septembrie 2018 – Asiacinefil – Totul despre filmul asiatic

Publicat: duminică 30 septembrie 2018

“Piatra, foarfece, hartie”, clasicul joc al copilariei in Extremul Orient capata noi valente in “Animal World”, cea mai noua productie a unuia din regizorii de mare perspectiva ai Chinei, Han Yan. Filmul este in linii mari inspirat din manga japoneza “Tobaku mokushiroku Kaiji” a lui Nobuyuki Fukumoto, ce a stat si la baza productiei japoneze din 2009 “Kaiji, The Ultimate Gambler”, insa scenariul este unul mult mai complex si mai ofertant fata de versiunea japoneza (e unul din rarele cazuri in care un film chinezesc are la baza o sursa de inspiratie japoneza). Avand un buget ofertant, filmul nu a dezamagit la box-office, obtinand 74,5 milioane de dolari, insa cu acest castig filmul se plaseaza abia pe pozitia a 24-a la incasarile totale de la box-office din acest an din China, ceea ce spune extrem de multe despre cat de puternica e industria care in cativa ani o va depasi pe cea americana in privinta incasarilor. Rolul principal ii revine starului in plina ascensiune Li Yifeng (Forever Young, Mr. Six), ce o are ca partenera – insa intr-un rol secundar in poveste – pe Zhou Dongyu (Under the Hawthorn Tree, Never Said Goodbye, Us and Them, The Thousand Faces of Dunjia). Spectaculoasa si total neasteptata e prezenta in distributie, intr-un rol secundar, a veteranului de la Hollywood Michael Douglas (si-ar fi inchipuit cineva vreodata ca acesta va aparea intr-o zi intr-o productie 100% chinezeasca ?), in varsta de 73 de ani la data filmarilor, care are un rol misterios si care nu ni se destanuie aproape deloc, realizatorii promitand, conform genericului de final, o continuare care sa dezvolte subiectul din acest film pe un palier la fel de captivant, de care personajul lui Michael Douglas nu pare a fi strain. Filmarile au durat aproape 6 luni, insa calitatea filmului este de nivelul productiilor hollywoodiene, in general filmul avand o puternica tenta hollywoodiana, in ciuda subiectului tipic oriental abordat. Mai trebuie spus ca “Animal World” a avut parte de critici majoritar pozitive, insa pentru publicul occidental subiectul poate parea dificil de urmarit pentru ca practic teoretizeaza jocul “Piatra, foarfece, hartie”, analizandu-l pe toate partile posibile pana in cele mai mici amanunte.

Zheng Kai-si (Li Yifeng) lucreaza la o sala de jocuri video pe post de clovn, scopul lui fiind de a atrage cat mai multi clienti prin infatisarea lui nostima. Totusi, in momentele de stres emotional, acesta se imagineaza pe sine ca un clovn desprins din lumea desenelor animate ale copilariei lui, avand o indemanare iesita din comun in a lupta cu monstrii imaginari cu chip uman. Totul porneste de la o trauma suferita in copilarie, cand tatal a fost ucis de niste camatari cand micutul Kai-si se uita la niste desene animate cu un clovn justitiar. In prezent isi duce traiul de pe o zi pe alta, zbatandu-se sa plateasca factura lunara a spitalizarii mamei sale aflate in coma de ani buni. Singura care ii e alaturi e Liu Qing (Zhou Dongyu), prietena lui, ce lucreaza ca asistenta la spital si are grija de mama lui, imprumutandu-l si cu bani la nevoie. Intr-una din zile, pe neasteptate, Kai-si e cautat la serviciu de Li Jun, prietenul sau din copilarie, consultant imobiliar, care ii da un pont. Desi Kai-si refuza initial sa se implice in afacerea propusa de prietenul sau, influenta acestuia si mai ales greutatile si lipsa de perspective a vietii de zi cu zi il obliga sa riste. In scurt timp se trezeste prins in capcana unei dubioase organizatii, care ii ofera sansa de a-si indrepta greseala pe durata unei croaziere…

Realizat in pur stil american dupa o idee japoneza si avand in centrul sau un joc chinezesc la origine, “Animal World” e expresia unei combinatii unice de adrenalina si suspans dusa pana la extrem in interiorul unei imense sali de jocuri de noroc de pe o nava numita simbolic “Destin”. E locul unde cateva zeci de oameni indatorati isi joaca ultima sansa la o viata normala, dar si un loc al intrigilor, tradarilor si inselatoriilor ce au un scop dublu: supravietuirea si imbogatirea. E locul numit simbolic (sau mai degraba ironic) “Lumea Animalelor”, in care omul e manat de instinctele animalice doar pentru a face pe plac unui misterios creditor. E lumea in care ajunge sa rataceasca eroul nostru Zheng Kai-si, ramas orfan de tata la 8 ani si cu o mama aflata in coma, pe care situatia disperata si nevoie de bani il impinge spre o afacere dubioasa careia ii cade victima. Calatoria pe nava de croaziera “Destin” e sansa lui de a se redresa, implicandu-se intr-un fel de turneu neoficial de “Piatra, Foarfece, Hartie”, popularul joc chinezesc. Desi in cea mai mare parte din film ne sunt infatisate strategii, scheme si planuri ce intorc pe toate fetele acest joc, ceea ce pentru publicul occidental poate parea plictisitor la un moment dat pentru ca nu e familiarizat cu regulile jocului, in cele din urma filmul are cu totul alte mesaje, ce ies la suprafata dupa ce intreaga competitie se incheie. Asadar, daca pierdeti firul explicatiilor si analizelor pe baza de probabilitati matematice, nu trebuie sa disperati, nu riscati sa nu intelegeti mesajul filmului, care e completamente altul. Jocul e explicat mult prea in amanunt, detaliile si ipotezele abunda, insa dincolo de toate aceste aspecte aparent plictisitoare (si pe care fara indoiala un asiatic le intelege mai bine datorita popularitatii jocului in acea zona a lumii), prin aceasta experienta ajungem sa cunoastem personajul principal Kai-si, care in ciuda naivitatii sale, se dovedeste a fi o minte sclipitoare, fiu al unui matematician pe care l-a mostenit in intregime. Michael Douglas acapareaza suficient din film cat sa iasa in evidenta prin mister si sobrietate, demonstrand ca ramane un actor mare indiferent de marimea rolului interpretat (chiar nu este, cum s-ar putea astepta unii, un element de decor in poveste, influentand activ si direct evolutia ei). Cu o poveste captivanta, chiar daca nu intelegem prea multe din matematica acestui joc chinezesc al destinului, “Animal World” e o abordare moderna si indrazneata a cinematografiei chinezesti, ce o apropie de realizarile de peste Ocean in multe privinte. Un sequel a fost prefigurat de producatori, anticipat in creditele de final, astfel ca la finalul vizionarii vei fi in asentimentul acestora si iti vei dori, evident, ca aceasta continuare sa apara cat mai repede. Una peste alta, un film dinamic, captivant si plin de invataminte, ce ne invata – daca mai era nevoie – ca firea umana e atrasa ca un magnet de valorile materiale ale acestei lumi, cele profund umane precum trairile sincere si moralitatea fiind cel mai frecvent calcate in picioare de dragul banilor sau din instinctul de supravietuire. In definitiv, Lumea Animalelor e o miniatura a lumii in care traim, o reflectare realista a unei fantezii ce spune un adevar dureros despre firea umana. Ca oameni, ne putem, oare, depasi conditia ?

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil. Subtitrarea include absolut toate dialogurile vorbite in alte limbi decat chineza, ce nu se regasesc decat partial in subtitrarea oficiala in engleza, si anume dialogurile in engleza, franceza, italiana si coreeana.

Publicat: marți 25 septembrie 2018

Regizorul debutant Lee Chang-hee ne propune un thriller inspirat dintr-o productie spaniola din 2012, “The Body”, intitulat “The Vanished”. Filmul s-a comportat extrem de bine la box-office, reusind sa obtina incasari de 10 milioane de dolari, in conditiile in care vorbim de un film cu buget redus si cu o distributie cu cateva nume cunoscute in rolurile principale dar care niciodata nu au facut saltul spre statutul de actori de top. Kim Kang-woo revine dupa o absenta de 3 ani de pe marele ecran (ultimul rol a fost in extraordinarul “The Treacherous”) pentru a intra din nou in pielea unui personaj ce-l prinde foarte bine, captiv intre propriile iluzii si realizari. Kim Sang-kyung, pe care ni-l amintim din “Montage”, “The Deal” sau “May 18”, e distribuit de aceasta data in rolul unui politist aparent depasit de situatie, ce are de rezolvat un complicat caz in care principalul suspect e partenerul sau mai tanar Kim Kang-woo. In rolul “cadavrului” o revedem pe actrita Kim Hee-ae, protagonista din clasicul deja “The 101st Proposition” din 1993, care abia 21 de ani mai tarziu avea sa revina pe marele ecran si sa-si relanseze cariera. Filmarile nu au durat mult, doar 2 luni si jumatate, in conditiile in care numarul cadrelor exterioare este destul de redus, cea mai mare parte a actiunii desfasurandu-se in interiorul unei… morgi.

Filmul este un thriller psihologic tipic coreean, realizat cu toate ingredientele specifice genului in Coreea, chiar daca vorbim de fapt de un remake dupa un film spaniol. Modul si mai ales unghiul de vedere din care e spusa povestea exploateaza de fapt setea omului contemporan de senzational. Un accident soldat cu victime, un incendiu violent, un OZN zarit pe cer, un cadavru disparut inexplicabil de la morga, toate sunt fapte ce tin de senzationalul care ne acapareaza zi de zi si pe care, din curiozitate sau plictiseala il cautam pentru a iesi din rutina zilnica. Nu poate fi o disparitia unui cadavru de la morga un subiect fascinant pentru un thriller coreean ? Oho, si inca cum ! Exact pe aceasta curiozitate a omului contemporan a mizat si regizorul Lee Chang-hee, co-scenarist alaturi de Lee Hee-chan, ce a reusit sa cucereasca amatorii genului prin misterul acestei povesti de-a dreptul captivante. Intreaga actiune se desfasoara pe durata unei nopti, petrecuta cea mai mare parte in incinta morgii Centrului National de Stiinta din Seul. Ingredientul principal e situatia tensionata si misterioasa in acelasi din timp din sanul unei familii de bogatasi, in care sotia detine fraiele unei companii farmaceutice ce se ocupa cu inovarea de medicamente, iar sotul e un profesor universitar. Desi in aparenta par un cuplu fericit, intre cei doi soti situatia e destul de tensionata; ea pare a-l avea la mana cu ceva pe sotul ei, el se comporta ca un animal de companie docil, a carui revolta e inabusita imediat cu un singur cuvant de “stapana”. Razbunarea lui e o relatie secreta cu o studenta, o infidelitate bine ascunsa de sotia lui. In tot acest cerc de evenimente, declicul se produce in momentul in care sotia moare total neasteptat de atac de cord si cadavrul ei dispare de la morga. Toate suspiciunile se indreapta spre sot, desi aparent acesta nu ar fi avut un motiv sa comita o crima, data fiind situatia materiala a sa, banii nefiind o miza. In paralel cu ancheta declansata de politie in vederea elucidarii misterului disparitiei, asistam si la o serie de evenimente supranaturale ce au loc in morga, ce nu fac decat sa sporeasca misterul si sa complice lucrurile. Desi statica, povestea este suficient de captivanta pentru a nu te dezlipi de ea pana la ultimul cadru, de unde si succesul la box-office al productiei. Creativitatea regizorului e remarcabila, cadrele intunecate din interiorul morgii stimuleaza imaginatia, elementele de supranatural sunt ofertante, iar daca te lasi sedus de toate aceste ingrediente, filmul ti se va parea mult prea scurt, odata terminat. Prestatia protagonistilor e remarcabila (in special Kim Kang-woo exceleaza, insa nu trebuie sa ne mire, e un actor croit exact pentru rolurile psihologice), tensiunea creste gradual si e exploatata la maxim, iar rasturnarile de situatie curg una dupa alta, stimuland curiozitatea spectatorului. “The Vanished” e acel gen de thriller care stii ca la final te aduce cu picioarele pe pamant, dar pe care vrei sa-l vezi tocmai pentru senzationalul dus pana la paroxism si pentru toate fenomenele misterioase care invaluie povestea. Un thriller bun, ce merita savurat de iubitorii genului, in mod sigur nu vor fi dezamagiti.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Publicat: sâmbătă 22 septembrie 2018

Partea a doua a productiei “Along With The Gods” nu a fost, ca realizare, mai prejos decat prima. Cu un buget similar, de aproximativ 18 milioane de dolari, filmarile la continuarea povestii s-au facut odata cu cele de la prima parte, durand aproape un an de zile, intre 2016 si 2017. Cu aceeasi protagonisti, mai putin Cha Tae-hyun (care si-a incheiat partitura la finalul primei parti), si cu doi actori de roluri secundare inlocuiti din distributie ca urmare a dezvaluirii implicarii lor in scandaluri de hartuire sexuala (Oh Dal-su) si viol (veteranul Choi Il-hwa), “Along With The Gods” – ambele filme – s-a dovedit una din cele mai de succes retete din cinematografia coreeana din toate timpurile. Daca prima parte a obtinut incasari de 108 milioane dolari, si aceasta a doua parte a confirmat asteptarile, incasarile obtinute fiind de 91 milioane dolari. O afacere exceptionala pentru producatori, care la o investitie totala de 36 milioane de dolari au obtinut 200 milioane dolari ! “The Last 49 Days” a fost doua saptamani lider de box-office si a stabilit cateva recorduri, fiind filmul coreean cu cea mai mare rata de rezervare a biletelor inaintea premierei din toate timpurile, circa 60% din totalul spectatorilor rezervandu-si biletele cu mult inaintea premierei ! Acest luru spune multe despre asteptarile de la aceasta continuare, iar acestea sub nici o forma nu au fost inselate, filmul egaland sau poate chiar depasind prima parte, beneficiind de un scenariu mai dinamic, plin de surprize si rasturnari de situatii greu de anticipat. Un alt record consemnat de acest film a fost cel privind numarul de spectatori din ziua premierei, 1,26 de milioane de spectatori fiind in salile de cinema diun Coreea pe 1 august 2018. Acest numar e aproape dublu decat numarul spectatorilor din ziua premierei primei parti. Dupa o luna de rulare in cinematografe, filmul a atins un numar de nu mai putin de 12 milioane de spectatori, devenind al 13-lea cel mai urmarit film din Coreea din toate timpurile. Vanzari si recorduri au fost inregistrate si in afara granitelor Coreei, in Taiwan, Hong Kong sau Statele Unite.

In “Along With The Gods: The Last 49 Days”, avem parte de o poveste mult mai captivanta, in care regasim traseul prin cele 8 Iaduri al personajului aflat in cautarea reuncarnarii – de aceasta data fratele lui Kim Ja-hong, Kim Su-hong (interpretat de Kim Dong-wook), dar si o alta poveste spusa in paralel, ce se desfasoara in lumea celor vii, in care protagonist e Ma Dong-seok, in rolul unui zeu marunt in stilul unui Aladin, ce-si duce veacul intr-un vas ceramic, si care prinde viata pentru a ajuta un batran si pe nepotul acestuia amenintati cu evacuarea. Si ca totul sa fie si mai captivant, dezvaluirile pe care le va face acest zeu al gospodariei ne va da ocazia sa calatorim inapoi in timp, in perioada Goryeo, cu o mie de ani in urma, sa sa-i cunoastem pe cei trei ingeri pazitori in ipostaza pe care o aveau pe timpul vietii lor. Asadar, avem 3 povesti intr-una de ansamblu, foarte bine inchegata si echilibrata, efecte speciale, aventura si actiune, dramatism si sensibilitate, tot ce trebuie sa ofere o fantezie de proportii epice precum aceasta. Vestea buna e ca producatorii au discutat deja cu regizorul si scenaristul Kim Yong-hwa pentru continuarea povestii, partile 3 si 4 fiind preconizate a se filma in acelasi mod ca primele doua, insa probabil va trebui sa mai asteptam cativa ani pana le vom putea vedea. Pana atunci, nu ne ramane decat sa ne bucuram de aceste doua fantezii superbe cu ingeri, demoni si oameni, Viata de Apoi si reincarnare, pacate si modele de excelenta, fara a uita ca vorbim de primele doua productii de fantezie coreene de amploare pe tema Vietii de Apoi realizate vreodata.

Traducerea, adaptarea si timingul manual au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) dupa subpackul original, pentru asiacinefil.

Publicat: marți 18 septembrie 2018

“1987: When the Day Comes” e un thriller politic coreean inspirat din fapte reale ce aduce in prim plan al doilea moment tragic de dupa masacrul din Gwangju din istoria moderna a Coreei de Sud, e vorba de revolta democratica din iunie 1987. Regimul dictaturii militare a lui Chun Doo-hwan parea a fi de neoprit, in ciuda revoltelor studentesti frecvente. Temuta Securitate din Namyeong-dong a instaurat in tara o teroare nevazuta dar resimtita de intreaga natiune. Pe acest fundal, un oarecare Park Jong-chul, student la Litere, e retinut de Securitate si torturat excesiv. Decesul acestuia avea sa se transforme intr-unul din cele mai de amploare cazuri de musamalizare din istoria Coreei, dar si momentul declansator al miscarilor de strada ce au culminat cu Revolta Democratica din Iunie 1987, momentul care prin urmarile sale a semnat sfarsitul dictaturii lui Chun Doo-hwan. Fiind vorba de un film, dupa cum au recunoscut si realizatorii, evenimentul e dramatizat, insa adevarul istoric nu este sub nici o forma alterat de acest aspect. Productia este prima realizare de amploare pentru regizorul Jang Joon-hwan (‘Hwayi: A Monster Boy’), nimeni altul decat sotul cunoscutei actrite Moon So-ri, scenariul fiind scris in colaborare cu Kim Kyung-chan (‘Cart’). “1987” a avut premiera dupa Craciunul lui 2017, la 30 de ani dupa evenimentele descrise in film, intr-un an in care, sa nu uitam, evenimente din aceeasi perioada au facut subiectul unei alte ecranizari inspirate din fapte reale, “A Taxi Driver”. Filmul lui Jang Joon-hwan a fost, cum era de asteptat, un rasunator succes de box-office, cu peste 7 milioane de bilete vandute si cu incasari de 53,7 milioane de dolari, care il transforma in al 4-lea film coreean al anului trecut. Nu doar subiectul sensibil si de interes pentru coreeni a atras lumea, ci si distributia de exceptie. Cam un sfert din crema actorilor coreeni ai momentului a fost distribuita in acest film, un lucru mai putin intalnit, multi actori de top interpretand roluri secundare sau chiar minuscule, dand astfel productiei o calitate aparte. Cand vezi actori de roluri principale avand partituri de roluri secundare, care de obicei trebuie sa sustina prestatia protagonistilor, nu te poti astepta decat la ceva extraordinar sub aspect calitativ. Putem spune ca exista doi protagonisti in acest film, Kim Yun-seok, ce interpreteaza prin excelenta un personaj negativ, si, de partea cealalta, personajul colectiv, opinia publica, cu ramificatii in toate domeniile societatii, la conturarea caruia contribuie o multime de actori arhicunoscuti. Exista mai multe fire narative, iar personajele secundare, la randul lor impartite in pozitive si negative subliniaza un efort colectiv, fie ca e vorba de rezistenta la opresiunea unui regim autoritar, fie ca e vorba de musamalizarea adevarului. Va fi o placere sa-i revedem la un loc pe Ha Jung-woo, Yu Hae-jin, Park Hee-soon, Moon Sung-geun, Woo Hyeon, Sol Kyung-gu, Gang Dong-won, Kim Tae-ri, si, in roluri marunte, pe Oh Dal-su, Yeo Jin-goo, Ko Chang-seok sau Kim Eui-sung. Filmul a castigat deja 8 premii si are 14 nominalizari, insa cum sezonul marilor festivaluri asiatice nu s-a incheiat, e de asteptat sa mai castige cateva premii pana la finele lui 2018. Printre cele mai importante premii castigate sunt cele pentru regie, Cel mai bun film, Cel mai bun actor (Kim Yun-seok) si Cel mai bun scenariu.

Filmul este, intai de toate, o oglinda fidela a societatii sud-coreene de la finele anilor ’80, macinata de teroarea regimului militar al lui Chun Doo-hwan si de reactia populara nascuta de politica acestuia. Temuta Securitate reuseste sa inabuse din fasa orice tentativa de revolta a individului, oponentii regimului fiind literalmente ridicati din strada sau de la domicilii si interogati in sediul infricosator din cartierul Namyeong-dong al Seulului. Singura raza de speranta pentru o eventuala schimbare in bine a societatii vine de la demonstratiile studentesti din campusurile universitatilor din capitala, insa si acestea sunt reprimate violent de autoritati. Imaginea vi se pare cunoscuta ? Pe de alta parte, filmul incearca sa reflecte coagularea solidaritatii la nivel social, in toate palierele, si nasterea unei constiinte in urma unui efort colectiv de opozitie la opresiune. Cum o spune la un moment dat un preot catolic (veti ramane surprinsi sa constatati rolul Bisericii Catolice in evenimentele din 1987 din Coreea, asta ca sa continuam similitudinile), soarta viitorului Coreei catre democratie si umanitate depinde de cazul tanarului student torturat si ucis, care devine astfel un martir si un simbol al luptei pentru libertate. Coruptia si teroarea controlau fiecare latura a societatii, culorile in care e zugravita societatea sunt cenusii (nu intamplator multe cadre sunt intunecoase, iti dau senzatia de dezolare), iar acest student oarecare devine un simbol deoarece daca autoritatile ar fi reusit musamalizarea cazului, ar fi insemnat ca, de fapt, complicitatea sociala ar fi fost atat de bine sudata incat Chun Doo-hwan ar fi putut ramane pe viata presedintele unei tari, cum o declara el, “democratice si profund liberale”, care nu s-ar fi deosebit cu nimic de vecina de la Nord. Calcarea in picioare pana si a demnitatii umane fara ca societatea sa riposteze ar fi insemnat dezumanizarea totala si resemnarea in fata unui singur om ce controleaza totul. Ce s-a intamplat in Coreea in 1987 a fortat regimul militar sa dea inapoi atunci cand nimeni nu mai spera, e drept si pe fondul presiunii apropiatelor Jocuri Olimpice de la Seul, care ar fi atras atentia internationala asupra situatiei din Coreea, cel mai mare castig fiind obtinerea dreptului la alegeri prezidentiale libere, prin vot popular direct. A fost un moment crucial pentru istoria moderna a Coreei de Sud, care la 30 de ani distanta, luptand cu coruptia, o criza financiara majora (1997) si cu demonii trecutului (continua amenintare de la Nord) a devenit una din economiile si democratiile cele mai infloritoare din Extremul Orient. In 1989, la doar 2 ani si jumatate distanta, undeva in Orientul Europei, o revolutie izbucnea, printre ultimele din regiune, rasturnand in urma coagularii unei constiinte nationale un regim similar cu al lui Chun Doo-hwan, de sorginte comunista. Luptand cu coruptia, o criza financiara majora si cu propria mentalitate, dupa 30 de ani, acea tara din Orientul Europei se afla la ani lumina distanta de Coreea de Sud ca dezvoltare, civilizatie si educatie civica, zbatandu-se in mediocritatea propriei incapacitati de a se dezvolta. E doar unul din motivele pentru care “1987: When the Day Comes” este un film pe care toata lumea ar trebui sa-l vada, indiferent daca cunoaste ceva despre istoria Coreei sau nu. Invataturile pe care le transmite acest film sunt atat de universale si sensibile incat orice nationalitate ai avea si oriunde te-ai afla in aceasta lume nu poti sa nu te intristezi la finalul vizionarii lui si sa sa-l consideri de-a dreptul inspirational. Povestea te captiveaza din primul moment, si desi e o drama politica si in scenariu sunt implicati o multime de actori, nu ai nici o clipa dificultati in a urmari evolutia fiecaruia. Cu toate ca probabil majoritatea veti fi atrasi de forta personajului colectiv, poporul coreean, Kim Yun-seok in rolul insensibilului director de la Investigatii Anticomuniste e de-a dreptul fantastic. Cu cateva kilograme bune in plus fata de rolurile anterioare, Kim Yun-seok demonstreaza o data in plus ca cel mai bine ii sta in rolul personajelor intunecate, si, paradoxal, la final, dupa trista confesiune pe care o face in fata unui torturat, ajungi sa intelegi ratiunea pentru care ocupa functia de tortionar sef al regimului militar si, oarecum, sa-l compatimesti si cel putin partial sa-l intelegi. Gang Dong-won, desi e trecut in credite de unele site-uri ca avand un rol “cameo”, are o prestatie mai degraba de personaj secundar, care va va linisti prin calmul sau din plina furtuna. Ha Jung-woo e stilat, chiar si atunci cand nu e cazul, data fiind slabiciunea pentru alcool a personajului sau, in timp pe Yu Hae-jin in rolul unui gardian din inchisoare reflecta poate cel mai bine imaginea coreeanului de rand. Nici Kim Tae-ri in rolul nepoatei acestuia din urma nu e de trecut cu vederea, desi mass-media de specialitate are suficienta grija sa-i creeze o imagine buna, in special ca e una din marile talente ale tinerei generatii de actrite coreene. Per ansamblu, un film caruia nu i se poate reprosa nimic, foarte bine realizat, cu mesaje puternice, care dincolo de o fila importanta din istoria Coreei de Sud ne transmite mesajul unei generatii catre istorie si dincolo de ea, dorinta nestirbita a acesteia de a lupta impotriva coruptiei, abuzurilor si, in ultima instanta, de a-si schimba propria lume… O poveste despre vointa unei natiuni cladita pe visul si prin sangele unor oameni exceptionali.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania dupa subpack-ul original de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Publicat: duminică 16 septembrie 2018

Lee Chang-dong e unul din cei mai surprinzatori cineasti pe care i-a dat Coreea de Sud, devenit in scurt timp un simbol al acestei cinematografii. Originar din Daegu, acesta a fost atras de literatura coreeana, absolvind universitatea din orasul natal la o varsta destul de inaintata, 27 de ani. In anii facultatii frecventa des sala de teatru din incinta universitatii si chiar regiza piese de teatru, iar dupa terminarea studiilor a debutat ca scriitor, devenind in scurt timp un apreciat romancier. In paralel a predat literatura coreeana la liceu, dar cea mai surprinzatoare decizie a fost sa se apuce sa regizeze filme. Interesant este ca la data regizarii filmului sau de debut, “Green Fish”, Lee Chang-dong nu avea nici un studiu de specialitate despre cum se realizeaza filmele; scrisese doar doua scenarii de film, si s-a incumetat sa regizeze doar la incurajarea anturajului sau. Ce avea sa inceapa cu “Green Fish” urma sa-i deschida calea spre celebritate, devenind unul din cei mai apreciati regizori coreeni din toate timpurile. Toate filmele sale ulterioare au fost premiate: “Peppermint Candy” (1999) cu 10 premii, “Oasis” din 2002 cu 20 de premii intre care si premiul pentru regie la Venetia, “Secret Sunshine” 2007 cu 17 premii si “Poetry” (2010) cu 24 de premii (din care 2 la Cannes, unul pentru Cel mai bun scenariu). A cochetat si cu politica, fiind timp de un an ministru al culturii si turismului, si i s-a acordat de catre guvernul francez medalia Legiunea de Onoare pentru meritele din aceasta functie si contributia la promovarea diversitatii culturale.

Filmul sau de debut, “Green Fish”, s-a lansat cu doar cateva luni inainte ca in Asia sa se declanseze celebra criza financiara ce a fost devastatoare pentru Coreea de Sud, afectand implicit si cinematografia coreeana, ca intreaga societate. In acea perioada, in Coreea de Sud se realizau undeva intre 20 si 30 de filme pe an, cel mai in voga regizor al momentului fiind, desigur, veteranul Im Kwon-taek. Ca proaspat debutant, fara pregatire in domeniu, Lee Chang-dong a performat neasteptat de bine la box-office, cu o productie in esenta dramatica. Situata undeva la limita dintre comercial si artistic, “Green Fish” a fost al 8-lea film coreean al anului 1997, reusind sa depaseasca la incasari filme ale unor regizori mai experimentati, precum “Holiday in Seoul” al lui Kim Ui-seok, “The Letter” al lui Lee Jung-gook sau “Push ! Push !” al lui Park Cul-soo, unul din cei mai prolifici regizori coreeni din toate timpurile, originar si el din Daegu. “Green Fish” il aducea in prim plan pe necunoscutul Han Suk-kyu, care in acelasi an a mai aparut in inca doua productii coreene (cu un rol la fel de memorabil in “The Contact”), un actor ce debutase cu 3 ani in urma la o varsta destul de inaintata (30 de ani) dar nu ajunsese la rangul de star. Ei bine, dupa prolificul an 1997, cariera lui avea sa se schimbe, in 1998 fiind distribuit in “Christmas in August” al lui Hur Jin-ho, iar apoi in succesul de box-ofice “Shiri”, devenind deja un nume de baza al cinematografiei coreene. Partenera lui din film (mai degraba partenera sefului sau) e actrita Shim Hye-jin, la acea data deja o vedeta a filmului coreean, avand 20 de roluri la activ (abia in 2001 a inceput sa joace si in seriale ca “East of Eden”, “Princess Hours”, “Secret Affair”, “Endless Love”). In mod paradoxal, Shim Hye-jin, desi pare mai in varsta decat Han Suk-kyu, in viata reala e cu 3 ani mai tanara decat acesta ! Triunghiul e completat de actorul Moon Sung-geun, azi un respectat veteran, care se remarcase pana atunci cu rolul simpatic al unui timid fara noroc in dragoste in “101st Proposition”. In roluri secundare sau de mana a treia vom recunoaste cateva nume consecrate ale filmului coreean, pe atunci ilustri anonimi, precum Song Kang-ho, Jung Jae-young, Jung Jin-young, Lee Moon-sik sau Lee Ho-seong. Scenariul a fost scris de Lee Chang-dong, in colaborare cu Oh Seung-uk (“Christmas in August”, “H”, “The Shameless”).

“Green Fish” nu este, in mod evident, la fel de reusit ca viitoarele productii ale lui Lee Chang-dong, insa marcheaza un debut demn de luat in seama al acestuia. Tematica e una specifica vremurilor, in anii ’90, poate 3 din 5 filme abordand fenomenul gangsterismului, consecinta a realitatii societatii contemporane corupte. Dar asemeni lui Park Chan-wook in “Moon is the Sun’s Dream” din 1992, Lee Chang-dong introduce o nota de realism crud in povestea sa, ce nu este doar despre viata de gangster, ci in principal despre valorile ce conteaza in viata, in primul rand familia. Personajul Mak-dong e un tanar de 26 de ani fara studii, ce tocmai si-a terminat stagiul militar obligatoriu. Singurul lucru pe care stie sa-l faca este sa conduca masini, obtinandu-si permisul in timpul stagiului militar. Nu a fost indragostit vreodata, iar singurele amintiri placute sunt cele din sanul familiei sale, de dinainte de moartea tatalui sau. Este un om cu suflet bun, un cavaler cand vine vorba de femei, si odata revenit din armata isi face mari sperante ca va putea deveni stalpul familiei. Dar regaseste o lume radical schimbata, cu contraste. Mama lui locuieste in casa parinteasca darapanata, in timp ce in fata lor se intind blocuri si noul Ilsan, construit pe terenul care odata apartinuse familiei lor. Regizorul subliniaza astfel modul in care a “inflorit” Coreea moderna, marii dezvoltatori – multi cu legaturi in lumea interlopa – pacalind oamenii simpli si cumparandu-le trenurile pentru un pret modest, adancind saracia celor ce odata erau proprietari, ajunsi sa traiasca in ziua de azi de pe o zi pe alta. In ciuda acestui fapt, acestia au reusit sa-si pastreze coloana vertebrala si valorile familiale intacte, adica exact acele lucruri care conteaza in viata, spre deosebire de d-l Bae, seful lui Mak-dong ce ajunge sa-l angajeze la insistentele iubitei sale, care e intru totul subjugat de puterea banului. Practic, ca in majoritatea filmelor cu gangsteri ale vremii, avem un erou – omul simplu, onest, cu suflet mare, fara noroc in dragoste si fara bani, si un antierou – gangsterul rapace, pornit din saracie, ce si-a facut loc in viata prin puterea pumnului, al carui singur scop este banul. Puterea si eventual o femeie frumoasa sunt doar lucruri firesti ce decurg din posedarea banului, iar Bae Tae-kwon se pricepe cel mai bine la asta. In mod ironic, acesta nu se considera un gangster, ci o persoana mult mai stilata, pentru care problemele intotdeauna se rezolva prin metode “elegante” (gen intelegeri cu procurorii, mita), nu prin forta bruta. Dincolo de falsitatea lui evidenta, in personajul Bae (excelent interpretat de Moon Sung-geun) se poate citi mai degraba disperarea unui om inspaimantat ca odata ajuns sus, poate pierde totul intr-o clipa daca scapa din mana una dintre sfori, iar pentru asta e dispus sa se foloseasca de oricine, jucand rolul victimei. Iar Mak-dong va cadea in plasa intinsa de acest iscusit sforar Bae, datorita naivitatii sale. Relatia cu iubita lui Bae, Mi-ae, nu e suficient exploatata de regizor, insa e unul din firele principale ale povestii, ce are un rol important in deznodamantul acesteia. Portretizand viata de zi cu zi a Coreei moderne, “Green Fish” e de fapt un maraton de idei subtile despre lumea in care traiesc cele trei personaje, un acvariu imens in care atat oamenii de rand, simpli, cat si gangsterii atat de interesati de propria lor imagine ajung sa fie captivi, fara a putea evada. Banul, direct sau indirect, le controleaza vietile, insa cadrul final al filmului – casa darapanata, dar plina de viata, incoltita in departare de complexul inert de blocuri – e o metafora mare cat intreg filmul, ce nu poate fi exprimata in cuvinte. Nu intamplator aceasta productie a fost premiata cu nu mai putin de 10 premii. Daca veti urmari personajele in evolutia lor, veti constata ca slabiciunile acestora de fapt se transforma, in final, in puncte forte. Moartea, infirmitatea fizica, pierderea, suferinta, toate sunt inserate treptat, dozate cu precizia unui maestru al trairilor umane cum se demonstreaza a fi Lee Chang-dong in toate filmele sale. Toate neimplinirile si golurile din sufletul personajelor sale sunt umplute de notiunea atat de draga asiaticilor numita “soarta”. Si chiar daca Mak-dong, de exemplu, traieste viata de dupa serviciul militar puternic apasat de povara incapacitatii de a-si depasi conditia intr-o societate ce nu ofera alternative, acesta nu realizeaza nici un moment cat de aproape este de izbavire, de propria salvare. O banala amintire din copilarie are uneori puterea mantuirii sufletului… Un film simplu dar cu multe mesaje ascunse, o poezie cinematografica in imagini si cuvinte care chiar daca imediat dupa vizionare nu te va impresiona in mod deosebit, in timp te va urmari, intrigandu-te.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de Elenas (Asia Team) pentru asiacinefil.

Publicat: duminică 9 septembrie 2018

Stiati ca undeva in lume, exista cel putin o persoana care poate fi identica sub aspect fizic cu persoana dvs ? Stiinta o confirma, iar astfel de cazuri nu de putine ori au facut deliciul amatorilor de fenomene paranormale. Fie ca e vorba de prezent sau de alta perioada de timp, intre cei peste 7,6 miliarde de oameni ai planetei noastre exista posibilitatea ca cel putin o persoana care arata identic cu noi sa existe sau sa fi existat in aceasta lume. Miturile spun ca acestea ar avea un caracter opus celui al nostru, deci ar fi vorba doar de o asemanare fizica, nu si de personalitate, ce tine de individualitatea fiecarei fiinte. Este ceea ce stiinta numeste “alter ego” sau “doppelganger”. Conceptul existentei unui spirit dublu, o replica exacta dar de obicei invizibila a fiecarui om, pasare sau animal, e o credinta straveche larg raspandita. Se spune ca atunci cand iti intalnesti alter ego-ul, una din cele doua persoane trebuie sa moara. Pornind de la acest mit, filmul “Colors of Wind” lansat in acest an in Japonia ne spune o sensibila poveste romantica dintre un el si o ea care ajung sa-si cunoasca alter ego-urile, infruntand soarta si miturile din jurul acestui concept straniu. Filmul este scris si regizat de un regizor coreean arhi-cunoscut, Kwak Jae-young, cu o distributie in totalitate japoneza, dialogurile fiind desigur in japoneza. Filmarile s-au realizat in Tokyo si in indepartatul Hokkaido, insa in cea mai mare parte, stafful de productie este unul coreean. Coloana sonora instrumentala este una superba, insa si aceea este coreeana. Practic putem spune ca avem un film japonez prin excelenta, regizat cu talentul si pasiunea unui coreean. De ce Kwak Jae-young, un regizor si scenarist apreciat in Coreea pentru productii memorabile precum “Windstruck”, “My Sassy Girl”, “Classic” sau recentul “Time Renegades” nu a mai avut loc in cinematografia coreeana aproape un deceniu (din 2008 pana in 2016 a fost complet inactiv) poate parea un mister, insa daca privim evolutia filmului coreean din ultimul deceniu putem intelege. Povestile romantice cu tenta melodramatica aproape au incetat a mai fi produse pentru ca din punct de vedere financiar nu mai sunt o reteta de succes intr-o cinematografie coreeana ce incearca sa imite cat mai mult cinematografia Hollywoodiana. Probabil cand regizorul a propus producatorilor coreeni acest nou proiect, acestia l-au refuzat, in special ca natura povestii nu este una care sa prinda in Coreea, unde publicul cere cu totul altceva. Astfel ca Kwak Jae-young s-a indreptat spre Japonia, unde a gasit finantare, si in acest mod acest film deosebit a putut prinde viata. Pentru rolul principal feminin au fost in casting peste 10.000 de actrite, norocoasa acceptata pentru rolul principal fiind Takemi Fujii, o tanara actrita cu doar cateva roluri la activ. Rolul principal masculin i-a revenit popularului actor japonez Yuki Furukawa, cunoscut in special pentru aparitia din cele 2 sezoane ale serialului “Mischievous Kiss”. Amandoi actorii principali interpreteaza un rol dublu.

Filmul lui Kwak Jae-young e in esenta o melodrama romantica ce are toate ingredientele intalnite deja in succesele sale anterioare de la inceputul anilor 2000, insa nu se limiteaza la atat. Prima parte e dominata de romantism si multa fantezie, ce face posibila exploatarea unui mister inerent, in timp ce a doua parte devine mai cerebrala, mai realista si mai amara prin dezvaluirile sale. In plus, in partea a doua parca ai senzatia ca s-a schimbat regizorul, ca nu mai e acel Kwak Jae-young clasic ce isi spune povestea in pur stil coreean. Introducerea pe coloana sonora a doua melodii moderne interpretate in engleza, foarte cunoscute (Caro Emerald – ”Paris” si Professor Green feat. Emeli Sande – “Read All About It”) schimba perspectiva filmului, in timp ce sarcasmul si ironiile ce reies in urma transformarii fizice a protagonistilor in excentricul cuplu Leon si Mathilda din cunoscutul film al lui Luc Besson “Leon: The Professional” da o nota de culoare unica productiei, ce aminteste astfel de noncomformistul “I’m a Cyborg But that’s Ok” al lui Park Chan-wook. Povestea de iubire dintre protagonisti e conturata pe fundalul a doua elemente principale. In primul rand e magia, un pretext ideal pentru transformare, pentru pacalirea ochiului si a mintii, practic o invitatie spre o lume a bucuriei, a lipsei de griji si a relaxarii, in care oricine isi poate gasi linistea, o lume fascinanta in care cu totii ne lasam sedusi de niste iluzii. La fel fac si protagonistii, magia fiind un liant al iubirii lor. In al doilea rand avem notiunea de “alter ego”, ce deriva – cum se putea altfel – din magie, fiind exploatata de regizor pentru a spori misterul povestii. Amandoua elementele cladesc o intriga solida, iar in combinatie cu romantismul rezulta ceva de-a dreptul memorabil, pe un fundalul sonor somptuos ce nu poate trece neremarcat. Yuki Furukawa in rolul Ryo seamana mult cu Naoki Irie din “Mischievous Kiss”, traieste in lumea lui, rar isi exteriorizeaza sentimentele, e tacut, emanand un aer usor arogant. In relatia cu partenera sa Yuri e introvertit, indiferent, insensibil si incapabil sa gaseasca o solutie la criza prin care aceasta trece. De multe ori te intrebi daca Ryo chiar o iubeste pe Yuri, nefiind nici macar interesat de ce anume s-a intamplat cu aceasta dupa ce ea dispare. In cea mai mare parte a scenelor sale, naratiunea este la persoana intai, aceasta fiind calea prin care ne scufundam in gandurile sale launtrice si ajungem sa-l cunoastem. Toata povestea e prezentata din unghiul lui de vedere, si prin perceptia lui ajungem sa o cunoastem si pe Yuri, interpretata excelent de Takemi Fujii, o actrita ce iese din tiparul actritelor obisnuite; nu este nici foarte frumoasa ca fizic, e si mica de statura (cat de evident e acest lucru alaturi de inaltul ei partener… ) si n-ai zice ca are o mare putere de atractie a atentiei publicului asupra ei. Si cu toate astea, interpretarea ei te face nu doar sa o indragesti, ci si sa reusesti sa o cunosti din interior, sa intelegi drama personajului ei, prin intermediul perspectivei uneori obtuze a lui Ryo. Un mare merit in aceasta il are si regizorul scenarist, ce a stiut cum sa abordeze lucrurile, dand indicatii pretioase actritei ce o interpreteaza pe Yuri. Concluziile filmului nu pot decat sa stimuleze apetitul pentru vizionarea lui: magia e fascinanta, are capacitatea de a apropia oamenii, de a-i face sa viseze si, cum spunea magicianul protagonist, “cel mai fericit moment in timpul unui eveniment de magie e atunci cand incepe iubirea”. Pentru ca iubirea in sine este ceva magic ! Apoi, daca ai sti ca undeva in aceasta lume exista cineva care seamana fizic cu tine, e alter ego-ul tau, cat de mult ti-ai dori sa-l intalnesti ? Nu e incitanta o asemenea tema ? Nu in ultimul rand, cat de mult conteaza infatisarea unui om ? Poate ea induce aceeasi atractie daca ai intalni alter-ego-ul persoanei iubite ? Ai simti acelasi lucru pentru aceasta desi ai sti ca nu e aceeasi persoana ca cea pe care ai iubit-o ? Poate cel mai important mesaj ce-l putem deduce din acest film e ca adevarata iubire inseamna sa devii un singur trup si un singur suflet cu persoana iubita, lucru ce ar trebui sa depaseasca orice coincidenta de infatisare, de personalitate sau de alta natura. In definitiv, totul tine de perceptia sufletului si de individualitatea fiecaruia, asemanarile fizice fiind doar niste intamplari circumstantiale. Nota 10 pentru filmul lui Kwak Jae-young, care in mod sigur nu ar fi avut in Coreea publicul dedicat, fidel si specializat pe astfel de productii precum cel japonez.

Traducerea si adaptarea au fost realizate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Publicat: joi 6 septembrie 2018

Intr-un an – 2018 – sarac in blockbuster-uri in cinematografia din Extremul Orient, al treilea sequel din seria de filme al carui protagonist e imaginarul detectiv din dinastia Tang, Dee Renjie, “Detective Dee: The Four Heavenly Kings” nu poate fi decat binevenit pentru iubitorii de fantezii de epoca chinezesti. In fapt, filmul e un prequel (al doilea, dupa “Young Detective Dee”, precedand actiunea din primul film din 2010, “Mystery of the Phantom Flame”) ce urmeaza povestii din “Young Detective Dee: Rise of the Sea Dragon” din 2013. In rolurile principale regasim protagonistii din 2013, cu acelasi Mark Chao (ce a aparut intre timp in “Chronicles of the Ghostly Tribe”) in rolul detectivului Dee, Carina Lau in rolul Imparatesei Wu Zetian, Feng Shaofeng in rolul Yuchi (care daca vi se va parea cunoscut e din cauza aparitiei in rolul calugarului buddhist din “The Monkey King 2 si 3” sau a luptatorului din “Tai Chi Zero” si “Tai Chi Hero”) si Lin Gengxing in rolul amuzant al adjutantului detectivului Dee (actorul l-a interpretat, intre timp, pe Sun Wukong in “Journey to the West: Demons Strike Back”). Asadar, distributia cuprinde cam tot ce are mai bun la actuala ora cinematografia chineza in materie de actori barbati de varsta a doua, marile staruri de peste 5-10 ani. Filmul e regizat si scris de acelasi Tsui Hark, ce a regizat si precedentele doua productii ale seriei, acesta declarand ca a inceput munca de scriere a scenariului inca de la finalizarea povestii din partea a doua (2012). Ca efort, Tsui Hark a declarat ca acesta a fost comparabil cu cel depus la realizarea primei parti din 2010, iar bugetul initial, extrem de generos, a fost suplimentat de compania producatoare “Huayi Brothers” in urma ideilor noi ale regizorului, bazandu-se pe increderea ca munca acestuia va aduce un nou succes financiar pentru ea. Filmarile au durat aproape o jumatate de an, iar munca de postprocesare aproape un an, insa efortul a meritat din plin. Lansat la sfarsitul lui iulie in cinematografele din China, filmul a avut incasari de aproape 263 milioane de dolari, suma ce-l situeaza undeva pe pozitia a 5-a cand vine vorba de incasarile obtinute de productiile autohtone in acest an la box-ofice-ul din China.

[REZUMATUL FILMULUI ESTE DISPONIBIL PE FORUM, MEMBRILOR COMUNITATII]

Titlul filmului are prea putina legatura cu actiunea in sine, fiind mai degraba ales pentru spectaculozitatea sa, si urmarind actiunea lui veti intelege de ce “cei patru regi” din titlu n-au nici macar un rol secundar in poveste. Scenariul este unul tipic fanteziilor de epoca chinezesti cu intriga si mister, nefiind scutit de evidente clisee pe care le cunoastem cu totii din productii similare. Realizarea este de calitate, cu foarte multe efecte speciale, astfel ca pentru ochi, cele peste 2 ore ale productiei sunt o adevarata delectare. Povestea e bine spusa, la desfasurarea ei participand un numar mare de personaje ce creeaza o atmosfera de mister, atmosfera potentata de decoruri si de costume. Personajele negative sunt redate in elementul lor, hidosenia fiind trasatura de baza pe care regizorul incearca sa o scoata in evidenta, in timp ce personajele pozitive apar infatisate in armuri stralucitoare in masura a le sublinia caracterul ireprosabil. Mai exista o categorie de personaje, cele “gri”, ce oscileaza intre Bine si Rau, care nu stii ce intentii ascund pana la final, a caror dualitate nu face decat sa cimenteze doza de mister din poveste. Latura “politista” si de investigatie a detectivului Dee (privit de occidentali ca un fel de Sherlock Holmes timpuriu al Chinei) e mai putin intensa ca in anterioarele productii, regizorul lasand povestea sa curga de la sine, fara a plictisi spectatorul cu prea multe detalii. Totusi, povestea nu pastreaza spre final vreun mister de elucidat, vreun “as in maneca” cum spun cunoscatorii, astfel ca de la bun inceput stim taberele si directia clara in care fiecare personaj se indreapta. De remarcat introducerea in randul personajelor realizate pe cale grafica a unei maimute ce aduce mult cu King Kong si pe care expertii in grafica au manevrat-o in asa fel incat in mod intentionat in anumite scene sa dea impresia ca e vreo “ruda” cu celebrul personaj din productiile Hollywoodiene. Uneori, audienta se face si prin imitatie, iar chinezii se pricep cel mai bine la asta… Calitativ, se poate spune ca “Detective Dee: The Four Heavenly Kings” nu reuseste sa depaseasca primul film din serie, dar prequelul din 2013 e cu siguranta depasit prin dinamism si mister. Ce e interesant e ca fata de productiile anterioare, detectivul Dee nu ocupa rolul predominant in poveste; el e ajutat de mai multe personaje, unele amuzante, altele rigide, altele misterioase. Desi povestea se cladeste in jurul investigatiei sale, la un moment dat Dee dispare din peisaj si temporar e inlocuit de oamenii din anturajul sau intr-un mod agreabil, facand absenta lui din film neobservata. Mai degraba interactiunea dintre tabere e mai interesanta decat rolul lui Dee in aceasta poveste. Una peste alta un film bun, captivant si deconectant, ce duce mai departe cu succes franciza si lasa deschisa poarta catre o continuare (care, daca ar fi sa urmam cronologia, ar trebui sa se axeze pe perioada dinastiei Zhou, ce a avut o viata scurta cu Wu Zetian exponenta a ei, cea care a ramas in istorie ca prima si singura Imparateasa a Chinei).

Traducerea, adaptarea si timingul manual au fost realizate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Publicat: duminică 2 septembrie 2018

“Keys to the Heart” e o drama comerciala clasica pentru cinematografia coreeana, cu accente comice si melodramatice deopotriva, cu o tematica deloc straina cineastilor din Tara Diminetilor Linistite, cea a relatiei dintre doi frati ce afla unul despre celalalt dupa ani buni de existenta. “Oh ! Brothers” din 2003 e poate cel mai apropiat film coreean ca tematica cu acesta (recentul “My Annoying Brother” din 2016 nu e nici el prea departe). La o privire de ansamblu, insa, “Keys to the Heart” este fara discutie cel mai complex dintre toate filmele de gen realizate pana acum in Coreea, introducand in ecuatie nu doar relatia dintre cei doi frati ci si cea dintre parinte si copil, alternand notele comie cu cele dramatice. Regia si scenariul sunt semnate de Choi Sung-hyun, debutant in regie, care a mai scris scenariul productiei istorice de succes “The Fatal Encounter” din 2014. Distributia a fost punctul de atractie al productiei, al carui subiect, probabil, nu ar fi atras niciodata atata lume in salile de cinema. Superstarul Lee Byung-hun revine inr-un rol dramatic, al treilea consecutiv pe marele ecran, dupa cele din anul 2017, din “A Single Rider” si “The Fortress”, avandu-l ca partener pe starul in ascensiune Park Jung-min, cu 17 ani mai tanar ca el, ce s-a remarcat in drama istorica din 2016 “Dongju: The Portrait of a Poet”. Un rol special il are actrita veterana Youn Yuh-jung, atat de indragita pe micul ecran din rolurile din seriale precum “Hotelier” sau “The King 2hearts”, laureata cu atatea premii pentru prestatia din “The Housemaid” din 2010. Ajunsa la 70 de ani, aceasta o interpreteaza la fel de induiosator ca in rolurile ce au facut-o celebra pe mama personajelor principale. De remarcat distribuirea intr-un rol secundar a actritei Han Ji-min, cunoscuta din seriale precum “Cain and Abel”, “Rooftop Prince”, “Padam, Padam” sau din recentul “Familiar Wife”, ce interpreteaza o pianista de care personajul ce sufera de autism, Jin-tae, e fascinat. Filmul a vandut peste 3 milioane de bilete in doar 3 saptamani, obtinand incasari de 25,8 milioane dolari.

Fara a fi lipsit de obisnuitele clisee, “Keys to the Heart” impresioneaza prin simplitatea povestii sale, ce reuseste sa atinga sufletele spectatorilor prin modul in care e zugravita relatia de familie dintre cei trei protagonisti ai povestii. Actrita Youn Yuh-jung, chiar daca are un rol secundar in poveste, in mod paradoxal e aproape o protagonista, fiind elementul care are puterea de a renaste in sufletul lui Jo-ha credinta in ceva de mult mort pentru el, in Familie. Mama – cu defectele si greselile pe care si le asuma cu inima grea – e factorul de coeziune ce face ca pana si doi straini, ajunsi sa doarma in aceeasi casa si sa manance la aceeasi masa sa devina o familie. Jo-ha, interpretat excelent de Lee Byung-hun, e un fost boxer, campion, de care nimeni nu mai are nevoie. Abandonat de familie in copilarie si de societate dupa ce a reprezentat cu cinste Coreea la nivel international, Jo-ha e un personaj plin de sine, mandru pentru ce a realizat prin forte proprii. E imun la indiferenta societatii, acum, cand nu mai e important in box, dar pretinde respect pentru ceea ce a realizat, iar atunci cand e luat drept un escroc de niste bogatasi, riposteaza aducand la inaintare aroganta. E un personaj in deriva, ce nu-si mai gaseste locul in societatea coreeana a zilelor noastre, ce se gandeste serios sa plece sa munceasca in Canada pentru ca in tara lui nimeni nu are nevoie de serviciile lui nici macar ca sparring partner. E debusolat, traieste de pe o zi pe alta, si tine sa se laude tuturor ca se antreneaza zilnic, de parca acest lucru ar interesa sau ar fi apreciat de cineva. Viata lui ia o alta turnura in momentul in care o intalneste intamplator pe mama lui, care l-a abandonat in copilarie. Ultima oara o vazuse dupa ce isi terminase stagiul militar obligatoriu, iar revederea ei nu face decat sa starneasca un sentiment de ura si frustrare. Accepta sa locuiasca sub acelasi acoperis cu aceasta pentru ca nu are de ales, dar si pentru ca mama lui ii face o propunere tentanta financiar. In modesta locuinta a mamei sale il cunoaste pe Jin-tae, fratele sau, interpretat de Park Jung-min – aflat la al doilea rol memorabil al carierei sale, dupa cel din “Dongju”. Cu 14 ani mai mic decat el, Jin-tae s-a nascut cu mult dupa ce el a fost abandonat de mama sa. A fost crescut pe cont propriu de mama lui, in ciuda autismului de care sufera si a greutatilor financiare. Jin-tae ascunde in spatele handicapului sau o minte sclipitoare cand vine vorba de imitarea unor fragmente muzicale. Fara cunostinte in domeniu, e un geniu in interpretarea la pian, insa acest talent ascuns risca sa nu fie cunoscut de nimeni din cauza greutatilor din familie. Jin-tae e intimidat de la bun inceput de fratele sau, iar chimia dintre cei doi se cladeste, in timp, in jurul celor mai comice scene ale filmului. Timp de o luna de zile, Jin-tae va ramane in grija lui Jo-ha, prilej pentru acesta de a descoperi calitatile exceptionale ale fratelui sau, dar si de a intelege semnificatia notiunii de familie, de care el din copilarie a fost privat. Un film deosebit, despre iertare, intelegere si (re) descoperire a unor notiuni de viata sensibile, ce are in centrul sau sufletul si necesitatea de afectiune a acestuia.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Archive: septembrie 2018

Animal Wolrd (2018) – Li Yifei şi Michael Douglas, stãpâni în lumea instinctelor

The Vanished (2018) – Kim Kang-woo şi Kim Sang-kyung, între mistere şi realitate

Along With The Gods: The Last 49 Days (2018) – mult aşteptatul sequel despre Viaţa de Apoi stabileşte noi recorduri !

1987: When the Day Comes (2017) – o dramã politicã cu putere de simbol

Green Fish (1997) – debutul strãlucit al regizorului Lee Chang-dong

Colors of Wind (2018) – magie, iubire şi mister în noul film al lui Kwak Jae-young

Detective Dee: The Four Heavenly Kings (2018) – a treia ecranizare din francizã, un nou succes pentru Tsui Hark

Keys to the Heart (2018) – Lee Byung-hun descoperã semnificaţia familiei