Actrita Yum Jung-ah se reintoarce pe marele ecran cu filmul horror “The Mimic”, dupa 14 ani de la succesul thriller-ului cu accente horror, “A Tale of Two Sisters”, din 2003. In “A Tale of Two Sisters” actrita a captivat audienta cu rolul odioasei mame vitrege. De aceasta data, actrita interpreteaza rolul unui tutore, Hee-yeon.
In “The Mimic”, Hee-yeon paraseste orasul pentru a trai intr-un satuc de pe muntele Jang, dupa pierderea copilului sau. Acolo, intalneste o tanara fata care are acelasi nume si aceeasi voce cu a fiicei sale decedate. Hee-yeon decide sa se ocupe de fata si sa traiasca alaturi de ea, dar curand incep sa se intample lucruri misterioase.
Producatorul Huh Jung a declarat intr-un interviu ca nu s-a gandit la alta actrita, Yum Jung-ah fiind singura optiune pentru rolul principal – o femeie care este afectuoasa, sensibila dar si plina de nesiguranta.
“Am fost atrasa de film pentru ca are ca tema iubirea materna”, a declarat actrita la conferinta de presa. “Am plans mult dupa ce am terminat de citit scenariul si am suferit mult dupa ce am terminat filmarile, nu din cauza groazei ci din cauza emotiilor pe care orice mama trebuie sa le simta, iubire materna pe care a trebuit sa o portretizez cu intensitate. Filmul acesta poate sa placa tuturor, nu doar celor care sunt incantati de genul horror-thriller.”
Actrita care si-a castigat renumele de “regina a thriller-elor” dupa ce a jucat in “A Tale of Two Sisters” spune ca nu este mare fana a filmelor de groaza pentru ca se sperie usor cand le vizioneaza. La avanpremiera pentru “The Mimic” recunoaste ca nu i-a fost usor si ca ochii ei erau pe jumatate inchisi la multe din scene. “Desi am jucat rolul principal in ‘The Mimic’, a fost foarte infricosator. Sa vizionezi un film horror si sa joci in unul sunt lucruri total diferite.”
Yum Jung-ah a debutat cu serialul “Our Paradise” in 1991, dar actrita declara ca “A Tale of Two Sisters” este cel mai notabil film din cariera ei pentru ca este filmul care a lansat-o. “La 20 de ani, doream cu ardoare sa devin o actrita buna, dar nu stiam cum sa fac. Cand l-am intalnit pe regizorul Kim Jee-woon (care a regizat “A Tale of Two Sisters”), am invatat cum pot actorii sa-si creeze personajul si sa-l integreze in poveste. Nu regret ca am devenit actrita si sunt recunoscatoare ca pot sa-mi continui cariera.”
Mama a doi copii, Yum Jung-ah se simte recunoscatoare ca poate inca sa joace, desi multe femei nu au serviciu. “Sunt fericita ca sunt o mama care munceste si ca exista o slujba pentru mine, in afara rolului meu de mama si sotie.”
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Shinjuku Swan (2015) – Sion Sono şi dramele ascunse ale junglei de astfalt
Shinjuku, celebrul cartier al Tokyoului, e una din cele mai active zone ale capitalei japoneze, Kabuchiko fiind celebra pentru viata de noapte intensa. Aici rataceste un tanar lipsit de orizonturi, Tatsuhiko Shiratori (Gou Ayano), care pare dezamagit de viata. O banda de cartier se leaga de frizura lui “afro” blonda, iar ofenselor ce i se aduc le raspunde pe masura. In timpul incaierarii e remarcat de un anume domn Mako (Yusuke Iseya), care ii schimba penru totdeauna viata: ii ofera un loc de “munca” de recrutor, luandu-l sub protectia sa. Mako era unul din capitanii unei grupari interlope, Burst, ce controla cea mai mare parte a Shinjuku-ului, iar meseria de recrutor pe care i-o ofera lui Tatsuhiko presupunea recrutarea prin abordare directa de tinere domnisoare dormice sa lucreze de bunavoie in locatii gen baruri, saloane de masaj sau cluburi, ca animatoare. Sarmul si talentul in a convinge tinerele trecatoare ca le poate asigura o slujba bine platita il transforma pe Tatsuhiko in vedeta zonei, acesta fiindu-i vesnic recunoscator sefului sau. Dar in scurt timp, Tatsuhiko intra in conflict cu banda rivala Harlem, ce de mult timp incerca sa preia zona controlata de Burst. In momentul in care un razboi intre cele doua bande sta sa izbucneasca, Tatsuhiko devine moneda de schimb…
Dupa “Why Don’t You Play in Hell ?” in 2013 si “Tokyo Tribe” in 2014, Sion Sono avea sa lanseze nu mai putin de 4 filme in 2015. Cel mai reusit dintre acestea a fost, fara indoiala, “Shinjuku Swan”, o drama urbana despre lumea nevazuta din spatele celebrului cartier al Tokyoului Shinjuku. Productia are la baza o manga publicata in 2005 a lui Ken Wakui, ecranizata in 2007 pe micul ecran intr-un serial omonim de 6 episoade. Filmul lui Sono a obtinut 10,6 milioane dolari incasari la box-office, aducand in prim plan cativa dintre actorii cunoscuti ai noului val: Gou Ayano, Takayuki Yamada, Yusuke Iseya sau Nobuaki Kaneko. Sion Sono revine la una din temele ce i-au adus celebritatea, lumea interlopa si dramele ascunse ale acesteia. In “Shinjuku Swan”, regizorul ne introduce intr-o lume exclusiv a barbatilor, a violentei si exploatarii, femeile fiind niste simple elemente de decor ce intretin afaceri prospere ale bandelor interlope. Tatsuhiko, interpretat plin de vigoare si sarm de Gou Ayano, e un tanar ajuns la fundul sacului ce experimenteaza pe pielea lui ceea ce se spune de Shinjuku, anume ca e “cel mai bun cartier sa te faci om din nimica toata”. Pornind de jos, e remarcat de un interlop calculat si inteligent, d-l Mako, care investeste in el multa incredere, intuind potentialul urias pe care il are tanarul. Il invata pe acesta cum sa agate fetele, in meseria de “recrutor”, pentru a le atrage in mrejele ademenitoare ale afacerilor cu animatoare. In scurt timp, Tatsuhiko exceleaza, practicandu-si meseria cu multa dedicare si placere. Mustrarile de constiinta pe care le are la inceput, date de indoielile ca fetele recrutate cu acceptul lor nu ar avea o soarta fericita se risipesc in scurt timp, cand vede fata umana a organizatiei Burst si multumirile fetelor ce au reusit in meseria de animatoare. Tatsuhiko pare dedicat si naiv in acelasi timp, asemeni unei lebede nevinovate intrate accidental pe teritoriul vulpilor sau lupilor. E singurul ce nu a fost atins de faradelegile cu care fiecare interlop din preajma lui e patat pe maini, iar aceasta puritate incearca sa fie protejata de seful sau direct, d-l Mako, ce-i devine ca un tata, in organizatie. Dar nu va trece mult pana cand Tatsuhiko va realiza adevarata fata a lumii in care a intrat, o jungla (de asfalt) in care doar cel mai puternic poate supravietui, si in care iubirea sau umanitatea sunt niste iluzii de mult arse pe altarul moralitatii. Un film cu o intriga bine construita, in care actiunea alterneaza cu drama si putin romantism, care chiar daca nu este poate cel mai reusit al lui Sono, ne arata maturizarea deplina a regizorului, renuntarea la violenta si sex gratuit doar pentru a epata, reusind sa impresioneze audienta prin realismul adevarului pe care il descrie. Viata de noapte isi are dramele ei tainice si de cele mai multe ori nestiute, indurate cu stoicism de victimele ei, iar “Shinjuku Swan” devine un martor sonor al acestui fenomen, imbinand fictiunea mangai ce a stat la baza sa cu realitatea cruda. O foarte buna productie marca Sion Sono, care in acest an a avut parte de un sequel, ce speram sa fie la fel de ofertant.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan (Asia Team Romania) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.
Wu Kong (2017) – Eddie Peng duce mai departe cu succes franciza „Monkey King”
Cu nu mai putin de 104 milioane de dolari incasari la box-office, cea mai noua productie din franciza “Monkey King” lansata cu o luna de zile in urma in cinematografele chinezesti, “Wu Kong”, ne poarta in timp inaintea celorlalte parti lansate pe piata in anii trecuti, “Monkey King” si “Monkey King 2”. Mai exact, “Wu Kong” e practic un prequel, precedand povestea din partile deja lansate, pentru o mai clara cunoastere a celebrei figuri mitologice chinezesti Sun Wukong, cunoscut ulterior sub porecla de Regele Maimuta. Daca in prima parte, “Monkey King”, Sun Wukong a fost interpretat de Donnie Yen, iar in sequelul ce i-a urmat de Louis Koo, de aceasta data a venit randul unui actor in mare voga in China sa-i dea viata, e vorba de simpaticul Eddie Peng. Peng e vedeta momentului in industria chineza de film, aparand in mari succese de box-office ale ultimilor ani ce i-au crescut considerabil cota si popularitatea, precum “Operation Mekong”, “Call of Heroes”, “Cold War 1 si 2” sau in productia americano-chineza “The Great Wall”. Distributia e completata de mai multe figuri cunoscute ale filmului chinezesc (poate cel mai sonor nume din rolurile secundare e Shawn Yue), insa faptul ca productia nu abunda de vedete explica si succesul sau mai mic la box-ofice in comparatie cu The Monkey King – 182 milioane dolari, respectiv The Monkey King 2 – 193,7 milioane dolari. Derek Kwok e cel ce regizeaza aceasta productie, regizorul avand la activ un alt blockbuster al ultimilor ani, “Journey to the West: Conquering the Demons” (2013), care cu 215 milioane dolari incasari la box-office devenea pana in 2015 (cand a fost detronat de “Monster Hunt”) filmul chinezesc cu cele mai mari incasari din toate timpurile. Si, deloc intamplator, in “Journey to the West” protagonist este tot… Sun Wukong !
Muntele Huaguo e locul unde Sun Wukong (Eddie Peng) a vazut primul rasarit si asfintit de soare al vietii sale. Insa locul de care il lega toate amintirile frumoase ale vietii sale, Muntele, nu mai exista. A fost distrus de zeii din Regatul Ceresc dupa ce o legenda spune ca pe acest munte a trait un colos ce refuza sa-si accepte soarta. Cum soarta tuturor fiintelor vii era controlata de Astrolabul Destinului, situat in adancimile Regatului Ceresc, colosul razvratit de pe Muntele Huaguo a fost considerat un demon si, dupa un conflict legendar cu Regatul Ceresc, a fost distrus. Fragmente din el au cazut pe Pamant, iar in acele locuri, totul a prins viata. Fragmentul cazut pe Muntele Huaguo a fost inima colosului, care a prins din nou viata metamorfozandu-se in… maimuta. Astrolabul Destinului afla de acst lucru si distruge din nou Muntele, starnind furia maimutei, nimeni alta decat Sun Wukong. Drept urmare, acesta decide sa mearga in Regatul Ceresc pentru a provoca haos si a distruge Astrolabul. Miza este una uriasa: dobandirea dreptului de a fi stapan pe propria lui soarta.
“Wu Kong” este poate cea mai realista si serioasa parte a ceea ce poate fi considerata deja o trilogie a Regelui Maimuta. Avand putin umor in prima parte, povestea e prezentata intr-un mod cat se poate de serios, departandu-se de specificul lui “Journey to the West” – umorul si tonul relaxat de abordare. Avand cateva idei serioase legate de intelegerea puterii si a modului in care aceasta perverteste, dar si un amalgam de ideologii pe care un ochi atent le poate sesiza (ce ziceti de un Rege Maimuta… anarhist sau nihilist, asa cum o sugereaza ultimele 3 cadre ale filmului ?), filmul nu se departeaza de la specificul sau – fantezie si actiune, puse in scena cu ajutorul a numeroase efecte speciale. Desigur, realizate la marea arta de o echipa de profesionisti. Personajul central, Sun Wukong, bine interpretat de Eddie Peng – desi parca acestui Rege Maimuta ii lipeste putin doza de nebunie ce-l caracterizeaza, ne e prezentat ca un aparator al locului sau de bastina, deci un razboinic ce doreste sa fie stapan pe propria lui soarta. Pe parcurs, trecand printr-o multime de aventuri, ne e dezvaluita si latura lui romantica, dar si naivitatea sa in raport cu lumea in care traieste. Shawn Yue e minunat in rolul Erlamg (cunoscut si ca Yang Jian in mitologie), cel ce avea sa devina pazitorul Portii Sudice a Regatului Ceresc si principalul rival al Regelui Maimuta, un personaj mereu retinut, marcat de traume si suferinte din cauza harului pe care il poseda si de care stapana Regatului Ceresc incearca sa profite, ochiul divin, care odata activat l-ar fi transformat in nemuritor. Nu poate fi trecuta cu vederea stapanirea de sine a acestui personaj, lipsa lui de entuziam, seninatatea cu care Shawn Yue ii da viata si transmite zbuciumul sau interior. De remarcat si coloana sonora a productiei, ce se ridica la nivelul intregii realizari, fiind una din cele mai melodioase coloane sonore din vreun film de epoca sau fantezie facut vreodata in China, semn ca realizatorii chinezi au inteles cum pot excela si in acest domeniu, ridicand in mod clar calitatea de ansamblu a productiei. Mai trebuie spus ca scenariul adaptat de regizor are la baza un popular roman publicat pe internet al lui Jin Hezai, “Biografia lui Wukong”. Un film de actiune, aventura si fantezie reusit, ce ne indica un progres remarcabil al cinematografiei chineze, ce se ridica, cel putin in materie de productii fantastice, la nivelul realizarilor de la Hollywood.
Traducerea, adaptarea si timingul manual au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Yoo Hae-jin şi Kim Min-jae împreunã în „Lovesling”
Yoo Hae-jin si Kim Min-jae se pregatesc sa joace rolurile de tata si fiu ce fac parte dintr-o echipa, in filmul “Lovesling”. Lee Sung-kyoung si Hwangwoo Seul-hye vor juca si ei in productia care va marca debutul regizorului Kim Dae-woong. Desi despre acest film s-a vorbit inca din primavara, cand a inceput procesul de selectare a distributiei, iata ca abia la sfarsitul acestei veri s-a finalizat acest proces si cat de curand vor incepe filmarile.
Povestea filmului pare simpla: tatal si fiul fac o buna echipa, tatal antrenandu-si fiul, pe care l-a crescut de unul singur, pentru meciurile de wrestling. Din pacate, legatura dintre tata si fiu este pusa la incercare cand prietena fiului sau incepe sa se indragosteasca de tatal prietenului ei.
Actorul Yoo Hae-jin este pe marile ecrane in aceasta vara alaturi de Song Kang-ho si Thomas Kretschmann in hit-ul verii, “A Taxi Driver”, veteranul jucand anul trecut magistral in comedia “Luck-Key” si in 2015 in “Veteran”, film care se regaseste in orice top legat de filme coreene, fiind clasificat pe un onorant loc trei al filmelor coreene cu cele mai mari incasari din toate timpurile.
“Lovesling” este cel de-al doilea film in care joaca starul TV/modelul Hwangwoo Seul-hye care a debutat pe marele ecran in 2008 in filmul lui Lee Kyoung-mi, “Crush And Blush” a jucat in “Salut d’Amour” al lui Kang Je-kyu, in 2015. Tanarul Kim Min-jae (a nu se confunda cu actorul care joaca in “Battleship Island”) a inceput cu un mic rol in serialul „Persevere, Goo Hae-ra” in 2015, castigand premiul de Cel mai bun actor debutant in 2016 pentru prestatia din „Romantic Doctor, Teacher Kim”.
Lee Sung-kyoung a fost distribuita in 2015 in filmul “Broker”, insa din cauza dificultatilor financiare productia a fost oprita, astfel ca acest rol va fi practic debutul ei pe marele ecran. Ca si Kim Min-jae, are o cariera destul de scurta pe micul ecran, debutand in 2014 si obtinand abia la finele anului trecut primul rol principal, in k-drama „Weightlifting Fairy Kim Bok-Joo”. Fosta model, ajunsa la 27 de ani, aceasta e mai mult cunoscuta pentru tentativa de relatie esuata cu actorul Nam Joo-hyuk, ce a tinut cateva luni inainte sa se desparta in aceasta luna. Dupa ce a jucat rolul unei halterofile in serialul „Weightlifting Fairy Kim Bok-Joo”, aceasta pare a continua aparitiile in productii pe teme sportive, de aceasta data ea fiind in centrul unui triunghi amoros completat de un tata si un fiu. In film, se pare ca fiul se indragosteste orbeste de ea, in timp ce ea are o pasiune secreta pentru tatal prietenului ei… Cu siguranta ce va rezulta va fi un film hilar, si asta pentru ca „Lovesling” e produs de producatorii lui „Speed Scandal”, un mare succes de box-office de acum un deceniu. Iar daca va intrebati care e semnificatia titlului, trebuie sa stiti ca „Lovesling” e o combinatie intre „love” (iubire) si „(wrest)„ling” (lupte)…
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
The Merciless (2017) – Sol Kyung-gu şi Im Siwan într-o poveste noir despre putere şi rãzbunare
Speculand la maxim trendul ce inca prinde in Coreea, cel al filmelor tipic hollywoodiene cu politisti sub acoperire ce nu se dau in laturi de la cele mai periculoase misiuni pentru procurarea de probe impotriva raufacatorilor, regizorul si scenaristul Byun Sung-hyun, de altfel un necunoscut in industria de film coreeana, isi relanseaza cariera, dupa 2 productii modeste “no name”, cu “The Merciless” (2017). Filmul a fost prezent la Cannes in acest an, in afara competitiei, in sectiunea “Midnight Screenings”, bucurandu-se nu doar de aprecierea criticilor de film ci si a publicului, in seara premierei, la incheierea difuzarii, fiind rasplatit cu ovatii la scena deschisa timp de 7 minute. La box-office a obtinut incasari de 6,7 milioane dolari, in prima zi de difuzare in cinematografe vanzand aproape 100.000 de bilete. In rolurile principale regizorul a ales doi actori total diferiti. Un veteran, Sol Kyung-gu, care dupa rolul din “Lucid Dream” pare a fi atras de fascinatia personajelor gri spre intunecat, ducand si de aceasta data productia in spate, si un actor cu mai mica experienta, Im Si-wan, fost exponent al k-pop-ului in formatia ZE:A, pe care ni-l amintim din productia “The Attorney” si din mai multe seriale, precum “Misaeng” sau “Triangle”. Rolul din “The Merciless” a fost ultimul inaintea incorporarii, petrecuta cu o luna in urma, pana in 2019 acesta trebuind sa-si satisfaca stagiul militar obligatoriu. Actori cu experienta indragiti, precum Lee Kyoung-young sau Heo Jun-ho, completeaza distributia.
Jae-ho (Sol Kyung-gu) e un temut interlop, numarul 2 in organizatia sa, mana dreapta a creierului ‘Ocean Import’, Ko Byung-chul (Lee Kyung-young). ‘Ocean Import’ e, la suprafata, o companie ce se ocupa cu pescuitul si comercializarea de peste, insa in spatele acestei afaceri se ascunde o afacere mult mai banoasa, traficul de droguri. Realizat de cele mai multe ori chiar cu complicitatea autoritatilor. Jae-ho, insa, ajunge dupa gratii, locul unde in mod nomal infractorii sunt reeducati. Pentru el, sederea la inchisoare inseamna transformarea detentiei intr-o vacanta, bucurandu-se de tot luxul si de toate favorurile, avand la degetul mic intreg corpul de gardieni. Toata lumea il asculta, iar cine indrazneste sa se puna cu el e crunt pedepsit, de cele mai multe ori eliminat. Intr-o zi soseste in inchisoare un tanar aparent plapand, Jo Hyun-su (Im Siwan), care in scurt timp il pune la respect pe unul din cei mai recalcitranti gangsteri inchisi. Inteligenta sa si puterea pumnului sau atrag atentia lui Jae-ho, mai ales dupa ce viata lui e salvata de tanarul detinut. Cei doi devin parteneri, dupa gratii. Dar Jae-ho are planuri mai mari, mai ales ca in 2 ani urmeaza sa fie eliberat. Tinteste sa devina numarul 1 in companie… iar pentru asta are nevoie de inteligenta lui Hyun-su.
“The Merciless” e un film noir la propriu si la figurat, care in prima parte seamana leit cu “The Prison”, dar in a doua parte se transforma intr-un “Asura” dominat de cadre intunecate, violenta si suspans. Actiunea e prezenta de la inceput pana la sfarsit, dar nu e scopul in sine al productiei. Scenariul e unul elaborat si, ca in filmele coreene, lent, cu multe surprize, insa pentru a le descoperi ai nevoie de multa rabdare si atentie. Numarul de personaje e relativ mare, iar cele peste 75% cadre intunecoase ingreuneaza urmarirea firului principal, mai ales ca regizorul scenarist deviaza din acesta mai multe fire secundare. Impresia de ansamblu e ca regizorul a incercat sa ne propuna un puzzle bine gandit, dar s-a pierdut in detalii, reconstituirea pieselor puzzle-ului fiind greoaie, chiar stangace, partea de montaj si ordinea redarii scenelor nefiind punctul forte al productiei. Multa violenta, eterna tema a razbunarii ce face parte din ADN-ul natiunii coreene, totul in decorul sumbru al lumii interlope justifica pe deplin incadrarea productiei in genul noir si al filmelor cu gangsteri. Insa nici filmele cu gangsteri nu mai sunt ce au fost. Nu-i e dor nimanui de un “A Dirty Carnival” sau “A Love” ? Chiar toti regizorii coreeni vor sa se alinieze curentului de peste Ocean si sa ofere filme tot mai violente, pline de clisee obositoare, ce nu mai au nimic din spiritul ce a dus faima la nivel mondial a cinematografiei coreene ? Pentru ce sa realizezi un film lung de 2 ore, cu o intriga si un scenariu complicat cand poti face filme intr-un mod mult mai simplist, fara a fi considerate de duzina ? Sol Kyung-gu se ridica la inaltimea rolului sau, ne da din nou dovada faptului ca ramane unul din actorii de top ai Coreei, insa replica data de mai tanarul lui coleg de platou, Im Siwan, e palida de tot. Trecut din lumea k-pop-ului in cea a telenovelelor, s-a trezit intr-un film de prima mana si a clacat cu succes. Chimia lui cu Sol Kyung-gu e inexistenta, si multi au vazut mai potrivit in rolul lui un Yoo Ah-in sau chiar un Lee Je-hoon. Im Siwan e complet inexpresiv, pare pierdut in multe scene, sovaind. Scenariul, desi e unul de calitate, parca deja devine obositoare tema politistului sub acoperire ce ajunge intentionat dupa gratii pentru a intra sub pielea unui gangster. Am vazut-o in recentul “The Prison”, dar si in “A Violent Cop”, in ambele productii existand acelasi tipar: un actor trecut de prima tinerete, de top, ce face cuplu cu un actor mai tanar. Poate cineastii coreeni vor intelege ca publicul doreste sa vada lucruri noi, originale pe cat posibil, nu copii la indigo ale acelorasi scenarii interpretate de fiecare data de alti si alti actori. Una peste alta, “The Merciless” ramane o productie buna, cu multe surprize, dar nu trebuie scapate din vedere rezervele exprimate mai sus, care trag filmul in jos, scazandu-i din valoare.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Au început filmãrile la noul film al lui Kim Jee-won, „Inrang”
Dupa succesul de anul trecut cu “The Age of Shadows”, ce i-a adus premiul pentru Cea mai buna regie la gala premiilor Baeksang, Kim Jee-woon revine in aceasta luna, demarand filmul numarul noua din cariera sa, “Inrang” („Jin-roh: The Wolf Brigade”). Filmul este o adaptare a unui anime scris de Oshii Mamoru, “Jin-Roh: The Wolf Brigade”, difuzat in 1999. In distributia filmului apar actorii Gang Dong-won, Jung Woo-sung si Han Hyo-joo.
Povestea anime-ului se desfasoara intr-o Japonie a anilor 1950, care este cucerita de Germania si se concentreaza asupra lui Kazuki Fuse, membru al unei echipe de elita- Kerberos Panzer Cops, o unitate anitero care actiona in capitala tarii. Fuse se afla in fata unei imense dileme cand ezita sa impuste o tanara terorista, care la scurt timp detoneaza o bomba in fata lui, sinucigandu-se. Incidentul pateaza reputatia unitatii si Fuse este pedepsit. Acesta merge la locul incidentului si o intalneste pe Kei Amemiya care pretinde ca este sora mai mare a teroristei. In scurt timp intre ei se dezvolta o poveste de iubire, dar Fuse afla ca iubita lui nu este sora tinerei teroriste ci obisnuia sa se ocupe de transportul bombelor si actiona ca o capcana, fiind in slujba unei unitati rivale Kerberos Panzer, numita Public Security.
Intr-o seara Kei il suna pe Fuse spunand ca niste barbati o urmaresc. Nu este decat o capcana, o operatiune a Politiei Capitalei care isi uneste fortele cu divizia Public Security pentru a discredita Kerberos Panzer, incercand sa demonstreze ca o terorista ii inmaneaza o bomba unui politist Panzer. Fuse se furiseaza, o ia pe Kei in timp ce neutralizeaza agentii de la Politia Capitalei si iese urmarit de agentii diviziei Public Security, care renunta intr-un final la urmarire. Cei doi se adapostesc in canalele de scurgere unde dau de membrii Wolf Brigade, o unitate secreta ce lucreaza sub acoperire, a Kerberos Cops…
Povestea filmului este asemanatoare anime-ului, dar are loc intr-un viitor apropiat in Peninsula Coreeana, cand Nordul si Sudul sunt pe ultima suta de metri inainte de reunificare, dupa o perioada de sapte ani de pregatire. Gang Dong-won (“A Violent Prosecutor”) joaca rolul unui ofiter care lucreaza in cadrul unei unitati desemnate sa reprime teroristii care luptau contra unificarii. Lumea lui se intoarce cu susul in jos in momentul in care vede o fata ca moare in fata lui. Jung Woo-sung (“The King”, „Asura”) este un ofiter veteran care a antrenat personajul lui Gang Dong-won. Han Hyo-joo (“The Beauty Inside”) este sora mai mare a victimei. Distributiei se alatura si Kim Mu-yeol (“Eungyo”), Han Ye-ri (“Worst Woman”), Hu Joon-ho (“The Merciless”) si Min-ho (Shinee).
“The Age of Shadows” este primul film coreean care a fost in intregime finantat de studiourile Warner Brothers, devenind un hit cu peste 7,5 milioane de bilete vandute care au acumulat peste 54,68 milioane $. Printre filmele la care a lucrat in trecut Kim Jee-woon se numara si “A Tale of Two Sisters” din 2003 si “A Bittersweet Life” din 2005, dar si “The Last Stand” din 2013 cu care si-a facut debutul la Hollywood, in care a jucat Arnold Schwarzenegger.
De productia filmului „Jin-roh: The Wolf Brigade” se ocupa Lewis Pictures care a produs si “Haemoo” din 2014 in care au jucat Kim Yoon-seok, Park Yoo-chun si Lee Hee-joon si “Okja” din 2017. Productia debuteaza in aceasta luna, filmul fiind planuit a fi difuzat in cinematografe in vara lui 2018.
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Rangoon (2017) – Kangana Ranaut, iubire, rãzboi şi aventurã în Burma anilor ’40
Vishal Bhardwaj, ajuns la 52 de ani, e un cunoscut si apreciat regizor, scenarist, producator si compozitor de muzica de film indian, premiat si nominalizat in numeroase randuri. A fost premiat pentru scenariul lui “Talvaar” si “Haider” si are la activ o multime de filme apartinand unor genuri variate: “The Blue Umbrella”, “Kaminey”, “Ishkiya”, “Drishyam”, “Talvaar” sau “Haider” fiind doar cateva dintre ele. In acest an, ne propune o poveste despre dragoste si razboi, “Rangoon”, cu un clasic triunghi amoros compus din trei actori de top ai Bollywoodului: o ea, Kangana Ranaut (Katti Batti, Queen, Once Upon a Time in Mumbaai, Gangster) si doi barbati total diferiti ca viziune si varsta, Saif Ali Khan (ce se apropie incet de 50 de ani si de perfectiunea in materie de interpretare) si Shahid Kapoor (Haider, Udta Punjab, Kaminey), mult mai tanar si mai aratos. Personajul interpretat de Kangana Ranaut, Julia, e inspirat din viata primei actrite-cascador indiene, Mary Ann Evans, o actrita alba nascuta in Australia ce a decedat la 88 de ani in 1996. In 1935, folosind numele de scena “Neinfricata Nadia”, aceasta aparea intr-unul din primele roluri principale feminine la Bollywood, facandu-si singura cascadoriile, cu o masca “a la Zorro” pe ochi. Muzica e in totalitate compusa de regizorul Vishal Bhardwaj, ce a avut cateva idei remarcabile in materie de aranjamente muzicale ale scenelor de gen. “Rangoon” nu a fost un succes extraordinar de box-office, obtinand incasari de 6,5 milioane dolari.
In ultimii ani ai perioadei sale coloniale, in plin Razboi Mondial, India se afla la rascruce de drumuri. In timp ce Mahatma Gandhi militeaza pentru o independenta dobandita pe cale pacifista, Chandra Bose, un nationalist devenit ulterior erou al natiunii e adeptul unei pozitii radicale, sustinand ca ocupatul britanic trebuie alungat inclusiv prin compromisul alierii cu Japonia imperialista si cu Germania nazista. Tara este divizata, iar controlul britanic e strict. Pe acest fundal, departe de agitatia razboiului, o actrita, Julia (Kangana Ranaut), isi construieste celebritatea pas cu pas. Ultimul ei film sta timp de 20 de saptamani in preferintele publicului, transformand-o in cea mai populara starleta de film a vremii. In umbra succesului ei se afla un producator instarit, Rusi Billimoria (Saif Ali Khan), ce are o familie, dar care de dragul Juliei e dispus sa renunte la tot. Intreaga lui afacere din lumea filmului e conditionata de furnizarea peliculei si a materialelor necesare de catre Imperiul Britanic, astfel ca mai mult din interes decat din loialitate accepta propunerea facuta de generalul-maior Harding ca Julia sa dea o reprezentatie pe frontul din Burma, pentru a ridica moralul soldatilor. Desi initial refuza, Julia se vede urcata in tren si pusa sub paza stricta a sergentului Malik (Shahid Kapoor), ce raspunde de securitatea ei. Odata ajunsa in Burma, evenimente neprevazute vor schimba cursul vietii Juliei…
“Rangoon” e genul de film de la care ai asteptari mari, dar care in final ofera prea putin. Echipa ce s-a ocupat cu promovarea filmului a reusit sa faca un trailer atractiv pornind de la cele mai spectaculoase secvente din film, probabil pentru a crea impresia unei productii cu un buget urias, insa dupa ce vizionezi filmul realizezi ca respectivele scene sunt de fapt clisee preluate de ochiul neinspirat al regizorului dinspre alte cinematografii (scena din holul hotelului, cu un cadru superb de sus pare desprinsa din orice film chinezesc de spionaj cu actiunea plasata in perioada razboiului, in Shanghai, in timp ce scena bombardamentului japonez de pe tarmul raului e luata parca din productiile Hollywoodiene de razboi gen “Pearl Harbor”). Efectele vizuale sunt modeste, uneori atat de evidente incat ai zice ca din echipa de procesare au facut parte IT-isti amatori. In plus, titlul filmului, “Rangoon” (care in mod normal ne trimite cu gandul la capitala Birmaniei) e total neinspirat si pare mai degraba pompos, fara vreo legatura cu povestea in sine m(initial filmul trebuia sa se numeasca “Julia”). Nici macar o data pe parcursul intregului film nu se pomeneste de Rangoon, iar actiunea filmului nu are nimic de-a face cu acest oras, astfel ca cine s-ar astepta la o poveste de epoca cu spionaj, intrigi de culise si tradari in capitala Birmaniei ar fi dezamagit. Acestor minusuri li se pot adauga si unele plusuri: jocul actorilor, dar si coloana sonora pusa excelent in evidenta de momente de musical autentic, nu de simple videoclipuri intercalate in film, cum suntem obisnuiti in filmele indiene comerciale. Kangana Ranaut isi interpreteaza excelent partitura, reusind sa transmita atat farmecul unei actrite ajunse pe culmile celebritatii cat si simplitatea din culisele ascensiunii sale. Saif Ali Khan e imperial intr-un rol aparent simplu, dar care se transforma din tipul cel bun in cel rau si viceversa continuu pe parcursul avansarii povestii. Shahid Kapoor, in rolul sergentului Malik ce raspunde de paza vedetei, desi are handicapul de a intra in scena oficial dupa aproape o jumatate de ora de la debutul filmului (in primele minute apare in cateva cadre pentru a se justifica absenta lui din poveste), se impune ca un personaj ce intruchipeaza spiritul unei natiuni insetate de libertate, un soldat dedicat pe care nu ai cum sa nu-l indragesti, dar care e prea imaculat (Saif Ali Khan il depaseste in complexitatea personajului pe care si-l construieste). Scenariul e bun, insa are destule “gauri”, lucruri ce puteau fi dezvoltate si care necesitau o mai atenta exploatare, trecandu-se prea repede de la iubire la razboi si politica, fara vreun avertisment prealabil). Ca in alte filme in care exista implicatii istorice, si in “Rangoon” se poate reprosa exacerbarea patriotismului si demonizarea ocupantului britanic, teme obisnuite de propaganda nationalista in productiile indiene de gen. Interesant e ca scenaristul pune in gura generalului-maior Harding, de altfel un personaj ce intruchipeaza perfect ocupantul britanic – simpatic pe fata, cinic si arogant pe la spate – o replica ce nu se putea mai adevarata: “Daca noi, britanicii, plecam din India, aceasta tara va fi distrusa de coruptie” (ca un fapt divers, scenaristul e Matthew Robbins, un american ce a scis scenario, a regizat si a jucat cateva roluri marunte in productii cu precadere din anii ’70-’80 de la Hollywood si care in 2014, la 69 de ani, debuta la Bollywood intr-o colaborare la un alt film al regizorului Vishal Bhardwaj). Una peste alta, un film de nivel mediu, cu momentele sale placute si mai putin placute, la a carui vizionare nu te vei plictisi cu siguranta, insa parca ne-am fi asteptat la ceva mai mult de la realizatori…
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
The King’s Case Note (2017) – Lee Sun-kyun, Sherlock Holmes de Joseon la primul sãu rol de epocã
Productiile autohtone de epoca de aventura au prins foarte bine in ultimii ani in Coreea, multe dintre ele fiind succese de box-office (The Grand Heist, cele 2 filme Detective K, Pirates, Seondal: The Man Who Sells The River). Cu cel putin 2 filme de gen pe an lansate pe piata, tematica a inceput deja sa abunde in clisee, singura atractie a lor devenind modul in care actorul din rolul principal reuseste sa se ridice la nivelul pretentiilor publicului de la astfel de personaje. Iar pretentiile sunt tot mai ridicate in conditiile in care protagonistul acestui gen de filme trebuie sa ramana in tiparul clasic al personajului: hilar, cu o inteligenta aparte in masura a pacali vigilenta tuturor. Kim Myung-min, Cha Tae-hyun sau chiar Kim Nam-gil au reusit sa intre in pielea acestor personaje fara prea mare efort, iar in acest an a venit randul unui alt actor de top sa debuteze intr-un asemenea rol. E vorba de Lee Sun-kyun, care cu aceasta ocazie debuteaza intr-un film de epoca, pana in prezent, in cei 16 ani de cariera, acesta aparand in roluri mai mult sau mai putin complexe romantice, de politist sau parinte in filme ca “A Hard Day”, “The Advocate: A Missing Body”, “Helpless” sau “All About My Wife”. Simpaticul actor Ahn Jae-hong interpreteaza rolul partenerului lui de aventuri, acesta fiind vazut recent in “Fabricated City”. Cunoscut in special pentru roluri secundare marunte, cu siguranta prestatia din actuala productie il va propulsa pe viitor in cariera si vom mai auzi despre el. “The King’s Case Note” e regizat de Moon Hyun-sung (ce debuta in 2012 cu “As One”), fiind filmat in decursul a 4 luni in urma cu un an. Scenariul are la baza niste benzi desenate omonime publicate in 2012. Spre deosebire de alte productii de gen lansate in anii trecuti, “The King’s Case Note” a performat sub asteptari la box-office, obtinand incasari de doar 11,3 milioane dolari (spre exemplu, “The Anarchist from Colony”, un film mult mai sobru si cu un buget mult mai mic a strans peste 15 milioane dolari).
Yun Yi Seo (Ahn Jae-hong) primeste marea veste: va fi primit ca scrib personal al Regelui Joseonului in Palatul Regal. Emotiile il coplesesc, pregatirea pentru prima intalnire cu cel pe care urma sa-l slujeasca sunt asidue, pentru a iesi totul cum trebuie, doar ca intalnirea decurge cat se poate de prost pentru el. Intalneste un rege Yejong (Lee Sun-kyun) extrem de hotarat, deschis si exigent, care de cum il vede il si testeaza. Memoria vizuala e cea care il salveaza pe noul istoric regal, care trece testul Regelui si se trezeste membru tocmai in Tao Guang, o organizatie secreta a Regelui. Devenit scribul de incredere al acestuia, primeste ordin ca niciodata sa nu se afle la mai mult de 5 pasi distanta de Rege. Astfel, Yi Seo ajunge sa cunoasca adevarata natura a Regelui si statutul sau real in raport cu ministrii uneltitori din Guvern. Tara cunoaste o veritabila criza in momentul in care evenimente stranii incep sa se produca, iar mesajul ascuns din spatele lor e indreptat in mod direct impotriva Regelui. Nepotul Regelui, Printul Ja Seong, desi copil, e rapit de Factiunea rivala, ce intentioneaza sa-l detroneze pe Rege si sa-l inscauneze pe acesta Rege marioneta. E momentul in care Regele decide sa porneasca intr-o croaziera prin tara impreuna cu scribul lui… desigur, cu o misiune ascunsa.
La primul sau rol intr-un film istoric, Lee Sun-kyun il interpreteaza cu umor si acuratete pe cel de-al 8-lea monarh al dinastiei Joseon, Yejong. Viata acestui monarh a fost foarte putin reflectata in productii de televiziune, doar doua seriale zugravindu-l pana in prezent, “The King and I” si “Queen Insoo”. Acest lucru se datoreaza si faptului ca a avut o viata foarte scurta, stingandu-se la doar 19 ani. Lee Sun-kyun, desi interpreateaza la 42 de ani un monarh mai tanar cu mai bine de 20 de ani, reuseste sa surprinda foarte bine principalele trasaturi ale figurii istorice Yejong, asa cum au ramas consemnate de istorie. El ne este zugravit pe fundalul tulburarilor interne create de tendinta de crestere a puterii nobililor de la Curte, ce incearca sa transforme institutia monarhiei inr-una simbolica, dupa moartea tatalui lui Yejong, Sejo, si a fratelui mai mare al acestuia, Ui Gyeong, care ar fi trebuit sa mosteneasca tronul. Filmul are in centrul sau rebeliunea generalului Nam, principalul eveniment din scurta domnie a lui Yejong ce a durat cu putin peste 1 an de zile. Lasand la o parte evenimentele istorice si tragismul vietii acestui monarh, “The King’s Case Note” este inainte de toate un film de aventura, cu mult umor si multa spectaculozitate. Lee Sun-kyun are o chimie aparte cu “supusul” sau scrib Ahn Jae-hong, formand un cuplu hilar, bine sudat pe ecran, un fel de Sherlock Holmes cu al lui bun prieten Watson porniti intr-o noua aventura. Personajele istorice sunt reale, la fel si unele evenimente de fundal, insa nu trebuie sa uitam nici un moment ca avem in fata o productie comerciala inspirata dintr-o manhwa, in care fictiunea ocupa un rol important. Ca si in “Detective Dee”, celebra productie chinezeasca, scenaristul a introdus in poveste lucruri misterioase, dand astfel de lucru celor doi detectivi de ocazie din Joseonului secolului XV. Iar ocaziile de a rade de aventurile lor nu vor intarzia sa apara.
Un film de aventura atractiv si placut, a carui coloana sonora e asigurata de Kim Tae-seong (specialistul in muzica orchestrala pentru filme istorice, avand la activ coloana sonora a unor filme precum “The Admiral: Roaring Currents” sau “War of the Arrows”), si care nu da gres in ceea ce-si propune.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan si gligac2002(Asia Team Romania) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
You Are My Vampire (2014) – Choi Yoon-young şi vampirul romantic…
Kyu-jeong (Choi Yoon-young) se apropie de 30 de ani, dar nu are un iubit. Lucreaza mai mult voluntar la firma de catering a parintilor ei divortati, care o platesc cu salariul minim. Marea ei pasiune sunt.. vampirii, lucrand la scenariul unui film cu vampiri. Se documenteaza vizionand filme, citind despre acest subiect, dar trece printr-o adevarata criza de inspiratie. E incurajata de tatal ei, inventatorul a sute de obicte inutile, sa nu renunte, si mustrata de mama ei, o femeie independenta si hotarata, ce mereu o cicaleste sa-si gaseasca un barbat si un rost in viata. Lipsa de inspiratie pare a se sfarsi in momentul in care in imobilul detinut de familia lui Kyu-jeong se muta temporar un tanar misterios, Kang Nam Gul (Park Jung-sik). imbracat din cap pana in picioare in negru, inalt, cu pielea alba ca varul si cu o voce hilara, care se pretinde om de stiinta. Acesta ii propune un contract lui Kyu-jeong, prin care in schimbul banilor, aceasta trebuie sa-i pregateasca acelasi fel de mancare in fiecare seara, al carei specific e… lipsa usturoiului din compozitie. Avand laptopul stricat si nebeneficiind de indurarea parintilor ei pentru plata reparatiei, Kyu-jeong considera ca trebuie sa se descurce pe cont propriu si accepta sa semneze contractul fara ezitare. Insa comportamentul ciudat al misteriosului Kang Nam Gul, ce iese din camera doar noaptea, ce are 2 canini proeminenti si se ascunde tot timpul de lumina ii da de banuit tinerei, ce tinde sa creada ca acesta e vampirul ei mult visat…
Vampirul, ca personaj supranatural, face parte din numeroase culturi ale lumii, cu precadere din cultura unor tari europene cu “traditie” in astfel de credinte. Este stiut faptul ca in folclorul european, vampirii erau priviti ca niste creaturi nemuritoare ce isi vizitau, noaptea, fiintele iubite. Secolul XIX e cel care a popularizat superstitiile legate de vampiri, legendele despre acestia din zona Balcanilor si a Estului Europei raspandindu-se in Occident prin scrierile unui John Polidori sau Bram Stoker. In ceea ce priveste continentul asiatic, civilizatia persana, babiloniana si cea asiriana au fost primele ce mentionau in povesti sau mituri creaturi demonice insetate de sange. In Coreea nu exista o traditie a vampirilor, ci doar povestiri importate din Apus. Cum au ajuns cineastii coreeni sa abordeze aceasta tema si sa o naturalizeze ? Simplu: tot prin influenta occidentala. Succesul la Hollywood al unor recente productii (precum saga Armug) si orientarea publicului cinefil coreean spre productii cu tematici cat mai occidentalizate au nascut interesul cinematografiei coreene spre astfel de subiecte. “Vampire Cop Ricky” si mai apoi celebrul “Thirst” al lui Park Chan-wook raman cele mai cunoscute si de succes filme coreene cu vampiri de pana azi. Insa in ultimii ani, tematica a explodat pe micul ecran, mai multe seriale coreene avand in centrul lor vampirii. Si asa, vampirul ajunge sa patrunda si in comediile romantice, alimentand fantezia tinerei generatii.
“You Are My Vampire” e o astfel de productie destinata generatiei tinere, in care vampirul e pretextul unei povesti romantice fascinante prin doza sa de mister si prin modul in care regizorul reuseste sa exploateze subiectul. Debutantul Lee Won-hui regizeaza un film cu buget redus ce-si depaseste conditia prin originalitatea punerii in scena si prin naturaletea celor doi protagonisti. Park Jung-sik, un actor aflat la debut, interpreteaza un presupus vampir cu pretentii de geniu a carui atentie si inspiratie e distrasa de gazda sa, o scriitoare de scenarii aspiranta. Personajul lui e infatisat sub o aura misterioasa, mereu imbracat in negru, ferindu-se de lumina si de usturoi, necizelat, tot timpul nervos si vorbind apasat, pe nas, starnind hilaritate. Choi Yoon-young, protagonista serialului “My Dear Cat” si “All Is Well”, o interpreteaza pe Kyu-jeong, o pasionata de scenarii de film atrasa de vampiri, ajunsa in impas atat la propriu – pentru ca i s-a defectat obiectul muncii, laptopul – cat si la figurat – traverseaza o perioada cu pana de idei, in care tot ce-i liposeste e o… muza. Kyu-jeong are mania de a imbratisa pe toata lumea, incercad sa exteriorizeze numroasele lucruri frumoase pe care sufletul ei bun le are de oferit, insa nu isi gaseste “petecul”, apropiindu-se de 30 de ani. Aparitia “vampirului-muza” in viata ei, din senin, ii va readuce inspiratia si, treptat, un atasament fata de nefirescul oaspete… Romantism, umor si putina drama sunt ingredientele acestei productii reusite care reuseste sa ne deconecteze de la stresul cotidian si sa ne ofere relaxarea atat de mult dorita de fiecare.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
The Truth Beneath (2016) – Son Ye-jin în cãutarea adevãrului din spatele adevãrului…
Regizoarea si scenarista Lee Kyoung-mi revine la 8 ani de la productia sa de debut, “Crush and Blush”, ce i-a adus 2 premii, pentru Cel mai bun scenariu si Cel mai bun regizor debutant, cu un nou thriller captivant, “The Truth Beneath” (2016). Povestea luptei unei mame pentru gasirea fiicei disparute si aflarea adevarului a impresionat criticii de film din Coreea, ce au rasplatit productia cu numeroase premii. “The Truth Beneath” a castigat nu mai putin de 10 premii, avand parte si de 3 nominalizari. In rolul principal feminin straluceste Son Ye-jin, ce interpreteaza un personaj mai hotarat ca oricare altul interpretat in cariera ei. Personajul ei seamana cu cel din serialul “Shark”, insa de aceasta data Son Ye-jin e cea care face legea, care ia taurul de coarne si se lupta cu toata lumea pentru a afla adevarul prin orice mijloace. Kim Ju-hyeok incepe tot mai mult sa se impuna in industria cinematografica coreeana, dupa ce a renuntat la show-ul de la KBS “2 Days and 1 Night”. Dupa cateva roluri marunte ce au precedat “The Truth Beneath”, in “Like for Likes” si “The Beauty Inside”, in acest an a fost distribuit in rolul negativ din “Confidential Assignment” si in “The Tooth and the Nail”, impresionand prin jocul sau. In “The Truth Beneath” e insa eclipsat de partenera sa de ecran, intregul scenariu construindu-se in jurul personajului lui Son Ye-jin, actrita cu care colaboreaza pentru a doua oara intr-un film. Productia nu a fost un succes de box-office, obtinand incasari de doar 1,9 milioane dolari.
Prima zi de campanie electorala in oraselul Daesan. Noh Jae Soon, un candidat independent pentru al 4-lea mandat in Adunarea Nationala candideaza in alegerile preliminare impotriva noii vedete a Partidului Coreea, Kim Jong Chan (Kim Ju-hyeok), fost prezentator tv. Castigatorul are ca si asigurat mandatul de deputat, in Daesan partidul rival nebucurandu-se de popularitate. De aceea, miza luptei este uriasa. Kim Jong Chan are o imagine publica ireprosabila: are o familie fericita: o sotie frumoasa, intelegatoare si buna gospodina, Yeon Hong (interpretata de Son Ye-jin), si o fiica cu note bune la gimnaziu, Min Jin. Dar in spatele acestui adevar se ascund multe alte adevaruri nestiute… Care incep sa iasa la iveala dupa ce, chiar din prima zi de campanie electorala, Min Jin, fiica familiei, dispare fara urme de acasa. Daca sotul incearca sa-si linisteasca sotia, spunand ca probabil Min Jin a fugit de acasa si ca in curand se va intoarce, instinctul de mama al lui Yeon Hong o indeamna sa reactioneze altfel. Indiferentã la implicatiile disparitiei fiicei sale pentru campania electorala a sotului ei, aceasta face totul public, iar politia incepe ancheta. Fara a putea avea incredere in cineva, Yeon Hong porneste in cele din urma de una singura in cautarea adevarului…
“The Truth Beneath” e un thriller construit dupa principiul unui joc de puzzle. Personajul central e sotia politicianului in devenire Kim Jong Chan, Kim Yeon Hong. Aceasta a acceptat sa se mute cu sotul si familia in oraselul Daesan, undeva pe coasta de nord-vest a Coreei, venind din provincia Jeolla, situata in sud-vestul Peninsulei. In Daesan s-a nascut fiica lor, Min Jin, si acolo a incercat sa-si cladeasca noua sa viata Yeon Hong. Dar anumite secrete ce tin de orasul ei de bastina ajung subiect de barfa in campania electorala a rivalului sotului ei, si nu fac decat sa alimenteze o adevarata paranoia ce se naste in mintea lui Yeon Hong in clipa in care fiica ei dispare fara urma. Ajunge sa suspecteze ca disparitia are legatura cu atacurile rivalului politic, dar si ca sotul ei ii ascunde ceva, in conditiile in care din motive ce tin de imagine acesta doreste sa nu anunte politia de disparitia propriei fiice. Fara a se putea sprijini pe cineva de incredere, si avand oamenii din stafful de campanie al sotului mereu reticenti la a face public cazul, Yeon Hong ajunge sa creada ca se afla in mijlocul unei conspiratii, ca toata lumea este impotriva ei si a adevarului, in special ca politistul desemnat sa preia cazul e un fan al rivalului politic al sotului ei. Drept urmare, decide sa porneasca de una singura pe urmele fiicei sale, pentru a afla unde este. O Son Ye-jin atat de hotarata, aproape dezlantuita, nu a mai putut fi vazuta pe ecran pana acum, astfel ca in ciuda faptului ca “The Truth Beneath” nu a fost un succes de box-ofice, pentru Son Ye-jin e cu siguranta un pas inainte in cariera, un pas spre roluri dramatice, serioase, cu incarcatura emotionala, primul pas fiind facut in aceasta directia cu rolul din “The Last Princess” de anul trecut. Povestea in sine e buna, finalul are rasturnari de situatie, ca toate thriller-urile ce se respecta, insa ce a tras in jos productia e modul in care e spusa povestea. Multe din piesele puzzle-ului sunt amestecate haotic in prima jumatate a filmului, exista momente in care nu intelegi mai nimic din ce ti se arata, si asta probabil din cauza ca regizoarea nu a permis publicului sa se acomodeze prea mult timp cu personajele, intrandu-se repede in actiune. In plus, personajelor principale li se adauga o multime de personaje secundare care iti solicita in mod nejustificat atentia, introduse in scena probabil pentru a te deruta, de dragul principiului “pistei false”. La jumatatea filmului lucrurile iau o alta intorsatura, si din acel moment piesele de puzzle incep sa se lege, incep sa contureze o imagine de ansamblu, care, in mod genial, e completata cu ultima piesa la ultimul cadru din film, prin ultima replica rostita, care explica tot sensul scenariului. Desi e un film ce poate parea incalcit, “The Truth Beneath” are multe calitati care il recomanda, iar premiile castigate de Son Ye-jin pentru interpretare si de Lee Kyoung-mi pentru scenariu si regie il recomanda.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate de gligac2002(Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Lee Jun-ki şi dilema „seriale istorice sau moderne” ?
Lee Joon-ki este, in „Criminal Minds”, recentul serial coreean, un fost ofiter SWAT care s-a transferat la Sectia de Investigatii Criminale, departamentul care se ocupa de crimele violente. Si asta dupa ce este martor la moartea unuia din subordonatii sai, in momentul detonarii unei bombe. In plus, copil fiind, e martor la momentul in care tatal sau este ucis de un suspect de crima.
Actorul a dezvaluit diferentele intre a juca intr-un serial istoric si unul cu actiunea in zilele noastre. “Pentru ca serialele istorice au anumite replici clar stabilite, nu poti sa improvizezi. Pe de alta parte, pot juca mai natural intr-un serial cu un scenariu plasat in zilele noastre, pentru ca este actual.”
“Mai mult decat orice, ma bucur ca nu sunt distante mari intre platourile de filmare, cum sunt in serialele istorice, si ca pot lucra in aer conditionat”, glumeste actorul.
“Prima difuzare a unui serial este mereu dificila pentru un actor. Este incitant, dar si dificil. Si pentru ca vorbim de un remake dupa un serial atat de celebru, este si mai dificil. Dar, in loc sa il facem exact precum originalul, s-a incercat sa se imprime un punct de vedere coreean. S-a incercat obtinerea unui serial coreean, cu dialoguri si obiceiuri coreene, jucat de actori coreeni, totul pentru ca telespectatorii sa se simta confortabil in fata televizorului.”
“Criminal Minds” este un remake dupa un serial american celebru, care are nu mai putin de treisprezece sezoane la activ. In serial se descrie intregul proces de prindere al criminalilor cu ajutorul psihologilor criminalisti. Primul espisod a fost difuzat pe 26 iulie, iar cele 20 de episoade vor fi difuzate de tvN pana spre sfarsitul lunii septembrie. Premiera pentru postul privat coreean e data de faptul ca „Criminal Minds” e primul serial difuzat in zilele de miercuri si joi ale saptamanii, lucru ce indica intentia clara de a concura cu cele 3 mari canale – SBS, KBS si MBC – in materie de seriale.
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Bluebeard (2017) – Cho Jin-woong între real şi ireal, în rolul carierei
Scenarista recent incheiatului serial coreean “Secret Forest”, Lee Soo-yeon, revine in scaunul regizoral dupa 14 ani cu “Bluebeard”, un thriller psihologic al carui scenariu tot ea l-a scris. In 2012 a mai regizat un segment din omnibus-ul “Modern Family”, insa pana in acest an, cand a impresionat cu scenariul serialului “Secret Forest”, a trait in umbra gloriei filmului ei de debut din 2003, horror-ul “The Uninvited”. De aceasta data genul horror e partial abandonat, pentru a intra pe taramul imaginatiei, jocurilor psihologice si misterelor. Cho Jin-woong, deja un nume important al cinematografiei coreene, cu zeci de roluri la activ in filme si seriale coreene din 2004 pana in prezent, abandoneaza ipostaza de actor de roluri secundare pentru a realiza poate cel mai impresionat rol de pana acum din intreaga sa cariera. Acesta interpreteaza un medic gastroenterolog care fara voia lui se implica intr-un caz de crime in serie ce bulverseaza un orasel din Coreea. Pentru acest rol, actorul supraponderal a trebuit sa slabeasca nu mai putin de 18 kg, noua lui infatisare reprezentand una din atractiile acestei productii. In rolurile secundare, veteranilor Shin Goo (ajuns la 81 de ani !) si Song Young-chang li se adauga o serie de actori mai putin cunoscuti ca nume, dar prezenti in industria coreeana de film si seriale de ani buni, precum Kim Dae-myung, Lee Chung-ah sau Yoon Se-ah. Filmat in decursul a 3 luni, “Bluebeard” a obtinut 8,8 milioane dolari incasari la box-office.
Oraselul Hwajung e terorizat de un sir de crime comise de un criminal in serie de mai bine de 15 ani, iar politia e incapabila sa il prinda pe autor. Dupa o perioada de liniste, seria crimelor se reia, dezghetarea raului Han odata cu venirea primaverii aducand la suprafata un cadavru fara cap si maini. Departe de tumultul vietii din Gangnam, unde ramane sotia de care tocmai divortase, doctorul gastroenterolog Byun (Cho Jin-woong) gaseste in Hwajung locul linistii sale si vindecarii ranilor interioare. Angajat la o clinica a unui coleg, e ocupat de dimineata pana seara cu consultatii si colonoscopii, timpul sau liber fiind aproape inexistent. Locuieste inghesuit intr-un apartament modest inchiriat de la proprietarul unei macelarii, un batran usor senil a carui afacere e tinuta in viata de fiul sau, la randu-i macelar, si de sotia acestuia. Doctorul Byun pare amabil la prima vedere, insa in realitate nu e o persoana sociabila, ori de cate ori colegii de serviciu ii propun anumite activitati comune, gen un pranz sau o iesire in timpul liber, acesta refuzand cu zambetul pe buze si cu mult bun simt. Intr-o zi obisnuita, la clinica lui vine batranul proprietar al macelariei si al apartamentului in care sta, insotit de nora, pentru a i se face o colonoscopie. Ramas singur cu pacientul, sub efectul anestezicelor acesta incepe sa faca o marturisire socanta… E momentul care schimba pentru totdeauna viata doctorului Byun…
Titlul filmului, “Bluebeard” (Barba Albastra), ne trimite la celebrul personaj de basm al lui Charles Perrault, un nobil bogat si puternic, dar cu o infatisare oribila, casatorit in mai multe randuri cu femei frumoase care insa toate au disparut fara urma. Titlul e de fapt o metafora pentru ceea ce se intampla in film, o poveste in centrul careia se afla o familie stranie de macelari si un medic gastroenterolog proaspat divortat si tata al unui copil de 10 ani, care intamplator va intra in contact cu ciudata familie prin inchirierea unui apartament apartinand acesteia. Cho Jin-woong interpreteaza, poate in cel mai bun rol al sau pe marele ecran – ce e chiar primul sau rol principal intr-un film – un personaj framantat de probleme personale, ce incearca sa-si regaseasca echilibrul si sa-si continue viata dupa ce a divortat de sotia sa. Retras in oraselul Hwajung, are timp sa citeasca literatura de mister in weekendurile in care nu are de lucru la clinica, pasiunea sa fiind intelegerea mintii criminalilor si gasirea raspunsurilor pentru faptele pe care le comit. Locuieste intr-un apartament inchiriat de la un macelar, a carui macelarie e la parterul imobilului, si in ciuda faptului ca familia acestuia e una mereu dispusa la dialog, doctorul Byun mereu e ezitant in a socializa. Priveste pe toata lumea cu suspiciune, e retinut si timid si refuza pana si banalele invitatii la masa ale colegilor sau colegelor de la clinica. Pentru toti e un om de treaba, insa mult prea retinut si tacut. Cand incepe sa-si explice deciziile, e strangaci in gasirea scuzelor si se pierde in amanunte. Pe acest fundal, familia macelarului incepe sa i se para suspecta, in momentul in care il vede pe batranul aproape senil cum mananca carne cruda. Daca nora lui e o vorbareata bagacioasa si mereu curioasa, fiul batranului macelar e un individ tacut si dintr-o bucata, care insa cand isi deschide gura da dovada de o indrazneala ce merge pana la obraznicie. O serie de intamplari stranii ii sporesc suspiciunile doctorului fata de “macelari”, cum le spune acesta, mai ales ca oraselul traieste sub teroarea unui cadavru dezmembrat iesit la suprafata raului Han cu putin timp in urma. In momentul in care batranul macelar e adus la clinica pentru o colonoscopie, in timp interventie, aflat sub sedative, acesta incepe sa dea anumite detalii care il socheaza pe doctorul Byun. In baza acestor informatii aflate intamplator, suspiciunile doctorului ating paroxismul, viata lui devenind un calvar, acesta fiind prins intre curiozitatea de a confirma adevarul celor aflate, spiritul sau justitiar invatat din romanele de mister si instinctul de supravietuire. Remarcabila prestatia lui Cho Jin-woong, ca si complexitatea scenariului, ce reuseste sa te tina cu sufletul la gura pana in ultima clipa, oferind rasturnari de situatii spectaculoase. Un thriller psihologic de calitate, peste nivelul multor productii de gen din ultima perioada.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
“Dreamcide” – un nou succes absolut al valului Hallyu?
Desi este prematur sa numim “Dreamcide” noul “Descendants of the Sun”, se pare ca noua productie va avea o multime de elemente cheie care ar putea aduce succesul: zombi, calatorii in timp si un elev hotarat sa salveze lumea. In plus, se pare ca regia va fi semnata de un consacrat regizor de film, un talentat regizor de seriale si de efectele vizuale se va ocupa cel mai priceput studiou. Ramane intrebarea daca scenariul va fi la fel de reusit precum se doreste.
“Dreamcide” este adaptarea webtoon-ului cu acelasi nume scris de Hong Jung-hoon, care a avut ca inspiratie romanul scris tot de el. Nu mai putin de 1,4 milioane de abonati au fost curiosi sa afle povestea elevului de liceu care calatoreste in timp cu ajutorul viselor si ajunge in viitor sapte ani mai tarziu, fiind martor la invazia zombiilor care vor distruge omenirea.
Regizorul de film Kim Yong-hwa (“Take Off”, “200 Pounds Beauty”) a semnat pentru a fi producator executiv, iar de regie se va ocupa Kim Hong-sun (“Voice”, “Pied Piper”, “Liar Game”). Monster Union, compania care s-a desprins anul trecut de KBS, va manageria acest proiect, iar Dexter Studio va asigura efectele vizuale. Zvonurile spun ca serialul va fi primul de acest fel la o televiziune coreeana – un serial cinemtografic cu efecte speciale impresionante.
Scenaristul Kwon Soon-gyu (“Warrier Baek Dong-soo”) va scrie scenariul mult asteptat. Acesta a scris si povestea din “Jackpot”.
Preproductia la “Dreamcide” va incepe inainte de sfarsitul anului, iar filmarile vor incepe in 2018, dorindu-se ca primul episod sa fie difuzat in a doua jumatate a anului viitor. Ramane de vazut cat de bine vor prinde subiectele cu iz hollywoodian si pe micul ecran coreean, sa nu uitam ca in prezent ruleaza pe tvN „Criminal Minds”, un remake autohton dupa un serial american de succes la nivel mondial.
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Anarchist from Colony (2017) – Lee Je-hoon, îndrãgostit şi rebel în noua producţie a lui Lee Jun-ik
Lee Jun-ik, regizorul coreean din spatele unor succese de casa precum “The King and the Clown”, “Sunny”, “Blades of Blood” sau “Battlefield Heroes”, a devenit, in ultimii ani, cel mai apreciat regizor coreean de filme biografice. Productii precum “The Throne” sau “Dongju: The Portrait of a Poet”, cele mai recente ale sale, nu doar ca au fost apreciate de critici si au fost premiate, dar au ramas deja in istoria filmului coreean drept niste biografii memorabile, pline de acuratete, ale vietii unor personaje ale istoriei mai indepartate sau mai recente ale Coreei, greu de egalat vreodata. Dupa “Dongju”, Lee Jun-ik a ales sa se opreasca asupra vietii unui alt personaj al istoriei coreene a acelorasi vremuri (anii interbelici), de aceasta data mai putin cunoscut, Park Yeol. Profitand de izbitoarea asemanare fizica cu activistul coreean din anii tineretii sale, Lee Jun-ik l-a distribuit in rolul lui Park pe Lee Je-hoon. Devenit celebru odata cu rolul din “My Paparotti” si apoi din k-drama “Secret Door”, unde l-a intruchipat pe Printul Sado, Lee Je-hoon a ajuns la varsta maturitatii artistice, optand pentru roluri din ce in ce ai complexe, care ii pun in valoare talentul. Partenera ii este Choi Hee-seo, ce a aparut inr-un rol secundar si in “Dongju”, o actrita mai putin cunoscuta dar foarte talentata, ce joaca ireprosabil rolul iubitei lui Park. Filmul fiind vorbit in mare parte in japoneza, are in distributie in roluri secundare si actori japonezi, insa actorii coreeni nu de putine ori isi rostesc replicile chiar in japoneza. De remarcat protagonista Choi Hee-seo, ce interpreteaza rolul iubitei japoneze a lui Park, care tot timpul vorbeste in japoneza extrem de cursiv si care are momente in care da de inteles ca incearca sa rosteasca unele replici in coreeana rar, atenta sa nu greseasca pronuntia, cu un evident accent japonez ! Nici nu ti-ar trece prin cap ca de fapt e o actrita coreeana, atat de bine se descurca in aceasta ipostaza. Filmarile au durat doar o luna de zile, din ianuarie pana in februarie 2017, fiind una din cele mai rapid filmate productii ale lui Lee Jun-ik, insa acest lucru nu afecteaza in vreun fel calitatea interpretarii, scenariului si productiei in ansamblul ei, ce e una deosebita. In primul weekend de la lansare, in prima saptamana din iulie 2017, “Anarchist from Colony” a obtinut incasari de 5,9 milioane dolari, ocupand prima pozitie la box-office, incasarile totale ridicandu-se la 16 milioane de dolari.
In Tokyo-ul anului 1923, Park Yeol (Lee Je-hoon) e un tragator de ricsa ce-si castiga existenta cu greu, avand mereu de infruntat aroganta clientilor japonezi. In paralel e poet si are vederi anarhiste, fondand mai multe astfel de grupari, ultima fiind numita “Revolta”. Fascinata de poemul sau “Caine Nebun”, o japoneza, Kaneko Fumiko (Choi Hee-seo), nu doar ca doreste sa se alature gruparii, dar se si indragosteste la prima vedere de Park. Fara a sta mult pe ganduri, ii propune acestuia sa locuiasca impreuna, baza convietuirii urmand a fi un acord de coabitare. “Revolta” era un grup anarhist de sorginte socialista, din care faceau parte si alti coreeni cu vederi similare ce lucrau in Japonia, iar Park avea si un plan, pentru a iesi in evidenta: sa cumpere o bomba din Shanghai si sa o foloseasca pentru asasinarea Printului japonez. Dar lipsa fondurilor, a unor membri hotarati si cu oarecare carte transforma acest deziderat inr-un vis. Desi incearca ei insisi sa creeze o bomba, lipsa de cunostinte ii impiedica sa-si atinga pana si acest tel. Pana cand un cutremur de proportii loveste regiunea Kanto (celebrul cutremur din 1923, ramas si astazi in istorie), iar Tokyo-ul cade in haos. Doar principiile il impiedica pe Park sa nu profite de acest dezastru natural pentru a actiona impotriva autoritatilor japoneze, considerand ca nu poporul japonez e tinta sa. In schimb, in fata revoltelor ce mocnesc, autoritatile pun la cale un plan diabolic, nascut de o minte la fel de diabolica…
Park Yeol a fost un anarhist coreean si un activist pentru independenta Coreei din perioada interbelica, nascut in 1902. Amintirea luptei acelei generatii pentru independenta Coreei (pe atunci numita inca Joseon) e indisolubil legata de celebra Miscare de la 1 Martie 1919, una din primele forme de rezistenta a coreenilor la ocupantul japonez. Puternic influentati de principiul autodeterminarii formulat de Woodrow Wilson, activistii coreeni au dat chiar citire unei proclamatii de independenta. Mai mult de 1.500 de demonstratii la care au participat 2 milioane de oameni au avut loc in Joseon in acea zi, miscarea fiind inabusita in sange de interventia militara japoneza. Park Yeol a participat la acest moment istoric, ce i-a marcat existenta viitoare, sporindu-i frustrarea si sadind in el evidente convingeri anarhiste. Suspectat de autoritatile japoneze ca a participat la Miscare, Park a fost nevoit sa fuga din Joseon in acelasi an, tocmai in Tokyo. Aici si-a castigat existenta ca tragator de ricse, intalnindu-se in paralel cu studenti coreeni activisti, creand un grup anarhist intitulat “Proscrisii” (o satirizare a modului in care erau priviti coreenii de autoritatile japoneze). Din acest grup facea parte si o tanara, Fumiko Kaneko, o anarhista si nihilista nascuta in Japonia. Pana la un anumit punct, copilaria ei a fost una fericita, dar ulterior familia ei s-a destramat, ea insasi nefiind inregistrata in evidentele autoritatilor pana la varsta de 8 ani. Si asta pentru ca parintii ei nu erau casatoriti oficial. Acest lucru a facut-o “invizibila” autoritatilor educationale, invatand carte pe unde apuca, fara a avea vreo diploma oficiala de absolvire a unei scoli. A plecat ulterior in Joseon, la o ruda, care a crescut-o, fara a o infia vreodata, dar cel putin avea un avantaj: a urmat o scoala obisnuita, in sfarsit. Desi tratata cu duritate, trebuind sa suporte corectii si neglijari, Fumiko a fost trimisa la 16 ani inapoi in Japonia la familia ei, ajungand la varsta maritisului. In 1920 ajunge in Tokyo si incearca sa supravietuiasca pe cont propriu. A incput sa fie marcata de miscarea socialista si de amintirile neplacute ale asupririi coreenilor de catre japonezi din Joseon. De la socialism a alunecat spre anarhism si nihilism, iar in 1923 l-a cunoscut pe Park Yeol, ce ii impartasea multe din idei. Impreuna, cei doi au publicat doua reviste in care subliniau problemele coreenilor sub ocupatia japoneza si isi exprimau ideile radicale. Paradoxal, niciodata cei doi nu au facut parte oficial direct din Miscarea coreeana pentru Independenta. Prin activitatea lor au intrat in atentia autoritatilor japoneze, care ii monitorizau, iar dupa marele cutremur din 1923, au fost arestati. Ce a urmat este descris cu lux de amanunte in filmul lui Lee Jun-ik, ce cuprinde ultima perioada a vietii celor doi indragostiti rebeli.
Nu putem trece cu vederea faptul ca “Anarchist from Colony” se inscrie in puternicul curent antijaponez ce a cuprins si industria de film din Peninsula Coreeana, ce redescopera propria istorie prin raportarea la abuzurile comise de japonezi in perioada colonialista. “Blue Swallow”, “Modern Boy” sau “Assassination” sunt deja istorie, pentru ca noi si noi productii de epoca reflecta exploatarea si masacrele comise de ocupantul japonez impotriva populatiei coreene. “Dongju”, “Spirits’ Homecoming” sau recentul “Battleship Island” sunt cele mai indraznete productii recente ce abordeaza aceasta tematica, aducand o usoara nota de victimizare a coreenilor, perfect de inteles in contextul istoric al regiunii. Acelasi sentiment de raceala e insa valabil si dinspre Japonia, care pentru multe orori comise de regimul imperialist nu si-a cerut nici pana in ziua de astazi iertare, unele lucruri find chiar negate cu fermitate. Pe acest fundal, “Anarchist from Colony” nu scapa prilejul de a arata inca o data fata adevarata a Imperiului Japonez interbelic dar, lucru interesant, de a si intinde o mana inspre reluarea dialogului si intelegerii dintre cele doua natiuni. Park Yeol, in mai multe randuri, afirma ca ideile sale anarhiste sunt indreptate nu impotriva poporului japonez, ci a regimului imperial, a clicii din jurul Imparatului, ce impiedica propriul popor sa cunoasca iluminarea si sa-si aleaga singur propria soarta. Mai apoi, exista un moment savuros in film, in care un procuror cu 9 ani mai in varsta decat Park e trimis sa-l ancheteze, iar dialogul dintre cei doi, desi e tinut intr-o sala de judecata, e unul cat se poate de amical si rational. Cu ajutorul unor note de umor evidente, Lee Jun-ik destinde atmosfera incordata, reusind sa transpuna cateva glume ce subliniaza specificul natiunii coreene. Umorul nu umbreste stiulul realist al regizorului, ce pare a fi lasat de mult in urma filmele comerciale de la inceputul carierei sale. Lee Je-hoon ne impresioneaza din nou nu doar cu asemanarea fizica cu personajul istoric, ci si prin interpretarea sa deosebita. Scenariul e plin de consistenta, si desi evolutia evenimentelor e lenta, iar actiunea e un lucru secundar, productia reuseste sa te tina captiva in fotoliu din primul pana in ultimul moment. Ca si celelalte doua productii anterioare, filmul lui Lee Jun-ik e o veritabila fresca a vietii unui activist anarhist mai putin cunoscut pana si coreenilor, dar care are puterea de a-i reda adevarata dimensiune istorica lui Park Yeol, cea de simbol al luptei coreenilor pentru propria independenta nationala. Un film remarcabil, pe care cei ce stiu mai putine despre lupta coreenilor pentru independenta in perioada colonialista nu trebuie sa-l rateze. Istoria este, in definitiv, cea care ne invata sa nu uitam. Trecutul si oamenii sai.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Actorul american de origine coreeana Randall Park se alatura echipei Marvel Cinematic Universe urmand a face parte din distributia filmului “Ant-Man and the Wasp”, in care acesta va juca rolul agentului S.H.I.E.L.D, Jimmy Woo.
Randall Park va juca alaturi de Paul Rudd, ce va interpreta din nou rolul lui Ant-Man, Evangeline Lilly – Wasp, Michael Douglas – ce va fi tatal lui Wasp, in timp ce Michael Pena va fi aliatul lui Ant-Man, alaturi de Hannah John-Kamen, care va juca pentru prima oara in aceasta serie Marvel. Personajul Jimmy Woo a aparut pentru prima data in primul numar al benzilor desenate “Yellow Claw”, in octombrie 1956.
Cunoscut ca unul din personajele principale din comedia celor de la ABC “Fresh off the Boat” din 2015, Randall Park a aparut in mai multe filme, cel mai recent fiind rolul dictatorului nord coreean Kim Jong-un din filmul “The Interview” al lui James Franco si Seth Rogen, din 2014.
Primul “Ant-Man” a avut premiera in 2015 si a strans peste 500 de milioane $. Cinefilii coreeni au cheltuit 28,4 milioane $ (9,8 milioane strangandu-se in primul weekend de la lansare), Marvel fiind foarte apreciat in peninsula. “Ant-Man and the Wasp” este produs de Kevin Feige, regizorul Peyton Reed urmand a lucra din nou alaturi de Paul Rudd si scenaristul Gabriel Ferrari. Personajul lui Paul Rudd este prezent si in “Captain America: Civil War”. “
Ant-Man and the Wasp” urmeaza a avea premiera pe 6 iulie 2018.
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Claudia Kim distribuitã într-o producţie hollywoodianã mult aşteptatã
Actrita coreeana Claudia Kim care a avut un rol important in blockbuster-ul celor de la Marvel, “Avengers: Age of Ultron” si-a asigurat un rol intr-un alt mare succes de casa, e vorba de franciza “Fantastic Beasts and Where to Find Them”.
Claudia Kim va fi membru al unui circ de vrajitori, printre colegii de platou numarandu-se Eddie Redmayne, Zoë Kravitz si Johnny Depp, Jude Law alaturandu-se si el distributiei. Filmul e in productie in acest moment, urmand a avea premiera in noiembrie 2018.
David Yates se intoarce ca regizor alaturi de J.K. Rowling care va scrie scenariul. Prima parte din “Fantastic Beasts and Where to Find Them”, care a avut premiera in noiembrie 2016, a reusit sa vanda bilete in valoare de peste 800 de milioane de dolari, fiind un alt succes dupa cel al seriei “Harry Potter” ce a fost o mina de aur pentru cei de la Warner Bros.
Claudia Kim colaboreaza si cu cei de la Netfilx pentru seria TV “Marco Polo”, iar la sfarsitul acestei veri o vom vedea jucand alaturi de Idris Elba si Matthew McConaughey in adaptarea romanului “The Dark Tower” al lui Stephen King. Avand numele coreean Kim Soo-hyun, actrita in varsta de 32 de ani a debutat in 2006 in serialul coreean „Queen of the Game”, aparand ulterior in mai multe seriale de succes din Coreea, precum „Fugitive: Plan B”, „Brain” si „7 th Grade Civil Servant”. In acest an a putut fi vazuta in serialul „Monster”, insa pana in prezent nu a debutat pe marele ecran intr-un film coreean, alegand calea rolurilor marunte in productii Hollywoodiene.
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
The Prison (2017) – Han Suk-kyu şi iluzia puterii absolute
Intr-o inchisoare de maxima securitate, legea este facuta de o singura persoana. Nu, nu e vorba de directorul inchisorii, Kang (Joong Woong-in), o persoana corupta si santajabila, ci un detinut, Jung Ik-ho (Han Suk-kyu). Desi nu apartine nici unei grupari interlope, conexiunile din inchisoare si din lumea din afara il transforma pe acesta intr-un adevarat rege, ce dicteaza totul de dupa gratii. De la crime la comanda la trafic cu droguri, totul e coordonat din inchisoare de o singura persoana, Ik-ho. Restul, de la gardieni la detinuti, sunt simple elemente de decor ale imensului sau palat, unde e rege de aproape doua decenii. In momentul in care in aceeasi inchisoare ajunge guralivul Song (Kim Rae-won), toata luma intra in conflict cu acesta. Fost politist, poreclit Omul cu Coasa, acesta a comis mai multe infractiuni, precum accident cu fuga de la locul faptei, mituire, distrugere de probe, si a ajuns alaturi de cei mai periculosi criminali. Inca de la inceput face cunostinta cu consecintele comportamentului sau plin de tupeu, primind niste corectii ca la carte, pana cand intelege cum stau lucrurile. Drept urmare, pentru a duce o viata lipsita de griji pe perioada detentiei, alege sa se alature celor puternici si face totul pentru a fi remarcat de Ik-ho. Incet, acesta creste in ochii regelui inchisorii si ajunge mana dreapta a acestuia… Dar socoteala de acasa…
Filmul scris si regizat de debutantul in regie Na Hyeon (scenaristul unor filme memorabile, precum “May 18” sau “Heartbreak Library”), “The Prison”, exploreaza, cum o spune si titlul, tematica tipic hollywoodiana a vietii dupa gratii intr-o inchisoare de maxima securitate. Aducand in prim plan o atmosfera specifica unor productii hollywoodiene (chiar de televiziune, precum “Prison Break” sau “OZ”), filmul prezinta dintr-o perspectiva coreeana coruptia specifica conducatorilor unor astfel de institutii publice care trebuie sa corecteze persoanele ce au luat-o pe un drum gresit. Paradoxul este ca tocmai aceasta coruptie ii transforma pe principalii profitori in victime, gardienii devenind simple jetoane in jocurile de amploare ce se fac dupa gratii. Han Suk-kyu are din nou o prestatie imperiala in rolul unui creier din umbra ce-si construieste cu rabdare si cu multi bani un adevarat regat in spatele gratiilor, departe de ochii si banuielile cuiva, punand la cale crime la comanda si alte faradelegi construite cu ajutorul si pornind de la puterea banului. In acest imperiu imaginar creat de el rataceste aiuritul politist Song, interpretat de Kim Rae-won, ce pare pierdut in spatiu, mancand bataie de la toata lumea si luand cu duiumul zile de carcera pentru incaierarile in care tot el cade victima. Desi interpretarea lui este demna de luat in seama, Han Suk-kyu e de departe vedeta filmului, eclipsandu-l cu carisma lui deplina pana si in cele mai oribile roluri negative din cariera.
Filmul a fost un succes de box-office in Coreea, avand 21 de milioane de dolari incasari, si a fost vandut in 62 de tari, o adevarata performanta pentru un film coreean. Filmat pe durata a 3 luni, cu toate ca cea mai mare parte a productiei se desfasoara in decorurile interioare ale unei inchisori, “The Prison” nu dezamageste, oferind 2 ore captivante, fara umorul unui “Violent Prosecutor” si cu multe nuante intunecate (a se citi violente). Jocul protagonistilor e dublat de o echipa de actori secundari de top (Jung Woong-in, Lee Geung-young, Kim Sung-kyun etc) si, de remarcat, lipsesc complet personajele feminine din distributie. Desi pare un film croit strict pentru publicul masculin, “The Prison” nu trebuie ratat de iubitorii filmului coreean in totalitatea lor, are ce oferi.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002(Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Secret Forest (2017) – Cho Seung-woo şi Bae Doo-na pe urmele unui misterios criminal în serie
Procurorul Hwang Shi Mok (Cho Seung-woo) sufera in copilarie o operatie pe creier care il face sa nu mai simta nici o emotie, cu toate ca ramane rational. Rece si singuratic, acesta isi urmeaza drumul in viata si ajunge procuror. Dar Procuratura nu e locul “curat” la care visa, o multime de secrete iesind la iveala odata devenit procuror. In ciuda tentatiilor si mediului dominat de coruptie in care activeaza, Hwang reuseste sa-si pastreze integritatea morala, si ajutat de lipsa emotiilor. Neimplicarea in fapte de coruptie si crearea unei bune reputatii il propulseaza in cariera, iar inamicii nu intarzie sa apara. Prezent la locul unei crime, o cunoaste pe locotenent Han Yeo Jin (Bae Doo-na), o politista artagoasa si ambitioasa, cu care ajunge sa colaboreze. Scopul celor doi e simplu: eradicarea coruptiei din Biroul Procuraturii si rezolvarea unui complicat caz de crima in serie.
Serialul a fost in totalitate pre-produs inaintea difuzarii sale de postul tvN, in intervalul 10 iunie – 30 iulie 2017. Tinand cont de acoperirea acestui canal transmis prin satelit in sistem pay-per-view, ce are in jurul a 14 milioane de abonati, serialul nu a inregistrat ratinguri care sa permita o concurenta reala cu serialele difuzate de cei “3 mari”, SBS, MBC si KBS. Totusi, de remarcat ca de-a lungul celor 16 episoade ale sale, a caror difuzare s-a incheiat in Coreea in urma cu 2 zile, “Secret Forest” a avut constant ratinguri de peste 4 %, atingand apogeul de 5,5 % la nivel national la episodul 12. Daca raportam aceste procente la cei doar 14 milioane abonati, rezulta un rating foarte bun pentru un serial de acest gen. Serialul a fost regizat de Ahn Gil-ho, cel care debuta in 2012 la timona lui “Rooftop Prince”, de aceasta data colaborand cu scenarista Lee Soo-youn, cea care a regizat si scris scenariul recentului thriller de succes “Bluebeard”. E primul scenariu pentru un serial de televiziune al lui Lee, si cu siguranta succesul obtinut de aceasta k-drama o va ajuta in cariera viitoare. Protagonistii serialului sunt Cho Seung-woo si Bae Doo-na, doi actori de prima mana ai filmului coreean, care au acceptat sa apara impreuna intr-un serial de televiziune tocmai datorita faptului ca acesta a fost pre-produs. Ar fi fost greu de crezut ca doi actori cu o agenda atat de incarcata ar fi acceptat sa stea la dispozitia echipei de filmare pe durata difuzarii serialului si sa lucreze sub presiune, asa cum e moda in industria serialelor de televiziune coreene.
Cho Seung-woo il interpreteaza pe Kwang Shi Mok, un procuror singuratic ce actioneaza pe cont propriu intr-un Birou al Procuraturii in care musteste coruptia. Vede totul in alb si negru, si tot ce conteaza pentru el este dreptatea. Integritatea sa incepe sa fie pusa sub semnul intrebarii de cineva din umbra in momentul in care se implica intr-un caz de crima. Ajuns pe urmele unui criminal in serie, sfarseste intr-un labirint de mistere, din care trebuie sa iasa cu ajutorul locotententului Han ce o ajuta in caz. Bae Doo-na o interpreteaza pe locotenentul Han Yeo Jin, o politista onesta si extrovertita, absolventa a Academiei de politie, ce a pornit de jos, reusind in cele din urma se se impuna prin calitatile sale profesionale in divizia Crime Violente. Desi e de doar doua saptamani in pozitia de detectiv, e recunoscuta de veterani pentru indemanarea sa. In afara celor doi, alte personaje complica tabloul principal, dandu-i culoare. Lee Jun-hyuk interpreteaza un procuror chipes si de succes ce e urmarit tot timpul de complexul de inferioritate dat de trecutul sau dubios, in timp ce Shin Hye-sun (din “The Legend of the Blue Sea”) interpreteaza o incepatoare cu un simt al mandriei puternic, ce de multe ori ii sta in drum, si care cu nerabdare incearca sa demonstreze ce stie.
Pe langa complexitatea personajelor, explorate in timpul investigatiilor ce le opereaza, serialul ne ofera si o multime de surprize, in momentul in care ajungi sa consideri o persoana demna de incredere trebuind sa constati ca de fapt aceasta are niste intentii ascunse care o determina sa fie intr-un anume fel. Jocul actoricesc de mare finite, venit de la niste actori cu experienta de peste un deceniu in cinematografia coreeana face serialul dramatic si inteligent deopotriva, cu multe momente tensionate si cu un suspans ce te indeamna sa urmaresti si urmatorul episod, pana la final. “Secret Forest” e o alternativa excelenta pentru toti cei ce s-au saturat de k-drame romantice plictisitoare sau de seriale istorice cu actori neexperimentati si pline de clisee. Vizionare placuta !