iulie 2018 – Asiacinefil – Totul despre filmul asiatic

Publicat: duminică 29 iulie 2018

Primul si totodata singurul film regizat de coreeanul Kim Jong-jin, “Underground Rendezvous” (2007), e o comedie rurala a carei actiune se petrece undeva la inceputul anilor ’80 intr-un sat sud-coreean aflat la granita cu Coreea de Nord. Filmul, realizat in stilul comediilor de la inceputul anilor 2000, adica beneficiind de un scenariu si de umor autentic coreean, se inscrie in curentul filmelor pe tema reunificarii Peninsulei Coreene, ce a prins serios contur in cinematografia sud-coreeana dupa anul 2000, momentul primei declaratii comune Nord-Sud privind intentia realizarii, intr-un viitor apropiat, a Unificarii. Desi spre final, filmul subliniaza cu un oarecare dramatism ironia situatiei Peninsulei Coreene, in care si de o parte si de alta a unei frontiere stabilite de fortele straine se vorbeste aceeasi limba si se simte la fel, dar nu se poate vorbi de o singura natiune coreeana unita, “Underground Rendezvous” e o comedie savuroasa, pe tot parcursul sau, ce face haz de necaz. Distributia e plina de comedianti de prima mana din generatia a doua si a treia, cap de afis fiind actorul si cantaretul Lim Chang-jung, ce s-a remarcat pana atunci intr-o serie de comedii de succes in Coreea, precum “Sex is Zero”, “My Boss, My Hero”, “Reverseal of Fortune”, “Greatest Expectations” sau “Sisily 2 km”. Park Jin-hee, protagonista feminina, era la apogeul carierei in 2007, dupa aparitia in productia “Shadows in the Palace”, ce i-a adus doua premii de “Cea mai buna actrita”. Cea mai mare parte a distributiei e formata din actori veterani, figuri cunoscute din seriale de televiziune, precum Lim Hyeon-sik, Lee Han-wi, Kim Soo-mi sau Baek Il-seob, in timp ce intr-un rol secundar foarte amuzant il vom recunoaste pe Ryoo Seung-beom. Scenariul a fost scris de Lee Hyun-chul, un bun prieten al actorului Lim Chang-jung, cu care a colaborat inca de la primul sau scenariu – “Greatest Expectations”, in acest an cei doi colaborand din nou, la productia “Gate”.

Filmul porneste de la contextul istoric al impartirii Peninsulei Coreene in doua, folosind ironia si umorul pentru a transmite ce a insemnat pentru sufletul natiunii aceasta interventie straina americana si sovietica in perioada inceputului Razboiului Rece. Mai apoi, 25 de ani mai tarziu, actiunea se muta departe de locul acestor evenimente, dar satul cu pricina, separat de linia de demarcatie, atrage ca un magnet personajul principal, un profesor aspirant si aiurit, Young-tan, si totul se muta in locul de unde a pornit povestea in anii ’50. Este foarte interesanta atmosfera redata de regizor, a unei lumi rurale si urbane coreene ce pare mai degraba de nivelul anilor ’60 decat de anii ’80, ceea ce arata cat de inapoiata din punct de vedere economic si ca infrastructura era Coreea din anii dictaturii militare. Elementele de modernitate lipsesc cu desavarsire, Seulul – surprins doar intr-un cadru din gara – pare un loc in care timpul a incremenit (singurul element contrastant sunt fustele scurte ale “pitipoancelor” de capitala, ce ne sugereaza ca moda anilor ’70 a ajuns si in Coreea). Personajul nostru este fiul cel mare al unei famili numeroase ce traieste pe o insula saraca. Young-tan (interpretat de Lim Chang-jung) isi doreste sa devina profesor cu orice pret, dar realizeaza ca pe insula nu are nici o sansa de a-si implini visul. Cand se decide sa plece sa-si incerce norocul in capitala, parintii ii dau toate economiile, bucurandu-se, in mod paradoxal, ca scapa de o gura in plus de hranit, in saracia lucie in care traiau. Doar ca in scurt timp, defectele il tradeaza pe Young-tan, care ajuns in capitala nici nu paraseste gara din Seul si se trezeste fara pretioasele economii incredintate de parinti. Fara vreo sansa de a se mai realiza, poposeste la sectia de politie unde in loc sa fie ajutat, e sanctionat pentru insistentele sale, fiind din fire un individ tupeist, guraliv, un “lasa-ma sa te las” pe fruntea caruia scrie din start “esec”. Dupa un lant de evenimente neprevazute, se trezeste tocmai la frontirea cu Coreea de Nord, intr-un sat misterios in care toti il primesc cu bratele deschise, afland ca e un profesor. Adevaratele probleme incep insa abia acum, pentru ca inseland increderea satenilor, “profesorul” nostru are un scop precis… Din acest moment, actiunea se concentreaza pe dezvoltarea povestii romantice ce se naste intre Young-tan si o misterioasa localnica, Sun-mi (interpretata de Park Jin-hee), pe fundalul unei neintelegeri comice generale a unei situatii. Latura politica trece pe plan secund, tensiunea fiind mentinuta prin trimiterea periodica in sat a unor controale inopinate de catre autoritatea militara, care ar avea niste informatii despre o posibila infiltrare in tara a unor spioni nord-coreeni. Dar politicul e complet umbrit de comic, care pe alocuri e de-a dreptul savuros, pe alocuri suficient de inspirat sa te tina alaturi de protagonisti pana la final. Ce e interesant la personajele din “Underground Rendezvous” este ca desi toate intra in categoria personajelor pozitive, parca nu te trage sufletul sa te atasezi de niciunul, fiecare avand fie un secret, fie o trasatura de caracter care te face sa te indoiesti de el. La scurt timp insa realizezi ca nu fiecare individualitate e cea care te atrage, ci grupul in ansamblu, totalitatea localnicilor satului de granita, care practic dau viata unui personaj-colectiv, omul din popor, cu toate naivitatile, defectele si calitatile sale. Iar Young-tan, oricat de antipatic poate parea la un moment dat din cauza firii sale, se potriveste perfect in peisaj… O comedie placuta, relaxanta, plina de actori ce-ti merg la suflet, care ne vorbeste cu zambetul pe buze despre drama unei natiuni care si astazi este inca separate.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de Elenas si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Publicat: duminică 22 iulie 2018

“Golden Slumber” (2018) e genul de film in care daca investesti mult in scopul de a-l transforma intr-un blockbuster, exista riscul ca totul sa se transforme intr-un fiasco. Probabil producatorii au neglijat aceasta posibilitate, si iata ca in cele din urma surpriza (neplacuta) s-a produs. Intai de toate, nu s-a mizat pe o piesa grea de rezistenta in nici o privinta. Protagonistul filmului, Gang Dong-won, desi e un actor de top in Coreea, niciodata nu a beneficiat de un numar foarte mare de fani (sau mai degraba fane) deoarece a refuzat traiectoria starurilor ce si-au petrecut prima decada a carierei pe micul ecran. Este un actor complex, ce si-a facut un nume in productiile pentru marele ecran (cele 3 seriale in care a aparut la inceputul carierei sunt neglijabile) productii care, din nefericire, nu sunt atat de apreciate de coreeni precum productiile de televiziune ce nu presupun deplasarea incomoda intr-o sala de cinema. Han Hyo-joo, cunoscuta din numeroase seriale de televiziune, si Yoon Kye-sang nu au atras prea mult atentia pentru ca au roluri secundare, iar restul distributiei, desi cuprinde figuri cunoscute ale filmului coreean, nu are puterea de a mobiliza publicul. Apoi, vorbim despre un remake dupa o productie japoneza din 2010, ce are la baza romanul omonim al lui Kotaro Isaka (ce a mai scris de altfel si romanul ce a stat la baza lui “Grasshopper”). Desi romanul a fost adaptat de un scenarist si regizor cu nume in Coreea, Lee Hae-jun (Castaway on the Moon, My Dictator, A Hard Day, Au Revoir, UFO) in colaborare cu un alt regizor si scenarist cunoscut, Cho Ui-seok (Master, Cold Eyes, Make it Big), scenariul final nu se putea departa de liniile directoare ale romanului original, pe care cei ce au vazut filmul japonez din 2010 sigur le vor recunoaste. Cu toate ca a beneficiat de o buna promovare in media, iar imediat dupa premiera coreeana a fost vandut si in tari precum SUA, Australia, Hong Kong sau India, filmul in care s-au investit, confom producatorilor, 12,7 milioane dolari nu a reusit din perioada de rulare in cinematografe sa isi scoata investitia. A debutat promitator, situandu-se pe a treia pozitie in primul weekend de la premiera, in primele 5 zile castigand nu mai putin de 7 milioane de dolari. Asteptarile producatorilor au fost insa inselate in perioada imediat urmatoare, in a doua saptamana productia obtinand cu 75% mai putine incasari decat in prima saptamana, incheind luna de rulare in cinematografe cu doar 10,7 milioane dolari incasari. Distribuirea filmului pe site-urile de streaming online si in retelele specializate a mai adus ceva venituri, insa investitia initiala nu a adus profit producatorilor. Un lucru este cert: daca acum 10 ani, intr-o astfel de productie nu se investeau mai mult de 5 milioane de dolari, in acest fel limitandu-se pierderile in caz de esec sau, din contra, obtinandu-se un profit important in caz de succes, in prezent, din dorinta de a realiza productii care sa se ridice la nivelul celor de peste Ocean (spectaculoase, de “popcorn” cum ar spune americanii), se investeste tot mai mult, crescand si riscurile. Ei bine, din cauza unor astfel de investitii riscante, multi producatori ezita sa se mai aventureze, iar rezultatul se vede cel mai bine in acest an, cand numarul total al productiilor de top coreene a scazut considerabil in raport cu ultimii ani de explozie a numarului lor. Si ce e mai grav e ca a scazut si calitatea scenariilor lor, ce au ajuns doar un subsidiar al show-ului in fata vedetismului si efectelor speciale.

“Golden Slumber” e un thriller de actiune care la prima vedere pare atragator pentru iubitorii genului. Cu toate modificarile aduse si adaptarea la realitatea societatii coreene, scenariul inspirat dupa un roman japonez omonim este un amalgam plin de fantezie ce marseaza pe ideea unei conspiratii e proportii care il transforma pe protagonistul povestii, un simplu curier, din erou in inamicul public numarul 1. Desigur, povestea nu este noua, a fost exploatata la maxim in mai bine de un secol de cinema la Hollywood si in Europa, si poate tocmai acest aspect iti poate da senzatia ca de fapt urmaresti o insiruire de clisee ce nu scot nimic nou la suprafata si nu duc altundeva decat acolo unde te astepti cel mai mult. Productia are toate ingredientele necesare unui succes de box-office – actiune cat cuprinde, tensiune, mister, interpretare buna – insa iti da senzatia de deja-vu, senzatia ca regizorul a vrut sa faca o mancare reusita dintr-o multime de ingrediente ideale, pierzand simtul echilibrului lor. Scenariul in sine este cladit pe multa imaginatie, pe lucruri impinse pana la extrem (teoria conspiratiei din acest film i-ar face invidiosi pana si pe adversarii inflacarati ai imaginarului stat paralel de pe meleagurile mioritice), ce nasc o oarecare confuzie (ce om sanatos la cap ar putea crede in paranoia unui stat pus in slujba unor indivizi care sa-l controleze ?). Poate tocmai nerealismul scenariului a fost punctul sensibil al filmului, ce a marcat esecul lui la box-office. Insa dincolo de acest aspect, povestea transmite subtil cateva mesaje de actualitate nu doar in Coreea, unde setea de dreptate sociala e una din temele preferate ale realizatorilor de filme. Cum in voga in acest moment e lupta impotriva stirilor false raspandite in media si prin retelele de socializare, filmul critica indirect cinismul media, care pe cat de usor imbratiseaza senzationalul de dragul ratingului pe atat de greu e dispusa sa mai caute adevarul in stirile difuzate. Media zilelor noastre – cu precadere cea din Extremul Orient, unde acele mari panouri publicitare amplasate pe cladiri transmit stiri de interes general astfel incat nu trebuie sa ai nici un dispozitiv smart la tine pentru a fi informat in fiecare clipa de ultimele evenimente – poate foarte usor manipula, consecintele putand fi devastatoare. Regizorul opune, acestei veritabile arme nevazute si incontrolabile, prietenia, solidaritatea umana, simplitatea omului de rand care nu se lasa manipulat de intoxicari media. E interesant echilibrul de forte inchipuit de scenaristi, destul de asemanator cu cel din societatile zilelor noastre: pe de o parte avem media, o papusa manevrata din umbra de forte oculte, ce nu este prea interesata in explorarea adevarului si in verificarea veridicitatii materialelor difuzate. Pretutindeni pe mapamond exista o presa aservita puterii, ce “joaca” dupa cum indica “dirijorul”, deci ideea, oricat de fantezista poate parea, are corespondente in realitate. Pe de alta parte, avem omul obisnuit, poate prea ocupat sa-si castige traiul zilnic pentru a avea timp sa se uite de dimineata pana seara la intoxicarile media. Acesta percepe altfel lucrurile si prefera sa fie stapan pe propriile sale judecati. Ghiciti cine castiga la final ? Una peste alta, un film bun, cu o poveste pe care am mai vazut-o, din pacate, in care imaginatia scenaristilor e stimulata de sensibilitatile profunde ale societatii contemporane si de nevoie de dreptate sociala.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Publicat: sâmbătă 14 iulie 2018

“Mr. Sunshine” e serialul ce-l readuce pe superstarul Lee Byung-hun pe micul ecran intr-o k-drama dupa o pauza de 9 ani. Iar daca acum 9 ani, aparitia in serialul “Iris” spargea orice record privind onorariul unui actor intr-o k-drama, de aceasta data actorul va castiga fabuloasa suma de peste 3 milioane de dolari pentru acest rol ! Acum cateva zile s-a dezvaluit faptul ca actorul va fi platit cu aproape 135.000 $ pe episod (desigur, producatorii au refuzat sa confirme sau sa infirme informatia), suma ce reprezinta aproximativ 8,5% din bugetul total al serialului, ce insumeaza 38,6 milioane dolari. Acest buget de productie, ce va fi asigurat in totalitate de compania coreeana de productie Hwa&Dam Pictures, e cel mai mare din istoria serialelor de televiziune coreene, in special ca vorbim de 24 de episoade. Filmarile au fost realizate in totalitate in Coreea de Sud, producatorii ridicand un platou de filmare de 20.000 de metri patrati in care e recreata atmosfera inceputului de secol XX din Joseon. Interesant e ca initial, serialul ar fi urmat sa fie difuzat de canalul SBS, insa constrangerile financiare si ce tin de reclame au scos din cursa SBS, si astfel k-drama a ajuns la tvN, un post privat mai modest si cu o acoperire mult mai mica in Coreea. Rolul principal feminine va reveni actritei Kim Tae-ri, aflata in fata debutului pe micul ecran. Actrita a debutat fara inhibitii in rolul din controversatul “The Handmaiden” al lui Park Chan-wook, acum 2 ani, rol ce i-a adus primul premiu al carierei pentru Cea mai buna debutanta, la Blue Dragon Film Awards. Yoo Yoon-seok din “Love, Lies”, Kim Min-jung din “Queen of the Night” si Byun Yo-han (ce a devenit celebru dupa prestatia din Six Flying Dragons) completeaza lista vedetelor acestui serial, care e regizat de Lee Eung-bok, regizorul unor seriale de succes precum “Descendants of the Sun”, “Goblin” sau “Secret Love”. Scenariul este scris de celebra Kim Eun-sook (trilogia Lovers, The City Hall, Secret Garden, The Heirs, Gentleman’s Dignity), “Mr. Sunshine” consemnand a treia colaborare intre regizor si scenarista, dupa “Descendants of the Sun” si “Goblin”.

Serialul s-a inspirat din evenimente istorice petrecute in contextul expeditiei americane in Joseon din anul 1871, a primei actiuni militare americane in regiune si a incidentelor de pe insula Ganghwa (situata pe coasta vestica a Coreei de Sud de astazi) din 1866, cand nava americana “General Sherman” e distrusa de coreeni, atragand interventia americana din 1871, in urma careia 350 de coreeni isi pierd viata. Pentru Joseon, acest moment al istoriei s-a dovedit crucial, deoarece regentul acelor timpuri, Daewon-gun (nimeni altul decat tatal viitorului rege Gojong), si-a intarit politica de izolare, pana in momentul in care Joseonul a ajuns sa semneze un tratat comercial cu Japonia. Acest lucru se petrecea in 1876, cand mai multe nave japoneze s-au apropiat de insula Ganghwa, amenintand ca vor incendia Seulul. La scurt timp au urmat acordurile Joseonului cu Statele Unite si tari europene, insa Japonia deja pusese ochii pe Joseon…

“Mr. Sunshine” spune povestea romantica din vreme de razboi dintre Eugene Choi (Lee Byung-hun), un marinar coreean nascut in America, si Ko Ae-shin (Kim Tae-ri), fiica unei familii ce lupta impotriva invadarii Joseonului de catre japonezi. Eugene Choi e fiul unui servitor ce se imbarca pe o nava americana dupa ce parintii lui sunt ucisi de stapanul lor nobil. Ani mai tarziu, acesta se intoarce in Joseon ca un capitan din Marina americana, iar sentimentele sale fata de Joseon sunt din cele mai confuze, neputand uita moartea parintilor sai. Pe de alta parte, Ko e fiica unei familii nobile, de care Choi se indragosteste, dar idila lor va avea multe suisuri si coborasuri atat datorita diferentelor date de originea lor sociala cat si sentimentului national, care prinde contur si in Joseon pe fondul pozitiei tot mai amenintatoare a Japoniei. Choi descopera un complot ce are ca tinta colonizarea Joseonului, in timp ce Ko devine o asasina pentru patrie, tintindu-i pe cei ce au pactizat cu Japonia si si-au tradat tara. Iubirea celor doi poate supravietui in aceste vremuri tulburi ?

Serialul se anunta un succes, si mai mult ca sigur povestea nu va dezamagi iubitorii de romantism si dramatism de epoca. In plus, aceasta perioada a istoriei Coreei a fost prea putin abordata in productii de televiziune sau pentru marele ecran, astfel ca “Mr Sunshine” va constitui o buna ocazie de a cunoaste un episod tulbure din istoria acestei tari, cu consecintele sale inerente cunoscute de toti pe termen lung. Vizionare placuta !

Publicat: vineri 13 iulie 2018

Dante Lam e, deja, de peste 20 de ani in industria de film chineza (initial a activat in tara sa de origine, Hong Kong, ulterior in China, dupa revenirea Hong Kong-ului la China), insa a avut nevoie de un deceniu pentru a deveni un nume cunoscut. In 2008 a dat lovitura cu multi-premiatul “Beast Stalker”, ce i-a adus premiul cel mai important din industria de film din Hong Kong, cel pentru regie la Hong Kong Film Awards. A continuat cu aceeasi reteta de succes a filmelor de actiune, remarcandu-se prin stilul sau aparte de a tese firul epic al filmelor sale, rezultatul fiind alte succese de box-office: The Sniper (2008), Fire of Conscience (2010), The Stool Pigeon (2010) sau That Demon Within (2014). In 2015 a regizat prima drama inspirata din lumea sportiva din cariera, iar anul 2016 a adus o schimbare majora pentru cariera sa. A castigat 173 de milioane de dolari cu filmul sau de actiune commando “Operation Mekong” si a deschis drumul spre un nou gen de filme in China, productiile de actiune militara (Wolf Warrior 1 si mai ales 2 au rescris istoria box-office-ului chinezesc, Wolf Warrior 2 ramanand si in prezent filmul cu cele mai mari incasari din istoria box-office-ului chinezesc, cu 848 milioane dolari !) Cum producatorii chinezi sunt foarte ambitiosi si cum nu degeaba se preconizeaza ca in scurt timp industria cinematografica chineza o va depasi ca venituri pe cea americana, Dante Lam s-a bucurat de increderea acestora si, la 53 de ani, a primit pe mana un buget de nu mai putin de 70 de milioane de dolari pentru a realiza “Operation Red Sea”. Productia, lansata chiar pe 16 februarie, de inceputul Anul Nou Chinezesc, a strans incasari uriase, de nu mai putin de 579 milioane de dolari, devenind al doilea cel mai de succes film din China din toate timpurile, dupa “Wolf Warrior 2”. Aceasta performanta s-a realizat fara vreun actor cu nume in distributie (doar Simon Yam are o aparitie de 2 minute), ceea ce ne demonstreaza ca perioada in care starul tragea filmul dupa el si aducea venituri substantiale producatorilor a cam apus, filmul chinezesc schimband reteta aducatoare de profit. “Operation Red Sea” este inspirat din fapte reale, mai exact din operatiunea contra cronometru de evacuare a aproape 600 de cetateni chinezi si 225 de cetateni straini ce se aflau in Yemen in momentul izbucnirii sangerosului razboi civil din 2015, evacuare realizata cu succes prin portul Aden. Filmarile au fost realizate in cea mai mare parte in desertul marocan, “Operation Red Sea” fiind primul film chinezesc modern despre Marina chineza.

Daca ati vazut “Operation Mekong” sau “Wolf Warrior 2”, stiti cam la ce trebuie sa va asteptati de la “Operation Red Sea”: actiune, adrenalina si suspans nonstop. Desi in Hong Kong filmul a fost catalogat CAT III (adica publicului sub 18 ani i-a fost interzis accesul in salile de cinema) datorita prezentarii necenzurate a ororilor razboiului, in China continentala productia nu a avut aceasta restrictie, iar duritatea pe alocuri a imaginilor nu a stricat buna dispozitie de Anul Nou Chinezesc, filmul obtinand critici entuziasmante din partea audientei, depasind in doar 10 zile incasarile altei productii concurente lansate in acelasi interval, Monster Hunt 2. Fiind un film chinezesc despre un teatru de razboi, nu aveau cum sa lipseasca notele de patriotism, inserate la inceputul si sfarsitul productiei, insa acestea nu afecteaza cu absolut nimic povestea. Dar de aici pana la a afirma, cum a facut-o angajata site-ului american variety.com, ca filmul lui Lam nu e decat unul de propaganda, e un drum foarte lung. Respectiva autoare a articolului nici macar nu a stiut sa indice corect locul unde se desfasoara actiunea filmului, o tara araba imaginara din Peninsula Arabica, Yewaire, afirmand cu zel tipic americanesc (e greu de crezut ca autoarea cu nume chinezesc are cetatenie chineza) ca soldatii chinezi isi demonstreaza eroismul in… Africa. In plus, ce este rau in a cultiva patriotismul si in a educa tinerele generatii in aceasta directie ? Americanii nu o fac in fiecare clipa prin filmele lor de razboi ? In cate si mai cate filme in care asiaticii sunt spaima americanilor, acestia nu apar zugraviti ca niste supereroi intruchipati de un Schwarzenegger sau Stallone, care cu arme de ultima generatie pe care numai ei le poseda fac justitie intregii lumi de unii singuri prin vreo jungla uitata de civilizatie sau prin vreun desert ? Cate filme despre Vietnam nu au subliniat superioritatea tehnologica si militara a armatei americane, in plina perioada de Razboi Rece ? Pana si in filmele recente despre razboiul din Irak sau Somalia, ii vedem pe americani triumfand glorios datorita dotarii extraordinare a unei armate ce are cel mai mare buget din lume raportat la populatie (3,1% din PIB in 2018). Nu e firesc sa-ti subliniezi superioritatea militara ? Inseamna asta propaganda ? Ar fi fost daca faceai un film in care de la inceput pana la sfarsit subliniai doar cat de extraordinara e armata respectiva. Filmul lui Dante Lam nu exagereaza sub acest aspect, subliniind doar cat de mult a progresat armata chineza, al carei buget de 1,9% din PIB ii permite sa concureze ca dotare cu cea a armatei americane. Nu intamplator pe parcursul bataliilor ce le veti vedea in film, veti ramane surprinsi sa sesizati niste arme pe care americanii se feresc sa le expuna prin filme, dar pe care cu siguranta le poseda insa sunt tinute “la secret”. Dar mai presus de toate, filmul incearca sa sublinieze riscurile la care se expun soldatii de elita din asa-numita Jiaolong, echipa speciala de asalt a Marinei chineze, care are de infruntat tot felul de situatii delicate. Inceputul filmului, de exemplu, prezinta o situatie in care Jiaolong se confrunta cu piratii somalezi in Golful Aden, iar sursa ce l-a inspirat pe Dante Lam au fost evenimente similare reale petrecute in 2010. Autoritatile chineze au facut chiar publice imagini de la aceste operatiuni, dupa cum se poate vedea in clipul de mai jos. Realitatea nu e atat de spectaculoasa ca filmul, nu-i asa ?

Cat priveste filmul in sine, scenariul e unul foarte ofertant. Actiunea e continua, nu exista pic de ragaz in cele 2 ore si 20 de minute ale productiei, iar tensiunea e la cote maxime, ceea ce face filmul foarte captivant. Nu lipsesc cliseele specifice acestui gen de filme, dar fara ele nu se poate. In astfel de filme, interpretarea actorilor e un lucru secundar, forta grupului e cea care conteaza, fiind subliniat personajul colectiv, Jiaolong in ansamblul sau. Efectele speciale si unghiurile din care se filmeaza scenele maresc considerabil spectaculozitatea filmului, unul din cele mai antrenante facute in ultimii ani in China. Mai trebuie spus ca republica Yewaire din film este una imaginara, ce face evident aluzie la Yemen si la razboiul civil din 2015 izbucnit aici, ce a stat la baza scenariului filmului. Iar teroristii cu care au de luptat trupele speciale Jiaolong fac trimitere clara la membrii ISIS, modul lor de operare (inclusiv executiile) amintind de temuta organizatie terorista. Amatorii genului nu trebuie sa rateze acest film excelent, tradus in premiera in Romania si in exclusivitate pentru asiacinefil.com de gligac2002 (Asia Team).

Publicat: marți 10 iulie 2018

Lee Hae-young, regizorul lui “The Silenced” (2015) si scenaristul unor filme precum “Au revoir, UFO” sau “26 Years”, revine in acest an in prim plan cu “Believer”, un remake dupa productia chineza a lui Johnnie To din 2012, “Drug War”. La o prima vedere am zice: “inca un remake a carui poveste o stim deja”. Dar lucrurile nu stau chiar asa. Filmul lui To din 2012 a fost unul bun, dar destul de ambiguu ca realizare, cu multa violenta si un subiect – lumea drogurilor – pe care autoritatile chineze multa vreme s-au ferit sa-l abordeze, rezultatul fiind un film destul de atipic plasat undeva in China continentala. “Believer”, insa, este o exceptie de la regula ce spune ca remake-urile in general nu reusesc sa se ridice la nivelul productiilor pe care le recreeaza. In primul rand, scenariul este scris de regizorul Lee Hae-young in colaborare cu scenarista Jung Seo-kyung (o femeie scenarist care sa abordeze un subiect atat de… dur ? Ei bine se poate !) Jung Seo-kyung a mai scris scenariul unor productii violente, in care protagoniste sunt niste femei marginalizate, precum cel al filmului “A Special Lady” dar si a trei filme speciale ale lui Park Chan-wook, “Sympathy for Lady Vengeance”, “I’m a Cyborg but that’s ok” si “Thirst”. “The Truth Beneath” nu a fost nici el un film prea luminos, avand un subiect intunecat, atipic pentru o femeie scenarist, iar scenariul celui mai nou film al lui Park Chan-wook, “The Handmaiden”, scris tot de Jung Seo-kyung, ne arata ca avem de-a face cu o femeie scenarist indrazneata. Scenariul rezultat din colaborarea scenaristei si regizorului lui “Believer” a fost unul care a preluat ideea de baza din “Drug War”, dar care se departeaza de aceasta productie prin originalitatea povestii si prin modul diferit de abordare (in “Believer”, accentul e pus pe o infruntare personala dintre un traficant de droguri si un politist, in timp ce in productia chineza totul oscileaza in jurul capacitatii politiei chineze de a face fata razboiului impotriva traficantilor de narcotice). In al doilea rand, filmul chinezesc a obtinut incasari de 24,6 milioane dolari la box-ofice, pe cand “Believer” a depasit 38,8 de milioane de dolari doar in Coreea de Sud. “Believer” a fost timp de 2 saptamani lider al box-office-ului coreean, fiind considerat si de critici cea mai buna productie coreena a acestui an, cel putin pana la jumatatea lui. Lucrul nu este intamplator, cand ne uitam la distributie. Cho Jin-woong are din nou o prestatie de exceptie, dupa cea din recentul “Bluebeard”, in timp ce Ryoo Joon-yeol, ce s-a remarcat in “The King” anul trecut alaturi de alte doua vedete (Jo In-sung si Jung Woo-sung) a facut un mare pas in cariera prin interpretarea din acest film (cu toate ca pe alocuri e destul de rigid). In roluri secundare revedem actori de top, ce oricand puteau interpreta roluri principale, e vorba de Cha Seung-won, Kim Sung-ryoung si regretatul Kim Joo-hyuk, aflat la ultimul rol din cariera inaintea tragicului sau sfarsit. De altfel, intreaga echipa de productie a dedicat acest film memoriei lui Kim Joo-hyuk, mentionand acest lucru in creditele de final. Patru luni au durat filmarile, incheiate la putin timp dupa disparitia lui Kim Joo-hyuk.

Apelativul de “filmul anului” in Coreea nu ar fi unul exagerat, daca ne gandim la oferta slaba de filme coreene din acest an si la ceea ce “Believer” ne ofera in ansamblul sau. Filmul este unul plin de tensiune, extrem de bine realizat, cu rasturnari de situatii si actiune cand te astepti mai putin, cu o poveste excelenta si cu o prestatie senzationala a intregii distributii. Ce poti sa-ti doresti mai mult de la un asemenea film ? Nu va asteptati, desigur, la ceva “bland” cand vine vorba de o incursiune in lumea drogurilor, violenta de limbaj fiind unul din aspectele care pot deranja spectatorul obisnuit cu limbajul decent al productiilor coreene “clasice”. In rolurile negative sunt distribuiti atat de multi actori de top incat nu ai cum sa nu le savurezi partitura si sa inchizi ochii la limbajul uneori indecent al acestora. Kim Joo-hyuk, in ultimul rol al carierei, ne face sa regretam si mai mult tragica sa disparitie si faptul ca a spus parca prea putine in rolurile pe care le-a avut de-a lungul carierei sale. Cha Seung-won interpreteaza un personaj foarte interesant, ce intra misterios in scena in a doua jumatate a filmului si despre care nimeni nu stia nimic, rasturnand toate calculele si presupunerile. Cho Jin-woong se afla din nou in fata unui rol mare, ce-i pune in valoare uriasul talent care iata, in cele din urma a explodat pe marele ecran, in productii cu succes international. Nu interpreteaza un personaj care sa-ti mearga la inima din prima, dar fara sa vrei, data fiind lumea pe care filmul o prezinta, te atasezi de el, de principiile care il calauzesc si il urmaresti pas cu pas in vanatoarea himerica pe care a pornit-o. Cu asemenea actori nu ne ramane decat sa ne bucuram de un veritabil regal cinematografic, pe langa interpretarea lor, imaginile, muzica si decorurile fiind tot atatea atu-uri ce asteapta sa fie descoperite de spectator odata cu captivanta poveste. Un film extrem de reusit, ce depaseste calitativ si ca succes productia originala chineza din 2012, ce nu trebuie ratat de amatorii genului !

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Publicat: duminică 8 iulie 2018

“Grasshopper” (2015), filmul regizat de japonezul Tomoyuki Takimoto, e un thriller axat pe ideea de razbunare ce are la baza un roman omonim scris de cunoscutul Kotaro Isaka si publicat in 2004. Mai multe din romanele sale au fost deja ecranizate, poate cel mai celebru fiind “Golden Slumber”, ecranizat atat de japonezi in 2010, cat si de coreeni in acest an. Filmul spune povestea a trei personaje provenind din lumi diferite: un fost profesor de stiinte naturale si doi asasini profesionisti, iar titlul – “Lacusta” – face aluzie la celebra insecta atat de daunatoare agriculturii, a carei lacomie arhicunoscuta (o lacusta consuma intr-o zi cat propria greutate !) are ceva in comun cu destinul celor 3 personaje. Filmul are parte de o distributie de zile mari, cei trei protagonisti fiind interpretati excelent de trei actori de top: Toma Ikuta (un exponent al noii generatii de actori japonezi ce au ajuns la maturitate, pe care l-am putut vedea si in povestea romantica din “Miracle: Devil Claus’ Love and Magic” sau in mai putin reusitul “Tale of Genji: A Thousand Year Enigma”), Tadanobu Asano (din nou un interlop periculos ca in recentul “Shinjuku Swan 2”) si Ryosuke Yamada (din “Fullmetal Alchemist”, aflat la debutul pe marele ecran, un cunoscut membru al popularei formatii j-pop Hey ! Say ! JUMP). “Grasshopper” a obtinut 6,1 milioane de dolari la box-office, fiind considerat unul din cele mai bune thrillere japoneze ale anului 2015.

Povestea filmului este interesanta, la fel si modul in care regizorul a suprapus cele trei fire narative separate, reusind sa tina atentia spectatorului mereu in priza. Cele trei povesti nu se suprapun nici un moment pe parcurs, ele inainteaza in paralel, iar cei trei protagonisti ajung fata in fata mai mult sau mai putin ocazional abia spre final. Acest lucru face ca anumite situatii sa devina daca nu ironice, cel putin sa emane o nota de hilaritate, cand vezi anumite coincidente si modul in care fara sa se cunoasca, cei trei protagonisti ajung sa-si influenteze propriile povesti. Suzuki e interpretat de Toma Ikuta, un actor cu un mare potential, despre care unii au zis ca a fost o dezamagire in acest rol. Gresit ! Actorul a interpretat fara greseala rolul unui profesor de gimnaziu ce e nevoit sa lucreze ca agent de vanzari dupa ce viitoarea lui sotie moare tragic intr-un accident de masina provocat intr-o intersectie, de Halloween. Personajul lui Ikuta e unul introvertit, stangaci prin excelenta, una din aceste stangacii fiind de altfel si cea care a impins-o pe viitoarea lui sotie in tragicul eveniment caruia i-a cazut prada. Suzuki e asemeni unei lacuste aparent inofensive, de care toti isi bat joc si il folosesc, dar care inghite toate loviturile destinului si toate umilintele, urmandu-si in fiecare moment cu o strictete aproape mecanica planul ascuns: razbunarea. Singura lui arma de aparare e fuga, atunci cand toata lumea e pe urmele lui, insa in ciuda tuturor acestor slabiciuni si, sa le zicem “incompatibilitati” ale lui cu lumea reala, are un suflet mare, de o bunatate cum rar poti intalni. Toma Ikuta e un actor foarte talentat, insa de aceasta data rolul a fost de asemenea natura incat oricat am fi vrut ca personajul lui sa rabufneasca la un moment dat si sa puna piciorul in prag, firea lui il impiedica sa iasa din acest tipar. Tadanobu Asano, in schimb, il interpreteaza pe Kujira, un asasin singuratic, ce lucreaza pe cont propriu la comanda, crima lui favorita fiind impingerea victimei ce trebuie lichidata… spre sinucidere. Asistand la ultimele clipe din viata victimelor sale, are ocazia sa schimbe cateva vorbe cu acestea, motiv pentru care, fara voia lui, ajunge sa fie afectat emotional de toate aceste crime. E urmarit de fantomele celor obligati sa se sinucida, iar parerea sa extrem de subiectiva cum ca el ar fi fara de pacat si ca cei ce sfarsesc in fata lui se elibereaza de toate pacatele acumulate de-a lungul vietii, pacate care i-au adus spre acel deznodamant, incepe sa fie serios zdruncinata cand observa ca numarul fantomelor ce ii dau tarcoale creste cu fiecare crima “prin sinucidere” pe care o comite. In sfarsit, Ryosuke Yamada il interpreteaza pe Semi, un asasin profesionist agil ce mereu imbraca o pelerina pe ploaie in momentul in care are de dus la bun sfarsit o misiune. Arma lui preferata e cutitul, pe care il manuieste cu o abilitate iesita din comun, insa ca si Kujira, aude niste sunete in ureche – defect “profesional” – ori de cate ori are de ucis pe cineva, fapta in sine fiind cea care il linisteste. Semi aminteste flagrant de un alt personaj similar, de aceasta data dintr-o productie coreeana de top, Killa, interpretat de Shin Ha-kyun in “No Mercy for the Rude”. Cum drumurile celor trei vor ajunge, intr-un final, sa se intersecteze pentru scurt moment, suficient cat sa se produca “scurtcircuitul” ramane sa descoperiti urmarind acest film palpitant, plin de neprevazut si tensiune.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Publicat: marți 3 iulie 2018

“O casa curata poate oferi un explicabil simt al confortului”. Viitorul serial ce va fi difuzat de KBS2, “Your House Helper” (“Ajutorul tau din gospodarie”) spera sa ofere confort garantat telespectatorilor. Serialul de zilele de miercuri si joi se va axa pe o “menajera” profesionista barbat, ale carui indatoriri tipice sunt sa asculte grijile clientilor si sa-i consoleze. “Lumea ar putea crede ca nu e multa distractie in a face curat. Dar a curata sau a privi pe cineva facand curat poate fi distractiv. E grozav sa stai sa privesti cum o casa intoarsa pe dos e curatata, sis a vezi chipul proprietarului radiind de bucurie”, a spus regizorul serialului, Jeon Woo-sung, intr-o conferinta de presa tinuta ieri in Seul.

Reflectand un trend major din entertainmentul zilelor noastre, serialul e o adaptare dupa o “web-manhwa” populara omonima. Rivalul serialului, “What’s Wrong With Secretary Kim” difuzat de tvN, e inspirat dintr-o sursa similara provenita din mediul online. “Benzile desenate sar usor peste realitate. Insa discrepanta poate fi prea mare intr-o productie ecranizata. Daca urmam exact acelasi traseu ca al unor benzi desenate, telespectatorii vor avea mari dificultati in a urmari povestea. Am pus accentul pe amanuntele rolului “menajerei” si pe felul in care clientii reactioneaza in raport cu acesta”, a spus Jeon.

Actorul Ha Seok-jin (pe care ni-l amintim din serialul “Shark” sau din recentul “A Poem, A Day”), ce interpreteaza rolul “menajerei”, se straduieste la randu-i sa dea viata benzilor desenate. “E coplesitor faptul ca benzile desenate originale au fost atat de populare. Regizorul si eu am discutat despre cum sa facem personajul din benzile desenate mai realist. Filmam mai multe versiuni ale personajului”, a spus acesta. Ha, ce a devenit o vedeta a k-dramelor odata cu rolul principal din “Drinking Solo”, a marturisit ca multumita acestui rol, e pe cale sa devina mai ordonat. “Din moment ce personajul meu e un expert in curatenie si organizare, credeam ca viata mea ar trebui sa fie oarecum organizata. Incerc sa fiu curat, impecabil de curat. Exista experti in curatenie ce viziteaza platoul de filmare. Invat o multime de lucruri”, a spus acesta.

Bona din formatia k-pop WJSN joaca rolul principal feminin, interpretand o femeie trecuta de 20 de ani. Pentru ea, e al doilea rol principal dintr-o k-drama, anteriorul fiind in mini-seria de 8 episoade “Lingerie Girls’ Generation”. “La inceput am fost coplesita sa joc rolul principal. Dar sa-mi fac griji nu face nici o diferenta”, a spus aceasta, amintind si de faptul ca ale ei colege de trupa o incurajeaza in fiecare zi cand se intoarce de pe platourile de filmare.

Serialul spune povestea lui Kim Ji-won (Ha Seok-jin), ce provine dintr-o familie cu pretentii, un tata legiuitor si o mama doctor. Isi pierde slujba ce o are la o mare companie si nu mai vorbeste cu parintii sai, moment in care din impas iese cunoscand o femeie pentru care ajunge sa faca menajul. In timp ce-si practica slujba, asculta pasurile clientilor femeii si incearca sa le ofere sfaturi, ocazie cu care ies la suprafata calitatile sale. Serialul, ce are 16 episoade, va fi difuzat de KBS2 incepand de maine seara.

Publicat: duminică 1 iulie 2018

Prolificul si teribilul Takashi Miike nu se dezminte nici dupa cel de-al 86-lea film al carierei, “JoJo’s Bizarre Adventure: Diamond is Unbreakable”, dovedindu-ne ca orice subiect, fie el unul ce prinde viata dintr-o manga imaginara sau din realitatea vietii de yakuza, poate capta atentia publicului japonez. Nici nu trebuie sa ne mire, atata timp cat japonezul de rand are o adevarata cultura a benzilor desenate, si pentru imaginatia acestora o ecranizare dupa niste povesti desenate indragite mai mult sau mai putin nu poate fi decat o provocare a simturilor. In ultimii ani, Miike a ramas activ in industria de film, realizand ce-i drept mai putine filme, insa cele regizate au presupus o munca de post-productie mult mai elaborata, avand bugete pe masura. Fanteziile si productiile cu accente SF au luat (pentru putin timp ?) locul productiilor sangeroase in care protagonisti sunt gangsterii, criminalii in serie violenti sau marginalizatii, regizorul profitand de posibilitatea de a regiza cateva productii cofinantate de americani (Warner Bros), precum “Terra Formars” sau “Blade of the Immortal”. Insa investitii costisitoare in astfel de adaptari dupa benzi desenate cunoscute, nu prind prea bine la publicul japonez, castigurile obtinute la box-office fiind foarte mici in raport cu potentialul industriei japoneze de film. Japonezul prefera sa umple salile de cinema la un anime dupa o manga, decat la un live action, un lucru din nou ciudat. “JoJo’s Bizarre Adventure: Diamond is Unbreakable” se inscrie in tiparul amintit: a fost produs de 20 de companii de productie, – 19 japoneze, una americana (Warner Bros) –, insa abia a reusit sa stranga 2 milioane de dolari incasari la box-office, fiind un esec financiar de rasunet pentru echipa de producatori. Filmul acopera primele 17 capitole din manga scrisa de Hirohiko Araki intre 1992-1995, iar introducerea in titlul filmului a specificatiei “Capitolul 1” a indicat de la inceput intentia producatorilor de a realiza si un sequel, lucru care momentan pare cam indepartat, daca e sa ne luam dupa castigurile de la box-office. Distributia il are in rolul principal pe mai putin cunoscutul Kento Yamazaki (un actor tanar ce a debutat in 2010 in seriale de televiziune si a prins cateva roluri in productii romantice de pe marele ecran destinate publicului tanar), ce interpreteaza personajul JoJo. In mod paradoxal, Ryunosuke Kamiki, ce interpreteaza rolul unui coleg de scoala de-al lui JoJo, e mult mai cunoscut in industria de televiziune japoneza decat protagonistul, desi e cam de aceeasi varsta ca acesta, debutand in seriale inca de la varsta de 7 ani, la inceputul anilor 2000. Yusuke Iseya, pe care l-am vazut recent in Shinjuku Swan 1 si 2, revine intr-un rol secundar, de data asta de partea celor buni, in rolul “nepotului” lui JoJo, in timp ce veteranul Jun Kunimura il interpreteaza pe bunicul politist al lui JoJo.

Linistea imaginarului orasel Morioh-cho este tulburata de o serie de crime infioratoare al caror autor este de negasit. Higashikata Ryohei (Jun Kunimura) este un sef de patrula veteran ce incearca sa dea de urma autorului acestor crime, avand un singur tel: sa readuca pacea si siguranta in orasel. Nepotul sau, Josuke (Kento Yamazaki), poreclit “JoJo”, e elev in anul 2 de liceu la liceul local Budogaoka. Josuke a fost parasit de tata inca dinainte de a se naste, fiind crescut de o mama singura si de bunicul sau, ce formeaza singura lui familie. Ce nu suporta este ca cineva sa ii critice frizura extravaganta, cel mai de pret “bun” al sau. Insa fara sa vrea se intersecteaza cu misteriosul autor al crimelor din oras, atragand atentia acestuia prin puterile paranormale pe care le detine. JoJo era, de fapt, o gazda pentru o asa-numita “Stare”, o entitate paranormala ce i-a luat trupul in stapanire, si care se manifesta in momentul in care JoJo devine furios. Asemeni lui JoJo, in orasel mai existau alte cateva personaje cu astfel de Stari, fiecare Stare avand o forma diferita de manifestare. Cu ajutorul colegului de clasa Koichi Hirose (Ryunosuke Kamiki), si a “nepotului” sau ce apare de niciunde, Jotaro (Yusuke Iseya), JoJo incearca sa protejeze orasul cu pretioasa sa abilitate de a repara obiecte distruse sau de a vindeca rani mortale.

Ca realizare, filmul nu dezamageste. Reuseste sa creeze o atmosfera specifica unui “Harry Potter”, cu elevi cu fite, cu uniforme scolare desigur negre si cu extravagante (cum e frizura lui JoJo sau a rivalului sau), iar pe acest fundal imaginatia nu poate decat sa debordeze atunci cand ai armele necesare (efectele speciale) pentru a scoate in evidenta latura fantastica pe care cititorul de manga o valorifica prin intermediul imaginatiei proprii. Elementele fanteziste sunt indraznete, insa pe alocuri prea copilaresti, dovada ca filmul se adreseaza cu precadere publicului tanar, asa cum se adreseaza si “Harry Potter”. Scenariul debuteaza interesant, insa privita in ansamblu, povestea nu e deloc consistenta, desi acopera 17 capitole din manga originala. Exista personaje in poveste prezente doar sa iasa la numar anumite scene, adica de umplutura, cum e cazul colegei Yukako, care are o influenta puternica asupra personajului Koichi, fara a se dezvolta misterul din spatele prezentei ei in poveste. In plus, un alt minus e dat de prezenta unui numar urias de personaje, multe din ele fara un rol activ in firul epic, dar al caror nume regizorul insista sa-l aminteasca complet inutil. Povestea putea fi mult mai concentrata, de dragul unui fir epic mai convingator. Din fericire ratacirea din ultimii ani a lui Miike in lumea scenariilor dupa benzi desenate se sfarseste, noul sau film, o ecranizare dupa apreciatul Keigo Higashino, “Laplace’s Witch”, obtinand aproape 11 milioane de dolari la box-office, lansandu-se cu mai bine de o luna in urma in cinematografe. Daca va plac filmele cu elevi cu puteri supranaturale, ce salveaza lumea, responsabilizandu-se, acest film va va placea. Daca insa cautati o fantezie mai ofertanta a lui Miike, in mod evident “Blade of the Immortal” e mult mai lucida, captivanta si recomandata ca poveste.

Traducerea si adaptarea au fost realizate in premiera in Romania de lasedan (Asia Team) pentru asiacinefil.

Archive: iulie 2018

Underground Rendezvous (2007) – drama unei naţiuni separate spusã cu zâmbetul pe buze

Golden Slumber (2018) – Gang Dong-won, între cetãţean model şi inamic public

Mr. Sunshine (2018) – revenirea lui Lee Byung-hun pe micul ecran

Operation Red Sea (2018) – un blockbuster cu 579 milioane dolari încasãri, inspirat din fapte reale

Believer (2018) – un regal de acţiune şi suspans în ceea ce criticii au numit “filmul anului” în Coreea !

Grasshopper (2015) – un thriller japonez captivant despre rãzbunare

“Your House Helper” – confort garantat de Ha Seok-jin

JoJo’s Bizarre Adventure: Diamond is Unbreakable (2017) – Takashi Miike ecranizeazã o celebrã manga fantezistã pentru adolescenţi