Pe 23 februarie, agentiile celor doi actori au confirmat ca acestia vor juca rolurile principale in serialul “Knowing Wife”. Serialul spune povestea unui sot si a sotiei sale care, pe neasteptate, incep sa traiasca vieti total diferite dupa ce destinele lor sunt schimbate in urma unui incident… magic.
Ji Sung va juca rolul personajului Cha Joo Hyuk, un angajat obisnuit la o banca obisnuita, a carui casnicie nu este tocmai usoara, dar care are abilitatea de a calatori in trecut, soarta lui urmand a avea de suferit din aceasta cauza. Han Ji Min va fi Seo Woo Jin, sotia casnica ce ii este alaturi de cinci ani. Desi “Knowing Wife” va descrie viata de zi cu zi a unor oameni obisnuiti, se pare ca povestea de dragoste va avea ceva magic in ea si va permite telespectatorilor sa-i vada pe cei doi in ipostaze neasteptate.
Un reprezentant al Namoo Actors a declarat ca “Ji Sung ia in considerare mai mult la personajele dintr-un serial sinceritatea si sentimentele care sunt percepute de publicul larg. Speram ca prin aparitia in ‘Knowing Wife’ va putea sa joace un personaj plin de omenie.”
Reprezentanti ai BH Entertainment, agentia actritei Han Ji Min, au declarat: “Speram ca Han Ji Min va putea sa arate noi fatete ale talentului ei in ‘Knowing Wife’, tinand cont ca apare in acest serial dupa o perioada destul de lunga de absenta.”
Regizorul serialului “Knowing Wife” va fi Lee Sang Yeob care a regizat in 2016 “Shopping King Louie”, iar de scenariu se va ocupa Yang Hee Seung care a scris scenariile pentru “Oh My Ghost,” “King of High School” si “Weightlifting Fairy Kim Bok Joo”.
Serialul va fi difuzat la MBC in a doua jumatate a anului 2018.
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
The Thousand Faces of Dunjia (2017) – o fantezie SF în regia legendarului Yuen Woo-ping
Legendarul Yuen Woo-ping revine in scaunul regizoral la 73 de ani cu o fantezie cu accente sf plina de efecte speciale, “The Thousand Faces of Dunjia”. Cunoscut pentru coregrafia scenelor de lupta din filme celebre (Drunken Master, Black Mask, trilogia “The Matrix”, Kill Bill 1-2, Crouching Tiger Hidden Dragon, Kung Fu Hustle, The Grandmaster, Man of Tai Chi sau Ip Man 3), cu o cariera pe masura si ca regizor (Drunken Master, Tiger Cage 1-2, Iron Monkey, True Legend, Crouching Tiger Hidden Dragon: Sword of Destiny), Yuen Woo-ping ramane una din cele mai de succes si influente figuri ale filmului de actiune din Hong Kong. “The Thousand Faces of Dunjia” a fost un succes de box-office in China, obtinand 46,1 milioane de dolari incasari. Mai mult decat atat, punctele forte ale productiei i-au adus deja 3 nominalizari la Premiile Filmului Asiatic ce se vor decerna pe 17 martie in Macao. E vorba de categoriile “Cel mai bun film de actiune”, “Cele mai bune costume” si “Cele mai bune efecte vizuale”. Filmul e un remake al productiei din 1982 “The Miracle Fighters”, regizat de acelasi Yuen Woo-ping. Scenariul e scris de cunoscutul Tsui Hark, ce a contribuit si la producerea filmului. Cu nume atat de importante la timona, nici distributia nu este una de neglijat. Chiar daca nu are nume foarte mari in distributie, filmul are parte de o echipa de actori in plina ascensiune in cinematografia chineza: Da Peng (din “Journey to the West: The Demons Strike Back”, ce va aparea in acest an si in sequelul mult asteptat la “Monster Hunt”), Aarif Lee (din “Cold War” 1 si 2), actrita Ni Ni din recentul “Wukong” sau Zhou Dongyu (ce debuta in 2010 in rolul emotionant din filmul lui Zhang Yimou “Under the Hawthorn Tree”, ce e una din cele mai curtate actrite chineze ale momentului de catre producatori).
Niste misterioase creaturi extraterestre se prabusesc undeva pe teritoriul Chinei medievale, amenintand rasa umana. Luand forme ciudate, acestea se strecoara in lumea oamenilor si o spioneaza, asteptand momentul oportun pentru a o distruge. Clanul Wuyin a studiat un text antic neoficial si a transmis cunostintele din generatie in generatie, in scopul gasirii “Dunjia”, un instrument ascuns intr-o sfera ce poate invinge inamicul nevazut venit din Ceruri. Vremurile insa nu sunt prea bune pentru clanul Wuyin, a carui disparitie pare a fi iminenta. Profetia spune ca “Dunjia” poate fi deschisa doar de persoana potrivita, astfel ca aceasta va deveni si conducatorul clanului. In acest sens, Fratele al Doilea al clanului a plecat sa strabata tara in lung si-n lat, pentru gasirea noii capetenii a Clanului. In paralel, Libelula si ceilalti membri ai clanului sunt vigilenti, reusind sa dea de urma iscoadei extraterestre deghizate sub forma unui peste. In misiunea lor se amesteca din greseala un politist local incepator, Dao Yichang, astfel ca impreuna pornesc lupta pentru salvarea omenirii de planul diabolic al extraterestrilor.
Imaginatia nelimitata a scenaristului Tsui Hark ne poarta de aceasta data intr-o lume amenintata de niste creaturi extraterestre realizate 100% cu ajutorul efectelor speciale, rezultatul fiind un film cat se poate de spectaculos sub aspect vizual. Povestea este structurata pe mai multe capitole, ca si cum am avea in fata un foileton wuxia, si a fost scrisa in asa fel incat sa dea senzatia unui inceput de franciza, ce va putea fi exploatat finaciar in anii urmatori prin continuari. Piperata cu momente antologice de umor, povestea fantezista ce e impinsa spre science-fiction e construita in jurul catorva personaje principale pornite in cautarea unei arme legendare in masura a restabili echilibrul unei lumi pe cale sa se prabuseasca. Libelula (sau Sora a Doua, interpretata de actrita Ni Ni, ce seamana flagrant cu Shu Qi) e “adjuncta adjunctului” plecat prin tara in cautarea noului Sef al clanului, jucand rolul de sefa temporara a unui clan ai caror membri par a stapani la perfectie arta deghizarii si, desigur, artele martiale. Pare o luptatoare desavarsita, chiar seducatoare prin frumusetea sa atunci cand nu e deghizata in negustoreasa hada sau calugar taoist, si mai poseda o calitate: agerimea. Gandeste iute si actioneaza si mai si. Dar misiunea ei de gasire a iscoadei deghizate a extraterestrilor e ingreunata de o piedica neasteptata pusa de Dao Yichang (Aarif Lee), noul politist din Kaifeng. Dornic sa se remarce, strica ploile sefului sau direct, care decide sa-l puna la treaba, trimitandu-l pe urmele unor infractori imaginari, misiune pe care Dao o ia cat se poate de in serios. Nu e foarte inteligent, se lasa manat de impulsuri, iar naivitatea de care da uneori dovada e la un pas sa-l ingroape. Da de mai multe ori peste Libelula, in diferitele ei ipostaze, si fara sa realizeze, intre cei doi se naste o iubire la prima vedere. Anumite situatii ii vor aduce aproape si ii vor plasa in aceeasi tabara, mai ales ca dand dovada de mult curaj, Dao ii salveaza la un moment dat viata Libelulei cu un pret urias. Amuzant, antrenant si plin de imaginatie dar si de romantism, “The Thousand Faces of Dunjia” reuseste sa fie suficient de interesant pentru a-l urmari pana la final. Desi nu se ridica la nivelul altor productii similare chinezesti de gen si pare a se pierde in niste concepte confuze ce tin de astrologie, vrajitorie, alchimie si strategie de razboi (teme atat de dragi chinezilor), filmul se poate incadra cel mai simplu in categoria “nu trebuie sa intelegi totdeauna ce se intampla pentru a te bucura de spectacol”. Asadar, vizionare placuta !
Traducerea, adaptarea si timingul au fost realizate in premiera in Romania de lasedan si gligac2002(Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
“Prison Playbook” – existã speranţã în închisoare ?
Producatorul Shin Won-ho, care a scris istorie in materie de k-drame difuzate de posturile TV prin cablu odata cu franciza “Reply”, continua cu un nou hit, “Prison Playbook”. Serialul a fost bine primit de public, desi elementele comerciale nu s-au regasit precum in alte seriale TV.
“Povestea are loc intr-un spatiu limitat al unei celule de inchisoare si au fost temeri ca telespectatorii ar putea sa nu agreeze ideea din cauza prejudecatilor legate de infractori. Initial, am planificat difuzarea serialului online”, a declarat producatorul. “Personal, am crezut ca ar putea sa nu fie asa rau daca rating-urile le-ar ajunge pe cele de la ‘Reply 1997’, dar sunt foarte multumit pentru ca au fost depasite.”
Serialul care are un numar de 16 episoade, dezvaluie viata in inchisoare a unui fost jucator de baseball, care a ajuns sa fie inchis pentru atacarea unui agresor sexual a carei victima fusese sora jucatorului de baseball. Ultimul episod difuzat a avut un rating de 11,2%.
Bazandu-se pe un adevarat studiu al lui Shin Won-ho despre detinuti, celulele inghetate pline de criminali violenti se transforma in locuri pline de realism, “un microcosmos al societatii coreene” dupa cum caracterizeaza inchisoarea chiar unul din personaje. Shin Won-ho crede ca cea mai mare preocupare in directia pe care trebuia sa o ia scenariul nu era in a face infractiunea ceva fascinant si atractiv, desi tonul cald ar putea induce oamenii in eroare. “In loc sa ma concentrez asupra infractiunilor, mi-am indreptat atentia asupra tuturor celor din jurul penitenciarului, detinuti si familiile lor, gardienii si povestile lor de viata. Nu am spus povestea din perspectiva detinutilor care au avut anumite motive sa faca acele infractiuni, ci din perspectiva experientelor prin care trec, suisurile si coborasurile din viata, dar in mod extrem. Am intentionat sa arat diferite povesti de viata ale oamenilor.”
Alaturi de jocul actoricesc creat de actori cu cariere respectabile in lumea teatrului si a filmului, rasturnarile de situatii din fiecare episod au contribuit la succesul serialului. Actorul Jung Woong-in, cunoscut pentru personajele negative pe care le-a interpretat, joaca rolul domnului Paeng, gardian al inchisorii. Spre deosebire de aspectul sau si de previziunile telespectatorilor, Paeng s-a dovedit a fi o persoana simpatica si amabila. Actorul Sung Dong-il, care a jucat in seria “Reply” rolul unui tata afectuos, a surprins telespectatorii jucand un personaj negativ, cu un zambet inselator.
Intrebat despre personajele homosexuale pe care Shin Won-ho le prezinta in mod repetat in serialele sale, acesta a spus ca face parte din datoria sa de povestitor sa ilustreze povesti neconventionale. “In ‘Reply 1994’, homosexualitatea a fost folosita pentru a descrie tumultul adolescentei unui personaj, in timp ce in ‘Reply 1997’ a fost o forma de iubire. In ultima mea productie am un personaj, Yoo Han-young. Cred ca telespectatorii sunt ceva mai obisnuiti cu astfel de personaje in seriale.”
Intrebat despre un al doilea sezon, Shin Won-ho declara intr-un interviu ca “trebuie sa asteptam finalul serialului pentru a sti. E la fel ca la ‘Reply’, nu am facut continuarile pentru ca a avut succes la public, ci pentru ca am mai avut povesti de spus. Dupa terminarea serialului va trebui sa vorbim despre o eventuala continuare.” “Daca vorbim de un mesaj acesta ar fi ‘speranta’. Este povestea unor oameni dintr-un loc de la capatul lumii, intr-un fel. Unii spera sa se intoarca cu bine, altii se adancesc mai mult in tenebrele inchisorii. Ce vreau sa arat e ca poate exista speranta chiar si intr-un astfel de loc.”
“Prison Playbook” a fost difuzat pe canalul de cablu tvN din noiembrie 2017 pana acum o luna, in ianuarie 2018, filmarile la serial incheindu-se cu 2 zile inaintea difuzarii ultimului episod. Serialul a avut un rating mediu de 7,5% la nivel national, ultimul episod avand un rating de 11,2%, ceea ce ne arata ca si posturile transmise prin cablu pot concura cu succes cu cele 3 mari canale difuzate prin satelit la nivel national in Coreea de Sud, ce scriu legea in materie de seriale tv: KBS, SBS si MBC.
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Forgotten (2017) – Kang Ha-neul se remodeleazã ca actor într-un thriller psihologic
“Forgotten” (al carui titlu original in coreeana s-ar putea traduce ca “Noaptea Memoriei”) e un thriller scris si regizat de sud-coreeanul Jang Hang-jun, un nume mai putin cunoscut din industria coreeana de film si televiziune. A regizat cateva filme neimportante in anii 2000 si a avut mai multe aparitii in filme si seriale, fara a ajunge vreodata un actor cunoscut. In plus, a scris si cateva scenarii, regizand un singur serial, in 2011, “Sign”. “Forgotten” a atras de la inceput atentia celor de la Netflix, care dupa perioada de rulare a filmului in cinematografele coreene au decis sa-l achizitioneze pentru platforma lor, si e usor de presupus de ce: in general, cand spui Coreea de Sud, ca filme, in Statele Unite, spui Oldboy, I Saw The Devil, Train To Busan, The Wailing, Snowpiercer etc, adica thrillere celebre, intunecate, cu accente psihologice, violente, cu rasturnari de situatie si piperate cu putina melodrama. Cam asta cauta distribuitorii americani cand investesc in distribuirea unei productii coreene in tara lor. Asa ca amatorii de astfel de thrillere pot fi pe faza, “Forgotten” nu-I va dezamagi, in ciuda fapotului ca la box-office s-a comportat lamentabil, avand incasari de doar 1,8 milioane dolari. Se pare ca nici popularitatea lui Kang Ha-neul, starul productiei, nu mai are capacitatea de a umple salile de cinema cand acesta e distribuit in alt gen de productii decat comedii romantice, fapt ce spune multe despre lipsa de afinititate a coreenilor pentru adevaratele realizari cinematografice ale industriei proprii de film. Productiile siropoase de televiziune, ce nu au absolut nici o valoare artistica probabil sunt mai la indemana publicului feminin decat un thriller mai complicat, astfel ca oricat de popular star ai fi, risti sa te trezesti protagonist intr-un film ce nu reuseste sa-si scoata nici macar investitia initiala. O data in plus se confirma faptul ca daca pe micul ecran esti idolul tuturor, in adevarata industrie de film renumele nu te ajuta cu nimic, chiar daca ai talent, iar despre Kang Ha-neul numai ca nu are talent nu se poate spune.
La origine, “Forgotten” e un thriller, dar face o incursiune si in alte genuri, precum horror, psihologic sau drama de familie. Jin-seok (Kang Ha-neul) e un student ce tocmai s-a mutat intr-o noua casa impreuna cu fratele sau mai mare, Yoo-seok (Kim Mu-yeol din “Eungyo”) si cu parintii lui. Sufera de hipersensibilitate, o afectiune pe care o tine sub control cu ajutorul medicamentelor, reusind in aparenta sa duca o viata normala. La scurt timp dupa mutarea in noua locuinta, se intampla un lucru straniu: intr-o noapte ploioasa vede cum fratele lui e rapit de niste indivizi misteriosi cu o dubita neagra. Dupa nu mai putin de 19 zile, Yoo-seok revine acasa, insa nu mai are nici o amintire despre zilele cat a fost dat disparut. Acesta incepe sa aiba un comportament ciudat, iar Jin-seok incepe sa ridice serioase semne de intrebare daca persoana pe care o are in fata este chiar fratele sau real. Lucrurile iau o turnura stranie in momentul in care Jin-seok incepe sa auda sunete ciudate dintr-o camera in care temporar sunt depozitate obiecte apartinand anteriorului locatar al casei…
Un thriller captivant, care desi nu a fost realizat cu un buget colosal si nu are o distributie care sa te faca sa mergi la cinema sa-l vezi, in mod sigur ar merita cateva premii pentru ceea ce ne ofera: un puzzle foarte interesant ce ni se dezvaluie in ultimele 40 de minute ale filmului, cu multe schimbari neasteptate de directie, astfel incat orice ai anticipa la inceput trebuie sa astepti finalul pentru a descoperi modul incare regizorul scenarist a ales sa ne surprinda. Cu un suspans exploatat gradual, in stil hitchkockian, daca la inceput filmul nu va va prinde, merita efortul de a-l viziona pana la final, nu-l veti uita usor !
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Heart Blackened (2017) – Choi Min-sik şi Park Shin-hye, între responsabilitãţi şi adevãr
Detinatorul “Taesan Group”, Im Tae San (Choi Min-sik) e un tata trecut de mult de prima tinerete ce incearca sa-si reface viata alaturi de mai tanara lui amanta, Park Yoo Na (Lee Honey). Insa in ciuda sentimentelor sincere pe care le are fata de aceasta, intampina o puternica opozitie din partea fiicei sale rebele, adolescenta Mi Ra (Lee Soo-kyung), ce nu o accepta sub nici o forma pe Yoo Na ca mama vitrega. Desi tatal incearca sa le apropie pe cele doua, esueaza din start. Lucrurile se complica cand Mi Ra ajunge in posesia unui clip video compromitator, in care Yoo Na, starleta din lumea muzicii, face lucruri mai putin decente in compania fostului ei iubit. Hotarata sa puna piciorul in prag si in baza acestei inregistrari sa obtina despartirea amantei de tatal ei, Mi Ra stabileste o intalnire cu Yoo Na. Evenimentele se precipita, iar in urma unui accident de masina Yoo Na isi pierde viata. Inregistrarile camerelor de supraveghere indica masina lui Mi Ra ca fiind cea care a produs accidentul, iar politia sosita la locul faptei constata ca Mi Ra se afla in pragul comei alcoolice. Aceasta se trezeste dimineata in arestul politiei, fiind inculpata pentru omor. Cu sufletul sfasiat, tatal va incerca sa traga toate sforile necesare pentru a afla adevarul inaintea procuraturii, dar cineva necunoscut intevine si furnizeaza procuraturii o inregistrare video care va schimba intreaga soarta a procesului… Tatal dispareta e dispus sa faca orice pentru a pune mana pe stick-ul cu inregistrarea…
Regizorul coreeean Jung Jin-woo, cunoscut pentru “Modern Boy” si “Eun-gyo”, a acceptat in vara lui 2016 realizarea unui remake coreean dupa productia chineza “Silent Witness” din 2013, “Heart Blackened”. Filmat pe durata a aproape 4 luni, ultimele cadre fiind trase chiar in Thailanda, productia a avut ghinionul unei lansari in cinematografe intr-o perioada in care productia Hollywoodiana “Thor: Ragnarok” si cea coreeana “The Outlaws” faceau legea. In plus, o drama desfasurata in mare parte in salile de tribunal cu greu poate face fata la box-office avand concurenta unor filme comerciale, de actiune, ca cele amintite. Desigur, “The Attorney” e o exceptie frumoasa pentru cinematografia coreeana, dar, din nefericire, “Heart Blackened” e departe de succesul acestuia, obtinand doar 3,5 milioane de dolari la box-office. Choi Min-sik a fost ca de obicei la inaltime, interpretand un personaj destul de asemanator cu falsul primar din “The Mayor”, de aceasta data obsedat de puterea pe care i-o confera banul. Im Tae San are impresia ca poate cumpara pe oricine cu banii sai obtinuti din brokeraj, “prin puterea mintii”, cum ii place sa spuna. In viziunea lui, totul poate fi musamalizat in functie de pretul fiecarui om, dar in ciuda acestei filosofii, e indragostit sincer de o starleta din lumea muzicii, Yoo Na, interpretata de Lee Honey. Cand aceasta moare si principala suspecta e fiica lui, Im Mi Ra, Tae San isi va pune in miscare toate relatiile pentru a strange dovezile nevinovatiei fiicei sale, singura familie ce i-a mai ramas. Lee Soo-kyung o interpreteaza pe fiica magnatului, Mi Ra, tanara actrita ce-a debutat in “Coin Locker Girl” reluandu-si rolul de “fiica” a lui Choi Min-sik, dupa o prestatie identica in “The Mayor”. Si acum este o adolescenta rebela, care insa isi impinge rolul pana la extrem (aroganta, consum de alcool, trufie), fiind extrem de convingatoare. Park Shin-hye revine in ipostaza de avocat, dupa aparitia din “Miracle in Cell No. 7” unde in final juca un rol similar. De data asta nu doar ca nu este deloc convingatoare, dar personajul ei devine chiar antipatic la un moment dat, cand da dovada de exces de zel cand vine vorba de principiile meseriei sale. Nu e una din cele mai fericite aparitii ale carierei sale (de altfel cam subtire pe marele ecran), poate viitorul ii rezerva ceva mai bun. Rolurile secundare nu se ridica la nivelul protagonistilor (actori mai putin experimentati), iar acesta e unul din punctele slabe ale filmului. Inexpresivul Park Hae-joon in rolul procurorului Dong e exasperant, iar Jo Han-chul si Ryoo Joon-yeol apar in multe cadre intunecate in care deosebirea lor sub aspect fizic e dificila, de aici si o usoara confuzie intre celelalte doua personaje secundare cheie ale povestii. Scenariul nu este unul iesit din comun, are rasturnarea de situatie care sa faca filmul atractiv, o data pe la mijlocul sau si o data la final, insa durata mult prea lunga a filmului (2 ore si 5 minute) a scazut din atractivitatea firului epic. Exista momente moarte in care regizorul taraganeaza in mod intentionat actiunea, timp in care putea introduce cateva inovatii sau putea contura mai bine relatia dintre personaje. In schimb, regizorul s-a straduit pana in ultimele minute ale productiei sa pastreze supriza si sa nu dea nici un indiciu despre posibilul deznodamant, si asta chiar cu pretul de a lasa spectatorii in ceata o perioada de timp, cand ajungi sa te intrebi daca mai intelegi ceva din tot. Din fericire, finalul este cheia logica, coerenta, a intelegerii acestui compromis facut prin acest mod de relatare mai putin captivant. Lucrul pozitiv e ca regizorul nu o da pe melodrama, la final, multumindu-se sa se limiteze la o drama realista prin mesajul sau de pe parcurs. Per ansamblu un film bun, ce nu exceleaza dar nici nu dezamageste, de la care cu siguranta ne-am fi asteptat la ceva mai mult. Probabil atat s-a putut…
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Legend of the Naga Pearls (2017) – prima ecranizare pe marele ecran dupã saga „Novoland”
Dupa reteta exersata cu succes in zeci de filme de gen, producatorii chinezi ne incanta cu o noua productie fantezista de aventura ce face parte dintr-un proiect scris ambitios, e vorba de “Legend of the Naga Pearls”. E prima ecranizare pentru marele ecran ce vorbeste despre celebrul Novoland, un univers fictiv cunoscut ca o lume cu 3 continente si 9 provincii, cu o istorie de 10.000 de ani impartita in 10 ere, in care au stapanit 16 dinastii. Este un proiect scris demarat la inceputul anilor 2000 de chinezi, inspirat dupa “Stapanul Inelelor” (de ce sa nu aiba si chinezii universul lor fictiv ?), si la care au lucrat 7 autori principali, ce au scris 30 de volume. Pana acum s-au realizat doar doua ecranizari ce au la baza aceste romane, dar ambele pentru micul ecran. “Legend of the Naga Pearls” deschide calea asa-numitelor “live-action-uri” dupa aceste scrieri, in 2019 fiind programata premiera lui “Novoland: Eagle Flag”. Prezentul film prezinta doar o mica parte din universul Novoland, care e populat de rase diferite: oameni, Titani, Pitici, Spirite, Oamenii Marii si Tribul Inaripat. Aici vedem doar confruntarea dintre oameni si Tribul Inaripat, cu mentionarea Perlelor Naga (Naga fiind numele in chineza al Oamenilor Marii) si a piticilor, ce apar la inceputul filmului. Asadar, un univers fascinant plin de fantezie ne invita sa-l descoperim, in compania unor personaje agreabile: Ni Kongkong (interpretat de simpaticul Darren Wang), Corb (Crystal Zhang) si Herley (debutantul Guansen Sheng). Veteranul Simon Yam e de nerecunoscut in rolul maleficului Vlad (Xuelie, pe numele chinezesc), ascuns perfect de echipa de la machiaj in spatele mastii si fardurilor. Filmul a avut incasari decente la box-ofice, depasind 16 milioane de dolari venit numai in China. Coloana sonora e semnata de japonezul Ikuro Fujiwara, ce a oferit coloana sonora si a unui alt succes chinezesc “fantasy”, “Painted Skin”.
In vremuri imemoriale, legenda spune ca oamenii traiau in relatii pasnice cu Tribul Inaripat, in orasul din cer. In momentul in care Regele Tribului Inaripat si-a dorit suprematia, a declarat razboi oamenilor, iar orasul din cer s-a prabusit. Pierzand Floarea Prafului Cosmic, Tribul Inaripat si-a pierdut si capacitatea de a mai zbura, astfel ca oamenii au pus stapanire pe ruinele orasului din cer si au construit Uranopolis, un oras nou in care oamenii coexista pasnic cu Inaripatii… Aici isi face veacul Ni Kongkong, un hot abil caruia ii place sa-si spuna Sfantul Hotilor. Impeuna cu amicul din copilarie, Oka, un fel de raton pofticios, cei doi fura orice din placere sau pentru bani. Intr-una din zile, intamplator Ni Kongkong afla despre niste perle cu puteri speciale tinute intr-o cutie, pe care reuseste sa o sustraga chiar de sub nasul celor pe care ii creada alti hoti, demonstrandu-si maiestria intr-ale furatului. Ce nu stie el e ca cei pe care ii credea hoti erau de fapt oamenii lui Vlad, noul conducator malefic al Tribului Inaripat, ce-si doreste cutia pentru continutul ei – Perla Naga -, care ii poate facilita redobandirea gloriei de altadata si care va duce la nimicirea rasei umane. Impreuna cu Corb – o politista din Tribul Inaripat si cu increzutul Herley, cei trei pornesc in aventura ce trebuie sa salveze omenirea de la distrugere si sa-l anihileze pe diabolicul Vlad.
Filmul urmeaza tipicul productiilor de aventura chinezesti, cu un personaj central, Ni Kongkong, de mic persecutat, orfan, ce are pe langa talentul in a fura pentru a-si intretine companionul, un simpatic raton, si o putere speciala data de lumina albastra ce radiaza din mana lui dreapta. Respectand tiparul acestui gen de filme, Kongkong se asociaza cu inca 2 persoane, o politista neinfricata ce are stigmatul de a face parte din Tribul Inaripat, deci care e privita cu suspiciune de toata lumea, si un nobil, Herley, a carui identitate e dezvaluita spre final, nebunatic si dornic de actiune, cu totii pornind in cautarea cutiei cu Perla Naga. Desigur, de-a lungul calatoriei plina de neprevazut apar tot felul de situatii ce le testeaza calitatile si prietenia, telul fiind unul comun: distrugerea lui Vlad (un nume ciudat pentru un film chinezesc, care evident face trimitere, daca stam sa privim infatisarea maleficului personaj, la… Dracula), interpretat de Simon Yam. Filmul este captivant, aventurile sunt pigmentate cu mult umor (mai mult ca de obicei in filmele de fantezie), iar singurul regret ramane ca nu s-a incercat relatarea povestii pe o durata de cel putin 2 ore. Din aceasta cauza nici povestea nu este extraordinar de bine dezvoltata, dand impresia unui deja-vu. Efectele speciale si decorurile sunt, insa, la inaltime, astfel ca productia are tot ce e nevoie pentru a ramane cu ochii pe ea pana la final. De remarcat aluziile privind orientarea sexuala a unui personaj secundar din poveste, de altfel extrem de nostim, si modul hilar in care se sugereaza practic un subiect tabu in societatea chineza (homosexualitatea), semn ca o astfel de abordare poate obtine ingaduinta comisiei de cenzura din China, de dragul entertainmentului. Un film relaxant, ce poate deschide calea spre alte productii similare inspirate din saga Novoland, insusi finalul lasand deschisa alternativa unui sequel (ca multe alte filme de fantezie chinezesti). Ramane de vazut daca vom avea si o continuare, in anii urmatori, cert este ca cinematografia chineza nu duce lipsa de surse de inspiratie pentru fanteziile sale superbe, iar acest lucru nu poate decat sa ne bucure.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Along With The Gods: The Two Worlds (2017) – al doilea mare succes de box-office coreean din toate timpurile !
Kim Ja-Hong (Cha Tae-hyun) e un merituos pompier ce pune mai presus de toate binele celorlalti. Toata viata si-a trait-o aducand bucurie si speranta apropiatilor si celor pe care ii salveaza in misiunile sale, dar viata i-a oferit in schimb mult prea putine: o mama surda si bolnava, un frate pentru care trebuie sa munceasca pentru a-i plati facultatea, si multa amaraciune dupa ce intr-o misiune salveaza mai multe vieti insa o pierde pe cea a unui bun coleg. Intr-o misiune de stingere a unui incendiu, in timp ce incearca sa salveze o fetita, are loc o explozie la un etaj superior si ca ultima solutie Ja-Hong se arunca in gol. Ajunge cu bine pe pamant, fetita care era in bratele lui, sub o patura, e teafara si nevatamata, si el isi revine miraculos, desi nimeni nu ar fi putut supravietui unui asemenea salt in gol. Dar la scurt timp constata ca nu mai e viu si ca trei ingeri au venit in intampinarea lui pentru a-l duce in Viata de Apoi. Hewonmak (Joo Ji-hoon) si Deok-choon (Kim Hyang-gi) sunt ingeri asistenti ai lui Gang-lim (Ha Jung-woo), si impreuna il vor reprezenta pe Ja-Hong la cele 7 judecati la care va fi supus pe taramul Vietii de Apoi. Judecat pentru 7 pacate capitale de 7 zei diferiti, Ja-Hong are sansa ca la finalul judecatilor, daca nu e gasit vinovat, sa aiba parte de o reincarnare. Si viata incepe sa i se deruleze prin fata ochilor, cu bune si cu rele, de-a lungul celor 7 judecati, ce vor scoate la lumina o multime de surprize, mai mult sau mai putin placute…
Regizorul Kim Yong-hwa, ce a debutat mai putin fericit cu comedia dramatica “Oh, Brothers” in 2003, a dat lovitura cu “200 Pounds Beauty” si mai apoi cu “Take Off”, ce i-a adus si 2 premii pentru regie. Avand in spate aceasta experienta, acesta a acceptat anul trecut ca coproduca o promitatoare poveste, “Along With The Gods: The Two Worlds”, inspirata dintr-o manhwa omonima publicata pe internet in 2010, ce la vremea respectiva nu a atras in mod deosebit atentia. Ce a crescut interesul pentru acest proiect a fost amploarea scenariului – o recreere la scara larga a Vietii de Apoi -, si distributia stelara, nu doar in rolurile principale, ci si in cele secundare: Cha Tae-hyun, Ha Jung-woo, Joo Ji-hoon si Kim Hyang-gi sunt protagonistii povestii, in timp ce in roluri secundare vedem o multime de nume mari ale filmului coreean, precum Lee Jung-jae, Oh Dal-su, Jang Gwang, Kim Dong-wook, Kim Ha-neul, Kim Hae-sook, Ma Dong-seok sau Kim Su-ro. Ha Jung-woo si Kim Dong-wook sunt la a doua colaborare cu regizorul Kim Yong-hwa, anterior lucrand impreuna la succesul “Take Off”.
37 de milioane de dolari a fost bugetul acestui film, ce va fi impartit in doua parti: prima a avut premiera pe 20 decembrie, iar a doua parte va fi lansata in vara acestui an, sezonul marilor premiere de peste an. Trebuie mentionat ca filmarile la ambele parti s-au facut simultan, deci acestea au fost de mult timp incheiate, astfel ca distributia primei parti se va regasi si in partea a doua. Efectele vizuale au fost create unul din cele mai mari studiouri de productie si efecte vizuale din Asia, Dexter Studios, aproximativ 300 de artisti si tehnicieni luand parte la munca de productie si post-procesare. 2,2 milioane de dolari din buget au fost asigurate de o companie chineza de productie, iar filmarile au durat 10 luni, incepand din mai 2016. Interesul pentru acest film a fost urias in intreaga lume, acesta fiind distribuit in nu mai putin de 103 tari inca dinainte de premiera. In Coreea, “Along With The Gods: The Two Worlds” a fost un succes de box-office ravasitor. Daca statisticile se pregateau sa consemneze “A Taxi Driver” ca fiind filmul coreean cu cele mai mari incasari din 2017, un film ce s-a cocotat pe prima pozitie la box-office inca din august, cu doar 9 zile inainte de incheierea anului “Along With The Gods” si-a inceput fulminanta ascensiune timid de tot, cu doar 400.000 de spectatori in prima zi. In doua saptamani a reusit sa stranga nu mai putin de 10 milioane de spectatori, iar pan ape 10 februarie 2018 a strans incasari de 106,8 milioane de dolari, devenind al doilea cel mai vizionat film coreean din toate timpurile dupa “The Admiral: Roaring Currents” (cu 125,8 milioane dolari). Succesul filmului a fost imediat speculat de industria de televiziune – aflata in cadere libera de ceva timp, care in ultimii ani s-a orientat tot mai mult spre tematici hollywoodiene, ce au schimbat oarecum specificul k-dramelor -, la o saptamana de la premiera in cinematografe fiind anuntata deja o adaptare pentru televiziune sub forma unui serial al carui scenariu va fi scris in acest an si care va fi produs anul viitor.
“Along With The Gods” este una din cele mai fascinante fantezii realizate vreodata de cinematografia coreeana. Genul “fantezie” e unul la care coreenii au cam ramas in urma fata de cinematografiile dezvoltate din Orient, China devenind de ceva ani lider de piata in regiune pe acest sector, urmata de Japonia. Cateva fictiuni de amploare s-au realizat si in Coreea si au fost succese de casa la vremea lor (The Restless, The Host, Jeon Woo-chi), dar niciunul de amploarea lui “Along With The Gods”. La prima vedere ai fi tentat sa crezi ca lumea a umplut salile de cinema din cauza efectelor speciale, insa daca esti cunoscator al cinematografiei coreene stii ca filmul coreean, oricat de comercial ar fi, are inca puterea de a transmite mesaje puternice si invataminte ce merg la sufletul spectatorului. Asta e esenta cinematografiei coreene: un scenariu sensibil, care se pliaza pe orice reteta popcorn hollywoodiana. Cine n-ar fi curios sa vada macar o data viziunea cineastilor din spatele productiei despre Lumea de Dincolo ? Si cum productia se adreseaza si publicului occidental, de alta credinta decat buddhista, realizatorii nu au ezitat sa introduca in film unele elemente comune cu credinta crestina, la nivel de principii. A rezultat o viziune mai mult decat moderna si indrazneata despre Viata de Apoi, despre ingeri si demoni, pacate capitale si reincarnare, pe alocuri comica, pe alocuri dramatica, ce a prins la publicul coreean. Interpretarea intregii echipe de actori e de nivel foarte ridicat, si se confirma din nou faptul ca filmele in care apare Oh Dal-su in roluri secundare sunt succese de box-office. In special Ha Jung-woo acapareaza atentia, desi personajul principal ar trebui considerat cel al lui Cha Tae-hyun. Firul epic e mai mult decat ofertant, decorurile si scenografia sunt fascinante, costumele si efectele speciale nu pot trece nici ele neobservate (in special modul in care ingerii pazitori isi fac aparitia si dispar, in lumea celor vii te va cuceri), totul la acest film e facut sa te tina captiv aproape 2 ore si jumatate de ecran, iar la final sa-ti doresti sa vezi si partea a doua… Din pacate daca Kim Dong-wook va fi personajul principal in sequel, asa cum o sugereaza finalul primei parti, si se va merge pe aceeasi reteta, productia ce se va lansa in vara probabil nu va reusi sa se ridice la nivelul incasarilor acestui film. Sarmul unui Cha Tae-hyun nu poate fi “furat” de nimeni… Spectaculos, sensibil si amuzant, “Along With The Gods: The Two Worlds” isi merita din plin statutul obtinut intr-o singura luna de zile, cel de cel de-al doilea cel mai vizionat film coreean din toate timpurile. A fost un pariu castigat de catre producatori si de catre cinematografia coreeana, ce a scris deja istorie.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan si gligac2002(Asia Team) pentru asiacinefil.
In distributia thriller-ului “Children of a Lesser God” difuzat de cei de la OCN se afla actorii Kang Ji-hwan (“Monster”, “Big Man”) si Kim Ok-bin (“The Villainess”, “Yoo-na’s Street”, “Sword and Flower”). Serialul va fi un thriller in care personajele principale sunt doi detectivi de politie, dar nu avem de-a face cu un serial politist clasic; de-a lungul episoadelor exista o nuanta de supranatural. “Cand bat clopotele, un adevar iese la iveala”, este scris pe posterele serialului.
In “Children of a Lesser God”, doi detectivi se trezesc implicati intr-o intriga misterioasa ce presupune o tenebroasa organizatie criminala, si totul devine un amalgam de realitate si fantezie. Kang Ji-hwan este un detectiv de elita care lucra la Sectia Metropolitana din Seul, care crede in dovezi si metode judiciare si care are o intuitie fenomenala cand vine vorba de minciuna, castigandu-si titlul de “detector uman de minciuni”. Este promovat cand reuseste sa elucideze misterul a trei crime nerezolvate, si cartea pe care o publica, in care dezvolta metodele si descrie experienta sa legata de criminalistica, devine un bestseller. Dar in ciuda prestigiului si averii castigate, din motive necunoscute, se decide sa renunte la stilul sau de viata.
Kim Ok-bin este un detectiv de la unitatea de investigari regionale a Birolului Provincial din Seul. Aceasta a crescut fiind numita “copilul posedat de fantome”, dar este o persoana inimoasa cu abilitati extrasenzoriale care poate sa simta si sa experimenteze moartea unei persoane: cand aude un clopotel pe care nimeni altcineva nu-l mai aude, reuseste sa simta si sa afle fara greutate gandurile si amintirile victimelor, si poate sa adune amintiri care aduc indicii despre caz. ”Am murit de 69 de ori pana acum”, declara personajul ei.
“Children of a Lesser God” va urma la OCN dupa incheierea serialului “Bad Guys 2: City of Evil” si va avea premiera pe 24 februarie. Interesanta inconstanta si imprevizibilitatea lui Kang Ji-hwan cand vine vorba de alegerea rolurilor. Ajuns la aproape 41 de ani (varsta pe care o implineste peste o luna), cariera de pe marele ecran i-a intrat intr-un evident declin dupa “My Girlfriend is An Agent” din 2005, aparand in doar 3 filme in mai mult de un deceniu, in timp ce pe micul ecran nu a mai avut aparitiile constante de la inceputul carierei, aparand in 6 seriale (inclusiv acesta) intr-un deceniu. In ce o priveste pe Kim Ok-bin, acesta va fi primul ei serial din ultimii 4 ani, revenind anul trecut in forta si pe marele ecran cu rolul din “The Villainess”. “Children of a Lesser God” va avea 10 episoade.
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Manhunt (2017) – maestrul filmelor de acţiune, John Woo, se întoarce, la 71 de ani !
Marele maestru al filmelor de actiune John Woo revine, la 71 de ani, in scaunul regizoral pentru o noua epopee moderna cu impuscaturi in stilul care l-a consacrat in anii ’90, “Manhunt”. Dupa ce a regizat magistralul “The Crossing” in 2014 si 2015, John Woo a decis sa revina la filmele de actiune, alaturi de care se simte in elementul sau, regizand un film finantat de producatori din China si Hong Kong dar vorbit in mare parte in japoneza si engleza. “Manhunt” are la baza un roman scris de japonezul Juko Nishimura, “Kimi yo fundo no kawa o watare”, ce a fost ecranizat in anul 1976 de japonezul Junya Sato. John Woo a declarat ca a ales acest proiect pentru a-i aduce un omagiu marelui actor japonez Ken Takakura, ce s-a stins cu 4 ani in urma, si care a jucat rolul principal in ecranizarea amintita din 1976. Pentru publicul roman necunoscator de cinematografie asiatica, aceasta decizie poate parea una oarecare, poate chiar ciudata, tinand cont de rivalitatea istorica dintre China si Japonia; e putin ciudat ca un regizor chinez, fie el si de talie mondiala, sa realizeze un film filmat in Japonia si vorbit in cea mai mare parte in japoneza, cu actori japonezi in prim plan. John Woo ne arata ca lumea filmului nu are bariere, precum lumea politica, si ca poti realiza un film dedicat unui monstru sacru al unei cinematografii rivale fara a starni orgolii. Pentru chinezi, insa, “Manhunt” are o semnificatie aparte. Si nu ne referim la aceasta productie, ci la cea din 1976. Aceasta a fost lansata in China on 1978, fiind unul din primele filme straine difuzate in cinematografele chinezesti dupa Revolutia Culturala. Impactul filmului asupra publicului chinez a fost unul urias, Ken Takakura devenind unul din cei mai populari actori japonezi din toate timpurile in China. Insusi purtatorul de cuvant al Ministerului de Afaceri Externe chinez declara, la moartea actorului japonez, in 2014, ca Takakura a adus o contributie semnificativa la schimburile culturale dintre China si Japonia. In aceasta lumina trebuie privit remake-ul lui John Woo din 2017. Rolul lui Takakura este luat de actorul chinez Zhang Hanyu (Operation Mekong, The Taking of Tiger Mountain, WhiteVengeance), ce colaboreaza cu japonezul Masaharu Fukuyama (Suspect X) si cu o echipa internationala de actori asiatici, din care nu putem trece cu vederea peste cunoscuta actrita coreeana Ha Ji-won, peste veteranul japonez Jun Kunimura sau chinezoaica Qi Wei. Fiica lui John Woo, Angeles Woo, are si ea un rol secundar, cel al unei asasine ce colaboreaza cu buna ei prietena interpretata de Ha Ji-won. “Manhunt” a avut un buget de 50 de milioane de dolari, a fost filmat in intregime in Osaka si a stat in post-productie nu mai putin de 3 luni ! A avut premiera la Festivalul de la Venetia, dar nu a concurat la vreo categorie. In China, filmul nu a rupt gura targului, obtinand incasari de doar 16 milioane de dolari. Coloana sonora e semnata de apreciatul Taro Iwashiro.
“Tenjin” e o companie farmaceutica de prestigiu din Osaka ajunsa la aniversarea a 65 de ani de existenta. Presedintele Sakai (Jun Kunimura) decide sa lase compania in mainile fiului sau, nu inainte de a-l lauda in fata invitatiilor la petrecerea aniversara pe Du Qiu (Zhang Hanyu), avocatul companiei. In urma cu 3 ani acesta schimbase in bine soarta companiei, castigand in proces ce a permis in cele din urma listarea la bursa a “Tenjin”. Dar Du Qiu intentioneaza sa plece in State si sa paraseasca “Tenjin”, lucru care deranjeaza, stiind mai multe secrete ale companiei. Dupa o seara obositoare, Du Qiu se trezeste cu cadavrul unei femei in patul din apartamentul sau, fiind acuzat de crima. In momentul arestarii, Du Qiu reuseste sa scape, devenind un urmarit national, inamicul public numarul 1 al Japoniei. Inspectorul Kimura e desemnat sa se ocupe de caz, si nu dupa mult timp gaseste mai multe neconcordante care ii ridica semen de intrebare daca fugarul Du Qiu chiar e vnovat de acuzele ce i se aduc. Vanat de toata lumea, Du Qiu trebuie sa isi demonstreze nevinovatia si sa afle cine l-a dorit mort…
“Manhunt” ne aminteste de John Woo din vremurile sale bune, in care lucra cu Chow Yun-fat sau Andy Lau la marile filme de actiune de la sfarsitul anilor ’80 si inceputul anilor ’90. Regasim in noua lui productie sarea si piperul de pe vremuri, actiune din belsug, spectaculozitate si un simt al poeziei redate prin imagini cum numai la Wong Kar-wai mai vezi, in cinematografia chineza. “Manhunt” pe cat de spectaculos e pe partea de actiune si entertainment, pe atat e lipsit de consistenta e la capitolul scenariu. Povestea nu doar ca e previzibila – un fel de “The Fugitive” tras la indigo, insa mult mai spectaculos -, dar este si plina de clisee. Cunoscatorii filmelor lui John Woo vor recunoaste o gramada de replici din filmele sale anterioare inserate in gura personajelor, iar de foarte multe ori replicile sunt atat de tipice incat devin enervante, dandu-ti impresia ca au fost copiate intentionat din filme similare americane sau chinezesti. Partial John Woo a recunoscut acest lucru, inspirandu-se din zecile de filme politiste japoneze din anii ’70, ce aveau replici aproape mecanice si personaje de-a dreptul clasice pentru gen, precum politistul neinteles, noncomformist dar onest, inchis in lumea lui, cu defectele si ticurile sale, ce ajunge sa faca echipa cu un partener care trebuie sa-i dea replica de fiecare data si sa-l puna la punct. Scenariul trage in jos filmul, mai ales ca spre final se vede ca acesta e cam tras de par probabil din dorinta de a fi imprevizibil. O alta bila neagra e data de folosirea limbilor japoneza, chineza si mai ales engleza (una extrem e stalcita) in dialogurile dintre personaje, acestea alternand extrem de enervant pentru urechile privitorului. Unde exceleaza filmul e pe partea de spectaculozitate, unde si cu ajutorul efectelor speciale, John Woo ne ofera poate cea mai reusita si mai dinamica perspectiva despre cum trebuie facut un film de superactiune. Aici e punctul forte al productie, dar si al lui John Woo. Un film de popcorn, cum ar zice americanii, extrem de bine realizat, cu o interpretare buna a echipei internationale de actori (Ha Ji-won e destul de convingatoare in rolul unei asasine profesioniste necrutatoare vorbitoare de engleza), dar care ofera mult mai putine sub aspectul scenariului, previzibil si fantezist spre final, mustind de clisee.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
The Tooth and the Nail (2017) – Ko Soo şi Kim Joo-hyuk într-o confruntare inteligentã pe viaţã şi pe moarte
Doi regizori specializati in filme de groaza si thrillere isi unesc eforturile in proiectul “The Tooth and the Nail” pentru a ne oferi o experienta speciala si o calatorie inapoi in timp in perioada imediat urmatoare eliberarii Coreei de sub Ocupatia japoneza. Jung Sik (care anterior a regizat horrorul plasat in timpul Ocupatiei japoneze a Peninsulei, “Epitaph”) si Kim Whee (regizorul lui “The Neighbors” si “The Chosen: Forbidden Cave”) ne ofera un decor noir al Seulului si Busanului celei de-a doua jumatati a anilor ’40, in care tara era macinata de inflatie si instabilitate politica, un decor in care se strecoara o fascinanta poveste a unei crime oarecare, cu un final imprevizibil. Asocierea numelui celor doi regizori e pur intamplatoare, deoarece cea mai mare parte a filmarilor au fost realizate cu Jung Sik la timona, insa in urma unor divergente cu compania de productie, locul sau a fost luat de Kim Whee. Acesta din urma a ajustat scenariul, a facut mai multe filmari suplimentare si munca de post-procesare a filmarilor, completand munca antecesorului sau. Daca multi s-ar fi asteptat ca aceasta schimbare din scaunul regizoral sa afecteze coerenta scenariului, realitatea a infirmat aceste asteptari, rezultand un film excelent filmat, cu o poveste fascinanta e la primul la ultimul cadru. In fapt, filmul are la baza un roman omonim scris de Bill S. Ballinger si adaptat de doi scenaristi coreeni la realitatile societatii coreene postbelice. Doar 2,5 milioane de dolari a obtinut acest film la box-ofice in Coreea, in ciuda scenariului solid si a unei distributii de exceptie, in care cap de afis sunt Ko Soo (Lucid Dream, The Last Princess, The Royal Tailor, Love 911) si regretatul Kim Joo-hyuk (Confidential Assignment, The Truth Beneath, The Servant). A fost ultimul film al lui Kim Joo-hyuk lansat inaintea disparitiei sale ce a socat lumea filmului coreean in octombrie 2017 (ultimele doua filme in care a mai aparut vor avea premiera in decursul acestui an). Park Sung-woong, Moon Sung-geun sau Oh Gwang-rok se alatura celor doi protagonisti si dau consistenta productiei cu interpretari memorabile.
In anul 1948, un proces banal al unei crime comise la o resedinta de lux atrage atentia opiniei publice. Inculpatul Nam Do-jin e acuzat ca l-ar fi ucis pe un oarecare Choi Seung-man, fiind arestat la locul faptei. Lucrurile insa sunt mult mai complicate decat par la prima vedere, deoarece cadavrul victimei este de negasit. Poate fi inculpat cineva in absenta dovezii crimei sale ? Procurorul Song (Park Sung-woong) aduce ca proba un deget gasit la fata locului, insinuand ca de fapt cadavrul victimei ar fi fost incinerat in subsolul luxoasei locuinte, insa toata teoria sa e contestata de abilul avocat al apararii, Yoon (Moon Sung-geun). Pe masura ce cazul avanseaza in sala de tribunal, povestea este reconstituita din declaratiile participantilor la acest caz, iar actiunea se muta in paralel in anul 1945, cand o tanara domnisoara, Jeong Ha-yeon, il cunoaste pe Abdullah Lee (Ko Soo), un magician. Acesta se indragosteste pe loc de tanara ratacita in Seul ce e pe cale sa-si piarda bagajele din lipsa banilor pentru plata contravalorii unei curse de taxi. Cavalerul Lee o salveaza pe domnita, si o frumoasa poveste romantica se naste intre ei. Ea devine asistenta lui in numerele de magie, iar mai apoi in viata, acceptandu-i cererea in casatorie. La scurt timp, insa, un secret bine ascuns din trecutul femeii este aflat intamplator de sotul ei, iar lucrurile iau o turnura total neasteptata. Cum se leaga aceasta poveste de procesul ce urmeaza sa aiba loc peste 3 ani ramane sa descoperiti, insa evolutia evenimentelor e de-a dreptul fulminanta !
Spre deosebire de alte thrillere de epoca coreene, “The Tooth and the Nail” se distinge prin stilul narativ aparte. Scenariul recurge la ceea ce in literatura e cunoscut sub numele de “truc narativ”, o metoda foarte populara in zilele noastre in literatura de mister japoneza, dar care a fost cu succes experimentata de americanul Bill S. Ballinger in scrierile sale din anii ’50. Avem de la bun inceput doua fire narative paralele, prezentul (anul 1948, in care se desfasoara un proces pentru o crima) si trecutul (destul de apropiat in timp, anul 1945, in care avem o poveste romantica distincta). Trecutul e cel ce va explica prezentul, el fiind o acumulare de evenimente si de tensiune care in final vor conduce la procesul din 1948. Cum ? Intr-un stil original, cu multe rasturnari de situatii, pentru ca vorbim de personaje complet diferite, unele ascunse chiar, ce apar pe parcurs si schimba cursul evenimentelor. Prezentul ridica multe semne de intrebare si stagneaza, bate pasul pe loc, intreaga actiune din present desfasurandu-se in sala de tribunal. In schimb, trecutul avanseaza in ritmul sau spre prezent, aduce personaje noi in prim plan, dinamism si mister, cu fiecare pas inainte reconstituindu-se putin din imaginea prezentului. E fascinant sa asistam cum prezentul e reconstituit din imagini sparte in piesele unui puzzle, ce ne aduc atat romantism cat si drama dusa pana la clasica dorinta a razbunarii. Ko Soo are parte de un nou rol pozitiv prin excelenta, in timp ce Kim Joo-hyuk e ravasitor in rol negativ, confirmand daca mai era nevoie statutul de poate cel mai bun actor de roluri negative pe care l-a avut vreodata Coreea. Calculat, elegant, misterios, personajul sau fascineaza, eclipsandu-l in multe situatii pe Ko Soo, mereu “moale” (pana si cand e dezlantuit), cu ochi stralucitori dar incapabili sa transmita prea multe spectatorilor. Desigur, se straduieste sa-si interpreteze rolul cat mai convingator, inclusiv in momentele in care se transforma intr-un cu totul alt personaj, dar inca ii lipseste ceva pentru a putea fi numit actor mare. E de remarcat prestatia lui Park Sung-woong, de aceasta data in rol de procuror ce pledeaza in fata Curtii si care are aproape tot atatea aparitii in film precum Ko Soo, si interpretarea lui Moon Seung-geun intr-o ipostaza preferata, cea de avocat al acuzatului de crima, interesat doar de prestigiu si bani (cate astfel de roluri de personaje lipsite de scrupule a avut, oare, in lunga-i cariera acest excelent actor, pe care ni-l amintim din “The 101 st Proposition” din 1993, unde era un timid “crai” trecut de prima tinerete in cautarea unui suflet pereche ?). In “The Tooth and the Nail”, suspansul e la el acasa, iar povestea e plina de rasturnari de situatie pe care nu le-ai putea anticipa la inceput. In ciuda faptului ca nu a fost un succes de casa (probabil faptul ca jumatate din film se desfasoara intr-o sala de judecata a speriat publicul), filmul merita savurat pentru prospetimea si originalitatea ideilor scenariului sau, pentru stilul aparte in care evenimentele sunt relatate si pentru modul in care e exploatat misterul pana la ultimul cadru. Cu siguranta “The Tooth and the Nail” ramane unul din cele mai reusite filme oferite de industria coreeana de film in anul 2017, deci nu trebuie ratat !
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
O distribuţie de top pentru “The Day The Country Went Bankrupt”, filmul crizei economice din 1997
Un nou film cu un scenariu legat de criza economica din Coreea anului 1997 a intrat in productie la sfarsitul lui 2017, din distributia acestuia facand parte nume mari precum Kim Hye Soo, Yoo Ah In, Heo Jun Ho, Jo Woo Jin si actorul francez Vincent Cassel. E vorba de “The Day The Country Went Bankrupt” (cunoscut si ca “National Bankruptcy Day”).
Dupa o perioada infloritoare din punct de vedere economic pentru Coreea de Sud, de peste trei decenii, din cauza coruptiei si a alternarii regimurilor politice (democrat si autoritarism militar in care au fost ucisi multi coreeni in timpul mai multor revolte), in 1997 criza din Asia de Est loveste o Coree datoare cu peste 124 miliarde de dolari, moment in care Fondul Monetar International decide sa intervina cu suma de 40 de miliarde de dolari, pe care o pompeaza in economia Coreei de Sud.
Actiunea din “The Day the Country Went Bankrupt” se petrece in anul 1997, in timpul crizei economice, si descrie povestea saptamanii dinaintea colapsului financiar al intregii tari cu ajutorul mai multor personaje ce incearca sa opreasca fenomenul, si al celor care fac tot ce pot ca lucrurile sa scape de sub control, spre propriul lor beneficiu financiar.
Kim Hye Soo interpreteaza rolul lui Han Si Hyun, liderul echipei din Departamentul de Politica Monetara din cadrul Bancii Coreea. Personajul sau se foloseste de ratiune si convingeri pentru a cauta o solutie, dar se loveste de puterea sistemului. Yoo Ah In este Yoon Jung Hak, un om al finantelor care pariaza totul pe falimentul national, vazand in acest fenomen o sansa ce apare o singura data in viata si isi spune povestea alaturi de Kim Hye Soo.
Heo Jun Ho este muncitorul obisnuit care incearca cu disperare sa isi salveze micuta companie si familia, in mijlocul colapsului financiar. Jo Woo Jin va fi un personaj care isi va bate capul alaturi de Han Si Hyun in legatura cu cele mai adecvate metode cu care s-ar putea controla criza. Actorul francez Vincent Cassel, in varsta de 51 de ani, va juca pentru prima oara intr-o productie coreeana, interpretand rolul directorului Fondului Monetar International care viziteaza Coreea.
Criza financiara din 1997 a ramas in memoria colectiva a populatiei sud-coreene ca un eveniment dureros, cu un impact devastator asupra tarii. La sfarsitul lui ’97, marile companii nu au mai fost in stare sa-si plateasca imprumuturile facute de chaeboli, bursa s-a prabusit iar won-ul coreean a pierdut mai bine de jumatate din valoarea sa. Guvernul sud-coreean a implorat un ajutor de 58 de miliarde de dolari de la FMI, cel mai mare ajutor financiar solicitat vreodata de o tara, insa nici aceasta suma nu a fost suficienta pentru a evita colapsul economiei. Salvarea a venit de la ajutorul financiar suplimentar acordat in principal de SUA si Japonia. Somajul a crescut de la 2 la 8,7% (zeci de mii de familii fiind afectate), bursa a cazut cu 49%, iar moneda nationala s-a devalorizat cu aproape 70% ! Un an mai tarziu, in 1998, cresterea economica a tarii reflecta dezastrul in care ajunsese Coreea: -7,8 % ! Mandria Coreei de Sud a fost serios zdruncinata, din a 11-a economie a lumii aceasta cazand pe pozitia a 17-a, in urma unor tari ca India, Mexic sau Rusia.
Dincolo de aspectele economice inerente, “The Day The Country Went Bankrupt” se va axa pe drama ce a constituit-o acest episod intunecat din istoria recenta a Coreei, urmarind impactul ei asupra mai multor categorii sociale, prin firele epice dezvoltate. Se anunta un film cat se poate de interesant. Filmarile au inceput in decembrie, urmand a fi finalizate in martie.
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
The Exclusive: Beat the Devil’s Tattoo (2015) – Cho Jung-seok, jurnalist cu principii și erou… din întâmplare
Regizoarea si scenarista coreeana Roh Deok revine la 2 ani de la debutul remarcabil cu “Very Ordinary Couple” cu “The Exclusive: Beat the Devil’s Tattoo”, un thriller din lumea televiziunii prin care se indeparteaza complet de genul romantic abordat la filmul de debut. Si totusi, o usoara nota de umor – sau mai degraba de ironie parodica – stabileste o punte de legatura cu “Very Ordinary Couple”, dar e evident ca avem in fata o cu totul alta abordare, mult mai indrazneata, un amestec de thriller, comedie, drama si intriga politista tesuta in jurul lumii jurnalistice. Protagonistul povestii este Cho Jung-seok, care dupa acest rol a fost distribuit in excelentul “Time Renegades” si in melodrama cu accente comice “My Annoying Brother”, un actor in plina ascensiune, care in aceasta vara va reaparea alaturi de Song Kang-ho in “Drug Lord” (colaborand anterior cu acesta la “The Face Reader”). Lee Ha-na din recentul serial “Voice”, veterana Lee Mi-sook (An Affair, Untold Scandal, cunoscuta dintr-o multime de seriale tv) si Bae Sung-woo (de aceasta data in rolul unui politist depasit de situatie) completeaza o distributie de calitate a unui film cu un scenariu excelent. Productia a obtinut 4 milioane dolari incasari la box-office si constituie o frumoasa surpriza pentru amatorii de thrillere… altfel decat cele clasice.
Heo Moo-hyuk (Cho Jung-seok) e reporter la un post de stiri, CNBS, ce nu este in topul canalelor de profil din Coreea. Cariera de jurnalist ii e periclitata in momentul in care aduce in lumina reflectoarelor o ancheta jurnalistica despre compania DM, ce ajunge sa fie cercetata de politie pentru ilegalitati. Buyang Group, al carei proprietar e ruda de familie cu proprietarul DM, ameninta ca isi va retrage reclamele de la CNBS daca nu se face o dezmintire publica, astfel ca Heo cade tap ispasitor, fiind concediat. Ca si cum nu ar fi fost de ajuns, acesta mai e si in prag de divort, fiind aproape despartit de sotia lui, Su-jin (Lee Ha-na), ce e si insarcinata. Cand totul pare fara iesire, intamplarea face ca Heo sa primeasca un pont. Seulul e terorizat de un criminal in serie ce a ucis 7 persoane, si care e de negasit. O femeie suna la redactia CNBS si da intamplator peste Heo, pretinzand ca temutul criminal in serie locuieste in acelasi imobil cu ea. Heo speculeaza momentul, vazand-o ca oportunitatea ideala de a reveni in televiziune, mai ales ca ajuns la fata locului gaseste un biletel scris de criminal si o pata de sange pe acesta. Directoarea CNBS, d-na Baek (Lee Mi-sook), ii mai acorda o sansa lui Heo, ce devine vedeta zilei. Ratingurile postului tv cresc considerabil, intreaga natiune urmareste cu sufletul la gura evolutia evenimentelor (mai putin politia…), asupra criminalului e pusa o presiune imensa si lucrurile par a merge in directia buna. Ceva insa va rasturna toate asteptarile, iar lucrurile vor scapa de sub control…
“The Exclusive: Beat the Devil’s Tattoo” este, dincolo de un simplu thriller, un film despre goana dupa senzational a posturilor de televiziune, iar mesajul este unul universal valabil, nelimitandu-se doar la decorul societatii coreene. Modul in care o stire aparent fara impact major e transformata dupa principiul unui bulgare de zapada ce se rostogoleste si devine din ce in ce mai mare, pana explodeaza si aduce ratinguri, deci castiguri financiare din reclame, e unul de-a dreptul fascinant. Evolutia, surprinsa in toate fazele sale, are in centrul sau creatorul de “adevaruri”, reporterul, principiile lui etice, presiunile la care e supus pe scara ierarhica pentru binele intregii institutii, pentru ca in final, publicul sa dea verdictul, daca rodul muncii unei echipe e un adevar sau o minciuna. Lasarea la latitudinea publicului judecarea faptelor, acest principiu se constituie intr-un argument pentru ceea ce trebuie sa insemne obiectivitatea in aceasta meserie de jurnalist, dar ce faci cand pentru a-ti atinge scopul, uneori deformezi realitatea, cu sau fara buna stiinta ? Mai este adevarul ce ajunge la public un lucru obiectiv ? Sau mai este, macar, un adevar ? Filmul ridica aceasta chestiune a moralitatii manipularii opiniei publice, intr-un context mai mult decat elocvent al realitatii zilelor noastre, in care s-a declansat o veritabila lupta impotriva stirilor false. Heo e un jurnalist cu principii, onest, dar care ajunge intr-o situatie aparent fara iesire in momentul in care isi pierde slujba. E dispus sa faca orice compromis si pontul care ii cade din cer pe nepusa masa e biletul lui spre fericire, sau mai bine zis scurtatura spre a ajunge unde nu a ajuns niciodata prin munca onesta. Lucrurile se complica cand constata ca adevarul pe care il prezinta nu e tocmai ceea ce pare la prima vedere, ca lucrurile sunt interpretabile, ca e posibil chiar sa se fi inselat, iar acesta e momentul si mai dificil, in care trebuie sa decida daca merge pana la capat pe drumul ales sau face o intoarcere de 180 de grade pentru a ramane fidel principiilor sale profesionale. Regizoarea productiei nu ezita sa foloseasca ironia pentru a starni situatii cu adevarat hilare, astfel ca la un moment dat se ajunge in situatia paradoxala sa vorbim de lucruri grave dar sa zambim in acelasi timp cu gura pana la urechi. Scenariul nu este foarte complicat, multe lucruri sunt clare de timpuriu – inclusiv identitatea criminalului in serie e deconspirata pe la jumatatea filmului – si intreaga poveste e focusata pe protagonistul Heo interpretat de Cho Jung-seok, ce acapareaza cea mai mare parte a scenelor productiei. Acesta, desi nu a atins inca statutul de mare actor al filmului coreean, reuseste sa acapareze interesul audientei, sa faca publicul sa empatizeze cu situatia personajului sau. Lee Mi-sook, in schimb, desi are un rol secundar, lasa o impresie puternica in ipostaza unei directoare a postului tv ce stie sa manevreze din experienta cazuri precum cel al angajatului ei si sa le transforme in “bici” aducator de rating. Un film, per ansamblu, reusit, ambitios si plin de creativitate, ce iese la un moment dat din tiparele genului, avand multe elemente de originalitate ce sporesc placerea vizionarii. Nici un moment nu te plictisesti in compania lui, chiar daca ii lipseste anvergura unui film de top.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera si exclusivitate de gligac2002(Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Man to Man (2017) -Park Hae-jin între prietenie şi trãdare
Serial de actiune/romantic/comedie, “Man to Man” a fost produs integral inaintea difuzarii (o adevarata “moda” de ceva timp, in Coreea. Cine a vazut serialul The King of Dramas in care joaca actorul Kim Myung-min, isi aminteste de nebunia si vanzoleala care precede transmiterea unui episod proaspat filmat catre postul emitent, situatiile care par fara iesire si care nu de putine ori declanseaza drame adevarate), sarbatorind astfel cea de a V-a aniversare a postului JTBC, un post de televiziune prin cablu care se numara printre cele trei mai importante canale de televiziune de difuzare cu plata, de aici si ratingul cu cifre aparent mai mici decat ale celorlalte televiziuni fara plata. Serialul are 16 episoade, difuzarea lui a inceput in aprilie 2017, iar cateva secvente au fost filmate in Budapesta, intocmai precum IRIS.
Kim Sul-woo este un agent secret folosit la diverse misiuni, care de care mai periculoase si mai misterioase. Urmarind niste statuete care ascund ceva secrete, primeste misiunea de a deveni garda de corp pe langa Yeo Woon-gwang, un actor celebru care, bineinteles, nu este deloc incantat de acest nou angajat, asa ca pune la cale sa scape de el cat mai repede cu putinta. Dupa cateva incercari nereusite si dupa ce garda de corp dovedeste ca este eficient si indispensabil marelui actor, e angajat sub numele de “garda Kim”. O prietenie stranie incepe sa se infiripe intre cei doi care par de nedespartit mai ales dupa ce garda Kim ii salveaza viata lui Woon-gwang, si care cu timpul devine una dintre cele mai stranse legaturi. Numai Cha Do-ha, managera actorului, are anumite rezerve fata de sinceritatea lui Sul-woo, parandu-i dubios felul cum acesta s-a infiltrat in mijlocul celor care se socoteau a fi familia din jurul actorului Woon-gwang. Cu timpul insa, sentimentele se schimba, cei doi devin din ce in ce mai apropiati si aflat la ananghie, garda Kim se vede nevoit sa le faca marturisiri despre viata dubla pe care o ducea si sa apeleze la ajutorul lor, si astfel acest trio colaboreaza intr-o deplina armonie sa aduca la lumina secrete ce par adanc ingropate si care implica oameni de afaceri si politicieni, bineinteles.
Kim Sul-woo – interpretat de actorul Park Hae-jin (East of Eden, My Daughter Seo Young, Cheese in the Trap, etc.) este agentul fantoma K, “o umbra fara nume sau reputatie”, si datoria lui e sa lupte in secret pentru a proteja libertatea si ordinea. Pentru a-si duce misiunile la bun sfarsit, se foloseste cu abilitate de toate mijloacele care ii stau la indemana unui barbat frumos si elegant, in prim plan fiind femeile, de care, odata misiunea indeplinita, se descotoroseste mai mult sau mai putin elegant, considerand ca “dragostea este o amagire utila si tactica pentru un agent secret”, iar cand lucrezi sub acoperire e mult mai important cum iesi din scena decat cum intri.Antrenat si instruit in misiuni dintre cele mai grele, se ataseaza de cel caruia ii este garda de corp, si cum lumea in care traise incepe sa devina nesigura si periculoasa, iar prietenii vechi nu mai prezinta incredere, apeleaza la ajutorul noilor sai prieteni, care decid ca trebuie sa aiba incredere totala in el. Cu ajutorul lor si cu banii pe care Woon-gwang ii adunase in cariera sa de actor, poate sa duca la indeplinire o misiune foarte periculoasa si riscanta pentru ei.
Yeo Woon-gwang (Park Sung-woong – Remember, Hidden Identity, Man of Honor, etc.) este un actor ajuns celebru, cu multi fani, denumit si Moartea Intunecata, dupa numele unui erou pe care il jucase intr-un film, titulatura care il facea sa se umfle in pene; are o deosebita placere sa ii hartuiasca pe altii, e un “psihopat”, cum il descriu unii din anturajul sau, e dur cu cei slabi si slab cu cei puternici, iar cand ceva nu merge asa cum vrea el are un comportament de copil razgaiat care face istericale; e greu de multumit caci nu-i place nici una nici alta, uraste sa fie recunoscut dar si mai tare uraste sa nu-l recunoasca nimeni; in concluzie, e un star care nu stie nici el ce vrea. De fapt, asa aiurit, rupt de realitate, mofturos si pretentios, sufletul lui este profund ranit de cea pe care o iubise si care il parasise brusc, fara explicatii, pentru a se casatori cu un puternic si bogat om de afaceri. Supravietuitor a doua accidente dubioase si asemanatoare, alege sa se ascunda dupa aceasta masca a omului indiferent si superficial pentru a-si disimula durerea si dezamagirea. Venirea celui pe care el il numeste “garda Kim” ii inveseleste putin monotona lui viata si alaturi de el face lucruri pe care nu credea ca un actor de talia lui le poate face. Dar nici un sacrificiu nu este degeaba pentru a-ti ajuta …tara.
Cha Do-ha (Kim Min-jung – Gap Dong, Thorn Birds, Ireland, etc.) a fost fanul inrait a lui Woon-gwang, ajunsa acum manager si cerber al actorului. Nimic din ce are legatura cu pretioasa persoana a acestuia nu misca fara aprobarea si controlul ei, si nimic din ce ii este interzis nu trece dincolo de persoana ei, pedepsind drastic orice abatere de la drumul trasat de ea. Indragostita de actor, il idolatrizeaza fara a deveni insa, o pacoste; il urmeaza peste tot fara odihna, atenta la tot ce ar putea tulbura aceasta fiinta delicata – idolul ei – pe care nu se jeneaza insa sa-l pedepseasca atunci cand il prinde ca face lucruri interzise. Respectul pe care si-l poarta reciproc fac aceasta convietuire profesionala sa se transforme intr-o prietenie discreta si duioasa.
Prieteni si colegi astazi, maine tradati si tradatori, lacomie si politica, oameni care vor sa urce pe scara sociala prin metode lipsite de bun simt si etica dar si prietenie, sacrificiu si ajutor neconditionat, si multe alte intamplari si aventuri care te tin cu sufletul la gura le regasiti in acest serial de 16 episoade regizat de Lee Chang-min (Giant, Midas, Birth of a Beauty etc.) si Kim Sang-ho (Hwajung, Arang and the Magistrate,Can You Hear My Heart? etc.) dupa scenariul scris de Kim Won-suk, co-scenarist la serialul “Descendants of the Sun”.