“Tiger Zinda Hai” (2017) (in romana “Tigrul e Viu”) este una din cele mai costisitoare productii indiene din toate timpurile. A avut un buget de nu mai putin de 33 de milioane de dolari, ridicandu-se undeva la investitiile anterioare din filme precum “Sultan”, “Dhoom 3” sau “Hindostan”. Pana in urma cu o saptamana, filmul a obtinut incasari de 87 de milioane de dolari in intreaga lume, stabilind cateva recorduri la box-office: filmul cu cele mai mari incasari in ziua premierei lansat intr-o perioada in afara sarbatorilor, dar si filmul cu cele mai mari incasari in primul weekend din toata istoria industriei indiene de film. In rolurile principale apar doua staruri ale filmului indian ce nu mai au nevoie de nici o prezentare, Salman Khan si Katrina Kaif. Doar pentru acest rol, Salman Khan a incasat un cec de 11 milioane de dolari. Plina de actiune si suspans, productia a fost rasplatita cu 2 premii in urma cu o saptamana pentru “Cea mai buna actiune” dintr-un film indian din 2017. De altfel, filmarile s-au realizat in totalitate in afara Indiei, in Abu Dhabi, Grecia, Austria si Maroc, de unde si costul ridicat al productiei. Insa investitia a meritat pe deplin. La o zi de la lansarea, in noiembrie, a trailerului filmului pe youtube, acesta a inregistrat 29 de milioane de vizualizari, iar dupa 5 zile avea peste 700.000 de like-uri, record absolut pentru un trailer de film indian. Lansat cu 2 zile inainte de Craciun in intreaga lume, filmul a avut parte de critici in general pozitive, fiind laudata prestatia celor doi protagonisti, Salman Khan fiind intr-o forma laudabila la cei 52 de ani ai sai. Realizat dupa o reteta comerciala pur Hollywoodiana, filmul abunda in scene de actiune spectaculoase, fara a se departa de specificul Bollywoodian, amatorii de actiune nefiind dezamagiti de ce vor vedea. Filmul continua povestea din “Ek Tha Tiger” (2012), un succes similar cu aceeasi protagonisti in rolurile principale, fiind inspirat de aceasta data din fapte reale.
Agentul RAW Tigru (Salman Khan) si agenta ISI Zoya (Katrina Kaif) sunt sot si sotie si duc o viata linistita impreuna cu fiul lor. Opt ani au trecut de cand au decis sa aleaga iubirea in locul misiunilor riscante. Dar planurile lor se vor schimba curand, cand o noua misiune, aproape imposibila, le este incredintata. In Ikrit, Siria, 40 de asistente – 25 indiene si 15 pakistaneze – sunt luate ostatice in spitalul local de catre Abu Usman, seful temutei organizatii teroriste ISC. Fostul sef al lui Tigru, Shenoy, simte ca acesta, cu pregatirea sa, ar putea sa salveze asistentele, si asta intr-un interval de o saptamana, inainte ca SUA sa lanseze o lovitura aeriana pentru a-l ucide pe capul gruparii teroriste. Initial ezitant, la cererea sotiei sale Tigru accepta misiunea, ce se dovedeste extrem de complicata.
Traducerea si adaptarea au fost realizate in premiera si exclusivitate in Romania de echipa CREATIVE MEDIA pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Chasing the Dragon (2017) – Donnie Yen, un Tony Montana de Hong Kong între mãrire şi decãdere
La inceputul anilor ’60, Schiopul Ho (Donnie Yen) soseste cu prietenii lui din China in Hong Kong-ul britanic. Pe atunci, Hong Kong aparea ca un Taram al Fagaduintei pentru chinezii de pe continent, multi incercand sa-si cladeasca o viata noua intr-o tara aparent mai libera, capitalista. Ho si prietenii lui isi gasesc o chirie ieftina, insa intampina dificultati in plata lunara a chiriei. Veniturile obtinute din munca pe santier sunt insuficiente, astfel ca nu de putine ori Ho se implica in lupte de strada, acceptand sa participe contra cost la infruntari intre bande rivale, in care isi poate pune in valoare indemanarea in folosirea pumnilor si picioarelor. Iar uneori aceste venituri erau usor obtinute, multe din luptele de strada fiind inscenate intre luptatori. Din umbra, insa, echilibrul era pastrat de fortele de politie, controlate de britanici. Si totusi, din randul politiei se remarca un chinez, Lee Rock (Andy Lau), ce are ambitii mari si se bucura de simpatia conationalilor sai dupa ce intra in conflictul cu seful de echipa britanic Hunter. Destinul va face ca Lee Rock sa-i salveze viata Schiopului Ho, cazut in mana lui Hunter, iar intre cei doi sa se lege o prietenie puternica. Insa daca Rock isi urmeaza ambitiile de a promova in functie, Ho intra in banda Dolofanului, un gangster local pentru care executa tot felul de faradelegi. Filmul prezinta marirea si decaderea lui Ho, un om simplu, cu suflet mare, marcat de un singur defect: dorinta de a face cat mai multi bani.
Veteranul Wong Jing, ce face filme de mai bine de 37 de ani, revine cu un film biografic despre viata unui celebru gangster din Hong Kong-ul anilor ’60, dupa ce in 2012 a regizat “The Last Tycoon”, un film inspirat din viata unui gangster cunoscut din Shanghai-ul anilor ‘20-’30 caruia i-a dat viata Chow Yun-fat. Si de aceasta data distributia e de zile mari, cu doi monstri sacri ai filmului din Hong Kong, Donnie Yen si Andy Lau. Primul da viata Schiopului Ho, un gangster real din anii ’60, Ng Sek-ho, in timp ce Andy Lau interpreteaza un politist controversat din aceeasi perioada, Lee Rock, rol pe care il reia dupa 26 de ani, in tinerete interpretandu-l de inca 2 ori in productiile “Lee Rock” si sequel-ul, din 1991. Regizorul Wong Jing e ajutat de Jason Kwan, cu care imparte creditele pentru regie, acesta din urma debutand ca regizor dupa ce mai bine de un deceniu a asigurat imaginile a numeroase filme de succes, precum Wu Kong, Cold War 1 si 2, Shanghai sau My Mother is a Belly Dancer. Amandoi regizorii au mai colaborat cu actorii din distributie, Wong Jing deplasandu-se pana in Canada, in 2016, unde se afla Donnie Yen pentru filmarile la xXx: The Return of Xander Cage, convingandu-l sa joace alaturi de Andy Lau rolul unui gangster atipic intr-un film cu un numar limitat de scene de lupta (e stiut faptul ca interpretul personajului Ip Man anuntase inca de pe cand filma la celebrul film ca voia sa se retraga din filmele de actiune). Convins de proiect si de sinceritatea reputatului regizor, Yen a acceptat, si asa s-a nascut unul din cele mai reusite filme cu gangsteri din toate timpurile, in cinematografia din Hong Kong. In septembrie 2017, la data premierei, “Chasing the Dragon” s-a bucurat de critici elogioase, ce laudau versatilitatea lui Yen si interpretarea extraordinara a unui personaj din viata reala a perioadei respective. Productia a fost si un mare succes de box-office, depasind ca incasari atat “Blade Runner 2049” in mare parte din tarile Asiei, cat si “The Foreigner”, filmul veteranului Jackie Chan, in China si Hong Kong ! Numai in China, “Chasing the Dragon” a obtinut mai mult de 87 milioane dolari, in conditiile in care investitia initiala in productie a fost de aproape 32 milioane dolari !
Avand la timona un regizor cu o experienta de 3 decenii in spate si unul cu 27 de filme la activ in calitate de regizor si operator de imagine, dar si o distributie solida, “Chasing the Dragon” a fost un succes garantat inca dinainte de lansarea sa in cinematografe. Scenariul scris de Wong Jing – criticat pentru povestea mai putin inspirata din spatele trilogiei din lumea jocurilor de noroc, “From Vegas to Macau” – este de aceasta data la inaltimea unei biografii moderne a vietii necosmetizate a unui interlop celebru in Hong Kong. Scenariul i-a oferit suficienta libertate de miscare lui Donnie Yen, al carui personaj, Schiopul Ho, este surprins in evolutia sa de la statutul de imigrant ilegal in Hong Kong-ul britanic de la inceputul anilor ’60 la cel de temut lord al drogurilor, asemeni unui alt celebru personaj Hollywoodian, intruchipat de Al Pacino in 1983 in “Scarface”, Tony Montana. Schiopul Ho e un chinez sarac sosit ilegal in Hong Kong in 1960, avand visuri marete: sa faca bani si sa traiasca o viata pe care China maoista a acelor timpuri i-o interzicea. Traind tipicul unei vieti de imigrant, cu munca pe santiere de constructii pentru un ban de nimic si cu lipsuri continue, acesta alege, cum era previzibil, calea mai rapida de a face bani, punandu-si in valoare indemanarea in folosirea pumnilor si picioarelor. Luptele ilegale de strada si implicarea, pentru bani, in confruntarile stradale dintre bandele de gangsteri il aduc in conflict cu legea si cu ocupantul britanic. Cum era de asteptat, filmul dubleaza latura biografica cu cea sensibila a ocupatiei britanice, englezii fiind infatisati ca niste stapanitori necrutatori, exploatatori” si profitori de pe seama chinezilor. Din fericire nu acesta e subiectul principal al filmului, astfel ca putem rasufla usurati. Pornind de jos, Schiopul Ho isi cladeste un adevarat imperiu interlop, lucrand mai intai in slujba unui gangster local si savarsind cu prietenii lui tot felul de ilegalitati. Ca in majoritatea filmelor similare, si de aceasta data accentul este pus pe transformarea acestui personaj controversat dintr-un om simplu, cu suflet mare, care ar fi dat totul pentru fericirea celor din jurul sau, intr-unul aservit dorintei de imbogatire, care treptat pune stapanire pe mintea sa. Andy Lau il interpreteaza pe politistul Lee Rock, o opreliste in calea transformarii lui Ho. Mai intai metaforica, devenind prietenul lui de suferinta sub opresiunea britanica, atata timp cat amandoi aveau un tel comun, iar mai apoi fizica, un obstacol in calea ambitiilor sale ce calca in picioare toate valorile la care odata Ho a tinut. Un film remarcabil, cu actiune bine dozata, in care nu scenele de lupta sunt capul de afis cat evolutia in sine a povestii, ce se intinde pe durata mai multor ani si a mai bine de 2 ore de pelicula. Cu siguranta e unul din cele mai bune filme chinezesti ale ultimilor ani, isi merita cu prisosinta toate elogiile criticilor de film.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Lee Byung-hun în a treia dramã consecutivã pe marele ecran
Actorul Lee Byung-hun a revenit pe marile ecrane cu comedia “Keys to the Heart” (numita initial “Only My World”), pe 17 ianuarie 2018. In filmul regizat de Choi Sung-hyun si produs de JK Films, Lee Byung-hun este Jo-ha, un fost boxer care se bazeaza doar pe pumnii sai pentru a se descurca in lume, care mai lucreaza si cateva ore pe strazi pentru a distribui pliante. In ciuda aspectului sau neindemanatic si ieftin, metamorfoza sa profund emotionala incepe sa iasa in evidenta reusind, pana la final, sa acapareze cinefilii. Legat de acest personaj, regizorul specifica ca “pentru a face personajul Jo-ha unul repezit, insa cu mai multe fete, este un test; sa stii cand sa te relaxezi si cand sa intensifici anumite aspecte. Cum spunem noi, este nevoie de un actor mare.”
Despre rol, Lee Byung-hun spune ca “in film, actorul care joaca rolul boxerului este cel mai putin supus presiunii pentru ca nu este unul profesionist care are nevoie de mult timp petrecut pentru a ramane in forma.” In timpul filmarilor (ce au durat aproape 3 luni in vara lui 2017), actorul a spus ca “multi oameni nu m-au recunoscut cand am distribuit pliante, gandind ca sunt doar tipul care se ocupa de distribuirea pliantelor.” “Acest film este despre ceea ce iti lipseste ca sa iti traiesti viata. Fiecare actor din film are anumite lipsuri si amaraciuni si ne-am incurajat unul pe altul cu tot felul de sfaturi. Nu este un film cu o tema dura sau care sa te faca sa meditezi la viata. Interpretam oameni simpli pe care ii vedem deseori in vietile noastre.” “Fiecare decizie pe care am luat-o in acest film se bazeaza pe scenariu, dar e importanta si alegerea regizorului pentru ca lucram cu unul cu mare calitate artistica. Este important si sa stii ce tip de poveste e si cum ar trebui sa redai emotiile, ca intreg.”
Park Jung-min joaca rolul fratelui lui Jo-ha, un pianist de geniu bolnav de autism care are sindromul savantului, o stare patologica rara ce afecteaza persoanele cu un coeficient de inteligenta situat sub limitele normale sau cu deficiente emotionale grave, dar inzestrate cu capacitati intelectuale de exceptie in anumite domenii.
“Keys to the Heart” este un film despre relatia care se dezvolta intre doi frati cu totul diferiti, dupa ce se intalnesc pentru prima oara. Park Jung-min are din nou o prestatie deosebita, dupa rolul din “Dongju”, in timp ce Lee Byung-hun apare din nou intr-o drama, dupa “A Single Rider”, intr-un rol mai putin solicitant fizic, dar care ii scoate la suprafata talentul actoricesc incontestabil. In acest an, Lee Byung-hun va reveni si pe micul ecran, la 9 ani distanta de anteriorul sau serial, IRIS, in k-drama difuzata de tvN, “Mr. Sunshine”, alaturi de Yoo Yoon-seok si Kim Tae-ri. Premiera serialului va avea loc in iulie 2018.
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Red Carpet (2014) – Yoon Kye-sang, regizorul propriei sale vieţi
Park Jung-woo (Yoon Kye-sang) e un regizor de filme pentru adulti ce nu reuseste sa gaseasca calea spre succes, lucrand pentru o companie care doar profita financiar de pe urma productiilor sale deocheate. De mic si-a dorit sa faca filme, visand ca intr-o zi sa castige premiul pentru regie la prestigioasele premii Blue Dragon (Oscarul Coreei). Pentru marele debut in adevarata industrie de film, are pregatit un scenariu, insa seful companiei sale de productie il considera superficial, o investitie inutila ce nu ii va aduce profit. In consecinta, Jung-woo trebuie sa se complaca intr-o cariera de regizor de filme porno, la care lucreaza cu echipa lui mica si inimoasa. Ca si cum toate aceste probleme nu erau pe ajuns pe capul lui, Jung-woo se trezeste intr-o seara cu o locatara nepoftita in modesta-i cocioaba, Jung Eun-su (Koh Joon-hee), care ii si aplica o corectie ca la carte cu o tigaie. Lucrurile se lamuresc la sectia de politie, unde celor doi li se sugereaza o impacare amiabila. Si asa se constata ca Eun-su tocmai sosise din Spania si fusese pacalita de proprietarul cocioabei in care Jung-woo mai avea de stat un an in chirie, vanzandu-i casa si fugind cu economiile fetei. Fosta actrita-copil, Eun-su face un pact cu Jung-woo, urmand a coabita o vreme impreuna sub acelasi acoperis…
„Red Carpet” e o productie indrazneata ca abordare insa suficient de decenta pentru industria coreeana de film pentru a putea fi urmarita de o categorie larga de public. Comedie romantica, filmul abordeaza tema cautarii succesului in industria de film, doar ca de aceasta data in centrul atentiei e industria de filme pentru adulti, una considerata periferica in Coreea si, desigur, injositoare pentru membrii breslei. Asadar, o noua borna e depasita prin abordarea acestui subiect in cinematografia coreeana de catre regizorul si scenaristul debutant Park Bum-soo. Filmat in doar 75 de zile si avand un buget redus, „Red Carpet” a reusit sa arunce o privire obiectiva si critica in culisele industriei coreene de film, neezitand sa dezvaluie defectele acesteia, lacomia companiilor de impresariere si productie si importanta imaginii impecabile a protagonistilor ei, vedetele din lumina reflectoarelor. Yoon Kye-sang (recent vazut intr-un rol de-a dreptul memorabil in „The Outlaws”) interpreteaza un regizor care incearca sa-si gaseasca rostul in lumea filmului, facand tranzitia de la statutul de regizor de productii rau-famate la implinirea unui vis, un debut pe marele ecran cu o melodrama comerciala. Pe langa mentalitatea unei intregi industrii, acesta are de infruntat si mentalitatea unei societati care in mod paradoxal imbratiseaza valorile occidentale, aspira la ele, insa in esenta ramane una extrem de conservatoare, de traditionala. Jung Eun-su (interpretata de Koh Joon-hee, recent vazuta in k-drama „Untouchable”) e o fosta actrita-copil ajunsa la maturitate care a revenit de una singura in Coreea, dupa ce a fost abandonata de parinti in Spania. Ajunge in urma unei inselatorii sa ramana fara economiile ei si fara acoperis deasupra capului, fiind adapostita de Jung-woo in casa care credea ca a devenit a ei. Daca relatia celor doi incepe in cei mai nepotriviti termeni, treptat, pe masura ce ea constata ca el e scenarist, avand ceva in comun, se apropie unul de celalalt din interes profesional si mai mult decat atat. Eun-su isi va urma propriul drum, fiind redescoperita de un producator si reinventata, insa ea va fi simbolul actorilor din ziua de azi, pentru care imaginea e mai presus de viata personala, fiind nevoita sa se dezica de o relatie de atasament sincera de un regizor de filme pentru adulti oarecare. Cu mult umor si imaginatie, regizorul scenarist ne ofera 2 ore relaxante in compania unui cuplu de actori interesant, fara ca productia sa lezeze in vreun fel pana si cele mai pudice persoane, prin subiectul ei.
Traducerea, adaptarea, sincronizarea si retusarea de timing, in premiera, pentru asiacinefil, efectuata de gligac2002(Asia Team).
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
“Along With the Gods”- efecte vizuale spectaculoase şi un mega-succes de box-office
Avand ca tema parte a dogmei budhiste ce implica karma, judecata si reinvierea, si depanand o dureroasa poveste din viata de apoi, regizorul Kim Yong-hwa se intoarce dupa o pauza de patru ani, dupa comedia “200 Pounds Beauty” si mai recentul “Mr. Go”. Cu un scenariu adaptat dupa webtoon-ul “Sinhwa Hamgge” (With God), “Along With the Gods: The Two Worlds” a avut un prim week-end excelent, tinand cont ca era in competitie cu filme precum “Star Wars: The Last Jedi” sau “Steel Rain” al lui Yang Woo-suk. Printre capetele de afis ale filmului se afla si starul din “The Handmaiden”, Ha Jung-woo.
Dupa ce pompierul Kim Ja-hong, jucat de Cha Tae-hyun, moare la datorie, este intampinat de trei gardieni – Deok-choon (Kim Hyang-gi din “Thread of Lies”), Hewonmak (Ju Ji-hoon, “Asura”) si seful lor Gang-lim (Ha Jung-woo), care il insotesc in viata de apoi cu ajutorul metroului. Fiecarui decedat ii este stabilit un avocat deoarece fiecare decedat trebuie sa treaca prin cele sapte judecati. Pompierul este informat ca, deoarece a fost un model demn de urmat in timpul vietii, se califica pentru reincarnare in 49 de zile, daca este achitat in cele sapte judecati ce au loc in sapte niveluri diferite ale Iadului. Aceste “judecati” se fac pentru a se demonstra daca Kim Ja-hong se face vinovat de vreo tradare, indolenta, violenta, minciuna, delasare, etc. Mai mult decat atat, gardienii acestuia, care devin automat si avocatii apararii, isi pot castiga si ei dreptul la reincarnare daca argumentele lor duc la castigarea “proceselor”. Cei trei sunt blocati in aceasta dimensiune si isi doresc cu disperare sa scape, dar un spirit razbunator incepe sa urmareasca grupul, punand in pericol planul lor. Amestecul spiritului il determina pe Gang-lim sa investigheze, desi nu are cu adevarat voie sa intervina in treburile pamantesti si, curand, iese la iveala o istorie complicata a familiei ce se invarte in jurul mamei mute a lui Ja-hong, fratele Su-hong (Kim Dong-wook), un avocat cu aspiratii si o viata plina de saracie.
“Along With the Gods” abunda in efecte speciale, unele cam dezordonate, dar tocmai acestea sunt cele care prezinta cateva din partile mai accentuate ale mediului, precum dunele din desert din judecata lipsei de ascultare a parintilor sau muntii de culoare albastra care fac parte din judecata nedreptatii.
Desi unora filmul ar putea parea prea mult din punct de vedere tehnic si nu se poate compara cu celebrul film al lui Vincent Ward, “What Dreams May Come” in care a jucat Robin Williams, si este cam siropos, producatorii si-au dorit un film sentimental, plin de emotie, ce trimite cinefilii sa se gandeasca la calitatile oamenilor si ce inseamna sa fii “bun” in viata. Ha Jung-woo reuseste un rol un pic mai amuzant, dar in care aduce un pic din autoritatea delicata din “The Handmaiden”, Lee Jung-jae este atotputernicul Rege al Mortii, Oh Dal-su si Lim Won-hee sunt procurorii din viata de apoi, iar Kim Sun-an este adolescentina Zeita a Amagirii, alaturi de Cha Tae-hyun reusind sa lase impresia unui echilibru de-a lungul intregului film.
“Along With the Gods” a avut premiera pe 20 decembrie 2017 si a strans pana acum o saptamana nu mai putin de 96 de milioane dolari incasari la box-office, fapt ce il transforma in filmul anului 2017 in Coreea de Sud, depasind la incasari “ A Taxi Driver” cu mai bine de 12 milioane dolari.
Actorii Ko Hyun-jung si Lee Jin-wook se reintorc pe micile ecrane cu un serial plin de mister, la SBS. Serialul de 16 episoade are un scenariu scris de Choi Kyung-mi si dezvaluie misterul ce impresoara o crima. Amanta unui barbat care face parte dintr-o familie ce este proprietara unui conglomerat este gasita moarta si patru persoane bogate devin suspecte. Ko Hyun-jung este o avocata talentata care apara pe unul din acuzati si este si gazda unei emisiuni TV, “Return”.
“Inainte de citirea scenariului nu m-am temut ca e scris de un scenarist tanar ci am anticipat ca scenariul ar putea fi mai interesant, in comparatie cu altele”, declara intr-un interviu Ko Hyun-jung. “Dupa ce l-am citit, nu m-am putut gandi ca scenariul a fost scris de un debutant, am vrut sa accept rolul imediat si am facut-o.”
Ko Hyun-jung se intoarce pe micul ecran dupa aproape doi ani, dar actrita nu se teme de cifrele rating-urilor. “Desi se produc o multime de seriale in aceste zile, in mod ironic, eu pot sa ma concentrez la a juca intr-un serial bun. Tot ce trebuie sa fac e sa ma concentrez asupra rolului meu.” Desi este pentru prima oara cand Ko Hyun-jung si Lee Jin-wook se intalnesc pe micul ecran, cei doi au mai jucat impreuna in filmul de scurtmetraj din 2017, “Tiger in Winter”. “Chimia dintre Ko Hyun-jung si mine a fost buna, mai ales ca am mai jucat impreuna”, a declarat actorul intr-un interviu. “Am invatat multe de la ea la acel moment si inca ma simt inspirat de ea.”
Si Lee Jin-wook se intoarce pe micul ecran dupa aproape doi ani. Acesta va interpreta rolul unui detectiv dur care incearca sa rezolve misterul crimei.
Shin Sung-rok, Park Ki-woong, Bong Tae-gyu, Yoon Jong-hoon si Jung Eun-chae sunt actorii care joaca in rolurile secundare in serialul “Return” de la SBS, serial care va avea premiera in data de 17 ianuarie.
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Secret (Himitsu) (1999) – o poveste fantezistã sensibilã scrisã de apreciatul Keigo Higashino
“Secret” (1999) e una din productiile apreciate ale veteranului japonez Yojiro Takita, in prezent ajuns la 62 de ani. Cu o cariera in lumea filmului in care a debutat la sfarsitul anilor ’70 ca asistent de regie, Takita a inceput propriu-zis sa regizeze in colaborare cu studiourile Nikkatsu cu mai multe productii “pinku” cu buget redus, iar un deceniu mai tarziu, in 1986, devenea popular odata cu comedia “No More Comics Magazines !”, un film apreciat si de critici. Au urmat mai multe filme comerciale gustate de publicul larg, iar “Secret” din 1999 avea sa deschida calea spre succes a unui regizor ajuns la apogeul carierei si maturitatii artistice odata cu “Onmyoji” (2001). Productia a fost un fulminant succes la nivel international, aducand regizorului premiul supreme la Festivalul International de Film Fantastic de la Neuchatel. In 2003 a regizat un sequel, Onmyoji 2, dar si un cunoscut film istoric, “When the last sword is drawn”. Dar marele succes al carierei lui Yojiro Takita a fost marcat in 2008 de productia “Departures”, ce a adus Japoniei Premiul Oscar pentru Cel mai bun film strain, un an mai tarziu Academia Japoneza de Film acordandu-i premiul “Regizorul Anului” pentru “Departures”. Revenind la anul 1999, “Secret” se doreste o fantezie cu accente de melodrama si putin umor, in care tot farmecul e dat de interpretarea protagonistei, actrita Ryoko Hirosue, cunoscuta din filme precum “Lingering Spirits”, “Go, Masao !” “Goemon” sau “Departures”. Aceasta face pereche cu actorul veteran Kaoru Kobayashi, cu 29 de ani mai in varsta ca ea, o adevarata legenda a filmului japonez (Midnight Dinner, Kamui). “Secret” a castigat 2 premii la Festivalul de Film Sitges (Spania), Cel mai bun scenariu si Cea mai buna actrita (Ryoko Hirosue). Mai trebuie spus ca scenariul are la baza un roman de mister scris de celebrul romancier Keigo Higashino, “Naoko”. In varsta de 59 de ani, Higashino e unul din cei mai premiati scriitori japonezi contemporani, o mare parte a romanelor si nuvelelor sale fiind deja ecranizate (The Devotion of Suspect X, Graduation, Platinum Data, The Wings of the Kirin sau Broken fiind si subtitrate in premiera in romana de echipa Asia Team Romania). Filmul “Secret” a fost atat de apreciat incat in 2007, Vincent Perez a regizat un remake in limba engleza, “The Secret” (“Si J’etais Toi”), cu David Duchovny si Olivia Thirlby in rolurile principale.
Intr-o zi de primavara intr-o prefectura din zona muntoasa a Japoniei, Naoko Sugita si fiica ei Monami (Ryoko Hirosue) se indreapta spre casa unor rude, pentru a participa la o inmormantare. Insa autocarul cu care se deplaseaza cade intr-o prapastie dupa ce soferul adoarme la volan, declansandu-se o tragedie. Putinii supravietuitori sunt dusi la cel mai apropiat spital, unde ajung si cele doua, mama si fiica. La fata locului soseste si capul familiei, Heisuke Sugita (Kaoru Kobayashi), ce asista cu ochii lui la moartea sotiei sale. Doar ca in momentul mortii se produce un fenomen straniu, iar in timp ce sotia acestuia se stingea, fiica lui, Monami, isi revenea din coma. Mai mult decat atat, aceasta pretindea ca este… Naoko, ce tocmai murise. Bulversat de strania intamplare si de faptul ca fiica lui ii spune lucruri pe care doar el si sotia lui le stiau, Heisuke face cercetari si afla despre un caz similar petrecut in Franta, unde o fata in coma si-a revenit miraculos avand personalitatea unei femei ce murise in acelasi timp. Obisnuindu-se cu noua infatisare a sotiei sale, Heisuke decide sa pastreze acest secret cu aceasta. Doar ca Naoko trebuie sa intre in pielea fiicei sale si sa se adapteze la viata de studenta… Iar de aici apar o multime de incurcaturi…
Fara a avea complexitatea si profunzimea unor filme similare realizate in ultimii ani, “Secret” reuseste sa imbine mai multe genuri intr-un mod placut, ocolind pe cat posibil tentatia de a cadea intr-o melodrama siropoasa. In ciuda faptului ca pe alocuri povestea e previzibila si simpla, spusa chiar cu unele stangacii, spectatorul fiind nevoit sa accepte niste explicatii prea putin lamuritoare pentru anumite lucruri paranormale petrecute, regizorul da viata povestii intr-un mod agreabil, pastrand mereu un ton optimist si o nota vesela. La o prima vedere povestea pare tragica, dar cu putina imaginatie se depaseste dramatismul si firul epic revine la normal, acceptand o situatie anormala ca obisnuita. Naoko, sotia lui Heisuke, revine la viata preluand controlul asupra trupului fiicei sale Monami. Dupa ce isi convinge sotul ca e sotia la care a tinut atat de mult dar care a parasit aceasta lume (cel putin… oficial), Naoko intra si la figurat in pielea fiicei sale, participand la cursuri la liceu si apoi la facultate. Fara a avea acordul fiicei sale, Naoko ii modeleaza destinul acesteia stiindu-i pasiunea pentru medicina. In plan personal, se nasc tot felul de situatii hilare, caci Naoko incearca sa ramana in paralel sotia fidela de altadata, fapt care pe segmentul de intimitate duce la niste situatii cel putin complicate. Dar poate fi pastrat acest secret si iubirea puternica a celor doi soti poate fi mentinuta in viata si in aceasta situatie ciudata ? Un film despre fidelitate conjugala, despre diferitele fatete ale iubirii si, desigur, despre conflictul intre generatii, totul spus intr-un ton optimist, in care fantezia permite si scuza orice. Cu o Ryoko Hirosue la inceputul ascensiunii sale, in forma maxima, si cu un Kaoru Kobayashi gingas si curtenitor, “Secret” ne ofera o experienta plina de sensibilitate si teme profunde, ce oscileaza intre iertare, ideea celei de-a doua sanse, a responsabilitatii si semnificatiile iubirii adevarate, a nemuririi ei.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de Elenas (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Goodbye Single (Familyhood) (2016) – Kim Hye-soo între carierã şi ipostaza de mamã
Tanarul regizor coreean Kim Tae-gon, care pana in prezent nu s-a remarcat prin anterioarele sale filme (horror-ul “The Plot” in 2009 si drama indepedenta “Sunshine Boys” din 2012), a reusit in vara lui 2016 sa dea lovitura cu noua lui productie “Goodbye Single” (cu titlul in engleza “Familyhood”). Filmul a fost lider de box-office in primul weekend de la lansare, reusind sa stranga dupa prima saptamana in cinematografe 1 milion de bilete vandute. Pana la sfarsitul lunii de rulare in cinematografe, productia a vandut putin peste 2 milioane de bilete, incasarile totale fiind de 15 milioane de dolari, suma ce ii confera statutul de al 14-lea film coreean al anului 2016 in topul incasarilor. Cum totul tine, in industria de film, de marketing si imagine, realizatorii au stiut cum sa pacaleasca iubitorii genului comediilor romantice si au realizat un trailer ce sugereaza faptul ca am avea in fata o comedie de familie savuroasa. In realitate, trailerul cuprinde cam tot ce este mai savuros din film, insa nici vorba de comedie… La succesul productiei a mai contribuit si distributia de zile mari, cu Kim Hye-soo si Ma Dong-seok cap de afis, cu tanara actrita (inca copil) Kim Hyun-sun (16 ani la data filmarilor, pe care ne-o amintim din “Deep Rooted Tree”, “Bridal Mask” si mai ales “Gunman in Joseon”), cu veteranul Kim Yeon-geon (70 de ani, nimeni altul decat tatal celebrului Ha Jung-woo) si cu Lee Sung-min (din recentul “Real”) intr-un rol cameleonic.
Ko Joo Yeon (Kim Hye-soo) e o actrita in voga ce are lumea la picioarele ei. Producatorii celebrului serial “Shin Saimdang” o au in vedere pentru rolul principal, chiar daca a ratat la mustata premiul pentru Cel mai bun rol secundar la premiile anuale din industria serialelor de televiziune. Si totusi, in spatele unei imagini impecabile se ascund multe… defecte. Joo Yeon nu are tocmai inteligenta si maturitatea cu care multa lume ar credita-o, la prima vedere. E o persoana materialista, ajunsa la 40 de ani, innebunita dupa aventuri cu actori tineri pe care de multe ori ea ii lanseaza in industria serialelor de televiziune, traindu-si viata la maxim si visand ca intr-o zi se va marita cu unul din acestia. Consecinta acestei vieti amoroase agitate sunt scandalurile ce rasufla in presa de can-can, ultimul fiind si cel care pune capac la toate. Inselata de tanarul actor debutant Ji Hoon, cu care spera sa se casatoreasca, scandalul ajunge la urechile presei, creand o oarecare valva. De linistirea apelor se ocupa stafful actritei, practic “familia” ei neoficiala: directorul Kim (veteranul Kim Yong-geon), ce a avut grija de ea de la 20 de ani, cand i-a murit mama, stilistul Pyeung Goo (Ma Dong-seok), cel care practic joaca si rolul de “prieten” apropiat, desi e casatorit si are 2 copii, si cel de impresar al acesteia, soferita supraponderala Mi Rae si sotia lui Pyeong Goo (Seo Hyun-jin). Considerand ca a ajuns intr-un moment critic al vietii, Ko Joo Yeon ia o decizie radicala si pune la cale un plan special pentru a-si intemeia… o familie.
Filmul debuteaza ca o comedie usoara, insa la scurt timp accentele comice dispar cu desavarsire, “Goodbye Single” devenind o drama de familie cu multe improvizatii scenice ce nu reusesc sa te faca sa te simti prea degajat. Si asta pentru ca tema principala e una cat se poate de serioasa, explorand criza unei femei ajunse la 40 de ani care realizeaza ca toata viata si-a dedicat-o carierei de actrita si distractiei cu baieti tineri, in timp ce anii au trecut peste ea, imbatranind-o. Kim Hye-soo interpreteaza remarcabil o actrita pe val, Joo Yeon, al carei ultim scandal al carierei pare a o fi trezit la realitate. Constata ca la 40 de ani are o casa pustie, in care singura companie ii e cainele ajuns si el la venerabila varsta de 15 ani, iar gandul ca se va desparti curand de acesta o face sa realizeze cat de goala ii poate fi viata. Anturajul ei e format din stilistul Pyeong Goo (un Ma Dong-seok cum nu l-ati mai vazut !), care o cunoaste de 20 de ani si e confidentul ei, desi acesta e casatorit si are deja 2 copii, directorul companiei de impresariere, Kim, ce o are in grija de la 20 de ani in urma unei promisiuni facute mamei decedate a acesteia, si soferita Mi Rae, o executanta docila si extrem de eficienta. Acestia formeaza familia ei artificiala, pe care o reuneste si o serveste cu delicatesele ei ba prea picante, ba stangaci gatite de fiecare data cand are de comunicat o decizie importanta. Iar de aceasta data decizia o priveste mai mult ca in oricare alte dati, pentru ca e hotarata sa-si intemeieze o familie reala. Pentru asta are nevoie de un sot si, desigur, de un copil. Dar unde gasesti la 40 de ani ceea ce n-ai gasit la 20 ? In consecinta, pune la cale un plan imoral si ilegal de toata frumusetea, care urmeaza, in viziunea ei, sa-i indeplineasca visul. Ma Dong-seok este remarcabil si total inedit in rolul unui stilist convertit, de voie, de nevoie, in impresarul care le face pe toate. El pastreaza relatia cu presa, ii gaseste roluri actritei, face pe soferul cand lipseste Mi Rae, o incurajeaza pe Joo Yeon cand e dezamagita, o imbraca, se ocupa de imaginea ei, e un Stie-tot ce intotdeauna gaseste o solutie pastrandu-si sangele rece. Niciodata Ma Dong-seok, cunoscut ca un dur prin rolurile sale de pana acum, nu a interpretat un personaj de caldura sufleteasca si blandetea lui Pyeong Goo, ce e un familist convins, de o bunatate cum rar gasesti la un barbat fioros ca el. Cei doi actori, de altfel vedetele productiei, si-au adjudecat 4 din cele 5 nominalizari de care filmul a beneficiat (3 Kim Hye-soo si 1 Ma Dong-seok). Nu poate fi trecuta cu vederea nici interpretarea actritei-copil Kim Hyun-soo, care are unele momente sclipitoare. Una peste alta, “Goodbye Single” ne ofera o lectie de viata impresionanta, o poveste de familie plina de dramatism, inspirata in mod evident din unele filme de peste Ocean si de unele modele proaste preluate din societatea occidentala, care transplantate in traditionalista societate coreeana nu au cum sa nu duca la o ciocnire la nivel de mentalitate. Filmul oscileaza intre un umor usor, de fundal, pe alocuri mai putin reusit, si un dramatism sensibil, chiar socant spre final, ridicand multe intrebari constiintei generale. Daca nu pornesti vizionarea de la premisa ca te asteapta 2 ore de distractie continua, vei avea revelatia descoperirii unei drame contemporane profunde, bine structurate (chiar daca previzibila si pe alocuri lenta), solida ca mesaj si simbolistica, care nu te poate lasa indiferent.
Traducerea, adaptarea si refacerea integrala a timingului (prin rearanjarea si unirea liniilor de text) au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Real (2017) – Kim Soo-hyun rãtãcind într-o realitate noir suprarealistã
“Real” (2017) este genul de film in care orice investitie nu poate fi decat riscanta. Si asta pentru ca atunci cand spui “noir” si “suprarealism” si incerci asocierea acestor cuvinte cu industria coreeana de film, istoricul genului nu este prea ofertant sub aspectul succeselor anterioare. Filmele “noir” coreene investesc mult in imagine, insa neglijeaza total continutul, de unde si fiasco-ul total al genului. Cel mai recent film noir coreean, “Phantom Detective”, de acum 2 ani, aducea in prim plan o echipa de actori tineri, cu Lee Je-hoon si Go Ara in lumina reflectoarelor, devenind filmul noir coreean cu cele mai mari incasari din istorie (10,2 milioane dolari). Producatorii lui “Real” s-au inspirat din acest succes si au incercat sa-i copieze reteta, chiar s-o imbunatateasca prin aportul unor actori veterani cu nume, distribuind in rolurile principale pe Kim Soo-hyun (starul unor k-drame precum “My Love From the Star”, “The Moon Embracing the Sun” sau “The Producers”) si Sulli (starleta venita din lumea k-pop-ului, al carei prim rol important pe marele ecran a fost acum 4 ani in “Fashion King” alaturi de Joo Won). Lor li se adauga in roluri secundare o multime de nume grele ale filmului coreean, precum Sung Dong-il, Lee Sung-min, Lee Kyoung-young sau Kim Hong-fa. In ciuda unui casting stralucit, filmul a fost un esec la box-office, nereusind, prin cele 3 milioane dolari obtinute, sa acopere costul investitiei, efecte speciale costisitoare crescand considerabil bugetul productiei (aproape 10 milioane dolari). Filmartile au durat si ele mult mai mult decat de obicei, aproximativ 5 luni, fiind realizate in “Paradise City” din Incheon. Scenaristul Lee Jung-sub (Romantic Island, The Perfect Couple, Lost in Love) trebuia sa regizeze productia, dar a renuntat in ultimul moment, fiind inlocuit cu un tanar regizor debutant, Lee Sa-rang, detinatorul companiei coreene ce a finantat productia si care a avut un rol cheie in atragerea investitiei chinezesti in film a “Alibaba Pictures”.
Jang Tae-young (Kim Soo-hyun) e detinatorul unei companii de export cu radacini in lumea interlopa, ce se implica in preluarea unui cazinou. Este, practic, un gangster stilat, imbracat tot timpul la patru ace, tatuat pe corp, ce-i poarta urmele incaierarilor in care a fost implicat de-a lungul anilor. A facut si 3 ani de inchisoare pentru o crima. In prezent, acesta apeleaza la doctorul Cho (Lee Sung-min), un psihiatru, care promite ca-l poate ajuta in rezolvarea problemei sale. Jang sufera de tulburare de personalitate multipla, altfel spus in corpul sau exista doua ego-uri: unul al lui, de gangster violent ce are o relatie cu Song Yoo-hwa (Sulli), terapeuta de la clinica de recuperare a doctorului Cho, si altul al unui reporter de bizarerii, ce e mereu in cautarea de povesti probate vandute mai apoi presei si televiziunilor, ego ce colaboreaza cu Noh (Lee Kyoung-young), un fost detectiv. Doctorul Choi pune la cale un plan prin care celalalt ego al lui Jang sa fie ucis fara ca ego-ul gangsterului sa-si piara si el. Dar lucrurile scapa de sub control, iar celalat ego prinde viata intr-un trup nou, incepand o batalie intre adevaratul si falsul Jang…
“Real” e un film indraznet pentru industria coreeana de film, fiind o experienta vizuala unica, atinsa partial pana acum doar de cateva filme (Lucid Dream, Secretly Greatly, Phantom Detective). Daca sub aspect vizual vorbim de unicitate si originalitate, efectele vizuale fiind de-a dreptul stralucite, filmul are serios de suferit cand vine vorba de scenariu. Firul epic este plin de lipsuri sau de elemente care in loc sa mareasca coeziunea dintre personaje, o micsoreaza, de multe ori povestea pierzandu-si coerenta. Violenta este deseori gratuita, de dragul spectacolului, iar unele scene nerecomandate minorilor nu sunt cenzurate, celebru fiind scandalul din vara lui 2017 al pozelor nud cu actrita Sulli ce s-au imprastiat pe internet, poze facute intr-o sala de cinema (mult zgomot pentru nimic, sau mai exact simplu marketing pentru a se atrage atentia asupra filmului). Kim Soo-hyun, care pana in 2019 isi va satisface stagiul militar obligatoriu, are o interpretare magistrala a unui personaj cu doua ego-uri diferite, avand un rol dublu solicitant. Sulli reuseste sa iasa din tiparul personajului copilaros si timid din “Fashion King”, avand o interpretare indrazneata, in care incearca sa puna in valoare farmecul sau feminin pe care nu ti-ai fi puut inchipui ca l-ar avea judecand dupa infatisare. Sung Dong-il e tipul cel rau, Lee Sung-min e un piholog versat in timp ce Lee Kyoung-young e un fost politist ce ajuta cauza nobila a unui reporter ce a pierdut totul. Filmul a avut parte de critici in cea mai mare parte negative. Desi distributia si partea de imagini e laudata cam de toata lumea, scenariul e criticat ca fiind inexistent, iar scenele de actiune sunt pe cat de spectaculoase pea tat de plictisitoare, un deja-vu din atatea si atatea alte filme coreene anterioare cu gangsteri. Ca veni vorba de scenele de actiune, e de remarcat munca depusa de cameramani, directorul de imagine realizand ceva ce incearca sa se apropie de scenele dinamice din “The Villainess”. De multe ori la aceste scene ai senzatia ca participi in mijlocul evenimentelor, datorita folosirii extraordinare a camerei mobile. Cu un scenariu confuz si haotic, dar cu o interpretare remarcabila a lui Kim Soo-hyun si cu efecte speciale de calitate, “Real” nu poate fi decat o provocare vizuala si a simturilor. Ramane la latitudinea fiecaruia daca o accepta sau zice “pas”.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002(Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.
Queen of the Night (2013) – despre armonia conjugalã şi capcanele ei…
Filmul de debut al regizorului si scenaristului Kim Je-young, “Queen of the Night” (2013), spune povestea unui cuplu aparent obisnuit ce ajunge din intamplare sa se cunoasca si mai apoi sa se casatoreasca, dar a carui armonie conjugala e tulburata, dupa 3 ani, de indoielile sotului legate de o parte din trecutul sotiei sale, care ii era complet necunoscut. Cunoscut pentru scenariul unor filme precum “Love On-Air” sau “Wonderful Nightmare”, si pentru regia recentului “Cheese in the Trap”, Kim Je-young abordeaza in filmul sau de debut tema relatiei conjugale pusa sub semnul intrebarii de o banuiala mai mult sau mai putin intemeiata. Reteta succesului acestei simpatice comedii romantice e una probata anterior, iar aceasta consta in cuplul protagonistilor productiei, format din actrita Kim Min-jung (Gaekju, Man to Man, Land of Wine) si actorul Chun Jung-myung (cunoscut in special din seriale precum “The Duo”, “Glory Jane” sau “The Master of Revenge”). Cei doi au mai aparut impreuna in 2005 in k-drama “Fashion 70’s” , alaturi de Lee Yo-won si Joo Jin-mo, iar chimia lor in film este evidenta. Plin de umor si cu un scenariu ofertant, chiar daca vorbim de un film cu un buget mic si cu o multime de actori buni dar de categorie a doua in industria coreeana de film, “Queen of the Night” nu esueaza in scopul propus, reusind sa ofere aproape 2 ore agreabile, in care amatorii genului se vor delecta cu indoielile unui sot nevrotic si anxios, si cu gesturile si privirea inocenta a unei sotii prea perfecte pentru a fi reala, plina de calitati si aparent fara defecte. Dar cand perfectiunea da pe dinafara…
Filmul spune povestea unui sot ce descopera ca sotia lui perfecta are un trecut nu atat de perfect si devine obsedat sa afle adevarul despre aceasta. Young-soo (Chun Jung-myung) e un tanar ajuns la 30 de ani obsedat sa colectioneze cupoane de reduceri, mare amator de gratuitati, inclusiv cand vine vorba sa plateasca nota de plata la intalniri. E necasatorit si nu e de mirare ca nu are succes la fete, cata vreme apare in ochii acestora ca fiind un zgarcit. Marea lui reusita in viata e intalnirea lui Hee-joo (Kim Min-jung), ce lucreaza la o cafenea. Depasindu-si complexele, reuseste sa o cucereasca si sa se casatoreasca cu aceasta. Hee-joo devine mandria lui Young-soo, iar casnicia lor pare a fi una perfecta. Totusi, dupa 3 ani, Young-soo da din intamplare peste o poza a unei femei ce seamana cu sotia lui, care incepe sa-i dea de banuit. Macinat de intrebari si curiozitate, acesta pune la cale un plan secret pentru a descoperi trecutul sotiei sale, anii sederii acesteia in Statele Unite fiind o necunoscuta pentru el.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera pentru asiacinefil de gligac2002 (Asia Team).
“Tiger Zinda Hai” (2017) (in romana “Tigrul e Viu”) este una din cele mai costisitoare productii indiene din toate timpurile. A avut un buget de nu mai putin de 33 de milioane de dolari, ridicandu-se undeva la investitiile anterioare din filme precum “Sultan”, “Dhoom 3” sau “Hindostan”. Pana in urma cu o saptamana, filmul a obtinut incasari de 87 de milioane de dolari in intreaga lume, stabilind cateva recorduri la box-office: filmul cu cele mai mari incasari in ziua premierei lansat intr-o perioada in afara sarbatorilor, dar si filmul cu cele mai mari incasari in primul weekend din toata istoria industriei indiene de film. In rolurile principale apar doua staruri ale filmului indian ce nu mai au nevoie de nici o prezentare, Salman Khan si Katrina Kaif. Doar pentru acest rol, Salman Khan a incasat un cec de 11 milioane de dolari. Plina de actiune si suspans, productia a fost rasplatita cu 2 premii in urma cu o saptamana pentru “Cea mai buna actiune” dintr-un film indian din 2017. De altfel, filmarile s-au realizat in totalitate in afara Indiei, in Abu Dhabi, Grecia, Austria si Maroc, de unde si costul ridicat al productiei. Insa investitia a meritat pe deplin. La o zi de la lansarea, in noiembrie, a trailerului filmului pe youtube, acesta a inregistrat 29 de milioane de vizualizari, iar dupa 5 zile avea peste 700.000 de like-uri, record absolut pentru un trailer de film indian. Lansat cu 2 zile inainte de Craciun in intreaga lume, filmul a avut parte de critici in general pozitive, fiind laudata prestatia celor doi protagonisti, Salman Khan fiind intr-o forma laudabila la cei 52 de ani ai sai. Realizat dupa o reteta comerciala pur Hollywoodiana, filmul abunda in scene de actiune spectaculoase, fara a se departa de specificul Bollywoodian, amatorii de actiune nefiind dezamagiti de ce vor vedea. Filmul continua povestea din “Ek Tha Tiger” (2012), un succes similar cu aceeasi protagonisti in rolurile principale, fiind inspirat de aceasta data din fapte reale.Agentul RAW Tigru (Salman Khan) si agenta ISI Zoya (Katrina Kaif) sunt sot si sotie si duc o viata linistita impreuna cu fiul lor. Opt ani au trecut de cand au decis sa aleaga iubirea in locul misiunilor riscante. Dar planurile lor se vor schimba curand, cand o noua misiune, aproape imposibila, le este incredintata. In Ikrit, Siria, 40 de asistente – 25 indiene si 15 pakistaneze – sunt luate ostatice in spitalul local de catre Abu Usman, seful temutei organizatii teroriste ISC. Fostul sef al lui Tigru, Shenoy, simte ca acesta, cu pregatirea sa, ar putea sa salveze asistentele, si asta intr-un interval de o saptamana, inainte ca SUA sa lanseze o lovitura aeriana pentru a-l ucide pe capul gruparii teroriste. Initial ezitant, la cererea sotiei sale Tigru accepta misiunea, ce se dovedeste extrem de complicata.
