Archive: aprilie 2018

Legend of the Demon Cat (2017) – romantism şi dramatism la Curtea Imperialã a Dinastiei Tang

Publicat: luni 30 aprilie 2018

Apreciatul regizor veteran chinez Chen Kaige recreaza, in “Legend of the Demon Cat”, perioada de glorie a dinastiei Tang din prima jumatate a secolului VIII, cu ajutorul imaginatiei si a unei povesti misterioase. 2 ani au trecut de la anteriorul sau film, “Monks Comes Down the Mountain”, o productie cu 64 de milioane dolari incasari, noul sau film amintind mai degraba de o alta productie anterioara a regizorului, “The Promise” (2005). Desi “The Promise” a avut un buget urias pentru acea perioada (in jurul a 40 milioane dolari) si nu si-a recuperat intreaga investitie (doar 34 milioane dolari incasari estimative), si desi a avut parte de o multime de critici negative, filmul a fost de 2 ori nominalizat la Globurile de Aur. Chen Kaige a avut o cariera plina de urcusuri si coborasuri, cu productii de mare succes (“Farewell, My Concubine” (1993), cu care a castigat Palme D’Or, “The Emperor and the Assassin” (1999), “Together” (2002) sau “Forever Enthralled” (2008)), dar si cu esecuri rasunatoare (“The Promise”, “Sacrifice” (2010)), insa intotdeauna cand a avut la dispozitie resurse financiare, a realizat adevarate opera de arta. Nu intotdeauna scenariile filmelor sale reusesc sa impresioneze, multe din ele iesind din tiparul filmelor comerciale, inotand oarecum impotriva curentului. Insa sub aspect vizual, al scenografiei, al imaginilor, al coloanei sonore, nu ai cum sa nu ramai profund marcat. De aceasta data, Kaige a avut la dispozitie un buget de 26,8 milioane dolari pentru un film de peste 2 ore, si inca un mare atu: niste platouri de filmare ce au fost construite pe durata a nu mai putin de 5 ani, al carui cost total s-a ridicat la 200 milioane dolari ! Sa nu aveti impresia ca aceasta investitie s-a irosit odata cu finalizarea productiei, deoarece s-a anuntat recent faptul ca platourile de filmare de la “Legend of the Demon Cat” vor fi transformate intr-un parc tematic, ce va avea in timp milioane de vizitatori, aducand importante venituri. Numai filmul a adus producatorilor (companii asociate din China si Japonia) in jurul a 100 milioane dolari incasari la nivel mondial, astfel ca investitia initiala si o parte din costurile amenajarii platourilor de filmare au fost acoperite. Distributia este ai ea formata din actori provenind atat din China cat si din Japonia sau Taiwan, protagonistii povestii fiind chinezul Huang Xuan (in rolul scribului Bai), japonezul Shota Sometani (in rolul calugarului Kukai) si taiwaneza Sandrine Pinna (in rolul Domnitei Yang). Intr-un rol secundar il revedem si pe veteranul japonez Hiroshi Abe. Scenariul e o adaptare a unui roman japonez scris de Yoneyama Mineo. “Legend of the Demon Cat” a castigat 5 premii (din care 4 la a 12-a editie a Premiilor Filmului Asiatic – imagine, costume, efecte vizuale si scenografie) si a avut 5 nominalizari.

Productia nu exceleaza in privinta firului epic, dar e rapitoare cand vine vorba de imagini, costume, decoruri. Povestea este liniara, pe alocuri foarte lenta, fara a se stabili conexiuni solide intre personaje. Pe tot parcursul filmului, spatiile temporale alterneaza, cand in prezentul decadent si intunecat, momentul in care se desfasoara evenimentele propriu-zise, cand in trecutul glorios, cu 30 de ani in urma, cand dinastia Tang si-a atins apogeul si stralucirea. Regizorul nu a stiut sa faca mai atractiva aceasta alternanta, fiecare revenire in prezent fiind anosta, continua, aproape neinteresanta, continue dialoguri intre cei doi protagonisti ce incearca sa desluseasca misterul unui poem scris in trecut, dupa reteta unui cuplu de detectivi intresati mai mult de o “analiza de text” cerebrala decat de explorarea cu adevarat a laturii misterioase a povestii. De multe ori te pierzi in detalii, daca incerci sa urmaresti subiectul in modul lui firesc de a curge, singura satisfactie fiind cea data de decoruri, costume, imagini si coloana sonora, de imaginea reconstituita a unui Tang si a unui Palat Imperial opulent, in care in centrul atentiei se afla frumusetea ravasitoare a Domnitei Yang. Viata boema de la Palat contrasteaza cu prezentul decadent in care culorile vii din peisajele trecutului devin cenusii, iar ceea ce odata stralucea acum e acoperit de praf si e in ruina. Pentru necunoscatorii istoriei chineze, acest contrast poate parea de neinteles fara precizarea contextului istoric, ce e unul real, chiar daca filmul in sine e o fantezie. Domnia Imparatului Xuanzong (713-756) a marcat apogeul dinastiei Tang, cu o inflatie scazuta si cu un stil de viata pompos la Curtea Imperiala. Desi filmul nu insista pe personalitatea Imparatului, ci doar pe latura privata a vietii sale, acesta a ramas in istorie ca un carmuitor binevoitor, cu vederi progresiste, ce a incercat sa fie impaciuitor cu toate factiunile politice de la Curte. Insa in 755 izbucneste rebeliunea generalului An Lushan, ce distruge toata prosperitatea imperiului cladita de Xuanzong, ce paraseste capitala si isi pierde tronul. Acesta avea sa se stinga 8 ani mai tarziu, la 76 de ani. Domnita Yang (Yang Guifei) interpretata de frumoasa actrita Sandrine Pinna e un personaj ce a existat cu adevarat in istoria dinastiei Tang. A fost concubina preferata a Imparatului Xuanzong, a carei frumusete era renumita in tot Imperiul (istoria o consemneaza ca fiind una din cele 4 Frumuseti ale Chinei Antice), dar care a avut o soarta tragica, stingandu-se conform cronicii oficiale la doar 37 de ani, strangulata de eunucul personal al Imparatului, la porunca acestuia, in plina rebeliune militara. Portretul Domnitei Yang a fost ecranizat in productia chineza „Lady of the Dynasty”, aceasta fiind cea mai reusita portretizare a acestui personaj istoric in  cinematografia chineza. Dincolo de adevarul istoric, filmul lui Chen Kaige e o fictiune luxurianta ce porneste de la realitate, punand accentul pe misterul, fantezia si romantismul unor timpuri demult apuse, ce stimuleaza imaginatia fiecaruia. Pentru frumusetea realizarii si sensibilitatea sa artistica, “Legend of the Demon Cat” merita vizionat si apreciat fara echivoc.

[Rezumatul acestei productii este disponibil doar pentru membrii forumului asiacinefil]

Traducerea si adaptarea au fost realizate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

„Gonjiam: Haunted Asylum” rescrie istoria filmului horror coreean

Publicat: vineri 27 aprilie 2018

Filmul de groaza realizat cu buget redus, “Gonjiam: Haunted Asylum”, este pe punctul de a deveni un film cu adevarat notabil.

Filmul ce pare un documentar, are in distributie actori debutanti si descrie povestea a sapte tineri ce viziteaza un spital de psihiatrie abandonat. Productia a devenit numarul unu la box-office-ul coreean, reusind sa adune peste zece milioane de dolari in prima saptamana de rulare, devenind primul film de groaza ce reuseste sa adune cel mai repede peste un million de cinefili, in ultimii zece ani.

Gonjiam este numele unui orasel din Gwangju, provincia Gyeonggi, unde se afla Spitalul de Boli Mintale Namyang. Locul este recunoscut in realitate printre cautatorii de fantome si alti doritori de senzatii tari, fiind selectat de CNN ca una din cele sapte “cele mai de speriat locuri din lume”.

Filmul a fost desconsiderat la vremea lansarii, pentru ca a avut premiera in aceeasi zi cu filmul stiintifico-fantastic “Ready Player One”, al lui Steven Spielberg si cu un thriller coreean, “Seven Years of Night”. Dar datorita fanilor genului a atins o performanta nu usor de egalat pentru un film de groaza in care nu joaca actori cunoscuti.

Regizorul Jung Bum-shik, care a regizat in 2007 si filmul de groaza “Epitaph”, spune ca “Gonjiam: Haunted Asylum” este un gen de “horror experimental”. Pentru a creste senzatia audientei, filmul pare o filmare livestraming pe You Tube. 90% din film a fost filmat chiar de catre actori care au folosit camere pentru scene de actiune si alte tipuri speciale de camera de filmat pentru a explora misteriosul loc. Spre deosebire de alte filme de groaza, s-a eliminat muzica de fundal si efectele sonore, folosindu-se sunetele ambientale reale ale locului.

“Generatia tanara se bucura de continut pe telefoanele inteligente. Pe You Tube putem sari peste descrierile lungi sau povestile interminabile. Pentru a ne concentra pe elementele experimentale, am recreat platorul de filmare foarte aproape de spitalul abandonat si am minimalizat efectele sonore”, a declarat regizorul.

Bazandu-se pe legendele locale si povestile celor ce au vizitat spitalul abandonat, filmul urmareste povestea unei echipe ce se ocupa de un show de groaza pe internet si care planuieste sa difuzeze live imagini din interiorul spitalului. Pentru a atrage cat mai multi privitori, cei din spatele show-ului aranjeaza cateva locuri prin spital care sa-i sperie pe cei din echipa, dar cu cat se aventureaza in vechea cladire abandonata, incep sa aiba experiente la care nu se asteptau.

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil

Psychokinesis (2018) – Ryoo Seung-ryong pe urmele supereroilor de la Hollywood

Publicat: miercuri 25 aprilie 2018

Suk-hun (Ryoo Seung-ryong) lucreaza ca agent de paza la o banca, fara a avea o viata iesita din comun. E un tata de varsta mijlocie obisnuit, ce-si are propriile pacate, parasindu-si cu multi ani in urma sotia si fiica. La un moment dat, acesta realizeaza ca a dobandit o putere paranormala, abilitate care ii va schimba pentru totdeauna viata: poate muta obiectele din jurul sau cu ajutorul puterii mintii ! Si de ce sa nu profite de acest dar divin pentru a avea un trai mai usor ? Drept urmare se gandeste sa faca bani lucrand ca magician intr-un club de noapte. Aflat inca sub impactul schimbarii bruste intervenite in viata sa, Suk-hun primeste intr-o zi un telefon de la fiica ei, Roo-mi (Shim Eun-kyung), care il cauta pentru prima oara in zece ani. Acesta ii da o veste trista, anume ca mama ei a murit pe neasteptate in timp ce incerca sa se opuna cu indarjire unei companii lacome ce incearca sa redezvolte zona. Afland de situatia fiicei sale, care a preluat restaurantul de la mama ei, dar si a altor chiriasi din cartier, ce sunt presati de conglomeratul ce vrea cu orice pret sa demoleze toate constructiile din zona, Suk-hun isi pune noua abilitate dobandita in slujba apararii localnicilor.

“Psychokinesis” e prima incercare a cinematografiei coreene de a calca pe urmele filmelor cu supereroi ce prind atat de bine la Hollywood. “Haunters” din 2011, cu Gang Dong-won si Ko Soo, se apropie cat de cat de aceasta tematica, insa acesta nu a fost atat de spectaculos precum actuala realizare, desi a avut un subiect mult mai intresant. Chiar daca nu s-a bucurat de succesul scontat, in ciuda faptului ca producatorii au distribuit in rolul principal un actor multipremiat – Ryoo Seung-ryong si o actrita populara dupa aparitia in “Miss Granny”, Shim Eun-kyung, avandu-l pe Park Jung-min (Dongju: Portrait of a Poet) in rol secundar, filmul a debutat bine la box-office, fiind numarul 1 in saptamana premierei in privinta incasarilor. Ulterior s-a prabusit la box-office, semn ca povestea nu a convins publicul coreean, nereusind sa treaca de borna 1 milion de bilete vandute si de 7 milioane dolari incasari. Filmarile au inceput in urma cu un an si au durat aproape 4 luni, cu inca cateva luni bune necesare post-procesarii, etapa in care echipa de la efecte vizuale a intervenit pe materialul brut. Regia si scenariul sunt semnate de Yeon Sang-ho, autorul succesului “Train to Busan”, regizorul de 40 de ani facand parte din tanara generatie de regizori coreeni fascinati de stilul hollywoodian de abordare a unei tematici.

“Psychokinesis” e o fantezie de actiune si aventura in care Ryoo Seung-ryong nu este un supererou in sensul hollywoodian al cuvantului. Nu ia infatisari desprinse din benzile desenate, nu imbraca costume care sa-i puna in evidenta muschii sau forta fizica, si nici macar fizicul sau nu este unul “tras prin inel” ca al unui Superman sau Batman. Nu are misiunea de a salva lumea ori universul, nu este agent sub acoperire, singurul motiv pentru care imbraca elegantul costum negru fiind de a aparea pe scena clubului de noapte unde face numere de iluzionism. E un supererou atipic, ce a rupt legatura cu familia sa, dar pentru protejarea careia va face intr-un final tot ce-i sta in putinta. Dincolo de nota de fantezie si umor negru, filmul aduce si elemente ale realitatii cotidiene in poveste, ce tin de constiinta sociala, problema redezvoltarii urbane (care in Coreea a fost surprinsa in atat de multe productii de pe micul si marele ecran) sau chiar a brutalitatii politiei impotriva chiriasilor evacuati, ajungandu-se din nou la clasica tema a nedreptatii sociale. Scenariul evolueaza spre o confruntare intre chiriasii evacuati din zona ce urmeaza a fi redezvoltata si niste gangsteri angajati de conglomeratul ce doreste redezvoltarea, o confruntare in care eroul nostru va tine partea, desigur, celor napastuiti si nedreptatiti. Confruntarea din film aminteste de un incident din istoria recenta ce a ramas viu in memoria coreenilor, “dezastrul din Yongsan”: in 20 ianuarie 2008, 40 de chiriasi evacuati au ocupat acoperisul unei cladiri cu 4 etaje din Yongsan, in centrul Seulului, protestand impotriva insuficientelor compensatii primite in schimbul redezvoltarii zonei. A urmat o confruntare cu jandarmii, insa inaintea asaltului jandarmilor, un incendiu a izbucnit si 5 protestari si un politist si-au pierdut viata. Seful politiei din Seul a demisionat, procuratura a concluzionat ca incendiul a izbucnit de la cocktailurile Molotov ale protestatarilor, iar in memoria colectiva a ramas un mare semn de intrebare legat de oportunitatea interventiei rapide a jandarmilor, care au precipitat lucrurile si au dus la tragedie. Un amestec de umor si efecte speciale subliniaza toate aceste aspecte, ce fac ca filmul sa nu fie unul superficial, dandu-i o incarcatura emotionala ancorata in realitate. Una peste alta, un film reusit, daca ne gandim ca e prima tentativa a cineastilor coreeni de a calca pe urmele filmelor cu supereroi de la Hollywood. Ramane de vazut daca acest gen va fi explorat in anii urmatori si cine se va incumeta sa o mai faca, cert e ca de acum, drumul a fost deschis.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

The Moon is… the Sun’s Dream (1992) – filmul de debut al apreciatului regizor Park Chan-wook

Publicat: duminică 22 aprilie 2018

“The Moon is… the Sun’s Dream” e filmul de debut al regizorului celebrei trilogii a razbunarii din cinematografia coreeana, Park Chan-wook. Apreciat pentru fiecare din filmele realizate pana in prezent, ca vorbim de “Joint Security Area”, “I’m a Cyborg but that’s ok”, “Oldboy” si cele doua “Sympathy for…”, “Thirst” sau recentul “The Handmaiden”, Park Chan-wook a adus un suflu nou in cinematografia coreeana, contribuind decisiv la explozia lui inceputa in anii 2000. Tocmai din aceasta perspectiva, cunoscandu-i stilul si reusitele ulterioare, a viziona primul sau film scris si regizat tocmai in indepartatul an 1992, la varsta de doar 29 de ani, nu poate fi decat o delectare pentru orice cinefil adevarat. Satisfactia e cu atat mai mare cu cat ani de zile, acest film a fost o totala necunoscuta pentru filmografia celebrului regizor, in conditiile in care a avut premiera in 1992 intr-o singura sala de cinema, iar singura copie ce facea posibila vizionarea lui era pe suport vhs, fara subtitrare in orice alta limba. Abia in 2014 filmul a avut premiera in sfarsit in mediul online, in sistem IPTV, iar apoi pe dvd si bluray, insa tot fara subtitrare. Asadar, vorbim de un film rar, o bijuterie care in sfarsit poate ajunge in atentia publicului larg din intreaga lume, introducandu-ne in universal imaginat de Park Chan-wook, un tanar aspirant in regie de doar 29 de ani care, dupa cum se va vedea, a reusit dintr-o tema clasica sa realizeze o adevarata opera de arta, inca nedesavarsita. In rolurile principale – parca Park a fost un vizionar, intuind logica a ceea pe peste mai bine de un deceniu avea sa insemne industria k-dramelor pentru cinematografie – regizorul a distribuit doi cantareti cunoscuti ai vremurilor, e vorba de celebrul Lee Seung-chul si simpatica Na Hyun-hee. Lee Seung-chul debuta pe marele ecran direct din lumea muzicii, in 1992 fiind deja un star al muzicii coreene, cu 4 albume la activ. E imposibil, daca ati urmarit telenovele sau filme coreene, sau daca ascultati Radio Asiacinefil, sa nu fi dat peste vreuna din melodiile interpretate sau scrise de el, in special balade sau melodii cu accente rock, precum “Can you hear me now”, “My Love”, “That Person”, “Did You Forget”, “No One Else”. Na Hyun-hee la randu-i era cunoscuta la sfarsitul anilor ’80 si inceputul anilor ’90 pentru baladele sale, dar si pentru rolurile din serialele de televiziune in care aparuse pana atunci, nu mai putin de 15 ! Si cum se putea, altfel, filmul lui Park Chan-wook e colorat de o coloana sonora minunata interpretata de cei doi cantareti, ce realizeaza chiar un duet ce se constituie in tema muzicala a filmului.

Ha-Young (Song Seung-hwan) e un fotograf in plina ascensiune, pasionat de meseria sa, ce crede in obiectivitatea camerei foto, nu si a cameramanului. Colaboreaza cu manageri ce impresariaza viitoare vedete sau, dupa caz, vedete a caror stea a apus, si pe care incearca sa le readuca in prim plan, cum e cazul fostei starlete Su-Mi, decazuta din privilegii dupa ce cade in patima alcoolului. Are un frate vitreg, dintr-o relatie extraconjugala a tatalui sau, Mu-Hoon (Lee Sung-chul), de care se ataseaza repede in anii facultatii, cand afla de existenta lui, cei doi devenind foarte apropiati. Dar Mu-Hoon a fugit in adolescenta de acasa si s-a alaturat unei bande de gangsteri din Busan, ducand o existenta plina de faradelegi, crime si violenta. Intr-una din seri, intorcandu-se beat acasa, zareste in camera obscura a fratelui sau o poza a unei tinere, Eun-Ju (Na Hyun-hee), de care se indragosteste pe loc. Mai mult sau mai putin fortat, o intalneste pe strada si o salveaza din mana unor gangsteri, dar pe cand sa se infiripe iubirea, Eun-Ju e luata cu forta de seful lui Mu-Hoon, devenind iubita acestuia. Nerezistand sentimentelor ce le are fata de fata, Mu-Hoon o ia pe aceasta si, cu o suma mare din banii bandei, fuge departe, timp de un an de zile nefiind de gasit. Dar seful sau nu poate trece peste aceasta umilinta si il cauta in toata Coreea…

“The Moon is… the Sun’s Dream” e un amestec de film noir cu actiune si romantism in care regasim tema preferata a regizorului, pe care avea sa-si cladeasca renumele international, e vorba de tema razbunarii. Subiectul in sine poate parea in zilele noastre epuizat, avand valoare de cliseu – clasica poveste de iubire intre un gangster si o cantareata -, insa exprima un spirit al unor vremuri tulburi, marcate de coruptie si nesiguranta (nu ca astazi nu ar fi coruptie in Coreea; s-ar fi gandit cinva atunci ca peste 25 de ani, insusi presedintele Coreei va fi condamnat la zeci de ani de inchisoare ?!). In 1992, organizatiile interlope faceau legea in tara, lupta anticoruptie era una sterila, iar violentele in plina strada erau la ordinea zilei. Aceasta crunta realitate a inspirat cinematografia coreeana, in anii ’90 si pana pe la mijlocul anilor 2000 inflorind productiile ce au in centrul lor fenomentul gangsterismului. In ele, gangsterul era privit ca exponentul unui stil de viata independent, rebel si lejer, construit in jurul unui lider si a violentei, iar aceste filme au marcat multi tineri, dandu-le impresia ca viata de gangster are ceva eroic si admirativ in ea. Mu-Hoon, personajul principal din “Moon…” e un astfel de tanar; are 20 de ani si fugise de acasa de la inceputul adolescentei, tatal sau fiind principala sursa a nefericirii sale, acesta avand o relatie de scurta durata cu mama lui si apoi parasind-o. Provenind dintr-o familie dezorganizata, isi gaseste adapost in sanul unei bande de gangsteri din Busan si devine un simplu executant pentru seful sau. Jefuieste, ucide, recurge la violenta si intimidare, dar cand o cunoaste pe Eun-Ju, de care se indragosteste la prima vedere, realizeaza ca viata lui trebuie sa se schimbe, ca a fi gangster nu e tocmai un lucru cu care sa se mandreasca. Cand seful sau i-o ia cu forta pe Eun-Ju, transformand-o in iubita lui, Mu-Hoon se razvrateste si decide sa puna capat vietii traite in umbra legii… savarsind o ultima faradelege: impreuna cu Eun-Ju, ia si banii bandei sefului sau si fuge. Aparenta libertate pe care o obtine e asemanatoare libertatii unui evadat, care va trai pana la momentul inevitabil al capturarii sale cu spaima ca in orice moment va fi prins. Se bucura pentru scurt timp de iubirea cu Eun-Ju, insa fuga sa va abate consecinte cumplite nu doar pentru el ci si pentru apropiatii lui, Eun-Ju si fratele vitreg Ha-Young. Povestea pare simpla, dar mereu apare ceva ce o complica si te tine cu sufletul la gura pana la final. Se pot observa inerentele lipsuri din realizarea de debut a regizorului: o chimie insuficient exploatata intre protagonisti; crearea unui triunghi amoros ce pare artificial cata vreme firul romantic e dezvoltat doar intr-o singura directie; tendinta de a sari peste unele detalii care daca ar fi fost lamurite ar fi sporit coerenta povestii; modul in care regizorul de imagine manevreaza luminile si culoarea lasa de dorit. In schimb, se observa unele elemente care aveau sa-l faca celebru pe regizorul scenarist, precum modul noncomformist de filmare (multe cadre dinamice inspirate din filmele de actiune din Hong Kong-ul acelor vremuri, ce dictau tonul in genul actiune) sau valentele metaforice ale naratiunii la persoana intai, ce sporesc profunzimea trairilor personajelor. E ca si cum Park Chan-wook introduce poezia in viata unor gangsteri ce n-au citit in viata lor o carte, cam astfel ar putea fi caracterizat acest film pana la urma excelent, un inceput de cariera ce avea sa anunte geniul inconfundabil al lui Park Chan-wook ce a explodat cand a avut sansa de a colabora cu actori adevarati, precum Choi Min-sik, Lee Young-ae, Song Kang-ho, Lee Byung-hoon sau Ha Jung-woo.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

“A Tiger in Winter” – speranţa cã mâine va fi bine

Publicat: vineri 20 aprilie 2018

Intr-o zi de iarna, la stirile de la televizor se anunta ca un tigru a scapat de la gradina zoologica. Oamenii doresc sa afle unde se afla tigrul evadat, dar, in acelasi timp se tem sa dea cu ochii de el. In aceeasi zi, personajul principal Gyeong-yoo, interpretat de Lee Jin-wook, are parte de o suma de intamplari nefericite.

Pe vremuri, Gyeong-yoo isi dorea sa devina scriitor, dar au trecut ani de cand nu a mai scris ceva si isi castiga traiul lucrand ca sofer personal. In acea zi de iarna, prietena lui se muta si dispare fara niciun cuvant din viata lui. Apoi, afla ca prietena lui a fost concediata cu o luna in urma si ca l-a implorat pe proprietarul locuintei lor sa nu creasca costul chiriei.

Neavand unde sa mearga in mijlocul iernii, Gyeong-yoo se indreapta catre singurul sau prieten, dar nu este bine primit. Intr-o zi, lucrand ca sofer personal, da peste fosta lui prietena Yoo-jung (Ko Hyun-jung) care a devenit o scriitoare de succes. Gyeong-yoo este zdruncinat de intalnirea aceasta. Simte ca speranta renaste in el, desi, in acelasi timp, se simte foarte nesigur si, intr-o seara, se trezeste pe o strada fundatura, dar simte ca si cum ar fi o strada a sperantei. Filmul prezinta cand tigrul evadat, cand pe Gyeong-yoo, parca prezentand un mesaj. “Am vrut sa portretizez amintirile fricilor de care am fugit toata viata mea”, a spus regizorul Lee Kwang-kuk. “Este o poveste despre un om care la un moment dat isi infrunta fricile.”

Regizorul Lee Kwang-kuk a lucrat ca asistent de regie si de productie pentru filmele lui Hong Sang-soo, “Hahaha” (2010) si “Without Knowing It All” (2009). Personaje principale in stare de ebrietate de la inceputul pana la finalul filmului, mesaje ambigue si o desfasurare neprevazuta a povestii, toate acestea fac din film un tot unic si interesant.

Lee Jin-wook, ce il interpreteaza pe Gyeong-yoo, un personaj fragil si delicat ce incearca sa gaseasca speranta intr-o realitate dezamagitoare, face un rol impresionant, desi se afla in plin scandal sexual, acuzatie care s-a dovedit a fi nefondata.

Filmul a avut premiera in Coreea pe 12 aprilie, dupa ce in octombrie 2017 a avut premiera mondiala la festivalul de la Busan.

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil

The Romantic President (2002) – Choi Ji-woo într-o idilã… la nivel înalt

Publicat: duminică 15 aprilie 2018

Jeon Man-bae (I am Dad – 2011) debuta ca regizor si scenarist la sfarsitul lui 2002 cu productia “The Romantic President”, o poveste romantica cu iz hollywoodian de care multi coreeni nostalgici isi amintesc cu drag si astazi. Nu multe sunt filmele care reusesc sa ramana in memoria colectiva a unei natiuni, dar cele care o fac reusesc sa aiba in retetar un element deosebit care sa impresioneze. De aceasta data acel element special nu este scenariul – simplist si static -, ci prestatia celor doi protagonisti: Ahn Sung-ki era in 2002 un tanar veteran al filmului coreean, de doar 50 de ani, ce aparea in filme inca din copilarie (stiati ca unul din primele sale roluri a fost in “The Housemaid” din 1960 ?) si Choi Ji-woo. Aceasta din urma tocmai aparuse alaturi de Lee Byung-hoon in serialul “Beautiful Days”, iar cu cateva luni in urma a detinut rolul principal in serialul ce avea sa-i schimbe cariera, transformand-o peste noapte intr-o vedeta populara a telenovelelor, “Winter Sonata”. “The Romantic President” a fost proiectul imediat urmator lui “Winter Sonata”, astfel ca actrita venea pe un val de popularitate imens. Asadar, cei doi actori foarte iubiti (Ahn Sung-ki era deja supranumit “actorul natiunii”) au impresionat publicul coreean, si astfel un film modest ca realizare a reusit sa intre pentru totdeauna in memoria colectiva, alaturi de alte pietre rare nesflefuite ale cinematigrafiei coreene din anii ’90-2000, precum de exemplu “The 101-st Proposition”.

Choi Eun-soo (Choi Ji-woo) e o profesoara de coreeana ce se transfera la o noua scoala. Are la activ o multime de clase carora le-a predat intr-o multime de scoli, nereusind sa stea mai mult de 6 luni intr-o scoala. E numita diriginta la o clasa de fete, insa are o misiune dificila: sa armonizeze o clasa dezbinata, cu eleve orgolioase, rebele sau intimidate. Inca din prima zi de scoala, cele mai mari probleme i le creeaza rebela clasei, Young-hee (Lim Soo-jung la debut), o fata aroganta si rasfatata, pe care incearca sa o puna la punct. Surpriza apare cand afla ca Young-hee e nimeni alta decat unica fiica a… Presedintelui tarii, Han Min-wook (Ahn Sung-ki). Hotarata sa mearga pana la capat, Eun-soo il cheama pe parintele rebelei la scoala pentru a discuta situatia scolara si comportamentala a odraslei, si fara sa realizeze nici ea cum, il pune la respect si pe Presedinte. In timp, incercand sa gaseasca impreuna o cale de a o scoate pe Young-hee din starea sa apatica, el ca parinte si ea ca indrumator, cei doi constata ca se infiripa ceva intre ei…

Productia beneficiaza de o interpretare deosebita a celor doi protagonisti, Ahn Sung-ki si Choi Ji-woo. Desi chimia dintre cei doi pare putin fortata, data fiind diferenta de varsta (27 de ani Choi Ji-woo, 50 de ani Ahn Sung-ki), aceasta nu poate fi o piedica in a-ti merge la suflet cele doua personaje. Lim Soo-jung debuteaza pe marele ecran in rolul fiicei Presedintelui (daca va intrebati de unde vi se pare cunoscuta, trebuie sa va reamintiti de filme precum “…ing”, “Sad Movie”, “I’am a Cyborg, but that’s Ok”, “Finding Mr. Destiny”), un personaj antipatic, retras in lumea ei, inteleasa doar ca catelusul ei de companie, un adolescent dispus sa faca orice pentru a o vedea multumita. Lee Beom-soo are o scurta aparitie la inceputul filmului in rolul unui vagabond oarecare, insa nu are nici o influenta in evolutia povestii. Revenind la povestea in sine, aceasta e una tipica genului romantic, fara prea multe pretentii cand vine vorba de a incadra personajele intr-un context anume. Totul este schematizat. Se desprind cu greu, de exemplu, anumite trasaturi ale presedintelui, care sunt mai apoi explorate fara vreo legatura cu contextul politic, accentul punandu-se pe latura personala, a trairilor. In definitiv, de aceea “The Romantic President” e un film 100% romantic, pentru ca descrie trairile sincere, intrinseci, ale unui presedinte de tara care, pana la urma, e si el o fiinta umana. Personajul lui Ahn Sung-ki este insa un presedinte idealizat, atat de catre popor cat si de catre scenaristi. In traditia mai multor monarhi cunoscuti din istoria Joseonului, presedintele Han are obiceiul de a se deghiza fie in cersetor, fie in sofer de taxi, pentru a lua contact direct cu oamenii obisnuiti si a le asculta nevoile, pornind cu garzile de corp dupa el in calatorii nocturne pe strazile capitalei. E un presedinte bland, cu suflet mare, mereu jovial si emanand caldura, un presedinte grijuliu cu toata lumea, ce-si recunoaste defectele si incearca sa si le corecteze, intr-un cuvant un presedinte aproape perfect, care daca ar exista in realitate, cu siguranta aceasta lume ar fi un loc mult mai bun. De cealalta parte, Choi Eun-soo e o profesoara noncomformista, incapatanata cand vine vorba de principii si deschisa fata de elevi, si chiar daca nu este inca un parinte, demonstreaza ca are abilitati de fin psiholog. Choi Ji-woo da viata acestui personaj cu o naturalete rar intalnita la un actor, incat stand si privindu-i interpretarea nu ai cum sa nu te umpli de optimism si buna dispozitie. Filmul nu are o intriga sustinuta, lucrurile evolueaza de la sine, iar povestea se construieste – ca in multe din filmele coreene de la inceputul anilor 2000, in jurul unei teme muzicale celebre, de aceasta data fiind vorba de melodia romantica a lui Andy Williams, “Love is a many splendored-thing”. Un film romantic superb, care parca ne face sa inchidem ochii in mod intentionat la naivitatea scenariului si ne invita sa visam cu ochii deschisi pe ritmul unei melodii ce a adus celebritate unui film din anii ’50 de la Hollywood…

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Song Kan-ho şi Park Hae-il – pentru a treia oarã împreunã într-un film

Publicat: sâmbătă 14 aprilie 2018

Dupa doisprezece ani de la aparitia in blockbuster-ul “The Host” din 2006, actorii Song Kang-ho si Park Hae-il vor juca din nou impreuna in filmul istoric “Naratmalssami” (“National Language”), ce va fi finantat si distribuit de Megabox Plus M, filmul fiind debutul regizoral al experimentatului producator Cho Chul-hyun.

Song Kang-ho va interpreta rolul regelui Sejong, al patrulea rege al dinastiei Joseon, caruia i se atribuie crearea alfabetului coreean, Hangul. Park Hae-il va fi un calugar ce il ajuta pe rege in demersurile sale, dar ale carui contributii la crearea sistemului coreean de scris nu au fost recunoscute cum se cuvine, in scrierile istorice.

Filmarile vor incepe in a doua parte a anului, Song Kang-ho fiind ocupat cu productia filmului “Parasite”, noul film al lui Bong Joon-ho, ale carui filmari incep in aceasta luna. Intre timp, Park Hae-il filmeaza la serialul “High Society”, alaturi de Su Ae.

Song Kang-ho si Park Hae-il au mai jucat impreuna in “The Host” si in “Memories of Murder” din 2003. Alaturi de cei doi actori vor juca si Jeon Mi-sun care a jucat in 2013 in “Hide and Seek” si “The Last Ride” din 2016.

Desi este debutul regizoral al lui Cho Chul-hyun, acesta este producator de douazeci de ani, printre productiile de care s-a ocupat gasindu-se “Hi, Dharma” din 2011 si mai multe filme ale lui Lee Joon-ik. Cho Chul-hyun a scris si scenariul pentru celebrul “The Throne” din 2015, regizat de Lee Joon-ik.

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil

Bank Attack (2007) – jaful secolului comis de tãntãlãii secolului

Publicat: luni 9 aprilie 2018

Viata lui Bae Gi-ro (Lee Moon-sik) e data peste cap in momentul in care afla ca fiica lui, Yeon-hee (Kim You-jung adorabila), pe care o creste singur dupa ce mama ei s-a prapadit intr-un accident, are nevoie de o operatie urgenta pentru a supravietui. Traieste din pictarea de panouri publicitare, locuind intr-o asa-zisa casa, inchiriata deasupra unui bloc. Incearca sa obtina un imprumut de la banca, dar e refuzat din lipsa de garantii. Sansa ii surade cand un camatar caruia oricum ii e indatorat accepta sa incheie o intelegere ca in schimbul banilor de operatie acesta sa gireze restituirea sumei cu un organ. Dar banii ii sunt furati, si Gi-ro se trezeste intr-o situatie disperata, mai ales ca fiica lui isi pierde cunostinta si e salvata in ultimul moment. Asa ca recurge la o solutie extrema, hotarandu-se sa jefuiasca o banca din apropiere. Surprizele abia acum incep, caci nu e singurul cu un astfel de plan…

Regizorul si scenaristul Park Sang-joon debuta in 2007 cu “Bank Attack” (7 ani mai tarziu incerca o revenire in prim plan cu “For de Emperor”, insa productia a esuat lamentabil), o comedie dramatica la moda pe atunci despre o spargere pusa la cale de un amator, care insa nimereste din lac in put si nu face decat sa-si complice si mai mult situatia personala. In rolurile principale au fost distribuiti doi actori indragiti, ce sunt departe de ideea de sex-simbol sau vedete in functie de care sunt in ziua de azi distribuiti protagonistii, e vorba de Lee Moon-sik, ce activa pe atunci de mai bine de un deceniu in industria de film, remarcat fiind pentru roluri comice din filme precum Make it Big, Reversal of Fortune, Oh, Brothers sau Detective ODD, si Baek Yoon-sik, un actor in plina ascensiune la cei 60 de ani cat avea la data filmarilor (e greu de crezut varsta actorului, pe care nu o arata deloc !), ce a devenit celebru dupa doar cativa ani de actorie, cu rolul din urma cu un an din succesul de box-office “Tazza: The High Rollers”. Un deceniu mai tarziu, ne impresiona cu prestatia din filme precum “The Last Princess”, “Inside Men” si “The Chase”, chiar daca fizic e total schimbat, aproape de nerecunoscut, cu aceeasi voce inconfundabila al carei timbru l-a ajutat mult in cariera. Rolurile secundare abunda de figuri cunoscute, multi actori veterani de roluri secundare din comedii in special, precum Woo Hyeon, Kim Sang-ho, Ra Mi-ran sau Jang Won-young. O mentiune speciala pentru micuta Kim You-jung, ce interpreteaza rolul fetitei bolnave a protagonistului (interpretat de Lee Moon-sik). Pe atunci avea doar 8 ani, debutase de un an pe micul ecran intr-o k-drama, insa aparuse deja in 6 filme pe marele ecran, avand si e aceasta data o prestatie induioatoare.

Filmul e realizat dupa tipicul cinematografiei coreene de dinainte de occidentalizarea sa, adica cu un buget decent, cu un scenariu original (atat cat se poate cand vine vorba de o astfel de tematica) care te tine captiv in fata ecranului de la inceput pana la sfarsit si cu o echipa de actori de mare calitate, fara staruri nascute peste noapte din industria k-dramelor care in ziua de azi ajung sa ne intoxice cu prezenta lor pana si in productiile pentru marele ecran. Toate aceste lucruri au facut ca atmosfera sa fie una mai mult decat placuta, cu care iubitorii filmelor coreene sunt familiarizati din filmele de dinainte de 2005, insusi scenariul urmand tipicul coreean (comedie ce e transforma treptat in melodrama). Doar ca de data asta nota de umor e pastrata in cea mai mare parte din timp, si in ciuda subiectului pe alocuri dramatic, spectatorul nu va fi dezamagit la capatul celor aproape 2 ore, ramanand cu o impresie foarte placuta. In mod paradoxal, Lee Moon-sik, un actor prin excelenta de comedie, interpreteaza poate cel mai dramatic personaj al filmului. Dramatic si realist, pentru ca e un tata disperat, fara prea multa scoala si calificari, simplu si onest, care ajuns la limita disperarii e nevoit sa treaca linia de demarcatie dintre Bine si Rau in vederea salvarii vietii fiicei sale. Baek Yoon-sik e un politist abil, ce stie sa cada tot timpul in picioare. E vanat de doi agenti de la Afaceri Interne, fiind banuit de afaceri ilegale, dar face ce face si reuseste sa fie premiat de UNICEF, al carui ambasador devine. El va fi cel care va prelua cazul jafului de la banca si se va ocupa de negocierile pentru eliberarea ostaticilor, insa preia cazul tot din interes, iar aici e lucrul care face filmul si mai interesant. Intreaga echipa de actori din rolurile secundare face o treaba excelenta, contribuind din plin la intretinerea bunei dispozitii. Una peste alta, un film bun, captivant si amuzant deopotriva, o mostra de originalitate coreeana pe care azi cu greu o mai gasesti in scenariile mult prea fade si cosmetizate dupa tipic Hollywoodian de care parca ne-am cam saturat. Intoarcerea in vremurile bune ale filmului coreean nu poate fi decat de bun augur tot timpul.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Monster Hunt 2 (2018) – aventurile monstruleţului Wuba continuã într-un nou blockbuster amuzant

Publicat: duminică 8 aprilie 2018

“Monster Hunt 2” a fost unul din filmele cu cele mai mari castiguri din cinematografia chineza din acest an, dovedind o data in plus ca chinezii se pricep sa fac afaceri. Si nu orice fel de afaceri, ci afaceri de proportii, riscante, ce aduc si castiguri (sau pierderi) pe masura. Producatorii chinezi au varsat nu mai putin de 143 de milioane de dolari in acest sequel, mizand pe uriasul succes la productiei din 2015, ce a costat de aproape 3 ori mai putin (56 milioane $). Lansat in perioada care in ultimii ani s-a dovedit ca mai profitabila financiar pentru blockbuster-uri (Anul Nou Chinezesc), “Monster Hunt 2”, in ciuda concurentei facute de “Monkey King 3” (lansat odata cu el), a demolat box-office, stabilind un nou record “all-time” pentru filmul cu cele mai mari incasari in ziua premierei, cu 97 de milioane $ venit. Cu alte cuvinte, 60% din buget a fost recuperat intr-o singura zi ! Chinezii au asteptat atat de mult sequel-ul incat au achizitionat bilete cu mult inaintea premierei, in valoare de 11 milioane $. In mare parte costurile ridicate ale sequel-ului se datoreaza dorintei producatorului, Edko Films, de a imbunatati calitatea productiei, dubland numarul de efecte vizuale, adaugand mai multi monstri in poveste, construind platouri de filmare mai mari, investind mai mult in marketing si aducand un nume mare al filmului din Hong Kong in distributie, e vorba de Tony Leung. Pe partea de marketing s-au incheiat intelegeri cu mall-uri din toata China, pentru promovare, s-a deschis un parc tematic cu personajele din “Monster Hunt”, pregatindu-se astfel terenul pentru marea premiera. “Monster Hunt 2” a obtinut 360,7 milioane $ incasari, mai putin cu 25 de milioane $ decat filmul din 2015, insa ramane o afacere extrem de profitabila. Producatorii au anticipat ca vor mai fi lansate pe piata, in anii urmatori, inca doua productii “Monster Hunt”, ce se vor incheia cu o animatie ce va da posibilitatea continuarii francizei. Distributia ramane neschimbata in privinta rolurilor principale, Bai Baihe si Jing Boran reluandu-si rolul de parinti ai monstruletului Wuba. Dispar din film Eric Tsang (ce are o aparitie cameo la inceputul sequel-ului) si Tang Wei, dar apar in distributie marele Tony Leung in rolul sarlatanului Tu si Tony Yang in rolul fratelui Yun. Regia e semnata de acelasi Raman Hui, ce a colaborat in anii de inceput ai carierei la animatii hollywoodiene precum Antz, Shrek sau Madagascar.

Dupa aventurile ce au culminat cu nasterea ciudata a monstruletului Wuba de catre Song Tianyin (Jing Boran), fiul unui celebru vanator de monstri, Wuba e lasat sa plece cu ceilalti monstri in lumea lui, caci lumea oamenilor nu putea coexista cu cea a monstrilor. Despartirea aduce multe lacrimi in ochii cuplului Tianyin/Xiaolan, parintii lui Wuba, dar si ai micutului Wuba, ce ramane cu amintirea familiei fericite din care a facut parte pentru atat de putin timp. Viata merge mai departe, iar Wuba se acomodeaza cu ceilalti monstri in noul Sat al Pacii ridicat undeva intr-o padure ascunsa, unde toata lumea este vesela de dimineata pana seara. Asta pana cand in sat dau buzna niste monstri malefici ce il vor, bineinteles, pe Wuba, despre care exista o profetie cum ca va aduce armonia intre lumea oamenilor si cea a monstrilor. In ultima clipa Wuba reuseste sa fuga cu ajutorul celorlalti monstri buni, si rataceste din nou singur in lumea oamenilor, acolo unde Tianyin trece prin stari de depresie post-partum si viziteaza tot felul de vraci. Impreuna cu Xiaolan (Bai Baihe) se decid sa porneasca in cautarea lui Wuba, reprosandu-si faptul ca au renuntat la el atat de usor. Insa Wuba da peste Tu (Tony Leung Chiu-wai), un sarlatan cartofor, dator vandut tuturor si vanat de toata lumea, iar sederea in lumea oamenilor nu-i va fi deloc usoara…

“Monster Hunt 2” se axeaza si mai mult pe ideea de familie, scotand in evidenta importanta acesteia si rolul ei in coeziunea sociala. Filmul isi pastreaza nota de aventura si umor cu care ne-a obisnuit, regizorul stiind cand sa apese coarda sensibila a spectatorului; astfel, dupa cateva minute de la debut asistam la singura scena de musical a filmului (in filmul din 2015 acestea erau mai multe), celebrul dans in grup ce ni-l reaminteste pe poznasul Wuba in toata exuberanta sa. Tot cu o parodie muziala se incheie productia, urmata de celebrele strambaturi ale lui Wuba, plasate strategic la final, pentru a convinge publicul (indifrent de varsta) sa astepte cu nerabdare o continuare. Povestea este una scrisa pentru intreaga familie, violenta e mai degraba de nivelul unor desene animate amuzante, iar monstrii noi introdusi in scena sunt extrem de reusiti atat ca aspect cat si ca integrare a lor in dinamica povestii, starnind hohote de ras. Chimia celor doi protagonisti, Bai Baihe si Jing Boran, e din nou perfecta, in timp ce Tony Leung, cel mai cunoscut nume din film, face o treaba buna in rolul sarlatanului Tu, care face ce face si se deghizeaza in tot felul de personaje, pacaleste lumea in goana nebuna dupa bani la jocurile de noroc si intra intr-o multime de incurcaturi. Wuba e mult mai carismatic ca in prima parte, a mai invatat cateva cuvinte, ramanand monstruletul adorabil care nu are cum sa nu te cucereasca prin dragalasenia lui. Indiferent de parerile criticilor de film, un lucru este cert: curand, box-office-ul chinezesc il va depasi pe cel american, iar aici trebuie remarcat un fenomen interesant: daca blockbuster-urile americane isi datoreaza o parte din succes vanzarilor din tarile asiatice, cu precadere din China, succesele de casa ale chinezilor nu reusesc sa umple decat cateva sali de cinema peste Ocean. Cu alte cuvinte, filmul chinezesc nu obtine castigurile de la box-office exportandu-se, ci exploatand la maxim piata interna si, secundar, piata asiatica. Ascensiunea industriei chineze de film poate fi o lectie pentru Hollywood, care pentu prima oara de la infiintare isi vede periclitata suprematia absoluta in industria mondiala de film. In ce priveste publicul iubitor de distractie si aventura pentru toata familia, productii precum “Monster Hunt 2” vor prinde mereu cu farmecul lor spectatorii, indiferent de varsta lor.

Traducerea, adaptarea si timingul au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Choi Gwi-hwa într-un nou serial istoric

Publicat: vineri 6 aprilie 2018

Choi Gwi-hwa va juca alaturi de Cho Jin-woong si Son Hyun-ju in serialul istoric “Joseon Gong Galpe”. Actorul se afla in atentia criticilor si cinefililor dupa succesul atins cu “A Taxi Driver” din 2017 si “The Outlaws”, din acelasi an. Cel mai recent rol al sau a fost in “The Discloser”.

Cho Jin-woong care a jucat in 2014 in “A Hard Day” va avea un an plin cu roluri in filme precum un remake al filmului “Drug War” regizat de Lee Hae-young si “The Spy from the North”, al lui Yoon Jong-bin.

Son Hyun-ju care a jucat in 2013 in “Hide and Seek” a jucat in 2017 in “Ordinary Person”.

Regizorul Kim Joo-ho care va regiza si acest film a fost cel care a regizat succesul de casa din vara anului 2012, cu filmul “The Grand Heist”. Acesta a lucrat si la scenariile filmelor “Secret Reunion” din 2010 si “Chronicle of a Blood Merchant” din 2015.

Filmarile au inceput din 31 martie.

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil

Mrs. K (2016) – Kara Hui, legenda care nu şi-a spus ultimul cuvânt

Publicat: duminică 1 aprilie 2018

Doamna K (Kara Hui) locuieste intr-o vila luxoasa dintr-o zona linistita din suburbii, incercand sa intre in rolul gospodinei ideale, cu toate ca familia ei nu prea ii apreciaza “delicatesele” culinare. Sotul ei e medic ginecolog, in timp ce fiica ei e o adolescenta lipsita de incredere in propriile forte, ce se confrunta cu problemele specifice varstei si cu o aparenta lipsa de atentie din partea propriilor parinti. Doamna K, insa, nu este acea femeie casnica inofensiva care ai fi tentat sa crezi ca e la prima vedere. In momentul in care doi tineri incearca sa o jefuiasca, dandu-se agenti la o firma de curierat, Doamna K le da o lectie umilitoare, aratand o agilitate iesita din comun. In ziua in care organizeaza o petrecere la gratar cu vecinii si prietenii, la vila acesteia isi face aparitia, intempestiv, un personaj misterios, fost detectiv, care se da drept prietenul ei, dar de care Doamna K nu-si aminteste nimic. In realitate, acesta are intentii murdare, santajand-o cu unele informatii pe care le detine despre trecutul ei. Incidentul nu face decat sa deschida o Cutie a Pandorei pentru aceasta, deoarece secrete din trecut incep sa iasa la iveala si, odata cu ele, si personaje din viata ei din urma cu 15 ani…

Mrs. K (2016) e un thriller de actiune regizat de premiatul Ho Yuhang. Filmul e, in fapt, o coproductie Malaezia/Hong Kong/China, regizat de un regizor malaezian si cu o distributie mixta, in care protagonisti sunt actori cunoscuti din industria de film din Hong Kong: Kara Hui, Simon Yam sau Wu Bai. Protagonista povestii e Kara Hui (cunoscuta si ca si Kara Wai), o legenda a filmului din Hong Kong, ajunsa la 56 de ani la data filmarilor. Aceasta debuta in anii ’70 in productii de arte martiale ale studiourilor Shaw Bros, doua decenii fiind distribuita intr-o multime de filme wu-xia ce au scris istorie pentru filmul din Hong Kong (Dirty Ho, Invincible Shaolin, The Brave Archer, Return to the 36 chamber, Clan of the White Lotus). In anii ’90 a aparut in multe filme de actiune – perioada de glorie a filmelor de actiune din Hong Kong -, precum Angel Terminators, Lethal Angels 2, Madam City Hunter sau The Vengeance. “Mrs.K” seamana mult cu aceste productii din anii ’90, avand un scenariu simplu dar captivant, un buget redus, niste staruri ce straluceau in anii ’90 (ce tanar era Simon Yam in acea perioada…), o coloana sonora ce epateaza si multa actiune realizata fara ajutorul efectelor speciale, un lucru ce rar il intalnesti in ziua de azi. Asadar, filmul e realizat avand la baza ingredientele ce asigurau succesul filmelor de actiune acum 20-25 de ani, aceleasi ingrediente preluate la Hollywood de productiile low-budget de categorie B ce lansau pe banda rulanta staruri de actiune precum Marc Dacascos, Don “The Dragon” Wilson, Michael Dudikoff, Dolph Lundgren, Cynthia Rothrock etc. Cum arata un film realizat ca acum doua, trei decenii, in secolul XXI ? Surprinzator de bine. Daca urmaresti trailerul, te-ai astepta sa vezi o productie modesta, trasa de par, plina de clisee, care in nici un caz nu te poate convinge sa o vizionezi. Dar surpriza apare pe parcurs, cand realizezi ca lucrurile nu stau chiar asa, ca acesti veterani (Simon Yam – 61 de ani la data filmarilor, Kara Hui – 56, Wu Bai – 48) fac o treaba excelenta in compania actorilor mai tineri, ca filmul are ritm, tensiune si nerv, si ca regizorul are inspiratia de a introduce pe parcurs cateva elemente suprarealiste (e drept, redate prin mijloace simpliste) pe fundalul muzical al celebrei teme din filmele western spaghetti a lui Franco Micalizzi si Roberto Pregadio. Aceasta fina aluzie la tematica razbunarii in stil de “Est Salbatic” e unul din marile merite ale regizorului Ho Yuhang, de 10 ori premiat deja in cariera sa. Adam Chan, autorul coregrafiei scenelor de actiune, a fost nominalizat la premiile “Golden Horse” in 2016 la sectiunea Cea mai buna coregrafie de actiune. Cunoscutul regizor Fruit Chan are o aparitie de cateva secunde in film, in rolul unui personaj din trecutul protagonistei.

“Mrs. K” ramane o surpriza placuta a cinematografiei din Hong Kong a zilelor noastre, un thriller dinamic, cu doua legende ale industriei care inca nu si-au spus ultimul cuvant si cu o nota artistica evidenta, ce aduce putina sensibilitate in povestea pe alocuri destul de intunecata si misterioasa.

Traducerea, adaptarea si timingul au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil