Intr-un satuc uitat de lume din Coreea anilor ’70, micuta So-hee are parte de primul dar din viata ei la varsta de 7 ani. E un telescop daruit de tatal ei pentru a privi stelele,si planeta Marte, iar momentul ii ramane adanc intiparit in minte Nu atat pentru ca a fost primul ei dar, cat mai ales pentru ca la cateva zile dupa, tatal ei s-a stins rapus de o boala necrutatoare. De atunci, So-hee a trait mereu cu teama ca persoanele care aveau sa-i daruiasca ceva, in viata, vor pleca mereu de langa ea inaintea ei. Placand-o inca de la acea varsta frageda, micutul Seung-jae incearca sa aline suferinta lui So-hee si ii spune ca, de fapt, tatal ei a plecat pe Marte, de unde ii va scrie scrisori. Pentru asta, cu complicitatea postasului, ii trimite periodic scrisori scrise de el, in numele tatalui lui So-hee, iar fetita chiar ajunge sa creada acest lucru. In scurt timp, insa, drumurile in viata ale celor doi copii se despart, So-hee plecand in Seul, unde urma sa mearga la scoala si mai apoi, la adolescenta, sa absolve o facultate. Seung-jae a ramas in satul sau natal, credincios amintirilor din copilarie, devenind postas si aducand putina bucurie in sufletul bunicii lui So-hee, careia ii scria scrisori ce petindea ca sunt de la nepoata ei. Farmacista satului, Sun-mi, a pus ochii pe el, insa Seung-jae nu se gandeste decat la So-hee, chiar daca anii au trecut si au ajuns amandoi persoane in toata fire ace nu si-au scris de un secol. Si intr-una din zile, minunea se produce: So-hee revine in satul ei natal pentru a sta o vreme cu bunica ei, si astfel se reintelneste cu prima ei iubire din copilarie… Poate fi reinnodata relatia din urma cu 20 de ani ?

“A Man Who Went to Mars” e una din productiile coreene de mare sensibilitate ale anilor de dupa explozia Hallyu. Ea se inscrie in tiparul filmelor autohtone romantice ale anilor 2000, plasand actiunea in mdiul rural si aducand o bucatica din frumusetea unor timpuri pe care doar memoria peliculei o mai poate astazi reflecta. Regizorul Kim Jeong-kwon, aflat in 2003 la al doilea film al carierei, dupa stralucitul debut cu “Ditto”(2000), realizeaza in decurs de 5 ani 2 filme destul de asemanatoare ca tematica: “A Man Who Went to Mars” si, 5 ani mai tarziu, “Miracle of a Giving Fool” (“Babo”), ce reia tema din “A Man…”, spunand-o, insa, intr-un mod mai dramatic. Scenariul l-a scris impreuna cu renumitul Jang Jin, autorul unor scenarii de neuitat (Ditto, Welcome to Dongmakgol, Going By The Book). Distributia a fost si ea la inaltime, in rolurile principale aparand doi actori foarte indragiti in ziua de azi, pe atunci deja vedete. E vorba de Kim Hee-sun (ce cunoscuse celebritatea in “Calla”), pe care am putut-o vedea pe asiacinefil in “Sad Sonata” si mai ales in “Faith”, si Shin Ha-kyung, unul din cei mai indragiti actori coreeni, recent vazut in “Running Man”, devenit celebru dupa “Sympathy for Mr. Vengeance”. Filmul, insa, a fost croit in asemenea fel incat accentul e pus pe povestea in sine, nu pe prestatia actorilor din rolurile principale, astfel ca prezenta celor doua vedete pe afisul acestui film nu este decat o fericita coincidenta. Scenariul nu a fost scris pentru a le pune in valoare talentul, ci pentru a-i aseza la locul lor ca elemente constitutive ale tabloului inchipuit de scenaristi. Cele doua personaje principale, Seung-jae si So-hee, sunt prieteni inca din copilarie, el alinandu-i de fiecare data suferintele ei si netezindu-si calea spre sufletul acesteia, care ajunge sa-l considere prima lui iubire. Dar poate rezista trecerii timpului o iubire din copilarie ? O dilema tipica filmelor romantice coreene, intoarsa pe toate fetele de numeroase seriale de televiziune, care si de aceasta data isi gaseste o rezolvare originala.Copilaria e timpul in care cele mai frumoase amintiri prind viata, amintiri care ne urmaresc uneori toata viata si care, indiferent de transformarile aduse de maturitate, raman in sufletul nostru. “A Man Who Went to Mars” e o pledoarie pentru a ne reaminti aceste amintiri, singurele in masura sa ne readuca la stadiul pur al existentei noastre alterate de grijile trecerii anilor si de transformarea noastra sub presiunea timpului. Uneori, redescoperirea amintirilor din trecut echivaleaza cu redescoperirea de sine a fiintei umane, a acelor lucruri uitate deliberat sau nu in calatoria efemera numita viata. Un film emotionant si sensibil, o poveste romantica de neuitat recomandata pentru intreaga familie.

Multumiri pentru traducerea efectuata in premiera in Romania de Vic (Asia Team) – pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil