Fiecare cinematografie isi are filmele sale de referinta. An de an se realizeaza mii de filme in intreaga lume, insa doar cateva reusesc sa ocoleasca cliseele si sa poata fi calificate ca fiind peste nivelul celorlalte. Inainte de Hallyu, cinematografia coreeana realiza productii putine, in general cu un buget redus. Talentul actorilor, mana unui regizor talentat si originalitatea scenariului faceau diferenta intre aceste putine filme. Iar in ultimul deceniu al secolului trecut au aparut in Coreea de Sud o multime de filme de calitate, considerate astazi de referinta, precum “Shiri”, “Cala”, “Christmas in August”, “Crocodile”, “The Day a Pig Fell into the Well”, “Farewell, My Darling”, si lista ar putea continua. De pe aceasta lista nu poate fi exclus filmul “Attack the Gas Station !”, realizat de Kim Sang-Jin (“Ghost House”). Din distributia filmului fac parte actori care la acea vreme nu spuneau mai nimic pentru cinematografia coreeana, dar care azi, dupa explozia Hallyu, sunt niste nume consacrate. De departe cel mai mare nume din distributie e actorul Yoo Ji-tae, aflat la al doilea rol din cariera, ce avea sa devina un superstar in urmatorul deceniu, prin rolurile din filme de succes precum Ditto, Oldboy, Running Wild sau Midnight FM. Park Yeong-gyu este azi unul din actorii veterani cei mai apreciati ai Coreei, cu o cariera de peste 35 de ani in lumea filmului, iar recent a putut fi vazut in serialul “Forget Me Not” in rolul tatalui personajului Hyang Ki. Nu in ultimul rand, Lee Seong-jae a impresionat in Daisy si Holiday, iar recent a aparut in serialul Poseidon. Dar pe langa acestia, o multime de alte figuri cunoscute din serialele coreene de azi vor putea fi revazute, desigur, mult mai tinere, in aceasta comedie de atmosfera ce a bulversat cinematografia coreeana la final de secol.

“Pictorul”, “No Mark”, “Buldozzer” si Ddan Dda-ra (”Rockstar”) sunt 4 marginalizati pe care esecul i-a adus impreuna, formand o temuta gasca de cartier. Acestia dau spargeri la diverse magazine, jefuindu-le de bani si vandalizandu-le. Intr-una din nopti se gandesc sa jefuiasca o mandra benzinarie, iar in doar 5 minute planul e pus in aplicare. Fara paza si, desigur, fara camere de luat vederi, benzinaria a fost victima sigura. Proprietarul ei, un patron nostim, nu are ce face si doar rasufla usurat in momentul in care vandalii i-au parasit benzinaria, in ciuda daunelor aduse. Loviti de plictiseala si dornici de distractie, celor patru spargatori le vine o idee: ce-ar fi sa mai atace o data aceeasi benzinarie ? Zis si facut. Doar ca, de aceasta data, personalul, ca si patronul benzinariei sunt luati ostatici si terorizati pana le ies peri albi. Lucrurile devin si mai comice in momentul in care la benzinarie sosesc tot felul de clienti, care mai de care cu un aer mai superior ca celalalt, ce doresc sa-si faca plinul, si sfarsesc prin a fi serviti de baietii in cautare de distractie. Ce urmeaza e o avalansa de intamplari comice si un deznodamant cu totul si cu totul neprevazut.

Acest film a fost realizat intr-un context socio-economic mai aparte. Daca pentru Romania, filmele anilor ’90 au insemnat o redare a atmosferei perioadei de tranzitie de la comunism spre capitalism, cu toate tarele ei (limbaj necenzurat, libertate inteleasa prin a reda totul cat mai realist posibil, parodie, scene “fierbinti” fara perdea de dragul artei), totul slujind o singura idee, cea de emancipare, si Coreea a avut o perioada de recesiune economica specifica anilor ’90, ce a aparut in special in filmele lui Kim Ki-duk si in cele cu un puternic mesaj de critica la adresa societatii acelor timpuri. “Attack the Gas Station !” surprinde perfect acest context de criza economica cu care Coreea s-a infruntat de pe la mijlocului anilor ’90. Personajele din film sunt niste indivizi respinsi de societate, care se revolta impotriva acesteia si in general a capitalismului. Exista multe aluzii in film la situatia economica a acelor vremuri, cand fabricile de masini coreene isi concediau angajatii din cauza crizei economice. “Pictorul”, unul din marginalizatii ce ataca benzinaria, are oroare de niste sloganuri puse in rama de patronul instarit al benzinariei ce indemna la munca productiva angajatii, iar intr-un acces de furie le face tandari. Nu lipsesc nici aluziile antiimperialiste (sau mai bine zis anti-americane), in momentul in care “Rockstar” ia de la automat un Pepsi, iar un politist il critica pentru ca bea o bautura de-a capitalistilor, dand bani yankeilor. Comicul de situatie e greu de inteles pentru romani, pentru ca toata scena are o cheie: Rockstar il contrazice pe politist, spunand ca Pepsi e o bautura coreeana, aratandu-i ca dovada simbolul ros-albastru de pe badog, care contine si culorile principale ale drapelului coreean.

Dincolo de mesajul ascuns, “Attack the Gas Station !” este, dupa spusele regizorului filmului, (care a fost proiectat la Festivalul internationald e film de la Vancouver in 2000), un film inspirat din evenimente reale care chiar s-au petrecut in Coreea acelor ani. Violenta serveste, in acest film, comicului, iar regizorul ne demonstreaza ca un film violent poate fi atat dramatic cat si comic deopotriva. Violenta trebuie privita ca un ultim resort al exprimarii celor 4 marginalizati, iar pe parcurs regizorul incearca sa ne arate, prin intermediul unor flashbackuri, care au fost motivele pentru care personajele sale au ajuns la aceasta forma de exprimare. Un film foarte bun, dupa care au fost facute doua remake-uri, unul la Bollywood in 2006 si unul tot in Coreea, in 2011, Daca doriti sa va descretiti fruntile si sa va amuzati copios, “Attack the Gas Station” este o sursa sigura de buna dispozitie. Multumiri lui Tiluc pentru traducere !

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com