In Japonia, ceremonia ceaiului (numita si Calea Ceaiului) e un veritabil act cultural cu radacini adanci in trecut, influentat initial de buddhismul Zen. Ceremonia ceaiului presupune un ceremonial de preparare a ceaiului si de prezentare a acestuia, totul fiind ridicat la rangul de arta. Prima datare a prezentei ceaiului in Japonia e de secol IX, cand un calugar buddhist a adus cu el ceai din China. Se spune ca acesta l-a servit pe Imparat personal cu un ceai preparat de el, iar un an mai tarziu, in 816, Imparatul ar fi ordonat cultivarea ceaiului in regiuni intinse din Japonia. Initial avand intrebuintari medicinale, ceaiul a ajuns in scurt timp sa fie consumat de placere, au luat nastere case ale ceaiului (precursoarele ceainariilor moderne) si Maestri ai Ceaiului au inceput sa scrie istorie. Unul din cei mai cunoscuti Maestri ai Ceaiului din Japonia a fost Sen no Rikyu (cunoscut in copilarie cu numle Yoshiro), ce a trait intre 1522 si 1591. Considerat figura istorica cu cea mai profunda influenta asupra Caii Ceaiului, Rikyu a introdus unele elemente noi in ceremonialul caiului, cum ar fi simplitatea rustica, franchetea abordarii si onestitatea de sine, toate acestea mentinandu-se pana in zilele noastre. “Ask This of Rikyu” e un film aproape biografic despre viata acestei mari personalitati din lumea ceaiului japonez. Spun aproape biografic deoarece desi e inspirat din fapte reale, are la baza un roman scris de Kenichi Yamamoto. In 1989, cunoscutul Hiroshi Teshigahara a ecranizat “Rikyu”, ce s-a axat pe perioada ultimilor ani de viata ai acestuia in turbulenta perioada Sengoku. “Ask This of Rikyu” e regizat de Mitsutoshi Tanaka, regizorul apreciatului film “Castle Under Fierry Skies”, si il are in rolul principal al maestrului Sen no Rikyu pe cunoscutul Ebizo Ichikawa, aflat la inca un rol memorabil, dupa cel din “Sea Without Exit” si remake-ul “Hara-kiri: Death of a Samurai”. Aflat la al 3-lea film de lungmetraj din cariera, acesta si-a ales cu grija proiectul, si de aceasta data reusind sa impresioneze prin profunzimea si naturaletea interpretarii. Sa speram ca in urmatorul sau film personajul ales va avea un sfarsit mai fericit, pana acum personajele sale cunoscandu-si sfarsitul inaintea genericului de final de 2 ori prin hara-kiri si o data printr-o moarte eroica in al doilea razboi mondial. Un alt plus il aduce interpretarea cunoscutului actor Nao Omori, care de acesta data il interpreteaza pe excentricul Hideyoshi Toyotomi. In partea finala a filmului va aparea pe ecran si actrita coreeana Lee Seong-min (cunoscuta mai bine sub pseudonimul Clara), pe care am vazut-o intr-un rol secundar in serialul “Emergency Couple”.

Japonia secolului XVI traverseaza o perioada turbulenta. Luptele interne intre clanuri cresc influenta Sogunului in fata Imparatului, ce e practic marginalizat. Pe acest fundal, un necunoscut pe nume Hideyoshi (Nao Omori), nebunatic si ambitios, reuseste sa ajunga in anturajul Sogunului Oda Nobunaga. Arogant, acesta e pasionat de tot ce inseamna obiecte de arta, aruncand plictisit cu aur dupa acestea. Pana intr-o zi, cand la Curtea lui vine Rikyu (Ebizo Ichikawa), un maestru al ceaiului, care il impresioneaza cu ceremonialul ceaiului ce-l face in fata acestuia. La fel de impresionat ramane si slujitorul lui Nobunaga, Hideyoshi, care devine un client fidel al casei ceaiului deschisa de Rikyu in capitala. Vremurile insa nu mai au rabdare cu Oda Nobunaga, care, tradat, isi ia viata. Profitand de situatie, Hideyoshi isi vede visul cu ochii si reuseste sa obtina de la Imparat titlul de Sogun. Arogant si marcat evident de farmecul puterii, acesta reuseste totusi sa unifice cea mai mare parte a Japoniei in timpul Sogunatului sau. Ceea ce initial parea doar aroganta, in timp devine lacomie, si toata e indreptata impotriva maestrului ceaiului Rikyu. Sfetnicii lui Hideyoshi il transforma pe Rikyu intr-un tap ispasitor pentru toate relele ce se intampla, iar faptul ca tot mai multi lorzi ii viziteaza casa ceaiului fascinati de talentul sau starneste invidia distantului Hideyoshi. Drept urmare, acesta incearca sa-i ia totul maestrului ceaiului…

Subiectul, in acest film, este prea putin important, doar avem in fata un film biografic, ce are o alta structura decat cea clasica. Povestea e spusa pornind de la finalul ei, prin incursiuni in trecutul personajului principal, flashback-uri in masura a reconstitui momentele importante care au condus spre deznodamantul de la inceputul filmului. Si totul e haotic, aparent fara o logica anume, cel putin in prima jumatate a filmului. Astfel, unele intoarceri in timp redau momente din urma cu 20 de ani, altele se rezuma la cateva cadre petrecute in urma cu 9 ani, si tot asa. E greu sa urmaresti firul epic al povestii in aceste conditii, si probabil regizorul nici macar nu si-a propus acest lucru. Filmul se doreste unul biografic, insa e greu sa faci o biografie in imagini in aceasta maniera astfel incat viata protagonistului ei sa fie una coerent redata. Iar ca talmes-balmesul sa fie complet, filmul abunda in meditatii si vorbe de duh cu evidenta tenta filosofica, pentru a reflecta nivelul superior de gandire al unui maestru al ceaiului. Insa in a doua jumatate, lucrurile se schimba, iar pe masura ce ne apropiem de timpurile prezente, tot ce parea nedeslusit in prima parte isi gaseste explicatie. Brusc parca avem in fata o adevarata capodopera cinematografica, in care totul se centreaza pe personajul principal interpretat de Ebizo Ichikawa, Rikyu. Regizorul ni-l prezinta intr-un mod mai mult decat realist pe Maestrul Ceaiului ce a scris istorie, subliniind atat latura lui umana cat si cea sa zicem “mistica” a aurei cu care se inconjoara odata cu trecerea anilor si dobandirea celebritatii. Vedem un maestru profund uman si totodata care inspira respect asa cum o inspira un calugar buddhist de exemplu. Vedem un om simplu tarat fara voia lui in jocurile de culise de la Palatul Sogunului dar si invidia si lacomia unui Sogun ce nu poate intelege ceremonia ceaiului ca pe un act artistic. Aceasta continua oscilatie intre agonie si extaz a personajului principal e atat de bine intruchipata de Ebizo Ichikawa incat ai impresia ca personajul lui e viu, ca spiritul acestuia l-a insotit tot timpul pe actor, ca cei doi se confunda si sunt o singura fiinta. Iar daca mai adaugi la aceasta interpretare senzationala si culoana sonora semnata de Taro Iwashiro, dar si regia impresionanta, realizezi ca ai in fata o productie artistica grandioasa, ce nu o poti rata. Un film de o mare sensibilitate artistica si vizuala, in care totul este la locul sau, in care nimic nu este intamplator, si chiar daca in prima sa jumatate filmul pare plictisitor, merita din plin urmarit pana la final, cu siguranta va va cuceri prin originalitatea sa si modul pur si simplu uimitor prin care regizorul se exprima. Un film de epoca biografic remarcabil, o bijuterie a cinematografiei japoneze post-Kurosawa care va va impresiona profund.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil