Dupa celebrul “Train to Busan” se pare ca sud-coreenii au prins gust la…zombi! Dupa recentele noutati legate de seria “Kingdom” ce va fi difuzata de Netflix, in care vor juca Ryu Seung-ryong, Joo Ji-hoon si Bae Doo-na, in 2018 in cinematografe va sosi comedia “Strange Family”, o productie despre un om ciudat (un zombi) care aduce o multime de necazuri unei familii si satului in care aceasta traieste. In film vor juca actorii Jeong Jae-yeong, Kim Nam-gil, Eom Ji-won, Lee Soo-kyeong-I, Jung Ga-ram, Park In-hwan si altii.
Jeong Jae-yeong joaca rolul lui Joon-geol, fiul cel mare al unei familii care detine o statie de benzina. Joon-geol isi iubeste foarte mult familia, dar nu stie cum sa arate acest lucru si este mereu intimidat de ceilalti.
Kim Nam-gil este Min-geol, cel de-al doilea fiu al familiei. Este singurul fiu care a facut o facultate, dar este concediat de la locul de munca si se intoarce acasa, neavand unde altundeva sa stea.
Eom Ji-won este Nam-joo, sotia lui Joon-geol. Nam-joo este cea mai mare nora, aceasta ocupandu-se de toate treburile casei in ciuda faptului ca este insarcinata.
Lee Soo-kyeong-I este Hae-geol, mezinul familiei, iar Man-deok este capul familiei, rol jucat de Park In-hwan, un batran mereu pus pe harta care viseaza cu ochii deschisi sa ajunga sa-si traiasca zilele ce i-au mai ramas in Hawaii.
„Strange Family” va avea premiera in 2018 si va fi regizat de debutantul Lee Min-jae.
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
A Taxi Driver (2017) – Song Kang-ho şi povestea neştiutã a unui erou din umbrã al istoriei coreene
“A Taxi Driver” este, probabil, filmul anului 2017 in Coreea de Sud. Atat sub aspectul incasarilor obtinute cat si al continutului si calitatii productiei. In prima zi de la lansare, productia a obtinut 4,5 milioane $ incasari, iar in 5 zile deja castigase 30 de milioane $. In mai putin de 2 saptamani, “A Taxi Driver” devenea cel mai vizionat film coreean al anului 2017, atragand mai mult de 8 milioane de spectatori in salile de cinema. Timp de 3 saptamani consecutiv a fost primul film la box-office, iar la sfarsitul perioadei de rulare in cinematografe, la inceputul acestei luni, filmul avea incasari totale de 85,9 milioane dolari. Conform companiei de distributie Showbox, “A Taxi Driver” a vandut peste 12 milioane de bilete, devenind al 10-lea cel mai vizionat film coreean din toate timpurile. Nu intamplator “A Taxi Driver” reprezinta propunerea Coreei de Sud la categoria Cel mai bun film strain a celei de-a 90-a editii a Premilor Oscar. In rolul principal il revedem pe Song Kang-ho (The Age of Shadows, The Throne, The Attorney), un actor de exceptie aflat la al treilea film din cariera ce reuseste sa vanda mai mult de 10 milioane de bilete, o borna greu de atins pana si de unii dintre cei mai populari actori coreeni. In ziua premierei in Coreea de Sud, 12 august, “A Taxi Driver” avea premiera internationala la Festivalul International Fantasia de la Montreal, unde Song Kang-ho a fost premiat pentru Cel mai bun rol principal. Actorul german Thomas Kretschmann, cunoscut din filme precum U-571, The Pianist (2002), Downfall, Eichman sau Stalingrad (2013), s-a alaturat echipei de productie, interpretand rolul unui reporter ce ajunge in mijlocul tragicelor evenimente petrecute in Gwang-ju in mai 1980. In roluri secunare avem ocazia sa-i revedem pe Yoo Hae-jin (Luck Key), Ryoo Joon-yeol (The King – 2017, Lucky Romance), Ko Chang-seok sau Um Tae-goo. Filmarile au durat mai bine de 4 luni, regia fiind semnata de Jang Hun (The Front Line, Rough Cut), aflat la a doua colaborare cu Song Kang-ho, dupa “Secret Reunion”.
Mai, 1980, Seul. Kim Sa-bok (Song Kang-ho) e un sofer de taxi privat ce lucreaza pe cont propriu pentru a-si intretine fiica de 11 ani ramasa orfana de mama. Locuieste intr-un mic apartament inchiriat, a carei chirie nu a mai fost platita de 4 luni. In plus, fiica ei e umilita de fiul proprietarei, cu care are dese dispute fizice, ce-l revolta pe tata, insa care de fiecare data e pus la punct, amintindu-i-se conditia de chirias neserios. Kim lucrase ca sofer in Arabia Saudita timp de 5 ani, din banii economisiti cumparandu-si scumpa lui masina verde cu care face taximetrie si pe care o pazeste cu sfintenie. Intr-una din zile, in timp ce ia masa, aude un sofer de taxi laudandu-se ca are un client strain serios care ii plateste 100.000 de woni pentru o cursa dus intors Seul-Gwang-ju. Suma echivala cu datoria pentru chirie pe care o are restanta Kim, astfel ca acesta e decis sa faca orice pentru a-i fura clientul laudarosului sofer. Si reuseste in final acest lucru, cu multa abilitate. Astfel, impreuna cu ziaristul german Peter (Thomas Kretschmann), Kim se indreapta spre Gwang-ju. Ce nu stie el e ca in acele zile tulburi de mai, cu manifestatii studentesti in intreaga tara si cu legea martiala intrata in vigoare, Gwang-ju era un oras complet inchis, in care Iadul era pe cale sa se dezlantuie…
“A Taxi Driver” are la baza o poveste reala petrecuta in timpul Revoltei din Gwang-ju din 1980, cand un reporter german, Jurgen Hinzpeter, ajutat de un sofer de taxi sud-coreean, Kim Sa-bok, ajunge in Gwang-ju si reuseste sa relateze evenimentele asa cum s-au petrecut in realitate, la televiziunea germana ARD, in conditiile cenzurii autoritatilor sud-coreene, care au facut tot posibilul sa ascunda proportiile masacrului din zilele revoltei democratice. Vaduva ziaristului german, decedat in ianuarie 2016 la 78 de ani, a vizitat Seulul pe 8 august 2017, vizionand impreuna cu familia sa si cu presedintele sud-coreean Moon Jae-in productia. Un oficial al Casei Albastre declara: “Filmul arata cum eforturile unui reporter strain au contribuit la democratizarea Coreei, iar presedintele Moon a vazut filmul pentru a-l cinsti pe Hintzpeter, in semn de respect pentru ceea ce a facut pentru tara.”
Fara a avea vreo legatura cu filmul lui Scorsese din 1976 (Taxi Driver), filmul regizat de Jang Hun e construit in jurul povestii actelor curajoase a doi eroi. Cand corespondentii straini ajung in zone fierbinti ale globului pentru a relata evenimentele, deseori acestia depind de ajutoare locale, care in cele mai multe cazuri isi asuma riscuri uriase, chiar mai mari decat ale corespondentilor. In angerosul mai al anului 1980, in Gwangju, un asemenea erou invizibil s-a dovedit a fi un sofer de taxi al carui num ear putea fi sau nu Kim Sa-bok. In timp ce disctatura militara a lui Chun Doo-hwan macelarea oameni in Gwangju pentru ca iesisera in strada pentru democratie, un sofer de taxi pe nume Kim a jucat un rol fundamental in a spune lumii ce s-a intamplat cu adevarat. Acesta a reusit sa treaca un reporter german, Jurgen Hinzpeter, dincolo de cordonul militar ce incercuia orasul Gwangju, nu doar o data, ci de doua ori. Reporterul german a fost printre putinii corespondenti straini ce au reusit sa relateze de la fata locului despre carnagiu, inregistrarile sale video facand inconjurul lumii. In Gwangju exista astazi un monument in memoria lui Hintzpeter, ce e comemorat, odata cu trecerea sa in nefiinta in ianuarie 2016, pentru rolul sau in expunerea atrocitatilor comise de Chun Doo-hwan. Filmul “A Taxi Driver” isi propune ca pe langa cunoscutele evenimente tragice petrecute in Gwangju si pe langa rolul reporterului german, sa arunce o privire si asupra acestui erou mai putin cunoscut al istoriei recente coreene, soferul de taxi Kim. In ciuda eforturilor lui Hintzpeter, ce a revenit ulterior in Coreea si a incercat sa-l gaseasca pe prietenul lui coreean ce l-a ajutat in 1980, Kim Sa-bok nici pana in ziua de astazi nu se stie cine este cu adevarat. Astfel ca filmul ne prezinta evenimentele din unghiul de vedere al unui sofer de taxi Kim partial fictiv, inchipuit din spusele reporterului german, asa cum acesta l-a cunoscut, si creionat cu ajutorul imaginatiei de cei doi scenaristi ai productiei. Memoriile scrise ale lui Hintzpeter ramase in urma ne dau putine detalii despre domnul Kim, iar producatorii insisi au declarat ca au incercat sa-l gaseasca pe acest sofer de taxi, fara succes. Un lucru este cert: rolul soferului Kim i-a adus un premiu pentru interpretare lui Song Kang-ho, iar povestea filmului a fascinat o intreaga natiune, “A Taxi Driver” devenind cel mai vizionat film sud-coreean al acestui an. Plina de sensibilitate si dramatism, productia ne ofera o noua incursiune captivanta in istoria zbuciumata a perioadei dictaturii militare a lui Chun Doo-hwan, dezvaluind eroi mai putin cunoscuti, aflati pana acum in umbra istoriei. Un film remarcabil, ce merita atentia intregii lumi prin mesajul sau profund umanist, ce depaseste orice granite. Gwangju si Coreea de Nord continua sa ramana cele doua rani nevindecate ale unei natiuni ce a gasit puterea de a renaste din propria cenusa si de a deveni una din puterile economice ale Asiei in doar doua decenii.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
The Game Changer (2017) – fascinantul Shanghai al anilor ’30 şi ale sale poveşti cu gangsteri nemuritoare…
Desi a avut premiera in cinematografele din China la scurt timp dupa Anul Nou Chinezesc (o perioada propice premierelor aducatoare de venituri in buzunarul producatorilor), pe 10 februarie 2017, “The Game Changer” nu a obtinut incasari mai mari de 14,6 milioane dolari. In mod surprinzator, acest film pare a calca pe urmele productiei lui Alexi Tan, produse de John Woo, din 2007, “Blood Brothers”, inspirat si el din lumea interlopa a anilor ’30 din Shanghai. Cu toate ca avea in distributie nume mari precum Daniel Wu, Shu Qi sau Tony Yang, si era extrem de spectaculos realizat (coregrafia scenelor de actiune fiind realizata de veteranul Philip Kwok, ce s-a ocupat de cascadoriile poate celui mai spectaculos si celebru film al lui John Woo, “Hard Boiled”), nu a reusit sa stranga nici 4,5 milioane de dolari incasari la box-office. In plus, a si incheiat Festivalul de la Venetia din acelasi an. Ei bine, “The Game Changer” are toate ingredientele unui blockbuster, doar ca nu a reusit sa prinda la public in masura in care isi doreau producatorii. Distributia il are in prim plan pe starul in plina ascensiune Peter Ho (vazut recent in “Sword Master”, desi are deja 42 de ani !) si pe mult mai tanarul sau partener, Huang Zitao (24 de ani), fost membru EXO, aflat la al 3-lea rol pe marele ecran (a aparut deja alaturi de Jackie Chan in “Railroad Tigers”) dar primul sau rol principal. Protagonista feminina, frumoasa Guli Nazha, e o actrita si model de origine uyghura (pe numele real Gulnezer Bextiyar), care la 25 de ani incepe sa-si faca un nume la varful industriei de film chinezesti. Veteranul Wang Xueqi, la cei 71 de ani ai sai, are o prestatie memorabila in rolul negativ, cel al geniului din umbra al lumii intelope din Shanghai, in timp ce o surprinzatoare prezenta inregistreaza in distributia filmului actrita coreeana Cho Ja-hyun (Bloody Tie, Portrait of a Beauty), ce interpreteaza rolul unei rebele vanate de japonezi. “The Game Changer” are un scenariu inspirat de un celebru serial care a facut furori in 1980 in Hong Kong, “The Bund”, laudat ca “Nasul Orientului”, ce-l avea in rolul principal pe tanarul actor in ascensiune pe atunci Chow Yun-fat. In 2007, regizorul Gao Xixi ii adduce aimpreuna pe Huang Xiaoming, Betty Sun si Li Xuejian, refacand triunghiul amoros pe acelasi fundal istoric intr-un remake al serialului din 1980, intitulat “Shanghai Bund”. De aceasta data serialul era produs in China continentala, nu in Hong Kong. Anul trecut, aceluiasi regizor al serialului, Gao Xixi, i s-au incredintat fraiele acestui film pentru marele ecran, un lucru care, vom vedea, a avut avantajele, dar si dezavantajele sale.
In Shanghaiul anilor ’30, destinul a doua personaje se intrepatrunde accidental, ducandu-i la o neasteptata prietenie. Li Zihao (Peter Ho) e liderul unei demonstratii de protest studentesti anti-japoneze, inabusita in sange de ocupantul japonez din Concesiunea japoneza a Shanghaiului. El e arestat si inchis la Prima Inchisoare, o inchisoare de maxima securitate, unde e torturat si macinat de faptul ca persoana la care tinea, Ruoyun, a fost ucisa in timpul demonstratiei la care el o adusese. Perioada cat e inchis il radicalizeaza pe Zihao, ce devine o veritabila bestie fioroasa greu de rapus. In aceeasi inchisoare se afla intamplator si tanarul Fang Jie (Huang Zitao), fiul adoptiv al Stapanului Tang (Wang Xueqi), un interlop temut pe care toti il vor mort. Un atentat sangeros are loc la viata lui Tang, ce reuseste sa scape teafar in ultimul moment. In acelasi timp, rivalii acestuia incearca sa-l elimine, in inchisoare, si pe fiul lui adoptiv, Fang Jie. Acesta reuseste sa evite sfarsitul si forteaza o evadare imposibila, pe care o reuseste cu ajutorul partenerului sau de ocazie, Li Zihao, care mai apoi se face nevazut. Dar destinul ii aduce din nou aproape pe cei doi, in momentul in care tot intamplator, Li Zihao salveaza viata iubitei lui Fang Jie, Qianqian, revenita din Marea Britanie, ce se dovedeste a fi nimeni alta decat fiica Stapanului Tang. Si astfel, Li Zihao ajunge sa fie primit in familia interlopului… care in scurt timp se dovedeste a fi o cu totul alta persoana decat pare.
“The Game Changer” are toate ingredientele unui film cu gangsteri autentic: decoruri perfecte, costume de epoca superbe, actiune pana la refuz (rar ti-e dat sa vezi un fim chinezesc, pana si in cele de arte martiale, cu atata actiune spectaculoasa), efecte speciale, fundal sonor de atmosfera. Totul este grandios realizat, reconstituirea Shanghaiului anilor ’30 e la scara larga (desi se vede clar ca la aceasta imagine a contribuit din plin si tehnica moderna), atmosfera fiind ca cea din acei ani tulburi: gangsteri cu palarii largi si paltoane lungi, obligatoriu negre, dotati cu ochelari de soare si costume largi, extrem de sic, serate luxuriante in compania animatoarelor de pe scena cabaretelor, imbracate cu haine de scena in culori vii, stidente; masini de epoca, tramvai, trasuri, sunetul pescarusilor de la pontoane, reglari de conturi mafiote in plina strada etc. Tot ce a avut Shanghaiul mai spectaculos in acei ani, inclusiv cladiri intr-un stil arhitectonic pe care azi nu-l mai gasesti, apare reflectat in filmul lui Gao Xixi. Subiectul este si el captivant, insa din pacate mult, mult prea vast pana si pentru cele 2 ore si 14 minute cat are productia. Daca urmaresti cu atentie filmul, vei constata ca pe masura ce se apropie de final, actiunea – si asa alerta – devine si mai alerta, practic o simpla insiruire de evenimente ce neglijeaza latura sensibila a productiei. Pentru ca desi avem un film de actiune nonstop, exista si fire romantice in masura a crea o imagine cat mai obiectiva spectatorului in privinta celor doua personaje masculine, si o evidenta doza dramatica, care ar fi trebuit sa fie explorata mult mai pertinent de regizor. Insa spre final, personajele incep sa dispara din peisaj unul dupa altul, fara ca acest lucru sa fie exploatat de regizor (probabil un regizor coreean ar fi dat un curs melodramatic povestii, iar unul japonez ar fi explorat pana la radacina drama personajelor). Impresia e ca spre final, regizorul a realizat ca nu mai are timp suficient sa spuna povestea in acelasi ritm (ar fi fost frumos daca aceasta productie s-ar fi intins pe durata a doua parti a cate 2 ore cel putin fiecare, asa cum a facut John Woo cu “The Crossing”, insa probabil asta ar fi incurcat bugetul si planurile initiale) si a prezentat totul lapidar, sacrificand sentimentul in avantajul actiunii. Pe langa acest lucru, se mai poate reprosa un lucru realizatorilor: abuzul de efecte speciale. Nu ca ar fi fost un lucru neaparat negativ, dar uneori aceste efecte speciale sunt prost realizate, contrastand cu imaginea de ansamblu a productiei, ce e una de zile mari (cel mai deranjant efect special e cel folosit in momentul in care vreun personaj e impuscat; in loc sa vezi tasnind sange, mai degraba vezi un praf rosu imprastiindu-se in jur !). Interpretarea actorilor e ireprosabila, in special tanarul Huang Zitao meritand a fi remarcat in rolul fiului adoptiv al interlopului Tang. E de laudat performanta sa cu atat mai mult cu cat acesta provine din lumea muzicii (aici e diferenta de calitate intre starurile k-pop care se pregatesc pentru o cariera muzicala si se trezesc distribuiti prin k-drame si apoi ratacind prin filme, si cantaretii din industria muzicala chineza, existand numeroase exemple de cantareti deveniti mari actori sau actori mari ce sunt si buni cantareti, precum Andy Lau, Jacky Cheung, Aron Kwok etc.). Huang Zitao a fost poreclit de echipa de productie “One-take Tao” (care s-ar putea traduce aproximativ prin “Tao O Singura Sesiune de Filmare”), fiind laudat pentru performantele sale excelente pe platoul de filmare in timpul scenelor de actiune, care de cele mai multe ori au iesit din prima, fara a mai fi nevoie de vreo dubla. Si totul fara ca Zitao sa aiba vreo pregatire in acest sens, asa cum au cascadorii. Una peste alta, un film remarcabil sub aspect vizual, o adevarata delectare, cu o atmosfera si o poveste care va vor tine in priza din primul pana in ultimul moment, astfel incat cele peste 2 ore ale productiei veti avea senzatia ca vor trece mult prea repede…
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Dupa ce Song Joong-ki a refuzat rolul din noul serial “Kingdom” al carui scenariu este scris de scenarista Kim Eun-hee (care in trecut a scris scenariul si pentru “Signal”), se pare ca producatorii inca spera la o distributie cu nume mari din industria coreeana de film si televiziune, precum Ryu Seung-ryong (“Sound of a Flower”, “Miracle in Cell no 7”, “Roaring Currents”, “The Piper”), Joo Ji-hoon (“Antique”, “Asura: The City of Madness”, “Mask”, “The Treacherous”) si Bae Doo-na (“The Host”, “Cloud Atlas”, “Jupiter Ascending”, “The Tunnel”, “Secret Forest”). Seria ce va fi difuzata de cei de la Netflix este un thriller plin de actiune ale carui filmari vor incepe de luna viitoare.
“Kingdom” spune povestea unui print mostenitor din perioada Joseon care porneste in descifrarea misterului din jurul unei tragedii ce se petrece in tara lui, o misterioasa boala ce devasteaza populatia. Aceasta boala se dovedeste a fi o epidemie in care oamenii devin… zombi (lucru de asteptat tinand cont ca americanii finanteaza proiectul), printul mostenitor luptand pentru a afla ce se intampla si din ce motive. Daca va accepta sa joace in serial, Joo Ji-hoon va interpreta rolul printului mostenitor al infestatului Joseon si ramane de vazut cum va include scenarista intriga politica in aceasta epidemie.
Nu s-a specificat ce roluri le-ar reveni actorilor Bae Doo-na si Ryu Seung-ryong sau daca vor avea personaje pozitive sau negative. Participarea actritei Bae Doo-na este un pic dificila, tinand cont ca aceasta filmeaza inca la “Drug King”. Ryu Seung-ryong nu a mai jucat intr-un serial din 2010 – “Personal Taste”.
Netflix planuieste ca “Kingdom”, preconizat a avea 8 episoade, sa fie difuzat online pe platform lor la finalul lui 2018. Serialul va fi regizat de regizorul lui „Tunnel”, Kim Seong-hoon.
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Once Upon a Time (2017) – Liu Yifei şi o iubire cât o mie de mile de piersici înfloriţi…
“Once Upon a Time” (2017) a fost unul din succesele de box-office ale acestei veri in China, alaturi de “Wu Kong” si “Brotherhood of Blades 2”. Filmul marcheaza o inedita colaborare in echipa de productie intre doi nominalizati la Oscar, e vorba de Zhao Xioading si Anthony LaMolinara. Zhao Xiaoding e regizorul de imagine preferat al lui Zhang Yimou, ce a asigurat filmarea unor productii precum “The Great Wall”, “Coming Home”, “The Flowers of War” sau “Curse of the Golden Flower”, fiind nominalizat la Oscar pentru Cea mai buna imagine cu “House of Flying Daggers”. Anthony LaMolinara e un specialist in efecte speciale de la Hollywood, nominalizat la Oscar (pentru efectele vizuale din “Spider Man”) si castigator de Oscar (pentru efectele vizuale din “Spider Man 2”). Cei doi debuteaza ca regizori cu “Once Upon a Time”, un film lansat in cinematografe cu o luna in urma, cu un buget de nu mai putin de 22,5 milioane dolari, ce a adus producatorilor incasari de 83 de milioane dolari. Povestea ce a stat la baza scenariului e celebra in China, “Three Lives Three Worlds, Ten Miles Peach Blossoms” (cunoscuta si sub numele de “To the Sky Kingdom”), fiind scrisa de TangQi Gongzi. La inceputul acestui an a fost difuzat un serial inspirat din acelasi roman, “Eternal Love”, foarte popular in China, unde a avut, in mediul online, 35 de miliarde de vizualizari cu peste 29 de milioane de comentarii ! Locul protagonistilor serialului, Yang Mi si Mark Chao, e luat in film de celebra Liu Yifei (Night Peacock, The Third Way of Love, For Love or Money, The Four), ce revine intr-o fantezie romantica la 6 ani distanta de “A Chinese Fairy Tale”, si Yang Yang, un cantaret si actor de televiziune (The Lost Tomb, The Four – serialul, Love 020) cu 4 ani mai mic decat partenera sa. Filmul a fost bine primit de fanii chinezi ai povestii, insa pentru publicul occidental neobisnuit cu fanteziile chinezesti ce au la baza ideea reincarnarii, firul epic poate parea putin incurcat.
Printesa Bai Qian (Liu Yifei) e o Nemuritoare Regala din Qingqiu, un regat magic in care vietuiesc personaje cu puteri supranaturale. Ea insasi e o Vulpe cu Noua Cozi cu chip uman, ce are 140.000 de ani. Ajunsa spre sfarsitul varstei propice maritisului, aceasta se delecteaza toata ziua prin dumbrava de piersici infloriti in compania ulciorului cu dulcele vin de piersici care o face sa uite de toate grijile. Cand isi revine din euforie, afla ca de fapt e logodita cu Printul Mostenitor al Regatului Cerului, Ye Hua, o logodna din interes, “predestinata”, cu cineva pe care nu l-a mai vazut niciodata… sau cel putin asa are ea impresia. La o petrecere tinuta la Marea Sudului, isi cunoaste logodnicul si afla ca acesta e si tatal unui baietel a carui viata Qian i-o salveaza din mainile Reginei Demonilor, ce se infiltrase la eveniment. Bulgaras de Orez, cum il porecleste pe copilas, pe numele adevarat A Li, in mod suprinzator ii spune “mama”, tulburand-o si mai mult, mai ales ca toata lumea vorbeste de Qian si de Printul Ye Hua ca de un cuplu ce e impreuna de mult timp, ca si casatorit. Treptat, Qian ajunge sa descopere iubirea adevarata in compania Printului, insa un secret teribil ce vine dintr-o viata anterioara va rasturna toate asteptarile…
“Once Upon a Time” e o fantezie romantica ce debuteaza ca un basm, cu personaje de basm amuzante si decoruri viu colorate si vesele. Dupa primele cadre ai spune ca ai in fata o fantezie de familie destinata publicului minor, in genul unei “Veronica” clasice de la noi. Dar nu dupa mult timp, filmul isi schimba tonalitatea, punand accentul pe povestea romantica ce se infiripa intre cei doi protagonisti, Printesa Qian, interpretata de eterna Vulpita cu Noua Cozi a filmului de fantezie chinezesc, Liu Yifei, ce are o priza deosebita la public cand apare in roluri principale in fantezii sau de epoca, si Printul Ye Hua, interpretat destul de ezitant de Yang Yang, un actor de televiziune din tanara generatie a carui chimie cu Liu Yifei e mai degraba trasa de par. Intre ei intervine si Bulgaras de Orez, un copilas simpatic ce se pretinde rodul iubirii celor doi, dar de care Printesa Qian nu-si aminteste. Cheia intelegerii povestii incurcate a filmului sta in ideea de karma si reincarnare, doua notiuni mai putin cunoscute publicului occidental. Lipsa de experienta ca regizori a celor doi cineasti debutanti face ca unele aspecte cruciale ale firului epic sa nu fie lamurite de la inceput, acestia probabil deducand ca toata lumea a vazut serialul “Eternal Love” sau a citit celebrul roman ce a fost ecranizat. Ideea este ca atat Printul cat si Printesa sunt o reincarnare a unor personaje care s-au mai intalnit in cel putin o existenta anterioara, pe fundalul unei confruntari epice intre fortele Binelui si cele ale Raului, intre Regatul Cerului si Clanul Demonului, in urma cu 70.000 de ani. Acest indiciu cu siguranta va ajuta un spectator neavizat sa inteleaga cat de cat unele lucruri ce se petrec in film fara vreo explicatie prealabila. In rest, ca realizare, filmul se ridica la nivelul asteptarilor: decoruri minunate, chiar daca multe sunt facute pe calculator; costume superbe, ca a unor adevarati printi si printese de basm; efecte vizuale si sonore de mare rafinament si spectaculozitate. Liu Yifei isi interpreteaza rolul incantator, insa Yang Yang nu se ridica la nivelul asteptarilor publicului, refuzand sa iasa din etalonul specific printilor de basm, lipsiti parca de personalitate, dar atat de… ideali pentru orice printesa. Un film placut de urmarit, insa probabil serialul se ridica peste nivelul sau, dat fiind faptul ca povestea e extinsa si explicata in amanunt pe durata a 58 de episoade a 45 de minute fiecare. Cine doreste sa inteleaga mai bine povestea si conexiunile intre personaje, poate urmari, daca nu a facut-o deja, si serialul “Eternal Love”, cu siguranta va merita.
Traducerea adaptarea si timingul au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Song Seung-heon şi Go Ara într-o imposibilã poveste de iubire: „Black”
Noul serial al celor de la OCN este un thriller misterios in care joaca Go Ara (“Hwarang”), care este o clarvazatoare cu puteri reale si care poate prevedea moartea, si Song Seung-heon (“Saimdang, Light’s Diary”) ce joaca rolul Mortii. In ciuda tuturor legilor prestabilite ale universului, cele doua personaje se indragostesc unul de altul.
Go Ara este Ha-ram, femeia care prevede moartea. Personajul poarta mereu ochelari de soare pentru ca in momentul in care se apropie ceasul mortii unui om, poate vedea acest lucru sub forma unor umbre care se apropie de persoana respectiva; in acest fel poate sa vada si in ce mod va muri respectivul. Tinand cont ca o poate vedea atat de clar, ii este teama de moarte si isi ascunde privirea in spatele ochelarilor de soare. Intr-o buna zi, isi scoate ochelarii de soare si atinge umbrele care par sa explodeze sub atingerea ei.
Song Seung-heon este Black, un personaj rece, care este in permanenta insotit de umbre ce zboara pretutindeni, fiind Moartea in persoana. Acesta se apropie de corpul unui decedat si fara mila ii sopteste ca trebuie sa-si accepte soarta, ca va muri. Scopul lui este sa adune sufletele si sa protejeze moartea, sentimentele umane fiindu-i cu totul straine. Este recunoscut pentru lipsa de mila pe care o arata celor care mor. Moo-kang, adevaratul nume al personajului, a fost candva un barbat vesel si plin de viata si cu un senzational simt al modei, pana cand un secret ii da viata peste cap. Acum este un individ rece, care nu are vreo emotie zugravita pe chip si care poarta negru din cap pana in picioare. Nu clipeste nici in fata celor mai terifiante scene in care au avut loc crime si priveste cu raceala la proaspetele cadavre brutalizate de criminali.
Cu un scenariu scris de Choi Ran (“God’s Gift—14 Days”) si regizat de Kim Hong-sun (“Voice”), noul serial “Black” va fi difuzat in fiecare sfarsit de saptamana dupa serialul “Rescue Me”, incepand din 14 octombrie.
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Queen for Seven Days (2017) – povestea reginei Joseonului încoronate doar şapte zile…
Fara sa fi atras prea mult audienta in timpul difuzarii in Coreea, dovada ratingurile dezamagitoare consemnate, serialul “Queen for Seven Days” a pornit la drum in aceasta vara cu mari asteptari. Reteta era una ideala: un scenariu inspirat din fapte reale (Doamna Shin, devenita regina in urma casatoriei cu Printul Jinseong, e alungata de la Palat dupa doar 7 zile), o poveste plasata in timpul unui rege controversat (ramane celebra ecranizarea recenta de pe marele ecran, “The Treacherous”, ce descrie perfect domnia tiranica a acestuia), o distributie promitatoare, chiar daca niciuna din vedetele serialului nu era vreuna de top din industria k-dramelor (Park Min-young, Lee Dong-gun, Yeo Woo-jin) – de exemplu Lee Jin-wook a refuzat rolul in acest serial. Intr-un final, toate au iesit bine pentru producatori, ce au compensat in urma vanzarii drepturilor de difuzare in mediul online si in anumite tari asiatice si est-europene, inclusiv Romania. Serialul ne ofera o incursiune in timpul celui mai cunoscut tiran al Joseonului, croind, cum se putea altfel, o intriga romantica in valtoarea evenimentelor politice de la sfarsitul secolului XV-inceputul secolului XVI.
Regele Seongjong, cel de al IX-lea monarh al regatului Joseon, a trait intre anii 1457-1494 si a domnit intre anii 1469-1494, dupa cum se vede fiind numit rege in jurul varstei de 12 ani; datorita varstei, le-a avut regente pe mama si bunica sa pana in jurul varstei de 20 de ani, cand a preluat conducerea. O domnie linistita, in care s-au cules roadele din aplicarea unor legi emise de regii precedenti, ceea ce a dus la crestere economica si implicit un trai mai bun pentru oamenii de rand. Dorind bunastarea si dezvoltarea tarii, Seongjong s-a inconjurat cu oameni vizionari, incurajand dezvoltarea culturii si ducand o politica inovatoare. Doi dintre urmasii sai fac subiectul serialului “Queen for Seven Days” si, din pacate, nici unul nu s-a ridicat la nivelul tatalui lor. Fiul cel mare pe care l-a avut Seongjong cu regina (deposedata) Jeheon va deveni regele Yeonsangun (cu numele de print Yeonsan), cel de al X-lea rege al regatului, iar cel mai mic, printul Jinseong, care avea mama pe regina Jeonghyeon, va deveni cel de al XI-lea rege, cu numele de Jungjong.
Cei doi printi Yeonsan si Jinseong si-au petrecut copilaria impreuna, fiind cei mai buni prieteni si, desi faptul ca nu aveau aceiasi mama si intre ei exista o diferenta destul de mare de varsta, au ramas uniti, savurand fiecare clipa pe care o petreceau impreuna. Cand Seongjong si-a simtit sfarsitul aproape, a lasat tronul printului Yeonsan, cu conditia ca atunci cand printul Jinseong va implini 18 ani, tronul sa-i revina de drept. Dar betia puterii, zvonurile si teama de a nu pierde tronul pe care credea ca este cel mai indreptatit sa il detina il fac pe printul Yeonsan, devenit regele Yeonsangun, sa-l urasca pe fratele sau mai mic, in care incepe sa vada un dusman care urmareste sa ii ia tronul pentru a se instala el rege, si ca atare hotaraste ca trebuie sa scape de aceasta amenintare. Printul Jingseong insa, este departe de a-si dori cel mai mic amestec in treburile politice. El il iubeste pana la adoratie pe rege si incearca sa nu faca nimic din ceea ce ar putea fi interpretat de fratele sau ca ar actiona impotriva lui, dar din cauza interpretarii anapoda a unor simple jocuri ale printului, se ajunge la dusmanie. De aceea isi petrece vremea departe de Palat impreuna cu prietenii, in mici distractii frivole, sau oriunde numai sa nu fie in ochii oficialilor si ai regelui. Intr-o zi o cunoaste pe Shin Chae-kyung, fiica sfetnicului Shin Soo-geun, cu care se imprieteneste si care incearca o reconciliere intre cei doi frati, dar lucrurile degenereaza si printul Jinseong este dezmostenit si trimis in exil. Dar cei care il vor redus la tacere sunt pe urmele lui, astfel ca printul este atacat si moare din cauza ranilor, trupul fara viata fiind adus inapoi la Palat. Anii trec si o oarecare liniste se asterne in Palat, pana cand o veste de necrezut cade ca un trasnet, pornind din nou avalansa de uneltiri, minciuni si ura.
Regele Yeonsangun (Lee Dong-gun – Laurel Tree Tailors, Supper Daddy Yul, Stained Glass) a fost cel mai tiranic rege pe care l-a avut regatul Joseon. La inceput a avut o domnie normala, dar a aflat ca mama lui a fost otravita, lucru care l-a imbolnavit de ura. L-a iubit pe fratele lui mai mic pana cand betia puterii pune stapanire pe mintea lui deja afectata, si fiindu-i teama ca intr-o zi acesta va afla ca exista un testament lasat de tatal lor prin care tronul ii este lasat de fapt lui, acest lucru il face pe rege temator si suspicios, devenind crud si sangeros, mai ales ca ii are aproape pe sfetnicul Im Sahong si concubine Jang Nok-su care il ghideaza pe drumul interesului lor. O cunoaste pe Shin Chae-kyung pe cand era o adolescenta si dezvolta pentru ea un fel de prietenie impletita cu dragoste si gelozie bolnava. Ea este martora regretelor lui dar si a acceselor de furie care il stapanesc uneori, si este la un pas sa-si piarda viata din cauza incercarii ei de a-l salva pe printul Jinseong. De-a lungul anilor raman totusi in aceasta relatie, el incercand sa o ocroteasca atat cat putea, ea nebanuind nimic din iubirea care se naste in inima lui si care va fi prea mult pentru cat putea el sa duca. Desi incearca sa fie un rege care este interesat de soarta oamenilor, face totul de fatada, avand totdeauna un scop ascuns si dorind sa fie perceput ca un conducator caruia ii pasa de tara si ca este mai bun decat fratele lui, dar nu face decat sa risipeasca toate realizarile pe care tatal sau le avusese. In dorinta de a-si mentine puterea, pedepseste pe oricine banuieste ca aspira la tronul lui, iar ura pentru fratele lui capata dimensiuni apocaliptice ca apoi, odata scapat de acesta, sa verse lacrimi amare de dorul lui. Instabil emotional, se simte bine numai langa Chae-kyung, pe care o considera “familia mea, prietena si adapostul meu”.
Shin Chae-kyung (Park Min-young: Remember, Healer, City Hunter,etc.) este fiica dregatorului si ruda prin alianta cu regele, Shin Soo-geun. Este crescuta departe de palat spre nedumerirea ei, si crede ca parintii nu o doresc acasa langa ei, pana intr-o zi cand reuseste sa evadeze de sub supravegherea doicii ei dragi, fugind in capitala, decisa sa afle adevarul. In drumul ei il cunoaste pe printul Jinseong, de care se indragosteste si pentru care va plange, va suferi dureri si chinuri, il va astepta, va fi la un pas de moarte din dorinta de a-l salva, dar ii va fi alaturi in toate incercarile prin care va trece. Menita sa se casatoreasca cu printul, este nedumerita de impotrivirea tatalui ei, care aflase de o profetie ce ar fi adus nenorocirea asupra familiei daca s-ar fi amestecat cu familia regala si de care ea afla mai tarziu, astfel explicandu-si de ce a fost tinuta si crescuta departe de Palat. Dorind ca cei doi frati sa nu se mai dusmaneasca, incearca sa ii apropie, si desi pare ca a reusit, ura de care era stapanit regele incepe sa iasa la suprafata mai vie ca niciodata, ea fiind prinsa intre acesti doi barbati care se urasc.
Regele Jungjong (Yun Woo-jin – Arang and the Magistrate, Marriage Not Dating, Sensitive Boss) adolescent fiind, isi iubeste fratele mai mare si este decis sa-i arate asta prin orice metoda, de aceea ii reaminteste fratelui sau lucrul acesta de cate ori se intalnesc; desi fulgerele din ochii regelui si atitudinea dispretuitoare ar trebui sa-l descurajeze, el nu se da batut. Vrea sa-i demonstreze ca nu-l intereseaza politica si nici tronul, mai ales ca mama sa regina Yeonghyeon, il roaga sa nu faca nimic necugetat care sa-i puna viata in pericol. Invie din morti cu sanatatea zdruncinata, plin de frustrare si resentimente, dorind cu furie locul care ii era menit, fiind convins ca numai daca are puterea va putea sa-si duca planurile la capat si sa demonstreze tuturor ca este mai bun decat fratele sau si poate sa realizeze mai multe pentru popor Este ajutat de o parte a dregatorilor de la curte, si odata instalat, incearca sa devina un rege drept, altfel decat fusese fratele sau. Insa cei cu ajutorul carora ajunsese rege isi vad locul si bunastarea puse in pericol si decid ca trebuie sa-i franeze avantul. Crezand ca devenind rege va putea trai linistit cu femeia pe care o iubeste, va suferi o cruda dezamagire descoperindu-se neputincios in fata intrigilor si impotrivirii dregatorilor din palat, el nefiind destul de puternic sa se impotriveasca. Astfel ca nici el nu poate sa atinga bunastarea din timpul domniei tatalui sau, fiind si el invins de intrigile si interesele clanurilor de la Palat, care ii vor aduce multa suferinta si lacrimi dupa femeia iubita.
Acestea sunt doar cateva din personajele acestui serial istoric, avandu-l ca regizor pe Lee Jung-sub ( Healer, Glory Jane, Hong Gil Dong, etc.), care are 20 de episoade si a fost difuzat de canalul tv KBS2 in lunile iunie-august 2017.
Prezentare realizata de Iuliana – asiacinefil
God of War (2017) – Sammo Hung şi Vincent Zhao în luptã cu piraţii japonezi
Regizorul lui “Painted Skin”, Gordon Chan, renunta la stilul comercial al productiilor sale anterioare pentru o abordare mai rationala si mai dramatica a unor evenimente istorice in cel mai nou film al sau, “God of War”. Noutatea e adusa de faptul ca desi avem in fata o productie chinezeasca, vorbita in chineza si japoneza, aceasta a fost finantata de o companie americana, Well Go USA Entertainment, aceeasi care a produs si recenta productie coreeana “The Villainess”. Veteranul Sammo Hung a fost cooptat in distributie, insa desi acesta apare pe toate afisele si in toate trailerele ca principala atractie a filmului, trebuie spus ca rolul sau e mai degraba unul secundar, intreaga actiune construindu-se in jurul lui Vincent Zhao (True Legend, Wudang), adevaratul protagonist. Veteranul japonez Yasuaki Kurata e rivalul lui Zhao, astfel ca nu asistam la un duel de la distanta intre doi veterani (Kurata si Sammo Hung), o prima bila neagra a acestei productii. Actiunea lenta si lipsa efectelor speciale, in general caracterul de “film istoric” de moda veche, a tinut publicul chinez departe de acest film, “God of War” obtinand doar 9,5 milioane de dolari incasari la box-office. Filmul are la baza personaje reale ale istoriei Chinei, cu precadere Qi Jiguang (interpretat de Vincent Zhao), un general al dinastiei Ming care pe langa apararea zone de coasta de piratii japonezi, in secolul XVI, a scris si mai multe manuale militare bazate pe experienta sa de instructor de arte martiale. In ziua de azi, Qi Jiguang e privit ca un erou in cultura chineza, asemanandu-se cu celebrul Yi Sun-shin al Joseonului.
In 1557, zonele de coasta ale Mingului au devenit tinta predilecta a piratilor japonezi. Orasul Zhejiang a cazut complet in mainile piratilor, a caror eminenta cenusie era veteranul comandant Kumasawa (Yasuaki Kurata). Piratii japonezi erau de fapt un amestec de rebeli chinezi Han ce s-au alaturat acestora dupa ce liderul lor a fost capturat de autoritatile Ming, ronini si samurai aflati in slujba unui puternic Lord japonez, Matsura. Pozitia defensiva extraordinara a cetatii, situata pe o creasta de munte, a transformat-o, practic, intr-o fortareata inexpugnabila pe care comandantul Ming Yu Dayou (Sammo Hung) nu reusea nicicum sa o recucereasca. In momentul in care un anume general Qi Jiguang (Vincent Zhao) devine celebru in randul armatei dupa ce invinge in mai multe batalii consecutive piratii japonezi prin strategia sa stralucita, acesta e chemat de mai marele provinciei pentru a prelua ofensiva in locul comandantului veteran. Qi Jiguang va pune bazele unei noi armate, mult mai disciplinate si mai bine pregatite si, cu o strategie noua, va declansa ofensiva imporiva japonezilor…
“God of War” ne intoarce in timp inapoi cu un deceniu, cand inca se realizau filme de epoca chinezesti cu bugete mici, din care uneori exploda un succes, cum a fost cazul unui “The Empress and the Warriors”. Insa investitiile consistente in astfel de productii din ultimii ani au schimbat complet fata cinematografiei chineze, accentul mutandu-se dinspre lucrurile concrete spre aventura si fantezie spuse cu cat mai multe efecte speciale. In cazul cinematografiei chineze, aceasta “occidentalizare” a stilului de realizare a reprezentat un salt urias inainte, pe cand de exemplu pentru cinematografia coreeana a reprezentat un pas inapoi in materie de originalitate. Filmul istoric chinezesc autentic s-a transformat total, fuzionand cu alte genuri, productiile realizate cu bugete de nivelul anilor 2000 mutandu-se pe micul ecran. “God of War” e genul de film in care accentul e pus pe evenimentul istoric, ce e analizat in amanunt spre intelegerea personajelor care l-au plamadit. Productia exploreaza, cu minimum de efort investit in latura ce tine de actiune, atmosfera din cele doua tabere care se infrunta, cea a piratilor japonezi ce hartuiau pe la mijlocul secolului XVI zonele de coasta ale dinastiei Ming si cea a unei armate Ming aparent unitare si disciplinate, macinata in interior de orgolii ce porneau de la centru, de la Curte, adica de la cei ce doar teoretizau razboaiele. Doua sunt personajele reliefate din randul taberei armatei Ming, generalul Yu, interpretat de veteranul Sammo Hung, si generalul Qi, interpretat de Vincent Zhao. Sammo Hung este insa foarte sters, la cei 65 de ani, aparitia lui fiind mai mult de imagine, greul filmului fiind dus de Vincent Zhao. Care, din pacate, are o interpretare incolora, de nivelul unui film de televiziune (e cunoscut mai mult ca actor de televiziune), personajul sau exteriorizand prea putine stari, sentimente sau emotii. Zhao e prea bland pentru rolul unui general, emanand naivitate in interpretare. Nici scenariul nu este foarte ofertant, fiind extrem de static si lipsit de elemente de neprevazut; iar cand acestea se ivesc, sunt prost fructificate. De cealalta parte, inamicul japonez nu reuseste sa transmita realist spaima pe care au indus-o populatiei locale piratii ce pradau coastele chineze pe la mijlocul secolului XVI, inclusiv prestatia actorilor japonezi fiind artificiala. In schimb, desigur ca realizatorii nu puteau sa nu elogieze patriotismul razbonicilor chinezi, doar aveau in fata inamicul de o viata ce nu putea ramane nesanctionat. Personajele nu ies din automatismul si limitele unor personaje istorice, nu se exprima liber, iar chimia dintre ele e ca si inexistenta. Ce e reusit la acest film e scenografia, decorurile si cadrele naturale inspirat alese si, desigur, costumele de epoca. Se poate spune chiar ca “God of War” e mai degraba o drama istorica militara “de costume”, spre dezamagirea celor ce probabil asteptau mai multa actiune in locul strategiilor si vorbariei inutile, si efecte speciale care sa-ti fure ochii. Cu un Sammo Hung dezamagitor, care ajuns la apusul carierei se incapataneaza sa apara in productii modeste dupa o cariera stralucita de cateva decenii, “God of War” poate fi considerat un film mai putin reusit al reputatului regizor Gordon Chan, ce a cunoscut si momente mai bune cu productii ca “Painted Skin”, “Legend of the Fist: The Return of Chen Zhen” sau seria “The Four”.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Un nou serial la MBC cu Yoo Seung-ho în rolul principal ?
Actorul Yoo Seung-ho (“Ruler–Master of the Mask”) este in cautarea unui nou serial in care sa joace, si se pare ca cei de la MBC il au in vedere pentru rolul principal in serialul “I Am Love”.
“I Am Love” descrie povestea unui om care nu are pe nimeni alaturi, nici parinti si nici iubita, iar povestea sa incepe sa se desfasoare in momentul in care se indragosteste de o femeie. Yoo Seung-ho ar putea juca rolul lui Kang Chan, un tanar cu mare talent la pictat care a trebuit sa recurga la folosirea abilitatilor sale pentru a desena copii dupa picturi celebre. In copilarie a fost adoptat in Statele Unite, dar a fost de doua ori respins de catre familiile adoptive. A suferit abuzuri si a fost deportat dupa ce a fost prins in timpul unui incident legat de traficul de droguri. S-a retras pe insula Jeju, petrecandu-si zilele la o manastire izolata ca preot si lucrand ca falsificator in timpul noptii.
Producatorul serialului va fi Choi Won-seok, care s-a ocupat in trecut de “Firebird”, “Queen of the Game” si “Bad Love”, de” Miss Ripley”, in 2011, dar si de” Oh Ja-ryong Is Coming”. Serialul nu are inca o data a difuzarii, dar se pare ca va fi difuzat in prima parte a anului viitor.
Cel mai recent rol al actorului in varsta de 23 de ani a fost cel al printului Yi Sun in serialul istoric “Ruler: Master of the Mask” de la MBC, print care a fost nevoit sa-si ascunda identitatea purtand inca de la nastere o masca pe fata. Serialul a fost difuzat pana in luna iulie 2017.
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Luck-Key (2016) – Yu Hae-jin şi Lee Joon, prinţ şi cerşetor în varianta modernã… şi hilarã
Yoon Jae-sung (Lee Joon) e un tanar ce tine mortis sa-si incheie socotelile cu viata inainte de termen. E plin de datorii, de la plata chiriei pentru camaruta in care sta pana la sume restante pentru hrana cumparata pe datorie de la magazinul de la colt. Nu are o prietena, nu are o slujba si totul pare inutil in aceasta viata. Incercand sa-si puna capat zilelor in propria camera, e deranjat de chiriasa, care il momeste cu taitei calzi pentru a-i deschide usa si a-i reaminti de chiria restanta. Cicalitoare, batrana ii atrage atentia ca ar fi bine sa tina la igiena, vazand mizeria din camera si simtindu-l nespalat cu zilele. In consecinta, Jae-sung isi intreaba constiinta si hotaraste de comun acord cu aceasta ca inainte sa plece pe lumea cealalta, ar trebui sa faca o ultima vizita: la baia publica. Aici e martor la un incident: un sapun buclucas cade pe gresia de jos, iar un ins aluneca pe el, lovindu-se la cap si pierzandu-si cunostinta. Intamplarea face ca chiar langa Jae-sung sa aterizeze o cheita, de la dulapiorul din vestiar unde erau tinute bunurile respectivului. Pentru ca remarcase anterior la vestiar un ceas de mana scump al aceluiasi individ, Jae-sung are impresia ca are un fata un bogatas, si decide sa-si prelungeasca sederea in aceasta lume cu inca o zi, luand cheita insului ce zacea fara cunostinta si lasandu-i in schimb cheita lui. Ce nu stie el e ca individul ce se trezeste cateva ore mai tarziu la spital, amnezic,, spunandu-i-se ca se numeste “Yon Jae-sung”, e, de fapt… un asasin profesionist !
“Luck-Key” a fost unul din marile succese de box-office in Coreea anul trecut, productia obtinand incasari de nu mai putin de 47 de milioane de dolari. Regizorul Lee Gye-byeok, ce mai are la activ o comedie, “The Beast and the Beauty” (2005), face echipa cu scenarista Jang Yoon-mi (Scarlet Innocence), adaptand cu succes o poveste ecranizata in 2012 in Japonia sub titlul “Key of Life”, scrisa de regizorul respectivului film, Kenji Uchida. Distributia productiei coreene il are in prim plan pe actorul ce poate fi considerat deja un veteran al flmului coreean, Yu Hae-jin (desi are doar 47 de ani), secondat de mai tanarul Lee Joon, fost membru al formatiei k-pop MBLAQ, reprofilat actor (Heard It Through Grapevine, Vampire Detective, Woman with a Suitcase). Filmul este o comedie savuroasa in care pana si cele mai intunecate momente ale sale sunt colorate de regizor intr-un asemenea mod incat buna dispozitie e pastrata tot timpul. Yu Hae-jin ne ofera o prestatie de zile mari, interpretand un asasin care in urma unui incident la baia publica devine amnezic si se trezeste cu o alta identitate. Pentru el incepe o cursa contra cronometru pentru recuperarea amintirilor din trecut, timp in care are ocazia de a cunoaste o alta latura a vietii, care mereu i-a fost straina.Lee Joon pe de alta parte e extrem de ezitant in rolul unui pierde vara hotarat sa puna capat socotelilor cu viata, dar caruia o cheita pusa de divinitate in mana lui ii ofera sansa unei vieti la care nici macar nu a indraznit sa viseze vreodata. Printul cel “frumos” Yu Hae-jin si cersetorul cel “urat” Lee Joon ajung sa faca schimb de identitati, si fiecare se trezeste in ipostaza de a trai mai departe in pielea celuilalt, exact ca in povestea lui Mark Twain, “Print si Cersetor”. Insa viata le ofera nenumarate surprize, dand fiecaruia o lectie si ajutandu-i sa realizeze care sunt lucrurile cu adevarat pretioase. O productie care binedispune si care ofera 2 ore deconectante in compania unei povesti pe cat de comice pe atat de captivante.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Brotherhood of Blades 2 (2017) – un sequel wuxia cu mare succes de casã în China
In industria chineza de film asistam la un fenomen interesant: tot mai multe sequel-uri ale unor productii ce au avut succes in momentul in care s-au lansat pentru prima oara ajung sa aiba un succes mai mare decat filmul initial, fapt ce transforma tematica intr-o franciza, ce urmeaza sa fie exploatata in urmatorii ani cu alte si alte continuari. Cele mai celebre exemple ale ultimilor ani sunt seriile Monkey King, Journey to the West, Detective Dee sau The Four, care au inlocuit cu succes reteta ce tinea in viata inustria chineza de film, compusa din productiile epice si cele de actiune. “Brotherhood of Blades 2: The Infernal Battlefield” continua povestea din timpul ultimilor ani ai dinastiei Ming (secolul XVII) ce il are in centrul ei pe capitanul Shen Lian din Garda Imperiala. De aceasta data acesta e prins intr-un complot de proportii si trebuie sa gaseasca o cale de scapare atat pentru el, cat si pentru apropiatii lui, apeland la inteligenta si abilitatile in manuirea sabiei. Regizorul Lu Yang s-a aflat din nou la timona acestei productii, din care s-a retras, total neinspirat, celebrul producator Terence Chang. Intreaga distributie e schimbata, cu exceptia bineinteles a protagonistului, Chang Chen (Monk Comes Down the Mountain, The Assassin – 2015), ce-si reia rolul din prima parte. Nume importante i se alatura in noua poveste, precum Zhang Yi, Yang Mi sau Lei Jiaxin, alaturi de veteranul Shih-Chieh King. Daca filmul din 2014 a avut incasari de 14,2 milioane dolari, aceasta continuare a intrecut orice asteptari, obtinand nu mai putin de 40 de milioane de dolari, castiguri de aproape 4 ori mai mari !
Spre sfarsitul dinastiei Ming (prima jumatate a secolului XVII), tara incepe sa fie macinata de diverse rebeliuni. In timpul unei banale calatorii cu noul vas dragon pe un lac, Imparatul e la un pas sa se inece in momentul in care vasul se scufunda. Salvat in ultima clipa, acesta se imbolnaveste de pneumonie, iar zilele ii sunt numarate. Cel care conduce in realitate imperiul e un anume Wei, sfetnicul de taina al Imparatului, un batran influent si de temut ce incearca sa ancheteze incidentul de pe lac. In paralel, un nobil influent e gasit mort, in capitala, in ceea ce la prima vedere pare un jaf. Biroul de Miazanoapte, prin capitanul Shen Lian, intuieste ca e unul din cazurile importante ce rar se ivesc, o buna ocazie de a atrage atentia asupra calitatilor anchetatorilor ei. Dar pe fir intra rivalul lui Shen, locotenentul Liu, ce reuseste performanta de a isca un incident pe pateaza onoarea lui Shen. Asupra acestuia din urma incep sa planeze suspiciuni ca ar avea legatura cu rebelii Donglin, insa de fiecare data reuseste sa scape ca prin urechile acului. Lucrurile se complica cand Liu este ucis in urma unei altercatii cu Shen, iar acesta ajunge sa fie santajat de o forta ce sta in umbra. Cand realizeaza ce se intampla, Shen se regaseste fugar, prins intre doua tabere ce lupta pentru putere…
Ca si in filmul din 2014, povestea se construieste in jurul lui Shen Lian, un capitan de la Biroul de Miazanoapte, ce are de infruntat coruptia ofiterilor ce aplica legea de multe ori la discretie, in perioada tarzie a Dinastiei Ming. Stapanind foarte bine sabia si avand o inteligenta sclipitoare, Shen Lian are tot viitorul in fata. Insa concurenta in Biroul unde lucreaza e acerba, toti ofiterii incercand sa se remarce. Shen Lian, insa, are un mare atu: seful sau direct, colonelul Lu Wenzhao, a fost salvat de el in timpul unei batalii in urma cu 8 ani, iar acesta ii datora viata. Drept urmare, beneficia de toate privilegiile si protectia acestuia, inclusiv atunci cand gresea. Rivalitatea cu locotenentul Liu il aduce intr-o situatie fara iesire, ce se termina prost, fiindu-i inscenata o crima. E momentul in care Shen Lian trebuie sa-si demonstreze abilitatile intr-un singur scop: pentru a supravietui. Iar pentru asta trebuie sa gaseasca autorul crimei care i s-a pus in carca. Un lucru destul de complicat tinand cont ca apare o tentatie – o femeie de care se indragosteste, negandu-si insa sentimentele, si o obligatie – aceea de a fugi pentru a-si salva viata si a-si demonstra nevinovatia. Shen Lian devine, astfel, ca un burette: acumuleaza informatii din toate partile si realizeaza, treptat, tabloul de ansamblu al situatiei, mai bine decat oricine. Putand sa cantareasca pe ce parte a talerului balantei se afla in fiecare moment, va incerca sa incline balanta cand intr-o parte, cand in alta, doar din disperarea de a trai. Rasturnari neasteptate de situatie ii vor da peste cap planurile si vor face povestea palpitanta. Chang Chen isi interpreteaza excelent rolul, la fel ca si veteranul taiwanez Shih-Chieh King in rolul lui Wen, cel mai influent om din Imperiu. Productia este antrenanta, actiunea nu stagneaza, insa exista o galerie mare de personaje ce pot induce in eroare spectatorul, deoarece multa vreme nu stii in ce tabara se afla si ce urmaresc. Imaginile sunt dinamice, cu multe cadre naturale superbe, cu urmariri si efecte speciale de ultim moment, filmul oferind cam tot ceea ce un wuxia autentic ar trebui sa ofere: aventura, dinamism si spectaculozitate.
Traducerea, adaptarea si timingul realizat manual au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
O comisie speciala care a fost infiintata pentru a se ocupa de cazul celebrului regizor coreean Kim Ki-duk, care a fost acuzat ca a folosit violenta impotriva unei actrite, a cerut industriei de film sa puna capat tuturor formelor de violenta impotriva actritelor, scuza invocata pentru violenta fiind practica de rutina in timpul filmarilor.
Comisia, care este organizata de 136 de organizatii ale drepturilor femeilor, a tinut o conferinta de presa, argumentand ca folosirea violentei pentru a trezi empatia unui actor in timpul filmarilor nu poate fi justificata ca o metoda eficienta sau etica.
“Cazul regizorului Kim Ki-duk se bazeaza pe abuzul de putere pe care acesta o are fiind regizor si avand un statut superior, precum si un control absolut pe platoul de filmare”, a spus un membru din comisie. “Regizorul s-a folosit de faptul ca este de mai mult timp in industrie decat actrita (sunbaenim), aceasta practica fiind necesara a fi eradicata deoarece incalca drepturile omului si demnitatea.”
Comisia a cerut procuraturii sa investigheze cazul in mod corect, intr-o perioada in care presa se arunca sa scrie articole speculative in care incearca sa afle identitatea actritei si motivul pentru care aceasta a dezvaluit cazul dupa patru ani. Cei din comisie au specificat ca acesti ziaristi nu fac decat sa blocheze esenta cazului, impiedicand dezbaterile pentru a se rezolva incalcarea drepturilor actorilor pe platorul de filmare. De asemenea, comisia a decis sa primeasca rapoarte legate de abuzuri sexuale si incalcari ale drepturilor omului, pana pe data de 7 septembrie.
Regizorul a fost acuzat de lovirea unei actrite si de fortarea ei de a filma scene de sex pentru filmul “Moebius”, din 2013. Actrita, in varsta de 41 de ani, a carei identitate este tinuta secreta, a specificat ca regizorul a palmuit-o de fata cu echipa de filmare si ca a fortat-o sa joace intr-o scena de sex care nu era in scenariu si a renuntat sa mai filmeze din cauza acestor rele tratamente.
In declaratia scrisa pentru politie, actrita a specificat ca a durat pana a raportat cazul pentru ca se teme de razbunarea regizorului, care se bucura de o influenta masiva in industria de film.
Uniunea Federala a Muncitorilor din Industria de Film a declarat ca mai multe persoane din echipa de productie au facut declaratii impotriva lui Kim Ki-duk si ca au fost martore la gesturile regizorului.
Kim Ki-duk a respins acuzatiile referitoare la scenele de sex, dar reprezentantii sai au admis ca acesta a lovit actrita, spunand ca “regizorul a incercat sa o invete pe actrita cum sa joace intr-o scena cu violenta fizica”.
Kim Ki-duk este cunoscut pentru filmele independente care i-au adus nenumarate premii internationale, printre care Leul de Aur in 2012 cu filmul “Pieta” si Leul de Argint pentru regie cu “3-Iron”, in 2004.