septembrie 2016 – Asiacinefil – Totul despre filmul asiatic

Publicat: vineri 30 septembrie 2016

Filmul de debut al regizoarei si scenaristei Lee Eun-hee, “Unforgettable” (2016) ne poarta la propriu inapoi in timp la inceputul anilor ’90, pentru a descoperi o frumoasa dar tragica poveste de iubire pura si de prietenie consumata intr-un loc linistit, cu peisaje superbe. “La propriu” pentru ca modul in care e realizat filmul aminteste de mijloacele modeste cu care se facea film in Coreea anilor ’90, atmosfera fiind atat de bine surprinsa incat nu ai nici un dubiu ca faci o calatorie inapoi in timp in urma cu 25 de ani. Pe de alta parte, filmul este unul spus pe placul tinerei generatii, imbinand elementele specifice ale melodramei cu romantismul si specificul asteptarilor tinerilor de la varsta adolescentei. Iar cum altfel putea fi obtinut acest efect de catre regizoare daca nu distribuind in rolurile principale actori tineri, multi lipsiti de experienta, ce induc o atmosfera adolescentina, vesela, mereu revigoranta, evitand astfel clasicul cliseu al distribuirii unor actori trecuti de adolescenta in roluri nepotrivite, cum se intampla la inceputul anilor 2000. Ca veni vorba de anii 2000, “Unforgettable” ne aminteste, ca structura, de un “Il Mare” sau “Do You See Seoul ?”, actiunea lui desfasurandu-se pe o insula linistita din Goheung, in sudul extrem al Coreei de Sud. In rolurile principale avem ocazia sa vedem o distributie excelenta de actori tineri si naturali, mai putin cunoscuti publicului occidental, insa nu straini iubitorilor de k-drame. Micuta Kim So-hyun a devenit deja o actrita in toata regula, avand un prim rol dramatic impresionant pe marele ecran in acest film. A debutat la doar 8 ani pe micul ecran in k-drama “Que Sera Sera”, iar de atunci pana in prezent a aparut in peste 20 de seriale in roluri de copil (Secret of Birth, Padam Padam, The Moon Embracing the Sun, I Miss You, Who Are You: School 2015). Rolul din acest film o propulseaza in cariera, in acest an fiind aleasa sa joace in filmul in care apare si Son Ye-jin, “The Last Princess”, intruchipand personajul interpretat de Ye-jin la varsta copilariei si adolescentei, datorita asemanarii fizice cu aceasta. Partenerul ei, in schimb, Do Kyung-soo, are o prestatie neconvingatoare. Membru al formatiei EXO-K, acesta e prototipul starului Hallyu provenit din k-pop impins de relatiile manageriale spre o cariera in lumea filmului, fara a avea o pregatire suficienta in aceasta privinta. Ezitant si deseori inexpresiv, acesta interpreteaza un personaj rigid, ce nu reuseste sa ajunga la o chimie cu partenera lui. Avand multe nume necunoscute, distributia filmului ne ofera si cateva prezente surpriza in rolurile secundare: Park Jung-min (aproape de nerecunoscut in comparatie cu rolul grav din “Dongju”, interpretand acum un fost soldat), Lee Beom-soo sau Park Yong-woo. Mai trebuie spus ca titlul original in coreeana al filmului este “Pure Love” (“Iubire Pura”), “Unforgettable” fiind titlul lui international, care insa e de evitat datorita confuziei ce se poate crea cu “Do You See Seoul ?”, productia din 2008 cunoscuta de asemenea si sub numele coreean de “Unforgettable”.

Goheung, o insula din sudul Coreei de Sud, anul 1991. Cinci adolescenti se regasesc dupa ceva timp si isi petrec vacanta de vara impreuna. Bum Sil (Do Kyung-soo) e mereu tacut, inclusiv la scoala, insa toata lumea stie ca e indragostit de Soo Ok (Kim So-hyun). Aceasta din urma sufera de o boala ce i-a afectat un picior, motiv pentru care e tot timpul carata de prietenii ei dintr-un loc in altul. Din aceasta cauza scoala e doar un vis frumos pentru aceasta, ea neparasind de cand s-a nascut insula. Viseaza ca intr-o zi sa ajunga DJ la radio, fiind pasionata de muzica. Insa cel mai mult isi doreste ca soarta ce a fost cruda cu ea, fiind orfana de mama de mica, sa-i aduca o raza de speranta si intr-o zi sa poata face operatia salvatoare care sa-i permita sa umble ca orice copil normal. De aceea amana orice vis pentru clipa in care va putea umbla. Ca prieteni adevarati, grupul de copii ce se reuneste traieste la maxim clipele toridelor zile de vara intr-o ambianta superba, fara a lasa loc de regrete. Acestea insa isi vor sadi loc in sufletele lor 25 de ani mai tarziu, cand, trecuti cu totii de 40 de ani, isi aduc aminte de prietenia lor si de vara lui 1991 prin intemediul unei scrisori ajunse la un post de radio, la o emisiune de dedicatii muzicale… Iar povestea ni se destainuie dintr-o alta perspectiva…

Neavand in distributie nici un star de prima mana (poate doar pe Lee Beom-soo, insa acesta are un rol minor in poveste), “Unforgettable” nu a prezentat un interes deosebit in salile de cinema coreene, unde a strans doar 1,7 milioane dolari incasari. Nu a fost un film creat pentru un succes de box-office, neputand genera decat un interes moderat pe piata asiatica. Cel mult piata chineza ar fi putut reactiona cat de cat la acest gen de film, data fiind explozia Hallyu care de ceva timp a inundat aceasta piata. Povestea lui e una pe care parca am mai vazut-o in mai multe productii coreene din anii 2000 pana in prezent, si ne referim aici la fundal: o insula superba rupta de lume, cu oameni simpli, fara prea multe studii, unii din ei ce n-au vazut vreodata viata de la oras, si care mai toata ziua ba cultiva pamantul, ba ies in larg la pescuit. Toata lumea cunoaste pe toata lumea, iar atasamentul unora fata de altii e mult mai puternic decat cel din comunitatile urbane. Ca in “Il Mare”, o scrisoare din trecut ajunge in prezent, de aceasta data nu prin forta supranaturalului sau a fanteziei, la un post de radio (alt cliseu intalnit in atatea si atatea filme coreene de gen – More Than Blue, Midnight FM, Ditto), unde moderatorului emisiunii muzicale ii declanseaza o serie de amintiri triste din trecutul sau. Dincolo de toate aceste clisee, “Unforgettable” reuseste sa pastreze o doza de originalitate evidenta, potentata de elementul dramatic ce transforma melodrama intr-una decenta, in ciuda siroaielor de lacrimi pe care le smulge. Important e ca dramatismul nu e exploatat de dragul senzationalului, emanand o nota de realism crud ce mai apoi e pus in valoare melodramatic prin stabilirea puntii de legatura trecut-prezent in directia prezentului. Mai mult decat o melodrama, “Unforgettable” e o lectie de prietenie si de viata invatata de niste adolescenti firavi pe care soarta ii pune la o grea incercare. Trecerea timpului si regasirea lor in prezent, 25 de ani mai tarziu, nu e decat un pretext pentru meditatie, pentru intelegerea sensului acestei existente. Trecutul ramane un simbol unic cuibarit in sufletele lor, ce le ofera momente de neuitat pe care le retraiesc seara de seara, indiferent de ce au ajuns in prezent, ascultand emisiunea muzicala moderata la radio de unul din ei. Insasi meseria aleasa de moderatorul radio are o semnificatie aparte, transmitand pe calea undelor radio nu doar amintirea tot mai disipata a vremurilor trecute ci si speranta iertarii si intelegerii disensiunilor ce odata au despartit grupul de prieteni. Cu melodii superbe ca “Dust in the Wind” (Kansas), “Take on Me” (A-Ha) sau “The Water is Wide” (James Taylor), “Unforgettable” cucereste prin povestea sa sincera si trista, lasandu-ne din nou sa varsam o multime de lacrimi. Desi putea sa ofere mult mai mult, filmul nu dezamageste, avand un mesaj profund, care te misca.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania dupa o subtitrare de calitate (tradusa din coreena in engleza) de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: miercuri 28 septembrie 2016

In timpul Festivalului Filmart ce se tine in Hong Kong, la editia din 2015, a fost anuntat un nou film ce se voia a sarbatori a 100-a productie regizata de Wong Jing (The Last Tycoon, Future X-Cops), filmul urmand a se numi „The Invincible 12” (aka „Dirty Dozen”).

Planul era sa se distribuie 12 actori in 12 roluri principale, nume mari cu care regizorul Wong Jing a colaborat de-a lungul timpului. Lista cuprindea nume precum Chow Yun-Fat, Jackie Chan, Andy Lau, Huang Xiaoming, Louis Koo, Nick Cheung, Ekin Cheng, Daniel Wu, Shawn Yue, Nicholas Tse si Tony Leung Ka Fai.

Wong declara ca „Invincible 12” urma sa fie un film de actiune cu un buget de 300 milioane de $HK, un blockbuster plin de fete frumusele si amuzament pentru cinefili, filmarile urmand sa inceapa in iunie 2016 (ceea ce nu s-a intamplat). Se pare insa ca exista noutati legate de acest proiect ce pare sa porneasca, totusi, la drum.

Conform Mtime News, Wong Jing a declarat ca inca intentioneaza sa faca „Invincible 12” si planuieste sa-i aduca impreuna pe Donnie Yen, Andy Lau si Chow Yun-Fat ca un tribut adus cinema-ului clasic, made in Hong Kong. Niciunul din actori nu a semnat oficial pentru film, dar Jing a spus clar ca „Sigur va fi Chow Yun-Fat, fara el nu as filma.”

Veteranul regizor a regizat primul sau film in 1981, „Challenge of the Gamesters”, iar de atunci a regizat, scris scenarii si produs un numar impresionant de filme, inclusiv cateva succese comerciale precum „God of Gamblers”, „Royal Tramp” si „City Hunter”, reusind sa lucreze la 175 de filme, in unele acceptand chiar sa joace in roluri secundare.

„The Invincible 12” ar putea deveni al 102-lea film al regizorului Wong Jing.

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil

Publicat: duminică 25 septembrie 2016

“Never Said Goodbye” (2016) a avut o multime de nume alternative inca dinainte de lansare: “Under the Sicily Sun”, “Under the Sicilian Sun”, “Begin Again”, “Love in Sicily”, “Never Say Goodbye”, care mai de care mai atragatoare si ofertante. In cele din urma producatorii s-au oprit la un titlu poate cel mai potrivit in raport cu ceea ce filmul ofera. Intr-adevar, s-au facut filmari in Italia, unde au fost prezenti si cei doi protagonisti, insa invocarea Siciliei in titlu, fie si de dragul exotismului, ar fi fost eronata, in conditiile in care totalul scenelor filmate in Peninsula si rasfirate pe durata intregului film nu depaseste nici 10% din totalul minutelor productiei. In plus, iubirea protagonistilor se desfasoara si se consuma in Shanghai, deci la fel de inspirat ar fi fost un titlu precum “Love in Shanghai”. Filmul este regizat de taiwanezul Lin Yu-hsien, un fost documentarist de 4 ori premiat pentru filmele sale artistice si documentare, iar acest lucru se simte in realizarea lui “Never Said Goodbye”, care in ciuda aspectului sau comercial contine multe elemente artistice, imagini superbe si atentie la detaliile vizuale. Producatorul filmului e nimeni altul decat Stanley Kwan, un cunoscut regizor si producator din Hong-Kong, premiat la Golden Horse si la Hong Kong Film Awards cu cele mai prestigioase premii pe care un cineast din spatiul chinez le putea obtine. Protagonistii filmului sunt actrita chineza Zhou Dongyu, al carei debut incantator avea loc in 2010 in productia lui Zhang Yimou “Under the Hawthorn Tree”, ce i-a adus 3 premii de interpretare. In rolul principal masculin il vedem dupa foarte mult timp intr-un film pentru marele ecran pe actorul coreean Lee Jun-ki. Ultimul sau rol intr-un film a fost unul minor in succesul de box-office “May 18” in 2007, trebuind, iata, sa treaca aproape un deceniu pentru a reveni pe marele ecran, locul unde adevaratele calitati ale unui actor ies la suprafata. In schimb, dupa revenirea din armata in 2012, an de an acesta a aparut in cate un serial de televiziune, reusind sa se mentina in atentia fanilor sai cu roluri romantice in special in seriale de epoca sau de fantezie. Taiwanezul Ethan Ruan (vedeta unor seriale taiwaneze de succes precum “Fated to Love You” (2008) si “The Queen” (2009) are un rol secundar, foarte sters, cu un numar limitat de replici. “Never Said Goodbye” s-a lansat in cinematografele chineze la inceputul lunii august, obtinand incasari de 2,8 milioane dolari.

Xiaoyu (Zhou Dongyu) si Park Jun-ho (Lee Jun-ki) sunt un cuplu tanar ce trece printr-un moment delicat. Amandoi lucreaza in acelasi domeniu, designul interior, el venind special din Coreea pentru a capata experienta la firma patronului Ma. In fapt, motivul pentru care a acceptat slujba a fost chiar Xiaoyu. Insa dupa 3 ani si jumatate relatia lor pare a se fi consumat inainte de a se produce ceva serios intre cei doi. Jun-ho intentioneaza sa plece in Italia pentru a studia opera, iar Xiaoyu nu intra in planurile sale de viitor. Pe acest fundal, relatia celor doi devine tensionata, iar in cele din urma el vine cu propunerea despartirii. Trece o saptamana, doua, trece o luna, doua, iar ceea ce la inceput parea o gluma pentru Xiaoyu, convinsa ca va fi cautata de iubitul ei, devine un cosmar. Nu primeste nici macar un telefon de la Jun-ho, iar cand in sfarsit decide sa lase mandria la o parte si il cauta in Italia, e prea tarziu. La 3 luni de la despartire, afla adevarul despre Jun-ho, iar relatia lor ni se dezvaluie pas cu pas, cu bune si cu rele…

Povestea din “Never Said Goodbye” se centreaza in jurul celor doi protagonisti, un el si o ea, el coreean, ea chineza. La prima vedere, relatia lor pare superficiala, lipsita de substanta, cu toate ca, dupa spusele naratorului, Park Jun-ho (Lee Jun-ki insusi), sunt impreuna de mai bine de 3 ani. Motivul pentru care regizorul prezinta fugitiv relatia celor doi il vom afla mai tarziu, cand aceasta este disecata pas cu pas, retroactiv, astfel ca ceea ce la inceput pare superficialitate in realizare e de fapt parte a planului scenaristului de a ne cuceri intr-un mod original, mai putin specific filmului chinezesc ce are de obicei scenarii liniare, previzibile. De aceasta data regizorul chiar reuseste sa ne pacaleasca (in sens pozitiv) si sa ne faca sa credem ceea ce scenariul isi doreste sa ne transmita, fara a banui evolutia lucrurilor pana la jumatatea filmilui. Si nu, ceea ce e prezentat ca subiect al filmului pe diverse site-uri, “o melodrama romantica despre o femeie chineza si un coreean ce se indragostesc in ciuda diferentelor lor culturale” nu reprezinta decat o pista falsa ce induce in eroare. Intr-adevar, ca gen, “Never Said Goodbye” e o melodrama romantica, insa faptul ca cei doi protagonisti se indragostesc “in ciuda diferentelor culturale” nu are nici o relevanta. E o afirmatie gratuita si generala ce poate fi introdusa in orice speculatie de prezentare al oricarui film romantic in care protagonisti sunt un actor/actrita chinez/a si coreean/a, facuta fara a vedea in prealabil filmul. Cel ce a facut o astfel de afirmatie ar trebui sa se trezeasca la realitate si sa isi deschida ochii pentru a realiza ca traim intr-o lume a globalizarii, in care diferentele culturale, fie ele si dintre coreeni si chinezi nu mai sunt de mult un obstacol in calea exprimarii unor sentimente. Multi actori chinezi si coreeni formeaza cupluri, la fel taiwanezi si coreeni, japonezi si coreeni, deci ce e atat de extraordinar in a sublinia diferentele culturale cand vine vorba de iubire ? Asadar, aceasta afirmatie nu are nici o legatura cu subiectul in sine al filmului, ce nu scoate in evidenta nici un obicei cultural nici al chinezilor, nici al coreenilor, nici macar traditiile lor intr-o anumita privinta. Povestea de iubire a protagonistilor e una cat se poate de fireasca, nu are nici macar o limba unica (in film, personajul lui Lee Jun-ki vorbeste in coreeana, in chineza, in engleza si chiar si in italiana cateva replici, astfel ca limba nu e o piedica in nici un fel in exprimarea sentimentelor si a mesajului filmului), iar stilul in care e prezentata e unul tipic occidental (motocicleta ingrijita cu grija de protagonisti ce duce cu gandul la motocicleta lui Tom Cruise din “Top Gun”, un moment inedit de musical pe ritmuri americane cand Park Jun-jo incearca sa o cucereasca pe Xiaoyu), cu evidente elemente specific coreene aduse de Hallyu in China si pe care regizorii chinezi incearca sa le adopte pentru ca produsul finit sa ofere ceea ce si iubitorii de k-drame asteapta, anume melodii romantice de cateva minute bune introduse in plina desfasurare a scenariului (o bollywoodizare… in stil coreean). Protagonista feminina, Zhou Dongyu, a interpretat excelent rolul jumatatii feminine a cuplului, un personaj autoritar si exigent ce sufera mult din cauza ca sentimentele ii sunt tradate de mai multe persoane dragi. Desi cu coafura din acest film si cu privirea ce mereu emana tristete, actrita Zhou Dongyu poate parea unora antipatica, aceasta e doar o iluzie data de intrarea excelenta in rolul personajului. Daca doriti sa o vedeti zambind mult mai mult, intr-un rol de tanara sfioasa ce descopera prima iubire cu ezitarile tipice varstei, urmariti-o in “Under the Hawthorn Tree”, unde nici urma de antipatie, ba, din contra, vi se va parea adorabila si chiar misterioasa in naivitatea ei aparenta. Lee Jun-ki e acelasi romantic poznas pe care il stim din rolurile anterioare, cu toate ca de aceasta data are de interpretat o partitura dramatica. Vedem un Lee Jun-ki poliglot, cu acelasi zambet cuceritor, iar la final avem parte de o surpriza, o melodie interpretata chiar de el, “For a While”, inclusa pe albumul “Exhale” lansat in noiembrie 2014.

Un film chinezesc superb, insa foarte trist, ce ne demonstreaza o maturizare a cineastilor chinezi de filme romantice. Acestia, in mod imbucurator, incep sa puna tot mai mult accentul pe scenarii de calitate ce incearca sa apropie productiile autohtone de nivelul celor coreene de gen, imprumutand chiar elemente si actori coreeni. De aceasta data rezultatul acestui experiment e unul reusit, iar daca ne gandim si la alte productii romantice recente, precum “Never Gone” sau “The Third Way of Love”, putem spune ca filmul romantic chinezesc se transforma in bine.

Traducerea, adaptarea si timingul au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: vineri 23 septembrie 2016

„Katti Batti” (2015) e o poveste romantica de la Bollywood cu accente comice si dramatice, regizata de Nikkhil Advani, autorul unor filme precum D-Day (2013) sau Hero (2015). Protagonisti sunt Kangana Ranaut (Vaada Raha, Once Upon a Time in Mumbaai, Game, Queen), una din cele mai bine platite actrite ale momentului de la Bollywood, si Imran Khan, nepotul lui Aamir Khan, ce a aparut in continuarea lui „Once Upon a Time in Mumbaai” si in productii precum Luck, I Hate Luv Storys sau Mere Btother Ki Dulhan. In mod surprinzator, insa, vedeta filmului nu e, dupa toate asteptarile, Ranaut, ce trebuie sa se multumeasca cu o partitura cu multe momente tacute, ci Imran Khan, pe umerii caruia cade toata greutatea succesului productiei. Filmul are la baza o poveste originala, insa aceasta e compusa din mai multe elemente ce au fost deja vazute in filme hollywoodiene precum „500 Days of Summer” sau „Love and Other Drugs”, plus clisee specifice filmelor indiene clasice. Nici chimia celor doi protagonisti nu e prea stralucita, in opinia criticilor de film, care insa recunosc ca e una din cele mai bune interpretari din cariera lui Imran Khan, chiar daca acestuia ii lipseste carisma. In ciuda acestui fapt, productia, ce a avut un buget de aproximativ 5 milioane dolari, a reusit sa stranga incasari totale de aproximativ 7,3 milioane dolari.

Filmul este o comedie romantica cu accente dramatice ce urmareste viata de cuplu a doi tineri, Maddy (Imran Khan) si Payal (Kangana Ranaut), el, arhitect, ea, studenta. Maddy se indragosteste de Payal deoarece aceasta stie sa faca cocori din hartie (origami); Payal se indragosteste de Maddy pentru ca acesta poate impinge o bicicleta pe o distanta care acoperita cu masina ar costa 20 de rupii. Daca el vrea sa se casatoreasca cu ea, ea isi doreste doar o relatie pentru trecerea timpului. Dupa sovaiala tipica, cei doi decid in final sa inceapa o relatie serioasa si sa se mute impreuna. Cei doi formeaza un cuplu timp de aproximativ cinci ani, locuiesc în aceeasi casa, insa relatia lor se faramiteaza deodata, atunci cand o schimbare brusca in desfasurarea evenimentelor o determina pe Payal sa-si paraseasca partenerul de viata. Maddy ramane cu inima franta, insa e convins ca Payal inca il iubeste. Amintirile despre clipele frumoase ies la suprafata, in timp ce Maddy incearca sa-si aduca inapoi partenera apeland la tot felul de mijloace mai mult sau mai putin originale. Ce decizie va lua Payal si motivele adevarate ale despartirii le veti afla vizionand filmul.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in pemiera in Romania de echipa CREATIVE MEDIA. Operator subtitrare cinemaHD.

Prezentare realizata de cinefilHD si cris999 – asiacinefil

Publicat: marți 20 septembrie 2016

In curand este posibil sa o avem pe simpatica actrita intr-un nou serial TV, cel mai recent fiind “Gloria”, din 2010 dupa “Master of Study”, tot din 2010. Actritei i s-a oferit rolul principal in serialul “The Voice”, iar actrita ia in considerare acest rol, desi reprezntantii ei au declarat ca rolul acesta nu este singurul oferit. Bae Doo Na si-a petrecut ultimii ani intre Hollywood si Seul, jucand in 2012 in superbul “Cloud Atlas”, in 2014 in “Jupiter Ascending”, in 2006 in “The Host” si in 2016 in “The Tunnel”. Din 2015 actrita joaca in serialul celor de la Netflix “Sense 8”, un serial S.F despre opt straini din culturi diferite care au o viziune violenta ce le schimba viata si brusc se gasesc conectati telepatic.

Reprezentanti ai postului OCN, cel care va difuza serialul “The Voice”, au declarat ca nu vor urma acelasi stil care se concentreaza asupra personajului principal masculin, ci povestea va fi spusa din punctul de vedere al eroinei. Bae Doo Na are suficienta experienta de film pentru a duce greul personajului principal si poate sa fie credibila in rolul unei politiste dure.

Noul thriller spune povestea unor ofiteri de politie ce lucreaza la Serviciul de urgenta 112, fiind cei de raspund apelurilor disperate de ajutor, stiind cat este de important sa actioneze imediat. Dupa ce un criminal in serie incepe sa ucida familia personajului principal, incepe o investigatie dificila, unde ofiterii vor realiza cat de importanta este meseria lor.

Bae Doo Na ar urma sa joace rolul sefului echipei de la centrul de urgenta, o licentiata de top a Politiei, o politista cu o personalitate puternica si curata. Este un personaj ce este adesea subestimat din cauza aspectului sau, dar este o politista care poate invinge multi oameni cu calitatile sale in artele martiale, o profesionista cu experienta si talent.

Bae Doo Na filmeaza deocamdata pentru cel de-al doilea sezon al serialului “Sense 8”. “The Voice” ar putea incepe filmarile din octombrie si se presupune ca poate fi difuzat incepand din noiembrie-decembrie 2016 sau inceputul lui 2017, la OCN.

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil

Publicat: duminică 18 septembrie 2016

“League of Gods” (2016) a fost unul din filmele cu priza la public in vara anului 2016 in China si Hong Kong, lucru de asteptat daca luam in calcul bugetul de peste 38 de milioane de dolari pe care l-a avut. Incasarile au confirmat investitia, chiar daca asteptarile au fost mult mai mari de la o astfel de productie: 42,7 de milioane de dolari incasari. Daca tragem linia, in cele din urma filmul a iesit pe plus cu cateva milioane, insa pentru producatori e deja o problema finantarea unui sequel ce e obligatoriu, dat fiind faptul ca filmul se incheie brusc, inaintea unei batalii pe care toata lumea o astepta, insusi producatorul sugerand o continuare, in cadrele de final. Cu siguranta aceasta va exista, insa deocamdata nimeni nu se incumeta sa vorbeasca de momentul in care se va realiza. Regizat de debutantii Koan Hui si Vernie Yeung, “League of Gods” are la baza un celebru roman medieval chinezesc, “Investiture of the Gods”, scris in timpul dinastiei Ming si publicat undeva pe la 1550. Distributia e plina de nume cunoscute sau foarte cunoscute ale filmului chinezesc, cap de lista fiind desigur superstarul Jet Li, totodata si cel mai bine platit actor al productiei. In ciuda acestui fapt, Jet Li apare doar in primele 30 de minute si nicidecum nu este protagonistul filmului. Tony Leung Ka-fai (Regele Zhou), Fan Bingbing (Daji) Louis Koo (Generalul Leopard), Andy On, Huang Xioaming sau Angelababy sunt alte nume celebre in roluri secundare consistente, in timp ce protagonist este necunoscutul Jacky Heung. Filmul a avut premiera aproape concomitent in China si Hong Kong, si in tari precum Australia, Noua Zeelanda, SUA, Canada sau Marea Britanie (28-29 iulie 2016), insa a captivat doar publicul chinez, cel occidental avand serioase dificultati de acomodare cu tema productiei.

In vremea in care Pamantul era tinutul in care toate fiintele vii erau egale, ambitia oamenilor de a stapani lumea duce la distrugerea armoniei. In timp ce unii au fost devorati de intuneric, altii au devenit gardieni ai luminii. Lei este orfanul Tribului Aripii adoptat de Tribul Razboinicilor Ji din Regatul Xiqi, ultima reduta a fortelor Binelui. Condus de Generalul Ji si de batranul strateg Jiang (Jet Li), Xiqi-ul isi trimite cei mai iscusiti razboinici in frunte cu Lei intr-o misiune sinucigasa in Regatul Zhaoge, stapanit de maleficul Rege Zhou. Acesta a facut in tinerete o intelegere cu Demonul Suprem pentru a castiga lumea, primind Regatul si tot ce isi putea dori un muritor de la viata. In schimb, trupul a devenit posedat de Daji (Fan Bingbing), consoarta lui, o Vulpe cu 9 Cozi deghizata intr-o superba femeie. Scopul misiunii razboinicilor Ji este eliberarea din temnita Regelui Zhou a Marelui Senior al Tribului Invizibil, tinut captiv in regatul tiranului. Si asta doar pentru ca legenda spune ca, in momentul in care cei trei sori converg, Dragonul Negru coboara pe Pamant si marele intuneric va invalui lumea timp de 18.000 de ani. Singurul ce detine secretul invingerii Dragonului Negru e Maestrul Senior al Tribului Invizibil, ai carui ochi sunt si singurii ce au vazut Dragonul Negru vreodata. Cum misiunea reuseste doar partial, Lei mai are o sansa: sa gaseasca Sabia Luminii, singura ce mai poate schimba soarta lumii. Drept urmare porneste intr-o aventura plina de neprevazut, in care se intovaraseste cu personaje care mai de care mai stranii, dand peste obstacole mai usor sau mai greu de trecut.

“League of Gods” e un film la care publicul occidental, ce nu este amator de mitologie chinezeasca, va cam stramba din nas, avand serioase probleme de acomodare cu atmosfera sa. Unii americani s-au grabit in mod eronat sa catalogheze filmul drept un “X-men” chinezesc, insa in afara de efectele speciale, “League of Gods” nu are nimic in comun cu celebra franciza. Mai degraba daca tot s-ar insista in realizarea unei asemanari cu vreun film Hollywoodian, filmul s-ar asemana poate mai bine cu superficialul “Gods of Egypt”. Un lucru este sigur: e plin de clisee, personaje bizare ce se transforma in fel si chip, si desi sub aspect vizual productia abunda de efecte pe calculator si e extrem de ofertanta, ca subiect in sine filmul sufera. Debutul este unul tipic productiilor chinezesti de aventura, un “hei-rup” cu intrarea direct in miezul problemei, dar mai apoi se pierde in detalii, odata cu intrarea in scena a unui numar mare de personaje si a folosirii a numeroase denumiri si porecle care mai de care mai haioase. Personajele obisnuite se intersecteaza cu cele cu puteri supranaturale, unele se transforma si iau alte infatisari (de aceea personajul lui Jet Li, Maestrul Jiang, apare doar in prima jumatate de ora, acesta transformandu-se si fiind inlocuit in distributie cu un alt actor), legenda se imbina cu realitatea si asa a unor timpuri mitice, astfel ca publicul occidental va fi total bulversat de toata aceasta avalansa de personaje si evenimente. Pentru publicul chinez, in schimb, filmul a parut ceva familiar, si asta pentru ca are la baza romanul de secol XVI “Investiture of the Gods”, una din cele mai importante scrieri ale genului “shenmo” din literatura chineza (romane despre zei si demoni). Avand 100 de capitole si combinand istoria cu folclorul, mitologia, legendele si fantezia, romanul spune povestea rasturnarii ultimului monarh al dinastiei Shang, regele Zhou, undeva in anul 1046 i.e.n si fondarea noii dinastii Zhou de catre Ji Fa. Desi se considera ca e lipsit de realismul lui “Water Margin” si de realismul imaginativ al lui “Journey to the West”, “Investiture of the Gods” ramane una din scrierile de baza ale literaturii chineze, avand un impact urias in cultura chineza si in cea populara japoneza. Multe filme de televiziune, seriale, manhua (manga chinezesti) au avut in centrul lor acest roman. Revenind la film, productia odata ce te acomodezi cu ea e una agreabila, mereu aduce elemente noi, poate chiar prea multe, ce uneori creeaza anumite dificultati in identificarea taberelor sau in atasarea de una sau alta dintre ele. Subiectul nu sta o clipa pe loc, mereu se intampla ceva, iar abundenta de flashback-uri scade din dramatismul povestii, regizorii optand din start pentru latura comerciala si nicidecum artistica. Decorurile sunt excelent construite grafic (de altfel cea mai mare parte a bugetului productiei s-a dus pe partea grafica), locatiile sunt ideale pentru acest gen de film, costumele sunt deosebite, iar spre final filmul se transforma intr-o productie tipic americana in genul celor Marvel cu supereroi ce-si unesc fortele pentru a invinge Raul. Imaginile sunt de cea mai inalta clasa, iar acest lucru nu trebuie sa ne mire daca ne gandim ca onul din spatele lor e nimeni altul decat legendarul Arthur Wong, ce practica aceasta meserie de aproape 40 de ani, avand la activ filme superb realizate precum The Warlords, Bodyguards and Assassins, A Chinese Fairy Tale sau Painted Skin.

“League of Gods” ramane o productie spectaculoasa sub toate aspectele, insa cu prea multe personaje si cu un fir epic pe alocuri naiv ce nu lasa loc personajelor sa se contureze suficient, de unde si senzatia de graba, accentuata de durata relativ scurta, de 100 de minute, a filmului. Probabil o obligatorie continuare a povestii va completa minusurile actualei realizari, insa ramane de vazut cand si cu cine va fi realizata aceasta. Recomandat amatorilor de gen, insa fara a avea mari asteptari la inceputul vizionarii.

Traducerea, adaptarea si timingul au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: sâmbătă 17 septembrie 2016

Donnie Yen („Ip Man 3”) a acceptat rolul gangsterului real Ng Sek Ho (aka Schilodul Ho) in filmul „Chasing the Dragon”, un remake al clasicului film cu gangsteri „To Be Number One”, productie Hong Kong. Wong Jing („Mercenaries from Hong Kong”) va produce acest film, iar Andy Lau („The Warlords”) a acceptat rolul. Regizorul Jason Kwan („As the Light Goes Out”, „Helios”) va regiza acest film.

Povestea filmului original din 1991 se concentra asupra dezvoltarii si decaderii lui Ng Sek Ho, portretizat de actorul Ray Lui („Flash Point”). In film au mai jucat si Kent Cheng (“Ip Man 3″), Cecilia Yip („Organized Crime and Triad Bureau”), Amy Yip („Miracles”), Waise Lee („The Big Heat”), Keneth Tsang („Angel Terminators”) si Lo Lieth („The Deadly Kick”). Povestea incepe cu Ho care este un refugiat sarac, un “Teochew”, termenul fiind folosit pentru chinezii originari din zona Chaoshan, regiunea Guangdong, care vorbesc in dialectul Teochew (azi dialectul este folosit mai ales in afara Chinei, in Vietnam, Singapore, Filipine, etc). Ho isi conduce oamenii sa devina pionii coruptului politist Fat Kwan, pentru a putea controla tranzactiile cu droguri. Dupa ce Ho devine important, Fat Kwan se intoarce impotriva sa, il schilodeste si ii omoara o mare parte din oameni, dar Ho reuseste cumva sa redevina puternic si isi elimina toti dusmanii. Intre timp, puterea si influenta il orbesc, iar imperiul creat de acesta se prabuseste dupa crearea ICAC (Comisia Independenta Impotriva Coruptiei).

Zvonurile din presa arata ca urmatorul film al lui Donnie Yen va fi „Wesley”, urmat de „Dragon City” si „City of Darkness”. Pentru moment, toate aceste titluri si-au gasit un loc pe lunga lista a posibilelor filme in care ar putea juca actorul, alaturi de „The Master”, „Noodle Man”, un posibil „Ip Man 4” sau „Flash Point 2” si, bineinteles, „Ice Man 2”. Un proiect la care cu siguranta Donnie Yen participa este „Star Wars: Rogue One”, film care va fi difuzat in cinematografe incepand din 16 decembrie 2016.

Filmarile la remakeul „Chasing the Dragon” ar putea incepe de luna viitoare.

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil

Publicat: vineri 16 septembrie 2016

La 12 ani de la “A Moment to Remember”, in sfarsit cinematografia coreeana reuseste sa produca o melodrama originala ce se distanteaza de toate cliseele genului, ce de altfel s-a stins in ultimii ani pe marele ecran, mutandu-se pe micul ecran. Si, intamplator sau nu, puntea de legatura peste cei 12 ani scursi de atunci il reprezinta acelasi indragit actor, Jung Woo-sung, protagonistul noii productii “Remember You” (cunoscuta si ca “Don’t Forget Me”). Ajuns la 42 de ani (la data filmarilor), acesta pare potrivit pentru astfel de roluri melodramatice de persoane aflate in cautarea propriei identitati, daca ne gandim la suspinele pe care le-a smuls in productii precum “Sad Movie”, “Daisy” sau “Scarlet Innocence”. De aceasta data, partenera ii e cunoscuta Kim Ha-neul, ce revine pe marele ecran dupa 5 ani de absenta. Bucuria revenirii in prim plan cu aceasta productie a fost dublata la 2 luni distanta de la data premierei de un alt eveniment fericit in viata actritei, casatoria cu un om de afaceri. Bae Sung-woo (din nou excelent, interpretand un personaj secundar ce la prima vedere nu pare a fi ceea ce se pretinde) si Jang Young-nam completeaza o distributie stralucita, dand culoare interpretarii protagonistului Jung Woo-sung. “Remember You” e filmul de debut al regizoarei si scenaristei Lee Yoon-jung, care, asemeni regizorului lui “The Priests”, a ales sa transforme scurtmetrajul ei din 2010, “Remember O Goddess”, intr-un film de lungmetraj. Efortul de a strange fondurile necesare a fost dificil, insa initial pe cont propriu si apoi cu ajutorul prietenilor si a peste 200 de persoane ce au donat, a reusit sa stranga un buget cu care sa inceapa filmarile. Jung Woo-sung a contribuit si ca producator la acest film, ce a reusit sa stranga la box-office peste 2,8 milioane dolari. Cu toate ca e un film independent, iar cand spui “independent” automat te gandesti la o calitate a imaginii specifica unui film cu buget redus, “Remember You” are tot ce e necesar unei productii de calitate.

Yeon Suk-won (Jung Woo-sung) tocmai si-a revenit dupa 10 luni de spitalizare, in urma unui tragic accident de masina in care a fost implicat. Recuperarea a fost dificila, iar dorinta de a trai a fost mai puternica decat toate obstacolele. Cu toate ca incearca sa se reintegreze in societate, Suk-won intampina reale dificultati in a mai urca in masini sau autobuz, de care se fereste instinctiv. Dar mai grav decat orice este faptul ca nu isi mai poate aminti nimic din ultimii 10 ani de viata. Practic ultimii 10 ani i s-au sters cu buretele din memorie. Ultimul lucru pe care si-l mai aminteste e o tanara ce il tine de mana, alergand impreuna pe un culoar luminos. Sa fie un vis aievea, o dorinta, sau ceva din viata pierduta odata cu memoria ? Singurul loc pe care il cunoaste din lumea noua in care se trezeste e locuinta sa. Aici il viziteaza un anume Oh, avocat, despre care afla ca e asociatul lui intr-o firma de avocatura. Cum se poate ? Cu 10 ani in urma, planul era sa sara peste admiterea in barou si sa-si gaseasca o slujba, dar acum e avocat asociat intr-o firma de avocatura ? Buimacit de toate aceste schimbari pe care trebuie sa le accepte brusc, nu ezita sa viziteze o clinica de psihiatrie pentru consiliere si tratament psihiatric. In sala de asteptare vede o femeie, Kim Jin-young (Kim Ha-neul), de care se simte atras in mod inexplicabil. Incercand sa o incurajeze cand aceasta plange in fata lui, din vorba in vorba se ataseaza de ea, mai ales ca din greseala ia reteta ei in loc de propria reteta de la receptie. Si astfel intre cei doi se leaga ceva. Destinul le ofera celor doi sansa unei vieti noi. O vor fructifica ?

“Remember You”, desi e o melodrama romantica, se departeaza complet de tiparul genului asa cum il stim din alte filme coreene. Propunerea scenaristei este, de fapt, o reinventare a genului din temelii, rescrierea regulilor lui si evitarea cliseelor. Rezultatul e unul surprinzator: o productie revigoranta, ce aduce un aer proaspat peste un gen despre care nu s-a mai auzit nimic de ani buni. Dupa cum probabil ati dedus, filmul are in centrul sau o tema clasica in cinematografia coreeana de gen, pierderea memoriei. Doar ca de aceasta data, e exploatata diferit ca pana acum, fara a duce subiectul in derizoriu. Lipsesc exagerarile siropoase, replicile sablon, lacrimile smulse gratuit spectatorului. Totul este cizelat si creionat in asa fel incat sa nu se depaseasca anumite limite impuse de scenarista, care sa lase filmul sa alunece pe panta ridicolului. Elementele dramatice introduse in poveste spre final dau o nota puternica de realism, lucru care in melodrame e mereu inlocuit de exagerari ieftine doar in scopul victimizarii protagonistului. Jung Woo-sung are din nou un rol mare, ce aminteste oarecum de “A Moment to Remember” (acum el e victima, nu persoana pe care o iubeste, deci un paralelism intre cele doua filme ar putea fi catalogat cel mai simplu prin sintagma “Jung Woo-sung in oglinda”), cu deosebirea ca in acest rol nu mai e tinerelul de ieri aflat in plina ascensiune, ci un actor complet matur, pentru care trecerea de la lacrimi la zambet se poate face imperceptibil, surprinzandu-te in mod placut. Kim Ha-neul are o revenire in forta, personajul ei fiind interpretat cu o naturalete demna de viata reala. Cand o regasim pe sprintara din “My Girlfriend is an Agent” sau “Too Beautiful to Lie”, cand pe sobra din “Ice Rain” sau romantica din “Ditto”. In rolul “Kim Jin-young”, actrita trece prin toate aceste stari, ca si cum si-ar trece in revista intreaga cariera de pana acum. Atmosfera filmului e una destul de apasatoare, insa e vorba de o tensiune ce disjunge din starea de nesiguranta a personajului principal ce incearca sa-si recupereze memoria ultimului sau deceniu de viata. Atat de bine e redata aceasta nesiguranta incat ai senzatia ca gandesti exact ca Yeon Suk-won, ca vezi lucrurile din perspectiva lui, de aceea revelatia dinspre final, cand scenarista vine cu o alta perspectiva a lucrurilor, e una salutara pentru film. Spectatorul va avea tot timpul dubii in privinta unuia sau altuia dintre personaje (inclusiv a celor secundare, care exact acest rol il au, de a spori indoielile si de a crea in mintea spectatorului diferite scenarii despre cum arata viata lui Suk-won inainte de accident), astfel ca plasarea ca un fir secundar a unui caz de disparitie reclamat de o clienta la firma de avocatura ce duce in final spre o fundatura, fara relevanta pentru firul principal al povestii, poate fi trecuta cu vederea.

“Remember You” ramane o surpriza foarte placuta, ce putem spune ca redefineste melodrama coreeana ca gen, readucandu-i decenta si mandria. Jung Woo-sung si Kim Ha-neul formeaza un cuplu superb, matur si incantator, povestea este plina de originalitate si neprevazut, asfel ca in mod sigur cei ce vor avea curiozitatea sa vizioneze aceasta productie vor fi placut surprinsi de aceasta noua perspectiva de abordare a melodramei.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: joi 15 septembrie 2016

Seok-woo (Gong Yoo) e un broker la o companie de brokeraj mult prea preocupat de meseria sa. Lumea il priveste ca pe un parazit ce suge sangele altora, traind pe spinarea clientilor sfatuiti sa investeasca sau nu la bursa, in functie de ponturile oferite discretionar de Seok-woo. Mult prea preocupat de slujba, acesta isi neglijeaza familia. Nu e de mirare ca e divortat, iar promisiunile facute fiicei sale a carei custodie o are sunt mereu incalcate. In conditiile in care se apropie ziua de nastere a fetei sale, Soo-an, aceasta il preseaza sa mearga la mama ei in Busan. De aceasta data nu mai poate sa scape de responsabilitate, mai ales ca popularul cadou ales de angajatul sau pentru ziua de nastere a lui Soo-an e o dezamagire completa pentru fata. Lasand tot lucrul deoparte, Seok-woo isi ia fiica si se urca pe trenul de mare viteza KTX spre Busan. La scurt timp de la plecarea din gara, evenimente neasteptate se produc, tara cazand in haos in urma unor revolte scapate de sub control. Pe tren, evenimente stranii duc la declansarea unei epidemii, persoanele infestate devenind zombi si vanand persoanele neinfectate. Lupta pentru supravietuire incepe….

“Train to Busan” continua traditia filmelor hollywoodiene cu zombi, copiind tot ce acestea au avut mai bun de oferit de-a lungul timpului. Altfel spus, avem in fata o productie comerciala pana in maduva oaselor, lipsita de orice urma de originalitate, in care regasim toate cliseele specifice genului. Trenul spre Busan e o metafora simplista a societatii umane in general, nu neaparat a celei coreene. Asa cum ii sade bine acestui gen, scenaristul aduna in acest tren personaje variate, exponenti din toate categoriile de varsta si sociale, cu temperamente diferite, ce reactioneaza diferit in situatii extreme. Practic avem o bucata din sociateta decupata din lumea reala si transplantata intr-un decor stabilit de scenarist, intr-un spatiu inchis in care supravietuirea e mai importanta decat umanitatea insasi. Compasiunea fata de Celalalt dispare in momentul in care teama pentru propria viata te face sa constati ca esti singur, pe cont propriu si ca nimeni nu te ajuta. Momentele de tensiune din film arata metamorfozarea brusca a fiintei umane pe baza instinctuala, apropierea acestuia de stramosul comun numit maimuta ca forma de manifestare a instinctului de supravietuire. In astfel de filme, in general interpretarea actorilor e un element secundar, atentia spectatorului mutandu-e pe povestea in sine, pe explorarea suspansului si pe latura spectaculoasa, in masura sa socheze. Gong Yoo e destul e sters, rolul lui dand de inteles ca orice alt actor putea interpreta o asemenea partitura. Poate singura prestatie remarcabila e cea a fetitei actor Kim Soo-ahn, ce interpreteaza mai mult decat convingator personajul Soo-an. Intreaga distributie e de calitate, iar scenariul scris de Yeon Sang-ho (un specialist mai degraba in animatii, in acest an lansand o animatie cu o tema asemanatoare lui Train to Busan, “Seoul Station”, de fapt un prequel la acest film) e satisfacator pentru un astfel de film cu buget ridicat. Mai trebuie spus ca “Train to Busan” a obtinut pste 124 de milioane de dolari incasari la box-office in intreaga lume, fiind de departe liderul din acest an la incasari in Coreea. Daca v-a placut “Snowpiercer”, in mod sigur veti fi si fanii lui “Train to Busan”, despre care unii critici au spus ca e un “Snowpiercer cu zombi”.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera pentru asiacinefil de gligac2002 (Asia Team). Subtitrarea este una de calitate, cu timing refacut manual linie cu linie, fidela limbii vorbite in film, neavand la baza traducerile de amatori existente in momentul de fata in mediul online, de foarte proasta calitate.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: luni 12 septembrie 2016

BIFF – Festivalul International de Film Busan se tine anual in orasul Busan, fiind unul din cele mai importante festivaluri de film din Asia. Prima editie a fost tinuta in 1996, cand a devenit practic primul festival international din Coreea. BIFF este foarte important pentru cinematografie pentru ca prezinta filme noi publicului precum si regizori debutanti, mai ales pe cei din Asia.

Cea de-a 21-a editie a Festivalului de Film Busan va prezenta publicului 301 de filme din 69 de tari. Comitetul Festivalului a anuntat planul editiei din acest an la o conferinta de presa, anuntandu-se ca Festivalul va avea loc in perioada 6 – 15 octombrie. Actorii Sol Kyung Gu si Han Hyo Joo vor fi gazdele ceremoniei de deschidere, actorii jucand impreuna in hitul “Cold Eyes” din 2013.

Filmele prezentate vor include 96 de premiere (dintre care 30 vor fi filme de scurt metraj), 27 vor fi premiere internationale (25 de filme artistice si 2 filme de scurt metraj) si 11 filme “New Current”. Numarul de filme a scazut usor fata de 304 cate au fost prezentate la editia precedenta.

“A Quiet Dream” regizat de regizorul coreean Jang Ryul va deschide Festivalul si “The Dark Wind” de Iraqi Hussein Hassan il va incheia. Este pentru prima data cand un film coreean este ales pentru a avea onoarea de a deschide BIFF, din 2011 (“Only You”). “A Quiet Dream” este povestea unei tinere femei care detine un mic bar impreuna cu tatal sau paralizat, iar filmul ce inchide Festivalul descrie conflictele iscate de o iubire pura, valorile traditionale si punctele de vedere religioase.

Sectiunea “New Current” are 11 filme din 10 tari asiatice, inclusiv filmul indian “A Million Colours”. Sectiunea “Cinema-ul coreean de azi-Panorama” va include 17 filme, fara a ramane pe dinafara “The Net” al lui Kim Ki Duk si “The Handmaiden” al lui Park Chan Wook.

Sectiunea “Special” este dedicata regizorului de film iranian Abbas Kiarostami, care a decedat in luna iulie.
Filmele vor fi prezentate pe 34 de ecrane la Centrul de Cinema Busan, CGV Centrum, Lotte Cinema Centrum si alte cinematografe din orasul Busan.

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil

Publicat: duminică 11 septembrie 2016

“Double Agent” (2003) a fost unul din primele filme coreene de spionaj cu un scenariu modern si solid, ce aducea in discutie razboiul nevazut dintre Nord si Sud. Odata cu serialul IRIS, astfel de productii au explodat pe marele ecran, poate cel mai apropiat de tematica din “Double Agent” fiind “Secretly, Greatly” (2013). Filmul marcheaza debutul ca regizor a lui Kim Hyeon-jeong, insa ulterior acesta s-a dedicat doar scrierii de scenarii, imaginatia sa dand nastere unor povesti ca cele din “Joseon Scandal” sau “Hwang Jin Yi”. Distributia a atras publicul in salile de cinema, productia obtinand incasari totale de 8,3 milioane dolari. Peste 2 milioane din aceasta suma a venit din Japonia, unde pe atunci Valul Coreean tocmai explodase dupa succesul lui “Winter Sonata”. Amandoi protagonistii reveneau dupa o absenta importanta: Han Suk-kyu nu mai aparuse intr-un film din 1999, de la un alt film de spionaj, “Shiri”, in timp ce Ko So-young absentase 2 ani, fiind pe atunci o vedeta de top a filmului coreean. Daca Han Suk-kyu a avut ulterior o cariera stralucita, cu aparitii in filme de clasa precum “The Scarlet Letter”, “An Eye for An Eye”, “The Belin File”, “My Paparotti” sau “The Royal Tailor”, Ko So-young, trecuta deja de 30 de ani, a mai avut 2 aparitii pe marele ecran si una pe micul ecran din 2003 pana in prezent, in 2010 casatorindu-se cu starul Jang Dong-gun. Veteranul Cheon Ho-jin da culoare scenariului prin rolul sau cheie in apropierea celor doi protagonisti. Cu toate ca diversele site-uri clasifica “Double Agent” ca fiind un film “thriller/actiune”, mai degraba genul potrivit sa-l incadreze e “drama/spionaj”, actiunea si chiar suspansul avand un rol minor in derularea povestii.

In 1980, Lim Byung-ho, un spion nord-coreean, sustrage niste documente secrete din ambasada Coreei de Nord din Berlin si, prin punctul de control Charlie, reuseste sa treaca in Berlinul de Vest. Impuscat in picior, acesta e recuperat de agenti sud-coreeni, felicitat pentru fapta sa eroica, insa o saptamana mai tarziu il regasim in beciurile Securitatii regimului Chun Doo-hwan, torturat sa recunoasca adevaratele sale intentii. Cum fisierele aduse din ambasada nord-coreeana se dovedesc a fi reale, Securitatea decide “sa-l puna in lesa” si sa se foloseasca de el. Drept urmare Lim Byung-ho e eliberat, e organizata o ceremonie publica de “bun-venit” pe Taramul Fagaduintei si e angajat in cadrul Securitatii, ocupandu-se de instruirea pe teren a noilor recruti din spionaj. Conform legislatiei, Byung-ho e supravegheat de aproape de un agent timp de 3 ani, pentru ca autoritatile sa se asigure de loialitatea sa deplina. Ulterior e promovat si ajunge mana dreapta a noului sef al Securitatii. Intr-una din zile o cunoaste pe Yoon Soo-mi, de a carei voce pare fascinat ascultand la radio emisiunea cu dedicatii muzicale pe care aceasta o modereaza in fiecare seara. O oarecare afectiune se naste intre cei doi, mai mult de context, si totul pare a merge spre bine pentru viata lui Byung-ho. Pana cand umbre ale trecutului reapar…

“Double Agent” are o trasatura aparte care il recomanda. E un film ce se departeaza de modelul filmelor de gen din ziua de azi. Desi vorbim de doar 13 ani distanta de la premiera lui, pentru cinematografia coreeana acest deceniu si aproape jumatate a insemnat o evolutie fantastica, o crestere calitativa ce o aliniaza la standardul Hollywoodian. In 2003, se faceau altfel de filme, cu un specific pe care azi cu greu il mai regasim in vreo productie coreeana. Toate genurile s-au metamorfozat, iar filmul coreean a devenit unul preponderent comercial, spectaculos, electrizant. Din acest motiv, cei obisnuiti cu acest stil vor gasi “Double Agent” neatractiv, scenariul sau fiind extrem de static pentru cele peste 2 ore ale productiei. Si totusi, filmul e unul solid, in care tensiunea e acumulata treptat. Lipsa de experienta a regizorului se vede, si insusi scenariul tinde a se grabi putin spre final in mod inexplicabil (din senin aflam despre niste informatii ce duc spre protagonistul nostru, ca si cum scenaristul s-a decis ca e timpul sa nu se mai joace cu personajele sale si sa puna punctul pe i), dupa ce cea mai mare parte din timp a lasat loc celor doi protagonisti sa se desfasoare. Criticii de film n-au fost incantati de prestatia actritei Ko So-young, ce nu a reusit sa emane chimia pe care regizorul si-ar fi dorit-o cu actorul Han Suk-kyu, insa trebuie privit si rolul sters al personajului ei, ce nu e pe deplin conturat de scenariu. Or, in atare situatie, e greu sa aduci pe ecran o poveste de iubire, cand nu exista elemente solide care sa o justifice. In schimb, Han Suk-kyu a fost laudat pentru prestatie, mai ales ca personajul interpretat, Lim Byung-ho, e unul cu potential. Nu e nici simpatic, nici nu-ti merge la inima, mereu da senzatia ca are ceva de ascuns, e ezitant in tot ce face. Nu-si gaseste locul in societatea in care incearca sa se integreze si care ii ofera o sansa la o noua viata. Nici o clipa spectatorul nu se ataseaza de personajul sau, ce nu rezoneaza cu niciuna din asteptarile sale. Cheia intregului film sta in intelegerea lui, a aspiratiilor sale, a motivelor si motivatiei sale. In definitiv vorbim de un fost spion dezertor al carui trecut nu il cunoastem, a carui familie a ramas in Coreea de Nord si care mereu e tacut si retinut. Odata ajuns in Sud si trecut prin filtrul Serviciului Secret sud-coreean, nu ezita sa-si manifeste entuziasmul intr-o primire festiva publica, insa scena e una memorabila deoarece entuziasmul lui de fatada contrasteaza cu lipsa de interes a salii si oficialilor pentru situatia sa. E doar un dezertor folosit de autoritati pentru a demonstra regimului din Nord fata umana a societatii sud-coreene, dar paradoxul e ca in anii ’80, insasi Coreea de Sud era sub controlul autoritar al lui… Chun Doo-hwan. Pe acest fundal cenusiu, Lim Byung-ho nu e decat o pata la fel de cenusie, se potriveste perfect in acest decor sumbru si parca lipsit de speranta specific perioadei Razboiului Rece (nu intamplator dezertarea lui se produce in Berlinul de Est, simbolul suprem al Razboiului Rece). Misterul acestui personaj va constitui punctul de atractie al filmului, spectatorul intrebandu-se pana spre ultimele cadre care sunt adevaratele intentii ale acestuia. Un film bun de spionaj, realizat dupa alte reguli decat cele ce stau la baza filmului coreean de azi, in care accentul se muta dinspre comercial si spectaculos spre latura dramatica si psihologica a personajelor, reflectand perfect consecintele colaterale ale razboiului nevazut dintre Nord si Sud care continua si in zilele noastre…

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de Daniela Capalna (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: sâmbătă 10 septembrie 2016

Povestea incepe cu Ragini, filmata intr-o casa bantuita in timp ce face amor. Filmuletul este distribuit apoi pe internet si are neasteptat de multe vizualizari. Dupa ce fata isi omoara iubitul sustinand ca a fost omorat de o vrajitoare, ajunge sa fie internata intr-un sanatoriu de boli mintale. Ulterior, povestea devine subiectul unui film, iar locul ales pentru filmari este chiar casa bantuita. Rolul lui Ragini va fi interpretat de cunoscuta starleta porno, Sunny Leone, care merge la sanatoriu sa o cunoasca pe Ragini, in incercarea de a reusi sa o inteleaga mai bine, insa intalnirea degenereaza in acte horror. In timp ce medicul lui Ragini incearca sa rezolve misterul, la filmari au loc evenimente inexplicabile. Actorii secundari sunt omorati unul cate unul, iar scenaristul si doctorul ajung sa se lupte cu o „fantoma” pentru a ramane in viata si pentru a o salva pe Sunny.

„Ragini MMS 2” (2014) e sequelul filmului din 2011 „Rajini MMS”, la randu-i inspirat din horror-ul supranatural american „Paranormal Activity” (2007). Productia continua povestea inspirata din fapte reale a unei fete din Delhi din 2011, insa actorii din distributie sunt cu totul altii (cu exceptia actritei Kainaz Motivala, ce are o scurta aparitie in rolul Ragini ca element de legatura cu prequel-ul). In rolul principal vedem o fosta actrita de filme pentru adulti, Sunny Leone, ce a debutat in 2012 la Bollywood. Filmul, un thriller erotic cu accente horror (un gen destul de neobisnuit pentru industria indiana de film), e unul din acele cazuri rarisime cand un sequel depaseste ca succes filmul original. Cu un buget de 2,7 milioane dolari, „Ragini MMS 2” a fost un succes de box-office, castigand aproape 10 milioane dolari, fata de doar 1,3 milioane filmul din 2011. Campania de promovare a filmului a marsat pe ideea „mai mult sex, sperieturi si multa opulenta pe ritmuri muzicale”, dupa spusele regizorului Bhushan Patel, iar propunerea a prins la public. Poate si pentru ca astfel de productii indraznete sunt destul de rare in India. Filmul a fost interzis la difuzare in Pakistan, autoritatile considerandu-l mult prea provocator, fapt ce a afectat incasarile totale. Apeland la aceleasi clisee specifice genului horror pe care le vedem pretutindeni (ferestre care se spar, umbre fantomatice, fantome murdare si inspaimantatoare), filmul a prins la publicul indian evident si datorita laturii sale erotice.

O propunere inedita de la Bollywood, tradusa in premiera in Romania de echipa CREATIVE MEDIA pentru asiacinefil. Operator subtitrare cinemaHD.

Prezentare realizata de cinefilHD – asiacinefil

Publicat: vineri 9 septembrie 2016

Realizand ca filmele lor istorice sunt lente si greu de urmarit, fapt cc scade atractivitatea lor, producatorii coreeni de filme de epoca au inceput sa schimbe regulile jocului de cativa ani. Potentarea elementului comercial si de aventura din productii precum seria “Detective K”, “The Huntressess”, “The Pirates” sau “The Grand Heist” a dus la descoperirea apetitului publicului coreean pentru un gen decupat din lumea zilelor noastre si transplantat in trecut, sosit in Coreea, desigur, pe filiera Hollywood. E vorba de genul filmelor cu “smecheri” ce viseaza sa-si castige traiul usor, prin escrocherii,, devenind un fel de Hong Gil-dong moderni. Cele doua filme “Tazza”, “The Technicians” si mai ales megasuccesul “The Thieves” au fost productiile moderne ce au ghidat genul in Coreea, oferind tema pentru schimbarea cadrului temporal si aparitia acestor atractive productii de epoca. Si astfel, in doar cativa ani, filmul coreean de epoca cunoaste o reformare cruciala, ce a adus pentru producatori succes la box-office, iar pentru publicul larg satisfactia de a putea vedea productii autohtone ce elogiau inteligenta populara printr-un exponent de genul sarlatanului incurabil si cuceritor. “Seondal: The Man Who Sells the River” nu face exceptie de la aceasta regula. Filmul regizorului si scenaristului Park Dae-min, care in 2009 debuta cu “Private Eye”, o alta poveste de aventura de epoca, de aceasta data cu elemente politiste, readuce in atentie prin intermediul unui roman popular de satira si umor (“Bongyi Kim Sunda”) un personaj din popor cu o inteligenta sclipitoare, Kim Sundal. Acesta reuseste sa puna la cale escrocheria secolului, vanzand un… rau. Fiecare literatura are un personaj de acest gen, exponent al inteligentei native a poporului, Kim Seondal fiind un fel de Pacala din literatura romana ce deseori se intovaraseste cu Tandala, asa cum Kim Seondal are un aghiotant de incredere in persoana piticului si supraponderalului Bo Won. Distributia e una special croita pentru acest gen de personaje: Yoo Seung-ho revine dupa “The Magician” intr-un rol mai dinamic si mai amuzant, care ii surprinde mult mai bine calitatile actoricesti.Ko Chang-seok, Xumin (din formatia EXO-M) si Ra Mi-ran formeaza echipa care il ajuta in faradelegi pe personajul lui Seung-ho, in timp ce excelentul Cho Jae-hyun (din The Fatal Encounter, The Weight, Moebius, El Condor Pasa) incanta in rolul personajului negativ. “Seondal: The Man Who Sells the River” a obtinut 14, 5 milioane $ incasari la box-office.

In prima jumatate a secolului XVII, Joseonul se afla sub puternica presiune a Qing-ului, trebuind sa trimita anual tribut spre marele vecin din Nord. Deseori supusi de rand din Joseon ajungeau scuturi umane in confruntarile Qing-ului cu inamicii sai. Reusind sa scape cu viata dintr-o astfel de batalie, Kim In Hong (Yoo Seung-ho) se intovaraseste cu abilii Bo Won si Gyeon si decid sa fuga de pe front inapoi in Joseon. Asta nu inainte de a da ochii cu tradatorul Seong Dae Ryeon (Cho Jae-hyun), un nobil din Joseon aservit Printului Mostenitor al Qing-ului, ce nu ezita sa-si tradeze Regele doar pentru a dobandi intr-o buna zi el insusi tronul. Ajunsi inapoi in Joseon, cei trei crai se apuca de escrocherii, pacalind nobili naivi si golindu-i de bani. Reusesc, astfel, sa vanda fenix de o frumusete rapitoare, sa jumuleasca de bani cu ajutorul unei femei saman complice (Ra Mi-ran) persoane naive, sau chiar sa vanda pentru 10.000 de nyang… observatorul Cheomsongdae ! Totul pana intr-o zi, cand pentru a evada din monotonie, Kim In Hong incearca sa se autodepaseasca jefuind hambarul cu tutun al Guvernatorului provinciei Pyongan. Complicatiile ce decurg din acest jaf vor avea consecinte nebanuite pentru grupul de sarlatani, ce se trezesc prinsi in mijlocul unui joc periculos cu implicatii politice.

Cu mult umor si inteligenta, regizorul Park Dae-min ecranizeaza un roman popular despre un sarlatan fictiv din secolul XVII, Kim In Hong, cunoscut ulterior posteritatii cu porecla de Kim Seondal. O porecla ce spune multe despre el, “Kim” insemnand “aur”, iar “Seondal” ,“oficial nedesemnat”. Ironia sta in porecla “Aur”, ce face trimitere atat la valoarea lui deosebita (pentru cine, vom afla la finalul vizionarii) cat mai ales la preocuparea de a dobandi pretiosul metal cu ajutorul unei minti ascutite. Iar faptul ca inainte sa obtina aceasta porecla de la insusi regele Hyojong (interpretat destul de teatral de o mai veche cunostinta de-a noastra, actorul Yeon Woo-jin din serialul “When a Man Loves” si “Secret Love”), Kim Seondal era supranumit “Maestrul Minciunilor”, ne spune ca o caracterizare mai buna a acestuia nu poate exista. Kim In Hong e genul de personaj ce stie sa se bucure de fiecare clipa a vietii, profitand de slabiciunile celor din jurul sau. Mai intai il regasim sclav ce lupta pentru propria viata in Qing, reusind sa scape viu doar datorita ideii celui ce avea sa devina adjutantul sau, Bo Won, de a se preface morti. Si, cum uneori fuga e rusinoasa, dar sanatoasa, impreuna cu tanarul Gyeon pe care il salveaza chiar el de la moarte, Kim In Hong fuge cu noii lui prieteni inapoi in Joseon. Pentru a nu muri de foame, cum se justifica cei trei, acestia incep sa escrocheze lumea, iar in scurt timp faima lor ajunge la urechile autoritatilor. Si asta nu s-ar fi intamplat daca grozaviile lor nu ar fi fost unele de-a dreptul sfidatoare, deranjand potentati locali ce se vad deposedati de averi. Banii castigati sunt tinuti intr-o statuie a “generalului”, una din deghizarile aghiotantului Bo Won, dar o parte din ei sunt cheltuiti pentru o viata de huzur, din care mesele copioase si serile pierdute la casele de placeri nu lipsesc. Desi la o prima vedere Kim In Won pare lipsit de orice scrupule, are in toata aceasta viata dezordonata si o slabiciune: e un cavaler. Nu suporta sa vada cum o femeie e ocarata de un barbat. Chiar daca uneori nu ezita sa apeleze la minciuna pentru a le seduce, pentru In Hong femeia e ceva sacru, o fiinta fata de care se comporta cu delicatete, apeland la sarmul sau cuceritor. Impreuna cu amicii lui de nazbatii, Kim In Hong va trece printr-o multime de aventuri hazlii sau, din contra, dramatice, oferindu-ne buna dispozitie pe toata durata filmului. De remarcat rolul negativ excelent interpretat de un actor deosebit, Cho Jae-hyun, ce-l intruchipeaza pe tradatorul Seong Dae Ryeon, un personaj tacut ce inspira o teama ce reuseste sa te cuprinda doar privindu-l. In general un actor isi joaca la perfectie rolul atunci cand trairile interioare ale personajului sau ajungi sa le simti din postura de spectator fara ca protagonistul sa vorbeasca prea multe. Iar in acest caz, personajul Seong Dae Ryeon se afla in aceasta ipostaza. Desi exista o diferenta considerabila de ani intre cei doi actori ce se infrunta in acest film, confruntarea actoriceasca e de inalta clasa. In momentele comice, Yoo Seung-ho e radiant, insa in cele dramatice mai are de lucrat la mimica, nereusind sa para natural in expirmarea tristetii, in ciuda ochilor sai stralucitori (de altfel, chiar a spus-o intr-un interviu ca prefera astfel de roluri, in care personajele interpretate se bucura de viata, zambesc si emana buna dispozitie, considerand ca rolurile dramatice sunt pentru o etapa mai tarzie a vietii). Per ansamblu, “Seondal: The Man Who Sells the River” e o productie captivanta, ce te tine in priza din primele sale momente pana la final, reusind sa insufle buna dispozitie datorita interpretarii de calitate a actorilor principali si ingeniozitatii scenariului, care totusi spre final treneaza prea mult.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: marți 6 septembrie 2016

La inceputul anilor ’80, in ajunul nuntii sale, Reshma fuge din micul sau sat. Se indreapta spre Madras cu speranta ca va deveni o vedeta de cinema. In ciuda indiferentei si umilintei la care este supusa, cu incapatanare isi propune sa reuseasca sa
ajunga pe un platou de filmare, unde, datorita senzualitatii sale, ar putea face ravagii. Protagonista Silk (Vidya Balan), este remarcata de Suryakanth, un star de cinema in
varsta cu care are o legatura. Datorita acestuia, lui Silk i se deschid multe usi, iar dansurile sale provocatoare si tinutele lejere pe care le adopta fac deliciul spectatorilor.

Filmul este o semi-biografie inspirata din viata actritei Silk Smitha, cunoscuta in special pentru rolurile sale erotice, ce s-a sinucis la doar 35 de ani. Povestea lui Silk seamana cu vietile mai multor femei din cultura populara, inclusiv cu cea a sex-simbolului hollywoodian Marilyn Monroe. Realizat cu doar 2,9 milioane dolari, productia a fost atat un succes de box-office (19 milioane dolari incasari) cat si o productie ce a reusit sa obtina aprecierile criticilor de film, actrita din rolul principal, Vidya Balan, fiind elogiata pentru interpretarea ei si pentru portretizarea unei femei puternice intr-o societate dominata de barbati. Actrita protagonista a mai aparut pana la acest rol in mai multe succese ce i-au adus aprecieri si premii, precum „Parineeta”, „Paa” sau „Ishqiya”. Filmul a castigat nu mai putin de 15 premii si a avut 18 nominalizari, fiind regizat de Milan Luthria („Once Upn a Time in Mumbaai”).

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de echipa CREATIVE MEDIA, pentru asiacinefil. Operator subtitrare: cinema HD.

Articol realizat de cinefilHD – asiacinefil

Publicat: duminică 4 septembrie 2016

E deja incontestabil faptul ca de cativa ani, investitiile in filmele chinezesti au adus nu doar succese la box-office dar si mai multa calitate in productiile considerate multa vreme lipsite de consistenta. Pe fondul exploziei Hallyu in China, producatorii au incercat sa profite din plin, preluand din serialele coreene acele elemente ce au atras publicul, sa le imbrace intr-un ambalaj atragator si sa-l ofere pe tava amatorilor de filme pentru marele ecran. Filmul debutantului Zhou Tuo Ru, “Never Gone”, ne arata nivelul la care ar trebui sa se ridice o productie romantica chinezeasca, un gen ce a suferit mult in ultimele decenii prin scenariile naive, si pe care parca nimeni nu a dorit sa-l reformeze. Care a fost calea succesului pentru regizorul Zhou Tuo Ro ? Un scenariu specific Extremului Orient cand vine vorba de o poveste romantica cu adolescnti si o distributie cu doi actori foarte populari in rolurile principale. Si ne referim aici la Liu Yifei, aflata la al doilea film din acest an dupa poeticul “Night Peacock” al lui Dai Sijie, actrita extrem de populara, ce revine intr-un rol romantic dupa cele din “For Love or Money” si “The Third Way of Love”, si la tanarul Kris Wu, un chinez cu cetatenie canadiana in varsta de 25 de ani, ce a debutat abia anul trecut in industria de film chineza dupa ce a devenit celebru ca membru al formatiei EXO (paradoxal, fusese selectat in urma unei preselectii organizate de SM Entertainment in Canada, si apoi trimis in Coreea, unde s-a pregatit pentru a debuta in cadrul trupei EXO). Pentru cei ce nu stiu, despartirea lui Kris Wu de EXO in 2014 nu a fost in cei mai amiabili termeni, acesta dand in judecata agentia coreeana de impresariere pentru ca a fost tratat “ca un obiect, nu ca un artist”, dupa cum a sustinut acesta. De acum, fostul model si rapper are cale deschisa spre succes in China, mai ales dupa acest superb film romantic ce a fost hitul verii in China. Lansat pe 8 iulie in cinematografele chinezesti, “Never Gone” a obtinut putin peste 49 de milioane de dolari incasari, cucerind in special publicul feminin prin romantismul sau aparte. Filmul are la baza un popular roman scris de Xin Yiwu intitulat “So Young”.

Su Yunjin (Liu Yifei) e eleva de liceu la o scoala de la periferie. Insa cum se apropie examenul de admitere la facultate, parintii ei fac eforturi financiare uriase, punandu-si in functiune toate relatiile pentru ca Yunjin sa ajunga la un liceu cu pretentii din oras. Nou transferata in ultimul an de liceu, aceasta isi cunoaste noii colegi, in mare parte copii de bani gata, cu fite si pretentii. Mo Yuhua devine cea mai buna prietena a ei fiindca provine din aceeasi lume ca ea, in timp ce Cheng Zheng (Kris Wu), playboy-ul clasei, fiul unor parinti bogati stabiliti in State devine cea mai mare pacoste pe capul ei. O tachineaza, mereu se baga in seama dar, in realitate, se indragosteste de noua colega de la prima vedere. Incet, incearca sa se apropie de aceasta oferindu-i gratuit meditatii la matematica, si astfel cei doi devin apropiati. Timpul insa nu are rabdare cu ei, situatia familiala a lui Yunjin se agraveaza, se apropie si examenul de admitere la facultate, iar perspectiva despartirii celor doi adolescenti indragostiti e tot mai aproape. O noua etapa incepe in viata fiecaruia, noi persoane patrund in vietile lor. Poate iubirea lor adolescentina supravietui peste ani ?

“Never Gone” e o poveste tipic japoneza spusa intr-un stil coreean cu un evident specific chinezesc. Altfel spus, e un mixt de ingrediente est-asiatice indispensabil succesului genului in ziua de azi. Kris Wu poate in mod deliberat are, in prima parte a filmului, cand actiunea se desfasoara in perioada adolescentei, un look si un comportament ce seamana flagrant cu al lui Lee Min-ho in “The Heirs”. Personajul sau e unul sablon pentru ceea ce vrea sa intruchipeze: fiul unor parinti instariti, ce locuieste intr-un apartament de lux impreuna cu sora lui, pentru care banii nu sunt o necesitate ci doar un mijloc de a obtine orice. Poate singurul lucru ce-i lipseste lui Wu e stralucirea din ochii lui Lee Min-ho, pentru a putea fi confundat cu acesta. In ciuda imaginii de baiat rebel pe care scenariul incearca sa o inoculeze si care, paradoxal, e una tipic occidentala, capitalista (se tine de rautati, umbla cu geaca de piele pe o motocicleta americana, practica baseball – ce ramane totusi un sport exclusivist in China, nu unul popular), Cheng Zheng stie sa arate si o imagine usor romantica, stangace, atunci cand e cucerit de fumusetea noii colege aterizate in clasa lui. Cu tot alaiul dupa el (si ne referim aici la anturajul desprins parca dintr-un alt film coreean, “Fashion King”, format dintr-o colega care, desigur, il iubeste de mica si nu ezita sa-si arate arogantele la adresa noii venite, un “cel mai bun prieten” pus pe pozne nastrusnice, plus inca un grup de “neimportanti”), Cheng Zheng stie ca nu poate decat sa o intimideze pe Yunjin, asa ca ii propune intalniri pe acoperisul scolii, unde ajunge sa-i dea meditatii la matematica. Su Yunjin, interpretata de o Liu Yifei cum nu ati mai vazut-o (in uniforma de scolarita !), se incadreaza in modelul tipic al fetei modeste, cu o situatie familiala dificila, care doar prin efortul parintilor reuseste sa ajunga in ultimul an de liceu la o institutie de invatamant cu pretentii. Nu e fitoasa, asa cum ne-a obisnuit actrita in rolurile anterioare cand avea un usor aer de aroganta, inruchipand perfect o adolescenta ce cunoaste prima iubire chiar inaintea maturizarii. Genul ei de personaj se apropie mult de cel al lui Makino Tsukushi din “Hana Yori Dango”, e o luptatoare ce nu se lasa invinsa de greutatile vietii reale cu care abia acum ajunge in contact. Cu toate ca amandoua personajele ce formeaza acest cuplu sunt exponentele unei tipologii in cinematografia est-asiatica de gen, intre cei doi tineri actori exista o chimie ce se poate vedea cu ochiul liber. Din pacate filmul este mult prea scurt pentru ca relatia celor doi sa fi putut fi fost expusa asa cum toata lumea isi dorea, iar finalul i-a dezamagit pe multi pentru simplul fapt ca regizorul a dorit sa lase o doza de suspans in privinta deznodamantului. Din fericire, insa, producatorii au lansat odata cu filmul si un videoclip ce contine pe durata a 3 minute si jumatate mai multe scene ce nu au fost incluse in montajul final al productiei. Ele lamuresc modul in care ar fi putut arata deznodamantul povestii pentru mai multe din personajele implicate. Una peste alta, un film chinezesc plin de sensibilitate, ce merge imediat la sufletul tuturor romanticilor si nostalgicilor dupa frumosii ani ai tineretii, cu doi actori minunati si cu o poveste cum sa tot vezi la cineastii chinezi. Daca va continua in acest ritm, cu siguranta lumea filmului chinezesc se va putea ridica la nivelul celei coreene in mai putin de un deceniu. Pana una alta, sa ne delectam cu aceasta perla rara oferita de China iubitorilor de frumos.

Traducerea, adaptarea si timingul au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: sâmbătă 3 septembrie 2016

„Horror Stories III” este un film de groaza cu trei povesti separate ce sunt spuse de o fata ce aterizeaza de urgenta pe o planeta locuita de tot felul de masinarii. Regizat de Min Kyu Dong, Baek Seung Bin si fratii Kim Gok si Kim Sun cu tema „trecut, prezent, viitor”, acest film ocupa un loc special in cinematografia coreeana. Filmul coreean de groaza, gen foarte mult abordat pe vremuri, a pierdut teritoriu in fata filmelor istorice sau de actiune. Nu se poate spune ca au disparut intrutotul (recent a fost scos pe piata blockbusterul „Train to Busan”, care a depasit asteptarile), dar sunt destul de rare, asa ca seria „Horror Stories” ocupa un loc special. De ce cinematografia coreeana abordeaza mai greu acest gen? Fratii Kim care au regizat si „White” (2011) au dat un interviu, raspunzand la aceste intrebari.

Ce v-a facut sa va alaturati seriei „Horror Storries”?

Kim Gok (foto): Min Jin Soo, presedintele Soo Film, a facut un plan general si ne-a invitat sa regizam unele parti ale filmului. Am co-regizat un episod numit „Ambulance”, o poveste cu zombi, si a fost bine primit. Apoi am fost rugati sa regizam „Horror Storries II”, dar am refuzat pana la urma pentru ca lucram deja la un alt proiect.

Kim Sun: Tema „trecut, prezent, viitor” nu exista la inceputul seriei. Apoi, pentru ca Baek Seung Bin a ales „trecutul” si Kim Gok „prezentul”, nu am avut alta alegere decat „viitorul”.

Atunci sa vorbim despre „prezent”, povestea „Road Rage” a fost inspirata de evenimente reale?

Kim Sun: Inca de la inceput, „The Fox Village” se intampla intr-o casuta de tara si „Machine Soul” intr-o casa. Asa ca m-am gandit la o strada. E vorba despre prezent, am vrut o relatare care sa reflecte teroarea sociala si am dat peste un articol despre furia strazii. M-am uitat pe Youtube si am gasit mii de filmulete despre acest subiect. Am gasit si despre prastia cu bile de metal, dar mai important pentru acest episod era furia strazii. Am scris scenariul bazandu-ma pe teama simtita atunci cand stai in masina, inchis si in plina viteza, si am accentuat cum se desfasoara povestea cand cuplul intalneste criminalul.

Filmele de groaza din vest sunt, de regula, tangibile, au elemente fizice ca sursa a fricii, precum zombii, dar filmele din est au creaturi necunoscute, intangibile, care transcend timpul si spatiul.

Kim Sun (foto): Filmul correan de groaza este la baza o metafora a lumii crude si a puterii, dar este adevarat ca dramele sociale, de exemplu, au rolul lor. Originea filmelor de groaza coreene pare a fi un amalgam de resentimente, furie, sentimentul de nedreptate, etc. Pornind de la acest lucru, trebuie sa diversifici.

„Filmul de groaza este genul unde regizorii cu experienta pot face mai multe decat cei debutanti si investitii mai bune inseamna filme mai bune. Fiecare scena are diferite tempo-uri si necesita multa munca. Dar, prejudecata ca box office-ul este generat de elemente vizuale socante, face ca filmele sa devina din ce in ce mai dure. In momentul de fata genul horror coreean este un fel de amestec de fantome razbunatoare (traditie in cultura populara coreeana). Ceea ce isi doresc cinefilii este insa evident. Va trebui sa gasim o zona neutra, o cale care sa intalneasca asteptarile audientei si si dorintele creatorilor de film.”

„Horror Stories 3” s-a lansat in cinematografele coreene la inceputul verii acestui an, omnibusul format din 3 scurtmetraje de groaza confirmand spusele celor doi regizori, obtinand incasari de doar 654.000 $.

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil

Publicat: joi 1 septembrie 2016

A inceput si toamna lui 2016, ceea ce pentru iubitorii de filme si seriale coreene inseamna ora premierelor mult asteptate. De aceasta data ne vom opri putin asupra serialelor de televiziune. Daca despre „Saimdang, Light’s Diary” (acesta va fi titlul oficial in engleza al serialului) s-a vorbit mult, filmarile incheindu-se dupa 10 luni, in iunie, premiera fiind programata in octombrie 2016, e timpul sa aruncam o privire ai asupra altor 3 seriale care au inceput sau vor incepe in perioada urmatoare (in lunile ramase pana la sfarsitul lui 2016), facand concurenta dintre televiziuni tot mai acerba.

Astfel, pe 29 august a debutat la SBS „Moon Lovers: Scarlet Heart Ryeo”, serial ecranizat dupa romanul chinezesc „Bu Bu Jing Xin”. E vorba de acelasi roman dupa care s-a realizat anul trecut productia chinezeasca „Time to Love” cu simpatica Ivy Chen in rolul lui Ruo Xi calatorind inapoi in timp si indragostindu-se de un print chinez. IU (deja criticata pentru prestatia din primul episod) calatoreste inapoi in timp in perioada Goryeo doar pentru a se indragosti de Wang So (interpretat de Lee Jun-ki) si pentru a fi curtata de fratele lui Wang So, Wang Wook, interpretat de Kang Ha-neul. Lasand la o parte povestea in sine, trebuie spus ca pe 26 august, Kang Ha-neul s-a aflat in Singapore pentru a promova noul serial, ce a avut premiera pe canalul local ONE tot pe 29 august, concomitent cu premiera coreeana. Acesta a spus in fata fanilor ca e „foarte obisnuit si normal” in viata reala, diferind complet de printul carismatic pe care il interpreteaza in serial. Ce l-a atras la acest rol al printului Wang Wook, a zis tanarul star, a fost faptul ca personajul sau trebuie sa-si suprime emotiile, in conditiile in care femeia venita din secolul XXI, Hae-Soo, urmeaza sa se casatoreasca cu fratele printului, Wang So. Ulterior, insa, acesta gaseste libertatea de a face toate lucrurile pe care si le-a dorit, iar aceasta descatusare a personajului pare a-l fi atras pe Ha-neul. Actorul si-a exprimat increderea ca serialul va atrage mult publicul tanar in special, pentru ca elementele de fantezie, spre deosebire de serialele istorice bazate pe fapte reale, provoaca imaginatia publicului. Bineinteles ca din public s-a auzit clasica intrebare: „Daca ai avea sansa de a calatori inapoi in timp sau de a trage cu ochiul la propriul viitor, ce ai alege ?”, Kang Ha-neul optand, ca un cliseu din recentul succes japonez „Orange”, sa se intoarca inapoi in timp deoarece aceasta i-ar da puterea de a lua deciziile corecte ce ar afecta viitorul si eventual i-ar permite sa faca diferenta. La conferinta au participat 3.000 de fani in extaz, si asa serialul a punctat la capitolul imagine cu cateva zile inaintea premierei. Cum si „Time to Love” a avut succes, tema calatoriei in timp fiind una preferata a fanilor de k-drama, e de asteptat ca serialul sa treaca de 15% rating, in conditiile in care a debutat cu un 7,4% dezamagitor, sub care a cazut la episodul 3, dupa o ascensiune la peste 9% la episodul 2. Trebuie spus ca serialul avand 21 de episoade, SBS a difuzat 2 episoade in 29 august, ziua premierei, episodul 3 fiind difuzat pe 30 august, o initiativa destul de ciudata, spre delectarea fanilor, insa.

„Hwarang, the Beginning”, povestea frumosilor cavaleri din Shilla de acum 1500 de ani, cu Park Seo-joon, Park Hyung-sik, Go Ara si Minho din trupa Shinee se pare ca va fi lansat cu 10 zile inaintea decernarii premiilor pentru serialelel anului 2016. 19 decembrie e o data aproximativa la care se crede ca va avea loc premiera la KBS2 a serialului, producatorii anuntand ca totul va depinde de discutiile cu partea chineza, ce demareaza in aceasta luna. Si asta pentru ca „Hwarang, the Beginnig” s-a terminat de filmat pe 1 august, fiind, asadar, un serial pre-produs in procent de 100%. Totusi, exista in momentul de fata o situatie destul de tensionata in plan politic intre Coreea de Sud si China, dupa ce pe 7 iulie, Pentagonul a anuntat intentia instalarii de elemente ale scutului antiracheta pe teritoriul sud-coreean pentru protejarea acesteia de armele de distrugere in masa nord-coreene si de amenintarile din Nord de folosire de rachete balistice, initiativa ce a starnit ingrijorarea Chinei, ce se simte in vizor. Producatorii serialului au anuntat, insa, ca „Hwarang” va putea fi difuzat fara probleme in China. Cat priveste serialul, producatorii au declarat: „Actorii din distributie au avut de infruntat momente dificile datorita vremii foarte calde de vara. Va fi o sageuk-drama tinereasca amuzanta si pe placul celor tineri.”

Ei bine, daca unii vorbesc la trecut despre seriale ce inca nu au fost difuzate, altii abia isi incep proiectele. Este si cazul lui „Goblin”, serialul celor de la tvN, care pe 30 august a avut prima reunire a distributiei in vederea sesiunii de citire a scenariului, un ritual nelipsit ce trebuie pobligatoriu sa fie remarcat de presa de specialitate. Nu de alta, dar imaginea unui serial si reclama pentru acesta asa se face, in show-biz-ul coreean al zilelor noastre. Gong Yoo, Lee Dong-wook si Kim Go-eun, intre altii, s-au strans la locul de intalnire si au intrat mai mult de ochii presei in pielea personajelor pe care le vor interpreta, rostind replici ale acestora intr-o atmosfera degajata timp de 4 ore. Producatorii si-au exprimat increderea ca vor reusi pana la data premierei sa filmeze cea mai mare parte a episoadelor, premiera fiind preconizata undeva in decembrie. Scenariul lui „Goblin” e scris de Kim Eun-sook, scenarista lui „Descendants of the Sun”, „The Heirs”, „Secret Garden” sau „Gentleman’s Dignity” , aceasta colaborand din nou cu regizorul lui „Descendants of the Sun”, Lee Eung-bok. Filmarile vor debuta peste 2 saptamani, tocmai in Canada. Se anunta un serial captivant, de aceasta data fantezia rezultand nu din calatoria in timp, ci din dorinta unui dracusor interpretat de Gong Yoo de a renuntat la nemurire si de a-si gasi o sotie.

Cu mai multa sau mai putina imaginatie, apeland la aceleasi clisee care de 15 ani tin Hallyu in viata, k-dramele continua sa se reinventeze, adaptandu-se timpurilor si cerintelor publicului de toate varstele. Cate din aceste propuneri vor confirma si vor fi pe placul iubitorilor de k-drame vom afla in lunile viitoare.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Archive: septembrie 2016

Unforgettable (Pure Love) (2016) – când iubirea purã devine un lucru de neuitat…

„Dirty Dozen” va avea un remake chinezesc în regia lui Wong Jing

Never Said Goodbye (2016) – Lee Jun-ki şi Zhou Dongyu între provocãri romantice şi realitãţi dramatice

Katti Batti (2015) – Kangana Ranaut şi Imran Khan într-o poveste despre iubire şi sacrificiu

Bae Doo Na poate deveni protagonista lui “The Voice”

League of Gods (2016) – vremuri mitice şi supereroi într-un blockbuster chinezesc spectaculos

Andy Lau se alãturã lui Donnie Yen în „Chasing the Dragon”

Remember You (2016) – Jung Woo-sung şi Kim Ha-neul într-o melodramã romanticã novatoare

Train to Busan (2016) – Gong Yoo în apocalipsa zombi ce zguduie box-ofice-ul coreean

A 21-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film Busan (2016)

Double Agent (2003) – Han Suk-kyu şi Ko So-young, între Nord şi Sud…

Ragini MMS 2 (2014) – un horror indian provocator

Seondal: The Man Who Sells the River (2016) – Yoo Seung-ho şi escrocheria secolului !

The Dirty Picture (2011) – o semi-biografie inspiratã din viaţa sex-simbolului indian Silk Smitha

Never Gone (2016) – Liu Yifei şi Kris Wu într-o poveste romanticã superbã despre adolescenţã şi responsabilitãţi

„Horror Stories 3”: „”Filmul de groazã este o metaforã a unei lumi dure şi a puterii”

O toamnã intensã pe micul ecran şi in culisele sale în Coreea