru a i-l cumpara. Totusi, ii promite fiicei ca a doua zi, cand va lua salariul de la supermarketul in parcarea caruia lucreaza, i-l va cumpara. Insa chiar sub ochii lor, ultimul ghiozdan din vitrina tocmai e cumparat de fetita unui inspector delegat din ministerul de interne. Lee Yong-gu si Ye-seung isi exprima zgomotos nemultumirea, iar Lee Yong-gu este abuzat fizic de inspector pentru faptul ca a indraznit sa o atinga parinteste pe cap pe fata acestuia. A doua zi, fetita inspectorului sa peste pe Lee Yong-gu chiar in parcarea unde lucra si ii spune ca un alt magazin are ghiozdane similare, cerandu-i sa o urmeze. Insa pe o strada laturalnica un nefericit eveniment se petrece iar fetita cade fara suflare. Strada fiind pustie, cum nimeni nu e in preajma, Lee Yong-gu incearca sa o salveze pe fetita asa cum invatase la cursurile de prim ajutor, insa e vazut de o femeie care crede ca acesta de fapt abuzeaza fetita, iar aceasta anunta politia. In scurt timp politia, presa, salvarea e la fata locului, autorul oribilei fapte e arestat, si datorita presiunilor si functiei inalte a tatalui fetitei decedate, detectivii “rezolva” repede cazul, iar Lee Yong-gu ajunge dupa gratii. Urmeaza un calvar pentru el si mai ales pentru fiica lui Ye-seong, care ramane singura si trebuie sa infrunte greutatile de zi cu zi, dar si socul despartirii premature de tatal ei.
“Miracle in Cell No 7” e o comedie melodramatica plina de sensibilitate, in care povestea este spusa intr-un asemenea mod incat spectatorul sa ramana pana la ultima secventa in fata ecranului, asteptand cu nerabdare minunea despre care vorbeste titlul filmului. Iar aceasta se intampla… in fiecare secventa de pe parcursul derularii povestii. Miracolul insusi este micuta eroina Ye-seong, fetita tatalui cu probleme psihice, care prin sinceritatea si puritatea ei aduce speranta intr-o celula cu infractori periculosi (dar simpatici) pentru care detentia inseamna doar o etapa a scolii vietii. Ye-seong e despartita de tatal ei datorita unor acuzatii false care ii aduc acestuia o condamnare grea. Ramasa singura si fara ajutor, fetita e luata la un orfelinat, pana cand un binevoitor ii ofera un camin si o familie noua. Cu toate acestea, legaturile cu tatal ei sunt prea puternice pentru a putea fi rupte, iar colegii de celula ai tatalui fac tot posibilul… sa o strecoare pe fetita in celula. O multime de intamplari haioase incep sa se petreaca, si prin relationarea cu fetita, e creionat portretul fiecaruia dintre detinutii celulei 7. Descoperim, astfel, ca dincolo de latura lor “fioroasa” si de tentatia pacatului acestor detinuti exista o urma de umanitate, iar cazul colegului lor de celula ii impresioneaza, pe masura ce constata ca acesta a fost abuzat si detectivii ce l-au aruncat dupa gratii s-au folosit de handicapul lui pentru a razbuna moartea fiicei sefului lor ierarhic. Interpretarea intregului colectiv de actor este exceptionala, in rolurile secundare fiind distribuiti actori cu experienta care nu de putine au au avut in cariera roluri principale in diverse alte filme. Park Shin-hye desi are un rol secundar, interpretand personajul Ye-seong la maturitate, e convingatoare si in mod sigur prezenta ei in distributia a sporit succesul filmului. O interpretare memorabila are Ryoo Seung-Ryong, in rolul tatalui cu probleme psihice, in timp ce actorul copil Kal So-won, la doar 6 ani la data filmarilor, face adevarate minuni, anuntandu-se de pe acum noua Kim You-jung a filmului coreean. Cu o coloana sonora superba si un scenariu ce va naste multe suspine, “Miracle in Cell No 7” e un film ce-si merita pe deplin succesul urias de care s-a bucurat in Coreea, si care odata cu lansarea pe dvd va impresiona intreaga lume indragostita de filmul coreean. Un film de top sensibil ce nu trebuie ratat, cu siguranta unul din cele mai bune filme coreene din toate timpurile.
Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de Asia Team, traducatorii din echipa fiind: Cristinab, Nanuc, aura62 si gligac2002.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com
When a Man Loves (2013) – episodul 20 subtitrare in romana
Cand toate lucrurile sunt pe cale sa se clarifice pentru eroii nostri, un turist descopera pe munte niste ramasite umane care se dovedesc a fi ale amantului disparut al doamnei Yoon Hong Ja, Kim Sung Joon. Politia imediat face o vizita atat lui Hong Ja cat si lui Tae Sang. Tae Sang neaga orice legatura cu disparitia personajului, ina recunoaste ca a avut o disputa cu acesta, lucru suficient in opinia detectivilor sa-l transforme in principalul suspect. Hong Ja incearca sa ia apararea fiului, pretinzand ca acesta nu cunostea victima, oferindu-se pe sine sa fie arestata, asumandu-si crima. Scandalul vuieste in presa iar reputatia Copacului de Aur e din nou patata. Actionariatul nu mai tolereaza aceasta situatie si, datorita masinatiunilor lui Jae Hee, ii cere demisia lui Tae Sang si propune numirea lui Jae Hee ca nou presedinte al companiei. La sedinta participa si cel ce avea sa investeasca in companie, reprezentantul Asia Star, Roy Jang, care se opune destituirii lui Tae Sang, lucru ce aduce pe buzele lui Jae Hee o intrebare fireasca pe care nu ezita sa o puna de fata cu toata lumea: “Aveti un motiv anume pentru care va opuneti destituirii ?” Iar daca lupta pentru preluarea companiei e una stransa, in viata sa personala Tae Sang pare sa se fi decis. Accepta propunerea de a se casatori cu Baek Seong Joo fara a sta pe ganduri, desi chipul lui nu tradeaza o clipa vreun sentiment de fericire, ci mai degraba de blazare si acceptare indiferenta a unei sentinte date de destin. Seo Mi Do e si ea invitata la nunta… Dar surprizele abia acum incep sa apara… Sa fie un final inecat in lacrimi sau mult asteptatul “happy end” ?
Hae Woo observa faptul ca Kim Joon are o durere la umar si ii vin in minte niste cuvinte care din nou o duc cu gandul la Yi Soo. In momentul in care, curioasa, il intreaba pe acesta cine e cu adevarat, Kim Joon iese din incercuire apeland la un joc de cuvinte si distragand atentia de la subiect. Ca de fiecare data, si acum fusese invitat de Oh Joon Yeong sa bea ceva cu acesta si cu Dong Soo, insa aparitia la fata locului si a lui Hae Woo il surprinde pe Joon Yeeong. Asta in special pentru ca Hae Woo refuzase sa vina atunci cand el i-a propus, invocand alte motive. Si asa vechii prieteni de ieri (si de azi ?) se reintalnesc intr-un cadru destins, unde din nou Dong Soo o face lata, se imbata si aduce din nou vorba de prietenul lui din suflet (si de suflet) Yi Soo… Hae Woo ii urmareste atenta reactiile lui Kim Joon, care cu greu se preface indiferent, sorbind din bautura. In secret, Dong Soo o suna pe secretara Jang, invitand-o si pe ea la un pahar cu domnii presedinti, insa secretara are o treaba mult mai importanta: s aplanteze un dispozitiv de ascultare in camera lui Kim Joon. Mai tarziu, cand Dong Soo abia se mai tine pe picioare, isi face aparitia si secretara salvatoare, laudata de Joon Yeong si ca de obicei tratata cu raceala de Kim Joon. Seara se incheie cu insinuarile fine ale lui Joon Yeong, care in fata sotiei sale privindu-l pe Kim Joon plecand cu secretara, ii spune ce cuplu frumos formeaza cei doi, iar mai tarziu nu ezita sa profite de plimbarea sub clar de luna cu sotia lui sis a o intrebe daca s-ar fi casatorit cu el daca stia ca Yi So oar mai fi in viata.
