Mona Lisa, celebrul portret pictat de Leonardo Da Vinci undeva intre 1503-1506, ce se crede a fi al sotiei lui Francesco del Giocondo (de unde si denumirea La Gioconda), Lisa Gherardini, este, fara indoiala, cel mai celebru tablou al omenirii. Dupa cum o afirma John Lichfield in cartea sa din 2005 “The Moving of the Mona Lisa”, e “cea mai cunoscuta, cea mai vizitata, cea mai discutata, cantata si parodiata opera de arta din lume.” Din 1797 e expusa la muzeul Luvru, devenind unul din simbolurile Frantei si, totodata, cea mai scumpa picture din lume, valoarea ei fiind estimata, la nivelul anului 2012, la 760 milioane dolari. Desigur ca toate aceste lucruri au starnit imaginatia scriitorilor si scenaristilor, numeroase carti si, mai nou si filme avand in centrul lor aceasta pictura. Realizatorii japonezi au incercat sa creeze si ei un film ce are in centrul sau unul din misterele acestui tablou, ochii Mona Lisei, e vorba de “All-Round Appraiser Q: The Eyes of Mona Lisa”. Filmul are la baza romanul lui Keisuke Matsuoka, “Case Files of All-Round Appraiser Q IX”, publicat in 2011 si se axeaza pe misterul simbolurilor recent detectate in ochii Mona Lisei, niste litere (eventual si cifre) invizibile cu ochiul liber, dar care marite cu tehnologie moderna au permis detectarea literelor L si V in ochiul drept, provenind probabil de la Leonardo da Vinci. Au fost gasite simboluri si in ochiul stang, dar nu au fost inca lamurite, pictura fiind de peste 500 de ani. Desigur ca acestea au dat nastere la numeroase speculatii, imediat a aparut Dan Brown cu al sau „Cod al lui Da Vinci”, nici pana in ziua de azi misterul Mona Lisei nefiind in totalitate descifrat (unii speculeaza ca ar fi de fapt un autoportret al lui Da Vinci care, chipurile, ar fi fost homosexual si s-ar fi imaginat ca… femeie, in timp ce altii sustin ca ar putea fi un portret al mamei acestuia, atat de pretios incat artistul il purta mereu cu el, neavand incredere sa-l lase acasa). Mona Lisa ramane, asadar, un subiect inepuizabil pentru literatura de mister, si o continua sursa de inspiratie pentru cinematografie. Filmul regizat de Shinsuke Sato (autorul live-action-urilor Gantz, remake-ului The Princess Blade si animatiei Oblivion Island: Haruka and the Magic Mirror) e un thriller de mister ce nu are nimic din spectaculozitatea mult prea comercialelor ecranizari Hollywoodiene dupa Dan Brown, si care nici nu urmarea obtinerea unui succes comercial, cu un buget fara pretentii. In schimb, reuseste intr-un mod tipic japonez sa dea viata unei povesti captivante, o contributie importanta avand-o protagonista Haruka Ayase (Happy Flight, Ichi), facuta parca pentru astfel de roluri.

Riko Rinda (Haruka Ayase) e o tanara evaluatoare cu calitati exceptionale. E un evaluator universal, adica evalueaza orice obiect de arta, monede, antichitati, avand un mic birou frecventat de tot felul de persoane mai mult sau mai putin ciudate. Intr-una din zile e vizitata e un domn care ii cere sa evalueze… un flyer. Proprietar al unui restaurant, acest domn primise o oferta foarte generoasa sub aspect financiar sa organizeze o degustare de alimente in propriul restaurant. Doar ca ceva i s-a parut suspect si, pentru a nu apela la politie, a zis sa incerce sa afle pe cont propiu misterul uriasei sume de bani primite. Asa ca a adus flyer-ul de promovare al evenimentului, editat de firma ofertanta, la evaluatoarea Riko Rinda, care in scurt timp isi da seama ca pozele din flyer au fost falsificate. Suspicios, proprietarul restaurantului o invita pe evaluatoare la fata locului, unde datorita intuitiei sale iesite din comun da in vileag o afacere de proportii. La fata locului il cunoaste si pe Ogasawara, un tanar reporter lipsit de experienta, aflat la un pas de a fi concediat. Transferat la departamentul cultura, acesta primeste un ultimatum: ori scrie un articol reusit despre evenimentul gastronomic, ori e concediat. Incidentul de la eveniment il salveaza, si, in plus, ramane fascinat de mintea sclipitoare a tinerei evaluatoare, incercand in zadar sa-i smulga un interviu. Rezolvarea misterului o aduce pe Rina in contact cu seful celei mai mari galerii de arta din Tokyo, d-l Asahina, care cateva zile mai tarziu o cauta pentru o inedita evaluare: ii cere sa o evalueze pe… Mona Lisa. Si astfel incepe o aventura plina de neprevazut pentru Rina, care pleaca la Paris pentru a descoperi… misterul ochilor Giocondei.

“All-Round Appraiser Q: The Eyes of Mona Lisa” e un film de mister destul de diferit de ce alte productii similare japoneze. Cand spui “mister” in cinematografia japoneza te gandesti imediat la jocuri psihologice de-a soarecele si pisica sau la scenarii inspirate din manga ce au o mare doza de fantezie in ele. De aceasta data lucrurule stau diferit, deoarece avem la baza un roman obisnuit de mister, scris in stilul unui Edgar Wallace sau Conan Doyle, adica urmand o reteta clasica, rationala, a misterului. Si care poate fi un punct de pornire mai inspirat in deslusirea misterelor decat un personaj principal cu calitati extraordinare in evaluarea obiectelor de arta ? Riko Rinda imprumuta ceva din inteligenta unui Sherlock Holmes, chiar e urmata peste tot, inclusiv la Paris de ziaristul Ogasawara (al ei Watson), iar misterul ochilor Mona Lisei pe care trebuie sa-l descifreze pare a fi pretextul ideal pentru a-i descoperi calitatile iesite din comun. Povestea e una banala si chiar lipsita de spectaculozitate in prima sa jumatate, insa a doua parte rasplateste din plin tot efortul spectatorului de a rezista pana in acel moment. Imaginile din Luvru sporesc parca atmosfera misterioasa, cadrele semiobscure si coridoarele lungi dand impresia ca te pierzi in misterul ce trebuie deslusit. Linistea ce o degaja imaginile din Luvru iti dau senzatia ca esti si tu un vizitator aflat pe culoarele lui, flancat de picturi cu o istorie de secole, si ca fara voia ta te lasi prins in poveste. Desi poate nu au intentionat, realizatorii japonezi au reusit sa transmita farmecul Luvrului, un loc ce fascineaza neintrerupt si care cucereste iremediabil orice iubitor de arta si de frumos de pe orice meridian al acestei lumi. Nu trebuie sa fii un cunoscator al artei pentru a simti o fascinatie inexplicabila urmarind chiar si o poveste fictiva ca aceasta despre Mona Lisa, desfasurata inr-un asemenea decor mirific. Cele doua personaje principale, evaluatoarea Rinda si ziaristul Ogasawara, de varste apropiate, sunt bine conturate, fapt ce da povestii soliditate, chiar daca ele nu ies dintr-un anume tipar (ai zice chiar ca e o poveste a lui Lois Lane si Superman spusa pe dos, in care Superman e evaluatoarea Rinda, ale carei puteri supranaturale stau in intuitie si judecata stralucita). Personajele secundare sunt cele ce tin filmul captivant, deoarece nu afli decat spre sfarsit care dintre ele sunt personaje negative si care pozitive, care ajuta personajele principale ce din start se considera a fi pozitive prin excelenta si care pune piedici acestora. Cu o coloana sonora ideala pentru a sublinia misterul, acest thriller deductiv cu siguranta ii va captiva pe fanii genului.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de Elenas (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil