Recent, Lee Min-ho a acordat un interviu celebrei Sina Entertainment, o companie media online ce face parte din grupul media chinez Sina, ce detine si Weibo, un hibrid intre Twitter si Facebook, cu peste 500.000 de milioane de utilizatori. Una in temele abordate de vedeta a fost inrolarea sa in armata. Desi a fost una din temele interzise a fi abordate in interviu, Lee Min-ho a adus personal in discutie subiectul, spre surprinderea interlocutorului. Totul a pornit de la un incident recent ce a tinut capul de afis al presei mondene, cand o femeie s-a ras in cap pentru a-i transmite starului ca va astepta reintoarcerea lui din armata: „Am vazut articolele despre acest caz. Am putut simti sinceritatea ei, si am fost foarte miscat. Dar, sa fiu sincer, nu am inca nici un plan precis privind inrolarea mea sau cand va avea loc aceasta. Pentru ca acea femeia s-a ras deja in cap, s-ar putea ca pe cand ma voi decide sa merg in armata, parul ei sa fi crescut putin”, a glumit acesta.
Schimband subiectul, Lee Min-ho a vorbit despre cariera sa si cui ii este recunoscator: „Ca actor, lucrul pentru care sunt cel mai mult recunoscator e abilitatea mea de a aduce nadejde oamenilor si de a deveni o sursa de energie in vietile lor. Vreau sa impartasesc dragostea si sustinerea ce am primit-o de la fanii mei prin mai multe proiecte si activitati.” Intrebat daca e ingrijorat de faptul ca popularitatea sa se va prabusi cat timp va fi plecat in armata, Lee Min-ho a spus: „Daca ar fi sa ma comparati cu o carte care e in curs de scriere, sfarsitul acesteia nu e inca stiut. Totusi, cred ca paginile pe care le scriu in acest moment vor ramane pentru totdeauna in amintiri. Asa ca nu, nu sunt ingrijorat. Doar simt ca trebuie sa lucrez din greu pentru a impartasi dragostea cu tot mai multa lume”.
Lee Min-ho va aparea in mult asteptata coproductie chinezo-coreeana de actiune „Bounty Hunters”, unde il va avea ca si coleg pe Wallace Chung. Desi a fost deja lansat un trailer, la mijlocul acestei luni, data premierei nu a fost inca stabilita.
Actorului Lee Je-hoon i-ar place sa se implice intr-o poveste romantica intensa ca urmator proiect al sau in lumea filmului. Inaintea premierei celui mai nou film al sau, actorul a acordat un interviu despre cariera sa si aspiratiile legate de aceasta. „In ultimul timp, n-am avut parte de melodrama sau iubire in viata mea profesionala. Imi plac comediile romantice si melodramele. Caut activ sa apar intr-o astfel de productie”, si-a exprimat actorul disperata nevoie pentru romantism. De la rolul din popularul film „Architecture 101”, in care aparea alaturi de Suzy in rolul personajelor principale in perioada adolescentei lor, Lee Je-hoon nu a mai prins decat proiecte pline de suspans, drama si adrenalina, precum „Ghost Sweepers”, „My Paparotti”, si serialele „Secret Door” si „Signal”. „Sunt interesat si de povesti cu fir narativ croit in jurul iubirii, comedii romantice hilare sau melodrame intense ravasitoare”. Privitor la partenera lui ideala de interpretare, Lee Je-hoon a spus: „E greu sa alegi doar o actrita cu care mi-ar placea sa joc intr-o melodrama:, si rade. „Sper mai degraba ca cineva cu multa experienta in melodrame ma va alege ea pe mine.”
In varsta de 31 de ani, Lee Je-hoon revine peste o saptamana pe marele ecran cu rolul principal in „Phantom Detective” (cunoscut si ca „Detective Hong Gil-dong: Disappeared Village”), in primul sau rol intr-un film dupa incheierea in 2014 a stagiului militar obligatoriu. Filmarile au durat 4 luni si s-au incheiat cu un an in urma. Je-hoon interpreteaza rolul lui Hong Gil-dong, un detectiv privat cautat de toata lumea pentru faima de a rezolva cu acuratete toate cazurile pe care le accepta. Totul se datoreaza unei memorii extraordinare si unei personalitati unice. Aflandu-se pe urmele singurei persoane pe care mereu nu reuseste sa o gaseasca, Gil-dong ajunge sa se implice intr-un caz complicat. Go Ara din „The Magician of Joeon” apare si ea in acest film, ce nu e exclus sa aiba si o continuare, dupa modelul lui „Detective K”, in cazul in care va avea succes. Premiera e programata pe 4 mai.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil
„Îngerul Caritabil” Moon Geun-young – misiune caritabilã în Africa
Intorcandu-se inapoi in Coreea, actrita Moon Geun-young si-a actualizat postarile pe contul de Instagram cu o fotografie facuta in timpul calatoriei de 9 zile in Malawi, o tara din sud-estul Africii, unde recent si-a incheiat munca de voluntar in scopuri caritabile. Aceasta a postat si urmatorul mesaj: „M-am intors in siguranta. Am dat ochii cu priviri atat de prietenoase si suflete atat de luminoase incat am devenit jenata de propria viata. Iar faptul ca nu am putut oferi ajutor mi-a umplut inima de durere si neputinta. Acum voi incerca si ma voi gandi la asta. Astfel incat vietile lor sa se poata imbunatati putin. Astfel incat sa poate fi putin mai sanatosi. Incerc sa gasesc ceva ce sa pot face in aceasta privinta.” Actrita a continuat, facand o solicitare fanilor ei: „Vreau sa protejez fericirea lor genuina, stralucirea lor, zambetele lor perfecte. Asta le cer celor ce vad acest mesaj. Cu pana si putina grija pentru acesti oameni, puteti deveni o uriasa sursa de putere pentru ei. Impreuna, sa protejam zambetele incocente ale copiilor.”
Cunoscuta actrrita coreeana a colaborat cu organizatia „Good Neighbors”, vizitand Malawi cu „Hope Tv SBS”. Acolo a ajutat la imbunatatirea conditiilor privind sanatatea in regiune, concentrandu-se pe mame si pe copii. Emisiunea va fi difuzata pe 27 si 28 mai la SBS. „Hope TV” e o emisiune interactiva a postului SBS ce prezinta oameni in nevoie si colecteaza donatii pentru acestia. Moon Geun-young, care in scurt timp va implini 29 de ani, e cunoscuta pentru actele sale caritabile, aceasta donand aproape 800.000 $ celor nevoiasi in ultimii 13 ani. Nu intamplator a primit porecla de „Ingerul Caritabil”. Cu toate astea, in 2008, a iesit un adevarat scandal cand s-a aflat de donatiile facute in discretie de actrita, unii internauti acuzand-o de ipocrizie si de faptul ca tot ce o intereseaza e reputatia sa. In cele din urma s-a lamurit si cine era in spatele acestor acuze nefondate, un comentator politic cu vederi conservatoare, ce a invocat faptul ca bunicul actritei, fost prizonier politic, avea vederi presupus comuniste. Mai mult, chiar a indraznit sa abereze cum ca actrita ar imprastia idei comuniste si ca s-ar putea sa lucreze ca spioana pentru Nordul comunist.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil
Exodul idolilor coreeni spre China, o afacere reciproc avantajoasã
E deja o realitate confirmata influxul de idoli coreeni pe piata de actorie din China, tot mai multe vedete din Peninsula grabindu-se sa apara in seriale si filme chinezesti. YoonA, din „Girls’ Generation” e, in acest moment, pe un mare val de popularitate in China prin rolul din serialul „God of War, Zhao Yun”, in timp ce colega ei de trupa, Yuri, a fost confirmata recent sa apara in viitorul film “Proud Men and Women”. Va fi debutul acesteia ca protagonista in China, filmarile fiind programate a incepe in mai, filmul avand premiera anul viitor. YoonA a semnat deja, de asemenea, cu producatorii unui alt serial chinezesc, „Samdo”, in care va aparea alaturi de Kangta, un cantaret coreean cu numele real Ahn Chil-hyun cunoscut de un deceniu pe piata chineza de seriale tv si de muzica.
Un alt idol coreean, T.O.P din Bigbamg, filmeaza in prezent alaturi de Cecilia Cheung in Germania pentru filmul chinezesc „Out of Control”. Jung Yong-hwa din CNBLUE a inceput filmarile, in aceasta luna, la un film chinezesc cu un buget de 38 de milioane de dolari, un film 4D pe teme culinare. Idoli de toate varstele si din toate generatiile patrund pe piata chineza: BoA e in discutii sa apara intr-un film si un serial chinezesc, dupa ce anul trecut a aparut deja tot intr-un film si un serial in China; Jun Jin din formatia Shinhwa s-a confirmat ca va aparea in filmul SF “Pili Back”, ale carui filmari vor incepe in iunie. La inceputul acestui an, Chanyeol (EXO) si Seohyun (Girls’ Generation) au incheiat filmarile la filmul chinezesc „So I Married an Anti-Fan”, ce va avea curand premiera.
Piata chineza e interesata de distribuirea idolilor coreeni in productii locale dintr-un motiv foarte simplu: popularitatea uriasa a acestora in Asia. Cu alte cuvinte incearca sa profite din plin de imaginea lor pentru a-si vinde propriile produse pe afisul carora se regaseste numele idolilor. Pe de alta parte, si pentru idoli e o buna oportunitate. Onorariile platite pentru aparitii in filme si seriale chinezesti sunt de 3-4 ori mai mari ca in Coreea, iar serviciile de dublaj voce sunt o alta latura a acestei industrii care infloreste odata cu distribuirea actorilor coreeni in productii chinezesti. Un reprezentant din industria de divertisment chineza a declarat: „E mai putina presiune in privinta interpretarii deoarece exista serviciile de dublaj disponibile daca pronuntia in chineza e prea dificila”. Mai ramane o singura dilema, in conditiile in care exodul actorilor coreeni spre El Dorado-ul chinezesc va continua in mod sigur in perioada urmatoare: daca producatorii vor reusi sa obtina succesul financiar scontat cu productiile lor. Daca pana in prezent, nici un film chinezesc cu actori coreeni in distributie nu a reusit sa obtina un succes prea mare la box-office, probabil mari asteptari sunt de pe piata serialelor de televiziune, cu siguranta prezenta idolilor coreeni in distributie dand un impuls exportului de seriale chinezesti in Asia.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil
Chronicles of the Ghostly Tribe (2015) – cronica unui blockbuster de aventuri cu succes anticipat
“Chronicles of the Ghostly Tribe” e o mult asteptata ecranizare – de altfel si prima, din punct de vedere cronologic -, dupa best-seller-ul publicat in 2006 “Ghost Blows Out the Light” al lui Zhang Muye. A avut premiera pe 30 septembrie 2015, cu 3 luni inainte de “Mojin: The Lost Legend” (cea de-a doua ecranizare cronologica dupa acelasi roman) si a fost un success de box-office remarcabil: 106 milioane dolari incasari in China. E adevarat ca “Mojin” a avut incasari de 278 de milioane de dolari, insa acest succes trebuie pus pe seama lui “Chronicles…”, ce a trezit apetitul chinezilor pentru acest roman si aventurile sale fantastice. S-ar putea spune, chiar, ca “Mojin” a fost doar o lovitura de box-office, un film plin de efecte speciale si atat, ce sufera insa la capitolul “scenariu adaptat”, si care pur si simplu a profitat de succesul lui “Chronicles”, ce a inaltat stacheta la un nivel la care “Mojin” nu a reusit sa se ridice. De asemenea, nu trebuie sa se creeze vreo confuzie: cele doua filme sunt doua productii diferite, “Mojin” nu continua “Chronicles”, numele personajelor principale sunt aceleasi, insa actorii sunt diferiti, si, nu in ultimul rand, desi ambele filme au la baza acelasi roman, cele doua scenarii sunt complet diferite. Filmul este regizat de Lu Chuan, regizorul pemiat pentru “Kekexili: Mountain Patrol” si “City of Life and Death”, iar in rolurile principale vedem doar actori fara prea mare renume, precum Mark Chao (pe care l-am vazut in rolul detectivului Dee in “Young Detective Dee: Rise of the Sea Dragon”) si Yao Chen (nominalizata de Forbes ca a 83-a cea mai puternica femeie din lume in anul 2014), cei doi actori aparand impreuna si in 2012, in filmul “Caught in the Web”. Ca un fapt divers, imaginea filmului e semnata de Cao Yu, nimeni altul decat sotul actritei principale Yao Chen.
Dupa ce in ultimii 40 de ani mai multe descoperiri stranii au avut loc pe teritoriul Chinei, in 1979 se fondeaza Biroul 749, un fel de serviciu secret menit sa investigheze aceste lucruri. In vara aceluiasi an, pe platoul muntilor Kunlun, arheologi condusi de profesorul Yang cerceteaza intr-o pestera niste fosile uriase, intr-un proiect secret supervizat de Biroul 749. In momentul in care se produce o explozie in pestera, se creeaza o gaura in munte, ce deschide perspectiva unei expeditii de explorare. Mai multi voluntari se ofera pentru aceasta misiune, intre care, pe langa profesorul Yang, si fiica acestuia, Yang Ping, si Hu Bayi, tanrul indragostit de aceasta. Odata ce grupul expeditionar coboara in fisura creata in munte, constata ca ajunge intr-o zona muntoasa cu clima aspra. Totusi, aici descopera urme de pasi de dimensiuni uriase, lilieci rosii ce-si schimba culoarea in albastru si, conform teoriei profesorului Yang, se afla in fata unei civilizatii nedescoperite inca de cineva, cea a Tribului Fantomatic, despre care scrisese o carte. Misiunea va duce la descoperiri uimitoare, insa pretul platit e unul foarte scump…
Pasionatii filmelor de aventuri cu accente SF au motive de bucurie. Chiar duble. Deoarece pe langa o poveste consistenta si efecte speciale de calitate, vor avea parte de multe aventuri pline de fantezie si suspans care cu siguranta ii vor satisface pana si pe cei mai sceptici cand vine vorba de a urmari o astfel de productie realizata de… chinezi. Americanii au dorit sa ecranizeze romanul ce a stat la baza acestui film inca din 2007, dar se pare ca chinezii le-au luat-o inainte, intuind potentialul fantastic al subiectului si fascinatia publicului pentru mister si civilizatii ncunoscute. Desi nu are efectele speciale din “Mojin”, “Chronicles of the Ghostly Tribe” pune mult accentul pe o poveste bine inchegata, pe stabilirea si aprofundarea unor legaturi mai puternice intre personaje, nu doar pe actiune in sine si spectacol vizual. Stilul “a la X Files” si explorarea la maxim a misterului, incadrarea povestii SF intr-un fundal real – cel al Chinei sfarsitului anilor ’70 si primei jumatati a anilor ’80, cu realitati specifice, evitarea pe cat posibil a cliseelor specifice filmelor de aventuri transforma filmul intr-o productie net superioara altor productii similare realizate pana in prezent in China. Vestea buna e ca finalul lasa un loc evident pentru o continuare, ce cu siguranta va veni in anii urmatori. De remarcat unghiurile interesante din care sunt filmate anumite scene, peisajele superbe din zonele montane si desertice ale Chinei, monstri realizati pe calculator, atmosfera si spectacolul bine portionate pe toata durata filmului, dar si sarmul celor doi prrotagonisti. Un film antrenant, un blockbuster veritabil ce are toate ingredientele pentru a fi pe placul iubitorilor genului, demonstrand ca talentul regizorului Lu Chuan trece dincolo de productiile artistice ce i-au adus atatea premii in cariera.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan si gligac2002(Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizatra de cris999 – asiacinefil
Au început filmãrile la „The Master”, noul film al lui Lee Byun-hun
Actorii Lee Byung-hun, Kang Dong-won, Kim Woo-bin, Uhm Ji-won si Oh Dal-soo vor aparea impreuna in productia „Master”, ale carei filmari incep astazi. Ieri, CJ Entertainment a dat publicitatii cateva poze cu actorii amintiti si cu echipa de productie participand la un ritual – devenut mai nou un obicei cand se filmeaza un film important in Coreea – care se presupune ca va aduce noroc productiei, In film, Lee Byung-hun il va interpreta pe Jin Hwae-jang, un escroc ce planuieste totul la perfectiune si reuseste intotdeauna sa scape datorita talentului sau de a convinge lumea si intregii retele (Won Network) care il sustine. Kang Dong-won va fi rivalul personajului lui Lee Byung-hun, interpretand seful echipei de politisti care se ocupa de cazul escrocului Hwae-jang. Planurile si investigatiile sale eficiente il vor face sa mearga cap la cap cu rivalul sau, intr-o cursa nemiloasa de urmarire. Va fi pentru prima oara cand Kang Dong-won va interpreta rolul unui detectiv, pana in prezent actorul obisnuindu-ne cu roluri negative sau dramatice. Kim Woo-bin (se putea sa lipseasca dintr-un astfel de film, dupa ce rolul din „Con Artists” i-a venit ca o manusa ?) va juca rolul creierului din umbra. El e o persoana foarte inteligenta, ce a creat Won Network, dar si creierul din spatele lui Jin Hwae-jang.
Filmul va avea premiera spre sfarsitul acestui an, fiind una din cele mai asteptate productii coreene din 2016, alaturi de „Operation Chromite”, „Mil-jeong”, „Train to Busan” si „The Tunnel”. De remarcat trendul ascendent al box-office-ului coreean, care de 6 ani la rand e in continua crestere, depasind record dupa record la capitolul incasari. Anul trecut, box-office-ul coreean a atins cota de 1,42 miliarde de dolari incasari, cu 3,1% mai mult decat in 2014, 2015 fiind si anul in care s-au vandut pe plan international cel mai mare numar de filme coreene, pana la 650 de titluri.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil
The Mermaid (2016) – Stephen Chow rescrie istoria box-office-ului chinezesc cu o poveste fascinantã
Numele lui Stephen Chow, poate cel mai cunoscut regizor din Hong Kong al momentului, e echivalent cu succesul. Fara a realiza filme cu subiecte neaparat extraordinare, stilul sau aparte comico-parodic amestecat cu fantezie nu l-a tradat niciodata. “Shaolin Soccer” din 2001 i-a adus celebritatea ca regizor (dupa 2 decenii in care a fost actor), dar si primele castiguri consistente din cariera, la o investitie de 10 milioane de dolari filmul obtinand incasari de aproape 43 de milioane de dolari. A urmat “Kung Fu Hustle”, mai elaborate, mai exploziv. Cu o investitie dubla, de 20 de milioane de dolari, filmul a obtinut castiguri de 102 milioane dolari. Urmatoarea lovitura a venit 4 ani mai tarziu, in 2008, cu CJ7. Cu o tema mai putin atractiva decat anterioarele doua succese, si cu o investitie de 20 e milioane, filmul a castigat 47 de milioane de dolari si a ajuns celebru in intreaga lume. In 2013, “Journey to the West: Conquering the Demons” obtinea nu mai putin de 215 milioane dolari incasari, un veritabil record pentru un film de Stephen Chow (foto). Toate aceste filme nu doar au fost regizate de Chow, scenariul lor fiind scrise tot de el, acesta si producandu-si succesele, multipremiate si nominalizate la diverse festivaluri asiatice si internationale. In acest an, insa, Stphen Chow a depasit orice limite si asteptari cu “The Mermaid”. Cu o investitie uriasa pentru un film chinezesc, de 60 de milioane de dolari, a reusit sa scrie istorie, “The Mermaid” devenind filmul chinezesc cu cele mai mari incaari din istoria box-office-ului chinezesc: 551 milioane dolari ! A depasit “Monster Hunt” (385 milioane dolari incasari) si “Mojin: The Lost Legend” (cu 278 de milioane de dolari), dar si filme de succes americane precum “Furious 7”, “Transformers: Age of Extinction” sau “Zootopia”, toate cu peste 200 milioane dolari incasari. Daca aruncam o privire peste aceste filme, constatam un apetit crescut al publicului chinez spre fantezii de orice natura, fie ele romantice, de aventuri sau de epoca, inspirate din benzi desenate sau romane fanteziste. Lansat in cinematografele chineze de Anul Nou Lunar, pe 8 februarie, “The Mermaid” a doborat mai multe recorduri la box-office pana sa ajunga cel mai bine vandut film chinezesc din toate timpurile. Performanta e cu atat mai remarcabila cu cat distributia nu are nici un nume greu in componenta. In rolul principal masculin il vedem pe Deng Chao, cunoscut in special din trilogia “The Four”, unde interpreta personajul “Sange Rece”, in timp ce debutanta Lin Yun, la 20 de ani, interpreteaza rolul Sirenei (ce debut pentru cariera ei !). Triunghiul e completat de cunoscuta Kitty Zhang (The Honey Enemy), ce a fost casatorita timp de 4 ani cu regizorul Wang Quan’an. Prietenul si colaboratorul lui Stephen Chow de la mult asteptatul “Journey to the West: Conquering the Demons 2” (ce va fi lansat anul viitor), Tsui Hark (el va regiza sequelul, in timp ce Stephen Chow il va produce), are o scurta aparitie in “The Mermaid”, in rolul unchiului personajului seducator al lui Kitty Zhang.
Intr-o lume a viitorului mai mult sau mai putin indepartat, poluarea si distrugerea faunei marine sunt realitati cotidiene ale caror consecinte incep sa afecteze planeta. Lipsit de orice scupule cand vine vorba de a face bani, tanarul magnat Liu Xuan (Deng Chao), un playboy de bani gata ce-si traieste viata permitandu-si orice aroganta, cumpara cu un pret exorbitant o insula in Golful Verde, un paradis terestru pe care vrea sa-l remodeleze. Ca o veritabila lipitoare, Ruo-lan (Kitty Zhang), nepoata la fel de lipsita de scupule a unui afacerist potent, se insinueaza in proiectele lui Liu, incercand sa-l seduca si sa-i intre sub piele. Redezvoltarea zonei presupune alungarea delfinilor cu ajutorul unui sonar special creat, care ucide orice vietate marina aflata in raza lui de acoperire. Desigur, in fata perspectivei unor castiguri de milioane de dolari, protejarea naturii si a speciilor marine e doar o vorbarie de fatada. Ce nu stie nimeni e ca in pana mai ieri linistitul Golf Verde traiesc “oamenii marii”, o colonie de sirene si o caracatita, a caror viata e afectata de sonaraul lui Liu. Multe sirene se imbolnavesc si mor, iar colonia ramane practic captiva in Golf, orice tentativa de iesire in largul oceanului echivaland cu moartea. In fata acestei situatii, “oamenii marii” trimit o sirena, pe Shan (Lin Yun), deghizata in fiinta umana, care e antrenata sa-l seduca la randul ei pe Liu si mai apoi sa-l ucida, pentru a pune capat terorii.
Filmarile au durat 4 luni, de la sfarsitul lui 2014 pana in februarie 2015, deci practic debutanta Lin Yun avea la data filmarilor 18 ani, nascuta fiind pe 16 aprilie 1996. Aceasta a fost selectata pentru rolul sirenei in urma unei preselectii speciale tinute la Shenzhen doar pentru acest rol, la care au participat 120.000 de aspirante. Fara experienta in actorie, aceasta are o interpretare fermecatoare, succesul filmului deschizandu-i o cariera stralucita in fata. Show Luo, in rolul Caracatitei, era in vizor pentru rolul principal masculin, insa in cele din urma Stephen Chow l-a ales pe Deng Chao datorita uriasei popularitati de care se bucura in China si talentului pentru roluri comice.
Sursa de inspiratie a filmului e clasicul basm al lui Andersen, “Micuta Sirena”, in care o sirena se indragosteste de o fiinta umana, insa Chow (un mare iubitor al basmelor) a dorit – si a reusit – sa dea o interpretare moderna basmului, existand in opinia lui un urias potential de dezvoltare a firului epic. Plasarea povestii pe un fundal cu tenta ecologica s-a dovedit inspirata si de actualitate. De mic, Chow a fost fascinat de mare, traind intr-o asezare de la malul marii, si intrebandu-se ce se poate ascunde in adancul marii a fost cucerit de povestea sirenei. Scenariul a inceput sa-l scrie cu 5 ani in urma, insa abia in prezent a reusit sa-l transpuna pe ecran. Filmarile s-au realizat in mare secret si se spune ca majoritatea scenelor importante au fost filmate si de 50 de ori pana sa iasa asa cum si-a dorit regizorul (nu intamplator cei doi protagonisti au fost la un moment dat nevoiti sa manance… 150 de pui prajiti pentru o scena in care cei doi dupa ce mananca pui, au un numar muzical de interpretat). Promovarea filmului a presupus o mobilizare de exceptie. 9 companii au investit in productie, iar 4 au colaborat pe partea de promovare si distributie a filmului. Insusi Stephen Chow a pornit intr-un tur al celor mai mari 20 de orase ale Chinei pentru a promova “The Mermaid”, participand inclusiv la intalniri cu fanii. Stehpen Chow s-a implicat pana si la coloana sonora a filmului, el insusi compunand si scriind versurile melodiei principale “Invincible”, interpretata chiar de protagonistul Deng Chao. Raymond Wong a compus muzica instrumentala de fundal, cu acesta colaborand si la anterioarele sale succese.
Daca e sa vorbim strict despre film, trebuie sa remarcam ca Stephen Chow stie perfect cum sa performeze, urmand mereu aceleasi reguli de baza care i-au asigurat succesul si in trecut. Ca si anterioarele sale succese, si durata lui “The Mermaid” e limitata la 90-95 de minute, reusind sa concentreze povestea perfect pe aceasta durata de timp. Povestea filmului nu este una care sa te surprinda in vreun fel – clasica poveste a sirenei indragostite de un om -, si nici macar nu are profunzimea altor povesti similare. Efectele speciale se dezlantuie doar in punctul culminant al filmului, catre final, astfel ca ajungi sa te intrebi cum de un film de 90 de minute, fara efectele speciale ale unui “The Monkey King 2”, fara o poveste care sa te surprinda cu ceva, a costat 60 e milioane si, mai ales, a reusit sa obtina incasarile record de peste 500 de milioane de dolari. Ei bine, filmul are ceva aparte care atrage spectatorul. Nu e nici latura romantica, prezentata de altfel aproape ironic, nici efortul pe calculator al echipei coreeano-chinezesti ce a lucrat la efectele vizuale. Ceea ce atrage e cu siguranta decorul – o locatie superba, exotica, o corabie de secol XV reconstruita pe calculator esuata intr-un golf paradisiac; apoi e misterul sirenelor – intotdeauna omul e fascinate de necunoscut si de mituri; nu in ultimul rand, e nota comico-parodica in care e spusa povestea. Exista cateva scene la care razi cu lacrimi, dar si altele in care nu ai cum sa nu sesizezi parodierea unor filme celebre, precum recentul blockbuster coreean “Veteran” sau “Gone with the Bullets”. Umorul absurd dus uneori pana la extrem, combinat cu unele glume “mai lumesti” (insa pe placul oamenilor obisnuiti) au constituit reteta perfecta pentru acest film ce nu iese din tiparele parodiilor tipice lui Stephen Chow. “The Mermaid” nu e un film de actiune, nici de arte martiale, insa buna dispozitie e mereu la ea acasa in compania celor doi protagoniti. Fantezia si misterul completeaza cu succes ceea ce “The Mermaid” are de oferit, un veritabil cocktail de zambete, buna dispozitie si relaxare transmise in stilul inconfundabil al unui mare regizor. Daca nu porniti cu mari asteptari, “The Mermaid” va poate surprinde in mod placut.
Traducerea, adaptarea si timingul au fost efectuate in premiera in Romania de uruma si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Fanii a douã seriale coreene de succes – de la extaz la agonie
Daca dimineata fanii serialului „My Love From the Star” aveau motive sa jubileze, dupa-masa motivele de bucurie s-au risipit. Mai exact, se zvonea „cu surle si trambite”: „Vesti mari ! Sunt discutii curente pentru inceperea filmarilor pentru un al doilea sezon !” Conform mai multor surse diferite media chineze, regizorul serialului „My Love From the Star”, Jang Tae-yoo, a participat la un eveniment promotonal saptamana trecuta in China, pentru a-si face cunoscut cel mai nou proiect. Cu acest prilej, regizorul coreean a recunoscut ca pregatirile pentru un al doilea sezon al indragitului serial difuzat de SBS sunt in toi. Mai mult decat atat, chipurile acesta ar fi stiut un lucru cert: din al doilea sezon al serialului nu urmau sa faca parte nici Kim Soo-hyun, nici Jun Ji-hyun; „Jun Ji-hyun a devenit mama si are alte preocupari in acest moment, iar Kim Soo-hyun va trebui sa se inroleze curand. Asa ca, din nefericire, e imposibil pentru ei sa-si reia rolurile pentru al doilea sezon”, a spus Jang Tae-yoo.
Cateva ore mai tarziu, cand deja imaginatia fanilor crea posibile scenarii legate de subiectul noului sezon si de actorii pe care si i-ar dori sa-i vada in rolurile principale, a sosit vestea jenanta pentru cei care entuziasmati au crezut ca au anuntat o veste de „breaking news”, anuntand spasiti ca „se pare ca al doilea sezon din ‚My Love From the Star’ nu se va mai realiza, in cele din urma”. Regizorul Jang Tae-yoo a declarat pentru OSEN ca relatarile din presa chineza sunt incorecte: „Articolele respective au fost scrise pe loc la locatia de prezentare a productiei mele, la care am participat in China, la Universitatea Wuhan. Cred ca reporterii chinezi ce au tradus ceea ce am declarat m-au inteles gresit. Ceea ce am zis atunci a fost: ‚Mi-ar placea sa filmez un sequel, insa pe moment n-am nici un plan sa o fac.” „Am fost surprins de interesul pentru acest serial si nu pot sa fiu decat recunoscator pentru asta. Voi munci din greu pentru a crea seriale si mai bune”.
Pentru ca s-a spus ca „Descendants of the Sun” a depasit „My Love From the Star” la venituri aduse si deoarece febra serialului ce s-a incheiat saptamana trcuta continua, fanii lui asteptand cele 3 episoade speciale din aceasta saptamana pentru a constientiza ca ce-a fost frumos s-a terminat, un zvon similar celui legat de un sequel al lui „My Love Fromn the Star” a aparut si in privinta lui „Descendants of the Sun”. Zvonurile unui al doilea sezon au fost demontate din fasa chiar de unul din co-scenaristii lui „Descendants”, Kim Won-suk: „Nu am nici un plan pentru un al doilea sezon. Am spus deja povestea ce voiam sa o spun. Sper ca Yoo Si-jin [personajul principal masculin] va duce o viata fericita in viitor fara alte noi probleme.” Cum lumea e curioasa care va fi urmatorul proiect al celui ce a ajutat-o pe scenarista principala Kim Eun-sook la scrierea scenariului indragitului serial, acesta a declarat: „Vreau sa scriu scenariul unui serial istoric. De asemenea, as vrea sa incerc sa scriu pentru genul serialelor interzise minorilor. Sunt curios daca industria de seriale coreene va produce mai multe seriale pentru adulti in viitor.”
Faptul ca, inca, serialele coreene nu au intrat in febra sequel-urilor e un indice serios al gradului de sanatate al industriei. Atunci cand lipsa de inspiratie pentru noi si noi subiecte originale ajunge elementul dominant, se inmultesc sequelurile ce se invart in jurul acelorasi personaje, locatii, teme, si oricat de la moda sunt acestea peste Ocean, ele denota un evident blocaj, inclusiv de natura psihologica, in respectiva industrie. Dorinta se sequeluri apare in gneral cand industria nu are alternative, si tradeaza pe de alta parte un evident interes al publicului (coreean in principal) de cat mai multe seriale de calitate, care sa exceleze. Intre dorinta si putinta e insa o mare praastie, pentru ca asa cum publicul isi doreste, la fel doresc si producatorii. Dar ar putea cineva sa repete costurile de investitie intr-un serial la care s-a lucrat un an de zile, acceptand riscul ca succesul sa nu se repete ? In plus, industria coreeana de seriale tv, indiferent cat de mult a progresat in utimul deceniu, a reusit sa exceleze de prea putine ori pentru a-si permite in fiecare an sa produca seriale de nivelul lui „Descenadants of the Sun” sau „My Love From the Star”, sau chiar mai multe in decursul unui an. O fi calculul matematic exact, insa riscurile sau succesul unei investitii nu pot fi prevazute niciodata. Si asta pentru ca instrumentul lor de masura e unul invizibil si inexact: aprecierea publicului.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil
Dendera (2011) – o lecţie despre supravieţuire şi curaj cu o semnificaţie aparte
Ce poate fi mai frumos pentru un parinte sa vada ca propriul sau copil ii calca pe urme ? Daca acesta din urma reuseste sa si exceleze, depasindu-si parintele, este deja un lucru extraordinar. In lumea filmului au existat destule cazuri in care mari cineasti au transmis pasiunea lor pentru film urmasilor directi, fie ei fii, fiice sau nepoti, frati sau surori. Putini stiu cine este Daisuke Tengan, regizorul lui “Dendera”, poate si pentru ca numele lui aparent nu ne face conexiunea cu nici un nume celebru din cinematografia japoneza. Ei bine, Tengan (foto) e fiul cel mare al unei legende a filmului japonez, Shohei Imamura. S-a nascut ca Daisuke Imamura, dar a preferat sa-si schimbe numele pentru a-si urma propriul drum in viata fara a fi apasat de presiunea faptului de a avea un tata atat de celebru. Daisuke Tengan nu e doar regizor, acesta fiind si un excelent scenarist, scriind scenariile unor filme regizate de tatal sau (Eel, Dr. Akagi, Warm Water Under a Red Bridge) sau de cunoscutul Takashi Miike (el a scris scenariul inspirat din romanul lui Ryu Murakami, la filmul “Audition”, dar si la “13 Assassins”, ce i-a adus premiul pentru Cel mai bun scenariu la Festivalul de film de la Yokohama). “Dendera” are la baza un roman al unui tanar romancier japonez, Yuya Sato, ce a fost publicat in 2009, pe cand avea 29 de ani. Abia anul trecut, romanul sau a fost tradus si in limba engleza, ecranizarea din 2011 fiind si singura ecranizare de pana acum a unei scrieri a acestuia. Povestea, de o simplitate si profunzime remarcabile, beneficiaza de aportul interpretativ al unor actrite veteran japoneze ce au avut de infruntat conditii dure pe platourile de filmare, intreaga actiune a filmului petrecandu-se pe un munte. Iar cadrele in aer liber nu sunt deloc putine, fiind filmate in perioada de iarna autentica ! La data filmarilor, majoritatea actritelor aveau intre 60 si 70 de ani, decana de varsta fiind actrita Mitsuko Kusabue, interpreta personajului Mei, ce avea pe atunci 78 de ani ! Ruriko Asaoka, interpreta personajului principal in jurul careia e construita povestea, a si castigat cu acest rol premiul pentru Cea mai buna actrita la Festivalul de film de la Osaka (pe aceasta am mai avut ocazia a o vedem in The Professor and His Beloved Equation, in rolul cumnatei profesorului).
Undeva intr-un sat japonez de la poalele muntelui, din secolul XIX, traditia mostenita din stramosi se transmite cu strictete din generatie in generatie. Iar traditia spune ca femeile, odata ce au implinit varsta de 70 de ani, trebuie sa fie duse pe munte si lasate sa moara in singuratate, departe de sat, pentru a nu fi o povara pentru comunitatea care si asa se confrunta cu saracia si lipsa de hrana. In momentul in care Kayu (Ruriko Asaoka) implineste fatidica varsta, isi accepta impacata soarta, se desparte de familie si e carata de un caraus pe munte pana la monumentul ce marcheaza locul despartirii. Lasata in voia sortii, pe muntele inzapezit, aceasta incepe sa se roage ca zeii sa o duca pe Taramul Pur, pana cand epuizata, isi pierde cunostinta. Cand deschide ochii, are impresia ca a ajuns pe Taramul Pur, mai ales ca vede cateva figuri cunoscute de femei din sat care in anii precedenti plecasera si ele spre Ceruri. Doar ca totul este o iluzie, ce se disipa repede in momentul in care ajunge in Dendera, o comunitate ascunsa si aparent misterioasa de femei septuagenare. Aici o revede pe Mei, o batrana alungata din sat in urma cu 30 de ani, ce a fondat pe munte satul Dendera, in care, in timp, au fost primite alte femei ce implinisera 70 de ani si fusesera abandonate de sateni pe munte. Incet, Kayu se vede nevoita sa se adaptaeze unui foarte diferit stil de “viata de dupa moarte”, avand de infruntat vitregia naturii, dar si divergentele din interiorul comunitatii.
In anul 1983, Shohei Imamura, tatal lui Daisuke Tengan, regiza “The Ballad of Narayama”, un film ce castiga 3 premii ale Academiei Japoneze de Film, dar si Palme D’Or. Nu doar realizarea, ci si modul realist in care scenariul inedit a fost pus in scena a impesionat juriul la Cannes. Povestea filmului era de fapt o ecranizare a unui roman scris de Shichiro Fukazawa, ce avea in centrul sau traditia bizara a unui sat japonez, unde odata ce o persoana implinea 70 de ani, aceasta trebuia sa fie dusa intr-o zona muntoasa izolata si sa fie lasata sa moara acolo de foame, o practica cunoscuta sub numele de “ubasute”. “Dendera” se poate spune ca e un fel de continuare a acestei povesti, nu neaparat cu pretentia de sequel. Desi are la baza un alt roman, mai recent, intreaga poveste e construita in jurul acestei traditii “ubasute” (“abandonarea unei femei batrane, “abandonarea unui parinte”), ce nu e una de fictiune ci, din contra, cat se poate de reala. In evul mediu japonez, in special in perioadele de seceta sau foamete, persoanele infirme sau rudele in etate ale unei familii erau carate pe munte si lasate sa moara de foame, sete sau hipotermie (ca un fel de eutanasie) din ratiuni economie, ce tin de supravietuirea restului familiei, hrana cu care trebuia hranita persoana in varsta sau infirma putand constitui uneori limita dintre viata si moarte a celorlalti. In filmul lui Tengan, Dendera ne apare ca o metafora a unei noi vieti. Situat la inaltime, pe celalalt versant al muntelui la poalele caruia se afla satul, el devine un fel de refugiu al tuturor femeilor abandonate impotriva vointei lor de o traditie salbatica, prin excelenta patriarhala. Dendera e un loc ascuns, de care nimeni nu stie, care a reusit sa supravietuiasca 30 de ani in primul rand datorita fricii satenilor de a trece dincolo de momunetul unde sunt abandonate femeile. Mei a fondat asezarea cu 30 de ani in urma, devenind conducatoarea spirituala a comunitatii, oferind tuturor femeilor abandonate sansa de a-si trai restul de viata impotriva vointei barbatilor si a traditiei. Adaptarea in comunitate nu e usoara, mai ales cand ajungi pe munte cu gandul de a pleca spre Ceruri, insa Kayu, cea mai recent venita in comunitate, va trebui sa aleaga intre adaptare sau moartea sigura in conditiile aspre e pe munte. Cea care ii va dicta alegerea nu va fi sufletul, poate inca nepregatit pentru calatoria spirituala spre o alta lume, ci instinctul de supravietuire, dorinta de a trai, chiar si la 70 de ani, impotriva vointei inguste a celor care pana mai ieri erau semenii ei. Dincolo de toate, urmarind “Dendera” si solidaritatea care se creeaza intre femeile abandonate de sateni si unite in fata vitregiei naturii si sortii de o vointa extraordinara de supravietuire, ajungi sa intelegi cel mai bine spiritul de luptator al natiunii japoneze. Indiferent cate obstacole ies in cale, indiferent de cate ori soarta te ingenuncheaza (si e de amintit aici doar exemplul numroaselor cutremure periodice de amploare ce au loc in aceasta tara, care iti dau impresia ca au ingenuncheat o natiune si au redus-o la tacere), Japonia are in ADN ceea ce altor natiuni le lipseste: curajul de a se ridica din genunchi in picioare, de fiecare data. Simti cel mai bine acest lucru urmarind exemplul acestor femei condamnate de o societate care le considera inutile, si care au curajul de a se opune traditiei, de a rezista naturii si oricaror ingradiri, doar pentru a-si trai cu curaj si demnitate ultimii ani de viata. O lectie extraordinara de viata si despre viata si supravietuire, ce spune totul despre forta interioara si mentalitatea unei natiuni pe care toti o credeau definitiv distrusa in 1945, si care astazi e una din ele mai mari puteri economice ale lumii.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
„Princess Hours” (Goong) a împlinit un deceniu. Ce au ajuns azi protagoniştii din serial ?
Va vine sa credeti sau nu, a trecut un deceniu de la difuzarea in Coreea a serialului „Princess Hours” (Goong). Ultimul episod al popularei comedii romantice inspirata de o manhwa omonima a fost difuzat pe 30 martie 2006, astfel ca au trecut 10 ani de la inca un serial memorabil realizat intr-un moment in care Valul Coreean era la apogeul sau. Cele 24 de episoade ale serialului, tradus in premiera in Romania de echipa Asia Team, au pornit de la ratinguri de 16%, ajungand la jumatatea sa la 25%, pentru a atinge cel mai mare rating la ultimul episod, 28,3% la nivel national in Coreea. Dupa „Jumong”, „Princess Hours” a fost al doilea cel mai popular serial difuzat de MBC in 2006, si al 10-lea cel mai popular serial difuzat in toata Coreea in acelasi an. Datorita succesului sau, in 2007 MBC a realizat si difuzat „Goong S” (cunoscut si ca „Prince Hours”), ce nu a avut niciodata acelasi succes (ratingul mediu a fost de doar 7,8%) dar care pe plan financiar a adus destule castiguri MBC, ce a vanzdut serialul in intreaga Asie, chiar si in Statele Unite. De un succes mare s-a bucurat, in schimb, musical-ul „Goong”, ce a inceput sa fie jucat din 2010, ajungand sa aiba reprezentatii si in Japonia. U-Know Yunho sin TVXQ sau Lee Taemin din SHINee l-au interpretat pe printul Lee Shin in musical, acest lucru explicand si popularitatea spectacolului inclusiv in Japonia. Indonezienii au realizat in 2006 un remake dupa k-drama, iar in acest an, canalul thailandez True4U intentioneaza sa difuzeze un remake autohton al „Princess Hours”.
Ce s-a intamplat cu echipa din spatele indragitului serial in ultimul deceniu ? Regizorul Hwang In-roe (62 de ani) debuta acum un deceniu, la 52 de ani, ca regizor deplin. Un an mai tarziu a regizat Prince Hours, iar in 2008 „The Return of Iljimae”. Celalalt regizor al serialului, Kim Do-hyung, si el debutant in 2006, a continuat colaborarea cu Hwang In-roe in 2008 cu „Return of Iljimae”, iar in 2009 cei doi au colaborat la ultimul proiect comun, „Mischievous Kiss”. A fost ultima lor colaborare cu MBC, proiectele lor ultrioare fiind seriale modeste difuzate pe canale mai mici, precum jTBC.
Yoon Eun-hye, cunoscuta pe atunci ca membra a formatiei de fete Baby VOX, initial a participat la casting pentru un rol secundar, insa s-a trezit distribuita in rolul principal. A fost debutul ei pe micul ecran, iar succesul serialului i-a adus celebritate, alte roluri de succes (The Man of the Vineyard, Coffee Prince, Personal Taste, I Miss You). „Marry Him If You Dare”, ultimul serial in care a fost distribuita in 2013, s-a dovedit o alegere nepotrivita, aruncand-o intr-un con e umbra. In aceasta luna, Yoon Eun-hye va reveni in forta cu rolul din productia romantica coreeano-chineza „After Love”, alaturi de Park Shi-hoo. In „Princess Hours”, ea a interpretat-o pe Shin Chae-kyung, o eleva de liceu ce se trezeste peste noapte printesa.
Joo Ji-hoon, interpretul printului Lee Shin, un personaj rece, crispat si atragator, debuta si el cu acest rol pe micul ecran. Nimeni nu a auzit e el pana atunci, dar a fost inceputul unei cariere ce ar fi putut fi una glorioase, in special ca a interpretat cel mai popular print fictiv din istoria Corei din toate timpurile. Si-a creat o mare baza de fani dupa acest rol, a debutat si pe marele ecran in „Antique” si „The Naked Kitchen”, dar in 2009 a fost implicat intr-un caz care aproape i-a distrus cariera. A fost prins consumand ecstasy, judecat si condamnat la 6 luni de inchisoare cu suspendare si 120 de ore de munca in folosul comunitatii. Pe plan artistic, a fost interzis pe toate canalele de televiziune, astfel ca, sfatuit de anturaj si de agentia sa, a ales la ineputul lui 2010 sa sa inroleze in armata pentru stagiul militar obligatoriu. La incheierea stagiului, a revenit in indusrie, aparand in 2012 in filmul de epoca „I Am the King”, relansandu-si cariera si pe micul ecran, unde interdictia i-a fost ridicata. Anul trecut a avut o prestatie memorabila in „The Treacherous”, aparand si in serialul melodramatic „Mask”. In plan personal, din 2014 acesta se intalneste cu Ga In, membra a formatiei Brown Eyed Girls.
Song Ji-hyo, interpreta personajului Min Hyo-rin, prietena din copilarie a printului Shin, e un fost model devenita actrita. Si pentru ea, acest rol a marcat debutul pe micul ecran. A fost remarcata, producatorii intuind talentul ei, distribuind-o in seriale de succes ulterioare, precum Jumong, Gye-baek, The Fugitive of Joseon sau Emergency Couple, pe marele ecran prinzand un rol important in „A Frozen Flower”, un mare succes de box-ofice, apartitia ulterioara din Codename Jackal trecand aproape neobservata. In ultimul deceniu actrita si-a facut un mare numar de fani in intreaga lume, popularitatea ei crescand dupa ce a acceptat sa apara in reality-show-ul „Running Man”. In prezent, face parte dintr-un show difuzat in China, extrem de popular acolo, „We Are in Love”, unde apare alaturi de actorul taiwanez Chen Bolin.
Kim Jeong-hoon, interpretul printului Lee Yul (Ryul), a avut o evolutie mai putin previzibila, dupa ce a debutat si el pe micul ecran in acest serial (ce performanta, un serial de un asa mare succes sa fi avut la linia de start 4 debutanti cvasi-necunoscuti, si, in ciuda acestui fapt, sa fi atins o asemenea popularitate in toata Asia !) Initial incercase sa debuteze intr-un duo muzical intitulat UN, dar a renuntat, inscriindu-se la Universitatea Nationala Seul, pe care a absolvit-o cu specializarea… dentist. Rolul din „Princess Hours” a fost o mare oportunitate pentru el, insa nu a cunoscut succesul celorlalti colegi de platou (surprinzator, daca ne gandim ca fizicul placut l-ar fi putut ajuta mult). Un an mai tarziu aparea intr-un serial necunocut, Witch Ma, intr-un rol secundar, dupa care s-a us in armata. Cariera pe micul ecran si-a reluat-o abia in 2011 cu un rol in „I Need Romance”, a aparut si in cateva filme fara rasunet, iar in acest an a debutat si el intr-un serial chinezesc, „God of War Zhao Yun” (a carui difuzare a inceput recent in China), interpretand un rol secundar al unui iubit al printesei interpretate de YoonA.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil
The Monkey King 2 (2016) – Aaron Kwok şi Gong Li duc cu succes mai departe legenda Regelui Maimuţã
Iata ca a sosit si timpul mult asteptatului sequel-ul al megasuccesului din 2014, “The Monkey King”, ce a obtinut acum 2 ani nu mai putin de 181 de milioane de dolari incasari la box-office. Folosind aceeasi strategie, producatorii au lansat “The Monkey King 2” pe 8 februarie, in prima zi a Anului Nou Lunar chinezesc, perioada de sarbatoare si vacante in China. Tactica a dat pe deplin rezultate: investind cu 22 de milioane de dolari mai putin, “The Monkey King 2” a depasit la incasari productia din 2014, obtinand in China 193,7 milioane de dolari. In regia aceluiasi Cheang Pou-Soi (The Monkey King, SPL2, Motorway, Accident, Shamo), sequel-ul are la baza, bineinteles, acelasi celebru roman de secol XVI, “Journey to the West”, al lui Wu Chneg’en. Filmat in 3D si beneficiind de efecte vizuale si sonore de senzatie, echipa de productie l-a cooptat pe Sammo Hung (la anteriorul film, locul lui Hung i-a revenit lui Donnie Yen) ca regizor al scenelor de actiune, motiv dublu de satisfactie pentru fanii aventurii si actiunii. Dispar din distributie Donnie Yen si Chow Yun-Fat, insa acestia sunt inlocuiti cu succes de alti actori de renume, Aaron Kwok in rolul Regelui Maimuta si Gong Li in rolul principal negativ. Interesant e ca Aaron Kwok a aparut si in “The Monkey King”, intr-un rol negativ, cel al Regelui Demon Taur. Pentru rolul sau, acesta s-a pregatit mai multe luni in artele martiale. Zi de zi, pe durata filmarilor, acesta a stat 9 ore la cabina de machiaj: 6 ore pentru a fi machiat ca Regele Maimuta, si alte 3 dupa filmari pentru a fi demachiat. Pentru rolul interpretat in sequel, Gong Li a primit un onorariu de nu mai putin de 5 milioane de dolari ! Prin aceasta a confirmat faptul ca e una din cele mai bine platite si cotate actrite chineze ale momntului, ocupand locul 3 in topul incasarilor pe anul 2015, dupa Maggi Cheung si diva Zhang Ziyi. Filmarile au fost efectuate in Noua Zeelanda, iar efectele 3D au fost supervizate de echipa din spatele efectelor speciale ale productiilor “The Lord of the Rings” si “The Hobbit”. De altfel, tot ce inseamna machiaje, efecte vizuale, sonore etc au fost supervizate de specialisti in domeniu, unii dintre ei chiar nominalizati la Oscar pentru proiectele anterioare. Lansarea filmului, a carui realizare s-a anuntat inca din perioada rularii in cinematografe a lui “The Monkey King”, nu a fost aleasa intamplator pentru prima zi a Anului Nou Lunar, 2016 fiind totodata si Anul Maimutei…
La 500 de ani distanta dupa ce Regele Maimuta a creat haos in Ceruri, il regasim pe acesta captive intr-o pestera, unde trebuie sa mediteze la faptele sale gresite din trecut. Si totusi, incercand sa scape cu viata urmarit fiind de un tigru urias, un calugar budhist, Xuanzang, isi gaseste refugiu tocmai in pestera captivitatii Regelui Maimuta. Convins de acesta sa-l elibereze daca doreste sa scape de tigru, calugarul cade in capcana si Regele Maimuta se regaseste liber ca pasarea cerului. Libertatea este insa doar o iluzie pentru nebunaticul Rege Maimuta. Calugarul se afla, de fapt, intr-o misiune divina primita prin edictul Zeitei Milosteniei in numele lui Buddha, anume sa porneasca intr-o calatorie legendara spre Apus pentru a aduce de la Templul Tunetului scripturile buddhiste si a le impartasi lumii.Imediat dupa eliberarea Regelui Maimuta, o diadema de aur purtata de calugar in desaga sa se fixeaza pe crestetul Regelui Maimuta, transformandu-l in supusul noului sau stapan, calugarul. Un Cal Dragon, dar si doi demoni simpatici – unul cu chip de porc, ce nu ezita sa se preschimbe cand ii doreste sufletul intr-un playboy afemeiat, si un altul albastrui din cap pana in picioare – se alatura celor doi in calatoria spre Apus, iar aventurile incep odata ce acestia ajuns intr-un tinut misterios terorizat de Spiritul Scheletului Alb…
Daca “The Monkey King” a fost criticat pentru exagerata aplecare asupra laturii spirituale a povestii, de aceasta data realizatorii au tras cu urechea la ce astepta publicul de la acest film si au indreptat toate lipsurile, oferind exact ceea ce un iubitor de fantezie si aventura are nevoie: adrenalina si spectacol. Tocmai datorita acestui motiv, critici de film au fost de parere ca sequelul e in mod evident superior productiei initiale, un lucru foarte rar intalnit in general in cinematografie. In mod cat se poate de firesc, scenaristul a adaptat mai multe capitole din romanul medieval intr-un mod coerent, stiind sa puna in valoare acele elemente ce sporesc misterul, si care in prima parte lipseau cu desavarsire. Poate si plasarea terestra a actiunii, in lumea oamenilor, spre deosebire de prima parte, unde actiunea se desfasoara cu pecadere in Ceruri, a contribuit mult la schimbarea perceptiei spectatorului si l-a atras in salile de cinema. Efectele speciale sunt excelente, la nivelul oricarei productii americane de gen, povestea e structurata pe tiparul clasic al aventurilor unui grup ad-hoc format pe parcursul unei calatorii initiatice, decorurile si mai ales costumele sunt superbe (Regele Maimuta are un machiaj care il face credibil ca infatisare, iar ticurile verbale fac din personaj unul extrem de agreabil), iar jocuri actorilor e unul de calitate ireprosabila (Gong Li in rolul negativ e nu doar malefica, ci si seducatoare prin vorbele mieroase si sarmul sau irezistibil, pe cand pe Aaron Kwok e o adevarata delectare sa-l privesti in rolul plin de energie al justitiarului cu maciuca a carui placere maxima e sa… zboare, nu sa se catere prin copaci sau sa sara dintr-unul in altul). Un sequel foarte reusit, o invitatie la aventura si fantezie ce confirma uriasul progres al cinematografiei chineze, in care se pompeaza sute de milioane de dolari anual, astfel ca nu intamplator in primele 4 luni ale lui 2016 exista deja 4 filme autohtone in primele 10 care la box-office au reusit sa stranga peste 124 de milioane de dolari fiecare.
Traducerea, adaptarea si timingul manual au fost efectuate de gligac2002 (Asia Team Romania) pentru aiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
„Descendants of the Sun” – între recorduri şi isterie
In ciuda faptului ca versiunea originala a serialului „Descendants of the Sun” e difuzata simultan in Coreea si China, producatorii chinezi au decis sa faca un remake al serialului in limba chineza. Conform companiei de productie NEW, China a achizitionat drepturile de a produce un remake in limba chineza a popularei k-drame. Mai mult decat atat, si alte tari sunt in discutii pentru achizitionarea drepturilor in vederea unor remake-uri. Imediat ce s-a lansat stirea, a inceput sa si circule in mediul online marea intrebare: cine sa interpreteze rolurile principale, care in k-drama sunt jucate de Song Joong-ki si Song Hye-kyo. Conform sondajelor online, internautii chinezi considera potriviti pentru aceste roluri actorii Hu Ge si Gao Yuan Yuan, ce i-au depasit in preferinte pe Wallace Huo, Li Yi Feng sau Liu Shi Shi. Cum si altii incearca sa profite de popularitatea k-dramei, un reprezentant al aceleiasi companii NEW a declarat ca s-au primit multe solicitari pentru remake-uri, inclusiv una pentru realizarea unui film. „Pastram deschise toate optiunile; ar putea fi vorba de un film, ar putea fi un serial.”
Daca ar fi sa te iei dupa numeroasele stiri zilnice despre „Descendants of the Sun”, alimentate de o armata de propaganda bine coordonata de principalele site-uri ce preiau din presa coreeana stiri si exulta cand vorbesc de serial, ai spune ca toata Coreea nu are altceva de facut decat sa urmareasca o k-drama ce abia a trecut de 33% rating, spre final (e drept, o borna greu de atins in ultimii ani de vreun serial, dupa ce in anii declansarii Hallyu procente de 50% erau o obisnuinta). Lipsa de concurenta pe intervalul orar de difuzare ridica stima de sine a postacilor, ce considera ca „e greu de descris popularitatea serialului in cuvinte simple precum ‚exploziv’ sau ‚senzational’.” Unul din producatorii serialului, Lee Eung-bok, exulta: „Raspunsul telespectatorilor e ca un vis. Pentru noi, membrii staffului ce am lucrat la acest proiect timp de mai mult de un an, actuala dragoste de la telespectatori chiar inseamna mult pentru noi.” Acesta s-a aratat incantat ca serialul a putut sparge stereotipurile de genul „un rating de 30% e imposibil de atins in zilele noastre”, „primavara e un sezon mort pentru seriale” sau „n-a existat nici un caz de productie preprodusa cu buget ridicat care sa fi avut succes”. Acesta e de parere ca orice tema poate da rezultate cate vreme e bine realizata si spera ca „Descendants of the Sun” sa devina o sursa de incurajare pentru alte productii de seriale. Amintitul producator considera ca sursa succesului serialului e faptul ca acesta e antrenant in variate moduri si de asemenea profund in exprimarea sentimentelor. „Scenarista a facut o treaba buna cu povestea, iar actorii i-au dat viata foarte bine. Actorii protagonisti si includerea scenaristei Kim Eun-sook in proiect au fost factorii decisivi in succesul serialului.”
In ciuda costului astronomic de productie (10,8 milioane dolari – aproximativ 700.000 $ pe episod), serialul a adus pana in prezent incasari de 2,6 miliarde dolari ! Desigur, nu e vorba doar de incasari intrate direct in contul realizatorilor serialului, ci de incasari globale obtinute in urma vanzarii produsului sau imaginii sale. Spre exemplu, platforma video online chineza iQiyi a platit 250.000 $ pe episod pentru difuzare, pe cand in Japonia, difuzorii au platit 100.000 $ pe episod. Acestor incasari li se adauga cele obtinute in urma vanzarii serialului in nu mai oputin de 32 de tari. Au inceput, insa, sa apara si critici si nemultumiri din partea telespectatorilor. Episodul 13 al serialului a fost criticat datorita numeroaselor plasari de produse din el. Personajele se intorc in Coreea din Uruk, si o gramada de nume de firme incep sa se zareasca brusc de-a lungul acestui episod. Un reprezentant al Hyunday chiar a declarat ca „pe cand serialul se va termina, ne asteptam sa avem castiguri suplimentare de aproximativ 95 de milioane de dolari in urma plasarii de produse in serial”. Sub aspectul castigurilor, e deja cert, „Descendants of the Sun” a depasit recordul anterior stabilit de „My Love from the Star”. Song Joong-ki a obtinut mai multe castiguri din vanzarea imaginii decat Kim Soo-hyun, existand asteptari ca pana la finalizarea serialului, acesta sa obtina din 100 de reclame din Coreea si China aproape 87 de milioane de dolari.
Bineinteles ca toata lumea incearca sa profite de pe urma serialului. In curand, cele mai memorabile locatii unde s-a filmat serialul vor putea fi vizitate de fani. Reprezentanti ai administratiei locale din Taebaek au declarat ca pana la sfarsitul lui iunie spera sa finalizeze reconstructia platourilor de filmare si sa le includa in circuitul turistic. Spre exemplu, majoritatea scenelor ce au avut loc in fictivul Uruk au fost de fapt filmate in zona unei vechi mine din orasul Taebaek. Pana si casa parinteasca a lui Song Joong-ki a inceput sa atraga atentia. Numerosi turisti au inceput sa o viziteze (pe semne ceva nu e in regula la mansarda cu unii, dar e alegerea lor, de ce sa le strici micile placeri ale vietii ?), doar pentru ca au aflat ca starul obisnuieste sa vina din cand in cand acolo. Pe langa aceasta „stire”, faptul ca Song Joong-ki salveaza un fan sa cada, ce voia sa-l filmeze de aproape, frizeaza penibilul. Cam pana aici s-a ajuns cu „Descendants of the Sun”. Ba chiar mai departe/ Dupa cum relata azi Bloomberg, presedinta Coreei de Sud, Park Geun-hye, a vorbit despre acest fenomen numit „Descendants of the Sun”, afirmand ca serialul are un impact pozitiv asupra exporturilor de cosmetice coreene, a obiectelor si produselor de moda si asupra alimentelor coreene, fiind un exemplu despre cum continutul cultural aduce folos economiei. De exemplu, vanzarile autohtone de ruj Laneige, folosit de actrita Song Hye-kyo in serial au crescut cu 360% in martie fata de vanzarile similare din urma cu un an. Serialul va atrage o multime de turisti chinezi in Coreea, ce vor veni sa viziteze locatiile unde s-au facut filmarile, iar comapnii chineze vor investi in China, in special in domeniul entertainment-ului.
Nu ramane decat sa mai spunem ca dupa incheierea serialului, vor fi 2 episoade speciale, cu filmari de culise si alte surporize, plus un epilog. Slava Domnului ca s-a intrat in linie dreapta. Se pune intrebarea: oare Coreea va mai fi aceeasi dupa ce se va difuza si ultimul episod ? Mai mult ca sigur ca da. Toate cele relatate legat de acest serial – popularitatea starurilor, sumele uriase castigate din reclame de acestia, sumele uriase obtinute din plasarea de produse pe durata episoadelor de mari companii, toata forfota creata de fani isterici si isteria in general comandata de masinaria din spatele echipei de productie din motive lesne de inteles sunt practici curente in industria de entertainment coreeana. Toate au fost importate de la americani si testate in mai bine de un deceniu de Hallyu, ce le-a transformat in practici curente, ce nu-i pot mira decat pe cei mai neavizati consumatori din domeniu, probabil incepatorii. Nimic nu este nou sub soare…
Articol realizat de cris999 – asiacinefil
Gone with the Bullets (2014) – Jiang Wen şi absurdul unui caz real, în al doilea film din „Trilogia Gloanţelor”
“Gone with the Bullets” (2014) e una din cele mai noncomformiste productii chinezesti ale ultimilor ani. La fel cum e insusi regizorul sau, Jiang Wen (va amintiti de anterioarele sale filme, “Let the Bullets Fly” si “The Sun Also Rises” ?). Cea mai noua productie a sa pare a fi o continuare “spirituala” a lui “Let the Bullets Fly”, si si aceasta a fost una extrem de costisitoare. Filmul a costat aproape 49 de milioane de dolari, insa a fost un succes de box-office, castigand aproape dublu, 83 de milioane de dolari. Lansata in China continentala pe 18 decembrie 2014 cu surle si trambite, productia e a doua dintr-o trilogie planuita de Jiang Wen (primul film din trilogie, Let the Bullets Fly, a fost un succes comercial – 140 de milioane de dolari in intreaga lume – si s-a bucurat de aprecierea criticilor de film) plasata in perioada timpurie a Republicii chineze. “Gone with the Bullets” are la baza o poveste reala, a unui caz petrecut la inceputul anilor ’20 in Shanghai, si care a fost extrem de mediatizat la vremea respectiva. Insusi Jiang Wen interpreteaza rolul principal, fiind secondat de 2 actori excelenti ce i-am vazut si in “Let the Bullets Fly”, Ge You si Zhou Yun. Shu Qi se alatura distributiei, fiind ca de obicei fermecatoare in rolul unei castigatoare de concurs de frumusete (stiati ca la cei 40 de ani pe care ii implinste in cateva zile, pe 16 aprilie, vedeta are 6 premii de interpretare si 9 nominalizari pentru rolurile sale ?) Costisitoarea productie a lui Jiang Wen a fost prezenta in competitie la Berlin anul trecut, (editie de care Romania isi aduce aminte cu drag deoarece Radu Jude a castigat Ursul de Argint pentru regia lui “Aferim”), avand parte de 8 nominalizari si 3 premii (acestea din urma obtinute, toate, la Asian Film Awards, pentru costume, design de productie si efecte vizuale).
In Shanghai-ul anilor ’20, Ma Zouri (Jiang Wen) e un playboy renumit pentru intermedierile si sfaturile sale date celor din lumea mondena a vremii. Fara o ocupatie anume, acesta se invarte in cercurile inalte si, avand un trecut inventat, pretinzand ca datorita lui a cazut Imperiul Qing si s-a instaurat Republica, reuseste sa convinga lumea buna de influenta sa si sa obtina astfel venituri considerabile din diverse comisioane. Cand la el vine Wu-Sapte, fiul puternicului lord razboinic Wu, care ii propune o afacere grandioasa de spalare de bani, Ma Zouri gaseste imediat si calea cea mai potrivita pentru asta: organizarea unui concurs international de miss sub numele „Escorta Natiunii”. Altfel spus o competitie de frumusete intre prostituate din intreaga lume, pe care el insusi o produce. Castigatoarea, o fosta miss a aceleiasi competitii pe cand aceasta era doar una locala, Wanyan (Shu Qi), il cunoaste din copilarie pe Ma si isi doreste ca acesta sa o ceara in casatorie. Insa Ma fiind un playboy prin excelenta, nu doreste sa-si asume responsabilitati si sa renunte la stilul sau de viata. Intr-una din seri, dupa ce consuma opiu, Ma si Wanyan pornesc intr-o plimbare in viteza cu masina prin Shanghai, iar dimineata, cand se trezeste, Ma o gaseste pe un canp pe Wanyaun, langa el, fara suflare. E momentul in care Ma devine un fugar, vanat de toata lumea, pana si de prietenii de mai ieri, pentru crima…
“Gone with the Bullets” nu este un film obisnuit, cu o structura clasica, neincadrandu-se in tipicul filmelor chinezesti de gen. Asadar, aviz amatorilor. Filmul lui Jiang Wen e o satira de epoca a carei logica e destul de dificila, ce poate crea probleme de acomodare publicului obisnuit cu povestile clasice. Satira merge atat de departe incat in unele momente ai impresia ca Jiang Wen, regizor, scenarist si protagonist, are ceva din geniul lui Fellini, sau din talentul unui Kubrick sau Orson Welles. Si nu inceteaza sa ne uimeasca prin apetitul sau pentru surprize, pe care ni le ofera cu fiecare film nou al sau. Si acest film, ca si cele anterioare, e structurat dupa modelul unei piese de teatru in trei acte, ce-ar putea fi simbolic numite: competitia de frumusete, Ma Zouri fugar si “Crima si Pedeapsa”. Totul are la baza un caz real: in vara lui 1920, Shanghai-ul a fost scandalizat de o crima monstruoasa. Peste tot, in cafenele, ceainarii sau cluburi, crima si procesul ce a urmat au fost subiectul zilei. Toata aceasta se datorau a doua motive: victima era o prostituata din high-life, foarte cunoscuta in Shanghai, iar ucigasul s-a dovedit a fi un manager din clasa de mijloc ce lucra pentru o respectata firma straina, un playboy prin excelenta. Victima, Wang Lianying, fusese aleasa in 1917 cea mai frumoasa curtezana din Shanghai, ce nu era o onoare de care oricine se putea bucura pe atunci. Se spune ca aceasta avea un temperament volatil, si ca ar fi rupt imediat orice relatie cu oricine ar fi ofensat-o sau i-ar fi displacut.Yan Ruisheng, barbatul care a planuit crima, isi pierduse recent slujba la o firma straina. Presa vremii il descrie ca pe un absolvent de universitate de 26 de ani, de peste 1,80 m inaltime, vorbitor fluent de engleza si franceza, ce a fost vazut frecventand viata de noapte a Shanghai-ului alaturi de Wang, si ea indragostita de acest stil de viata. Desigur, acest mod e viata nu putea dura decat atat cat durau si banii. Cand sursa de venituri pentru Yan a disparut, Wang s-a orientat spre altcineva. Cu toate ca-si pierduse locul de munca, Yan a continuat o vreme acest stil de viata, petrecand in continuare ca si cum ar fi fost fiul playboy al unei familii instarite, incercand sa-si recupereze starea la cazinouri. Cum era previzibil, a ajuns dator vandut la camatari, ce incepeau sa-l preseze. Ca o ultima solutie s-a intors la Wang, cerandu-i bani pentru a-si plati datoriile, aceasta refuzandu-l. Ura a ineput sa ii intunece mintea, punand la cale un plan de ucidere a fostei sale partenere de distractii, pentru bani. A facut rost de o masina de lux de la un vechi coleg de scoala, iar de la un alt prieten a imprumutat niste bani. In ziua crimei s-a imbracat luxos, a urcat in masina si s-a dus direct la Wang, spunandu-i ca a gasit o sursa de bani si ca vrea sa reia legatura cu ea, propunandu-i o calatorie in afara Shanghai-ului pentru a admira stelele in noaptea de vara. Wang si-a pus cele mai pretioase bijuterii si a acceptat plimbarea. Pe drum, chipurile, cei doi intalnesc doi prieteni de-ai lui Yan, complici dinainte stabiliti, ce sunt chemati si ei la plimbare, acceptand, desigur. La locul faptei, cei doi complici au adormit-o cu cloroform pe victima, apoi in absenta lui Yan, ce a dus un taran ivit pe neasteptate pe acolo la o plimbare cu masina, au strangulat-o si i-au furat bijuteriile. Revenit la fata locului, Yan si complicii au luat cadavrul cu gandul de a scapa de el in alta parte. Impartind prada pe drum, acest lucru a distras atentia lui Yan, ce a lovit un copac, avariind aripa masinii. A doua zi dimineata, proprietarul masinii a cerut explicatii pentru avarierea acesteia, iar Yan a realizat ca sunt prea multe dovezi ce-l incrimineaza, asa ca a fugit din Shanghai. La scurt timp, a fost descoperit cadavrul lui Wang, s-a emis mandat national de arestare a lui Yan si poza i-a fost publicata in toate ziarele. Dupa ce a ratacit o vreme panicat, a fost zarit de un politist intr-o gara nu departe de locul crimei si a fost arestat. Au fost gasiti si complicii, au fost toti judecati si conamnati la executare prin impuscare.
Toata aceasta poveste de viata privata a fost ecranizata la vremea respectiva in ceea ce a ramas cunoscuta ca fiind prima docu-drama chineza din istorie, “Yan Ruisheng”, in 1921. Timp de 6 luni, inaintea realizarii acestui film, a fost jucata o piesa de teatru pe aceasta tema, extrem de populara. Speculand un posibil castig financiar, mai multi antreprenori au investit in realizarea unui film. Acestia nu au apelat la scenariul piesei de teatru, ci au angajat un scenarist de profesie, ce a imbunatatit scenariul, iar pe alocuri chiar l-a rescris. Paradoxul e ca unii din antreprenori erau prieteni apropiati de-ai criminalului Yan, ce-au contribuit cu pretioase informatii despre cum era in realitate. Insusi interpretul lui Yan in acest film ce a scris istorie a fost un prieten de-al sau ce semana cu el.
Revenind la filmul lui Jiang, trebuie spus ca acesta a ales sa-l interpreteze personal pe Ma Zouri (numele de scena al adevaratului Yan), ceea ce e o deosebire de cazul real. Astfel, Ma Zouri e vioara intai pe toata durata filmului, scenariul fiind adaptat la aceasta situatie. “Cred ca acest lucru face povestea mai Shakespeareiana”, a spus Jiang. “Filmul este despre cum o persoana poate da fata cu publicul, societatea sau cu oamenii ce ii sunt ostili. Cum reactioneaza o persoana cand se confrunta cu un asemenea criticism ?” Tot de criticism a avut parte filmul lui Jiang si din partea autoritatilor chineze. Seara premierei de gala a trebuit anulata, in China, in momentul in care comisia de cenzura a cerut aproape 40 de modificari pe motiv de “materiale sensibile”, majoritatea cuprinse in dialoguri. Astfel se explica de ce in unele parti filmul e creditat ca avand o durata de 2 ore si 20 de minute, pe cand varianta lansata pe dvd are doar o ora si 59 de minute. “ Habar nu am ce au vazut cenzorii. Nu cred ca e nimic sensibil. Dar dupa aceste modificari, pot spune ca nimeni nu mai poate intelege filmul”, a spus revoltat Jiang. Unii critici si o parte a publicului au fost nemultumiti de “Gone with the Bullets”, poate si din aceasta cauza, insa adevarul e ca stilul lui Jiang Wen e unul noncomformist, vizionar, de aceasta data autodepasindu-se si intrecand orice asteptari. Plina de opulenta si creativitate, productia ne ofera sub aspect vizual un deliciu cinematografic, iar replicile ce curg nonstop intr-o directie aparent necunoscuta, extravagantele, coloana sonora extraordinara, costumele fanteziste, decorurile stralucitoare si uneori exagerate pentru a transmite sub forma de metafora anumite trairi (Luna ce se rostogoleste pe pamant ca o minge ne aminteste evident de “La voce della Luna” a lui Fellini), toate sunt doar o parte din ingredientele unui film cu o realizare de exceptie. Divagatiile si naturaletea in exprimare a personajelor, jocurile de cuvinte, scenariul plin de fantezie, toate ne invita la un spectacol cinematografic cum rar mai vedem in zilele noastre. Daca pentru unii, cu un simt al umorului ce se manifsta cu pecadere la glumele usoare din comedii romantice, “Gone with the Bullets” li se poate parea greu de digerat, cu siguranta cei ce adora satira, umorul negru si fin chinezesc, hilarul ce se ascunde in spatele unor imagini si interpretari, vor sti sa aprecieze aceasta grandioasa realizare spusa pe un ton absurd, ce nu tine la conventiile narative sau de constrangerile unui scenariu rigid ale unuia dintre cei mai apreciati regizori chinezi ai momentului. Atipic, “Gone with the Bullets” e o adevarata provocare pentru iubitorii de film asiatic. Sa gustam din aceasta delicatesa !
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan si gligac2002(Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
‘Fourth Place’ (2016) – un film despre pedeapsa corporalã în societatea coreeanã
Un subiect indelung dezbatut: este pedeapsa corporala o metoda corecta de educare? Regizorul Jung Ji Woo declara ca “niciodata”, in cel mai recent film al sau, „Fourth Place”, ce abunda in mesaje ce trebuie auzite de societatea din Coreea de Sud unde vocile parintilor impotriva acestei metode de educare a copiilor se aud destul de rar. Peste 80% dintre parinti, conform unor studii recente, cred ca din cand in cand bataia este necesara pentru a disciplina un copil, asa cum spune si zicala “bataia e rupta din Rai”. Dar filmul demonstreaza cum violenta este o alegere gresita, ce impact are asupra copilului si ca oricine poate sa devina un agresor.
Kim Gwang Su jucat de Park Hae Jun (care a atras atentia din 2014 dupa rolul din “Misaeng”), o fosta speranta a inotului coreean dupa ce a stabilit un nou record asiatic prin anii 1980, paraseste echipa nationala, dupa ce este batut cu duritate de antrenor pentru ca a lipsit de la antrenament timp de 10 zile, fara a anunta. Saiprezece ani mai tarziu, revine pentru a antrena un baiat de 11 ani pe nume Jun Ho, interpretat de Yoo Jae Sang, care termina competitiile mereu pe locul patru, desi este un talent innascut. Gwang Su nu-si doreste de la bun inceput sa-l antreneze pe pusti, dar se razgandeste dupa ce vede cat este de talentat. In ciuda trecutului sau in care a fost victima a violentei antrenorului sau, Gwang Su il antreneaza pe Jun Ho intr-un mod mai dur, deseori recurgand la pedepse corporale pentru a-l determina sa fie mai bun, fapt ce-l afecteaza pe copil facandu-l sa il loveasca pe fratele sau mai mic, furios ca acesta i-a purtat ochelarii de inot. Filmul descrie si felul in care violenta este folosita in numele iubirii.
Pentru mama copilului, Jeong Ae (Lee Hang Na) locul patru inseamna nimic. Cea mai mare dorinta a sa este ca fiul sau sa castige medalia de aur intr-o competitie, si face tot ce stie ca acest lucru sa se intample: merge deseori la biserica protestanta unde merge si mama unui fost campion de scoala elementara pentru a fura niste ponturi, inclusiv numarul de telefon al unui antrenor mai competitiv. Mai tarziu merge si la un templu budhist unde se roaga pentru succesul fiului sau, dar nu cere nimic pentru ea. Observa ca Jun Ho devine mai bun dupa ce incepe antrenamentele cu noul antrenor, dar realizeaza ce se intampla cu adevarat dupa ce vede urmele loviturilor pe corpul copilului sau. Alegerea sa este de a trece peste asta fara sa ia masuri, gandindu-se ca violenta este necesara pentru un viitor mai bun pentru copil; “Ce ma sperie mai rau nu este ca Jun Ho este batut, ci ca ar putea iesi din nou pe locul patru”.
Gwang Su crede ca ar fi putut sa fie un inotator bun daca ar fi stat in echipa si ar fi suportat toate acele pedepse corporale de la antrenorul sau. Regretul sau duce la violenta degizata in atasament fata de elev.
Filmul este al 12-lea proiect finantat de National Human Rights Commission. In acest mod au mai fost finantate si alte filme ce prezinta probleme privind drepturile omului, inclusiv drepturile elevilor si ale mamelor singure si discriminarea sociala impotriva familiilor multiculturale, inca din 2003.
De fapt, “Fourh Place” reflecta societatea coreeana intr-un mod usturator, dar afectuos: o atmosfera sociala extrem de competitiva, parinti care sunt dispusi sa faca orice pentru a-si trimite copiii la facultati de renume si copii care sunt impreuna, dar sunt cufundati, furati de jocurile de pe smartphone-uri. Filmul mai subliniaza si modul in care afecteaza felul in care copiii isi petrec timpul liber in faimoasele sali de jocuri PC si cum o mana ferma acasa este ceea ce-i trebuie unei mame atunci cand copiii nu-si respecta promisiunile legate de orele de joaca la calculator, fapt ce afecteaza copiii la nivel mondial, nu numai intr-o Coree superdezvoltata tehnic.
Chiar si cu dificultatea unor subiecte atinse de scenariu, filmul ramane clar si nu devine sentimental, fiind fidel pana la final subiectului atins. Scenele subacvatice in care Jun Ho se furiseaza intr-un bazin de inot inchis unde inoata in mod liber sunt superb filmate si par chiar magice, regia geniala fiind usor de remarcat aici. Jun Ho arata mai fericit decat in orice alt moment; inoata pur si simplu de placere, nu pentru medalia de aur.
Regizorul Jung Ji Woo nu este la primul scenariu cu o poveste foarte bine inchegata si cu descrieri pline de delicatete ale emotiilor prin imagini superbe. Acesta a regizat in trecut si „Happy End” (1999), „Blossom Again” (2005) si „Eungyo” (2012).
Cu o premiera mondiala ce a avut loc in timpul Festivalului de Film de anul trecut de la Busan, “Fourth Place” va fi prezent in cinematografele coreene din 13 aprilie.
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Love Clinic (2015) – Oh Ji-ho şi Gang Ye-won, extremele care se atrag
Intr-un secol XXI al vitezei, graba cu care sentimentele sunt marturisite si relatiile care se leaga si mai ales se dezleaga intr-un ritm ce ar face invidiosi oamenii secolelor trecute, transforma omul contemporan intr-un robot, ce executa aproape mecanic impulsurile interioare. Asa se face ca intr-o societate inca destul de conservatoare precum cea coreana, intalnirile pe nevazute au ajuns principala modalitate a tinerilor, sau, de ce nu, a celor trecuti de prima tinerete, de a interactiona direct in scopul intemeierii unei relatii de durata. Asta, desigur, daca nu ai “sansa” de a fi fiu sau fiica de chaebol si sa ai trecutul, prezentul si viitorul trasat cu creionul de mai marele conglomeratului. Intalnirile pe nevazute sunt si calea prin care eroii celui mai nou film al regizorului coreean Kim Arron, “Love Clinic”, incearca sa-si gaseasca un drum spre fericirea personala, in ciuda faptului ca amandoi, atat el, cat si ea, sunt trecuti binisor de 30 de ani. Uneori, iubirea vine mai tarziu si, ca de obicei, cade ca un traznet, atunci cand te astepti mai putin. Cei ce dau viata celor doi protagonisti sunt indragitii Oh Ji-ho (The Grand Heist, The Queen of Office, The Slave Hunters, Couple of Trouble) si Gang Ye-won (My Ordinary Love Story, El Condor Pasa, The Huntresses), ce formeaza un cuplu genial de doua extreme ce se chinuie reciproc, la propriu, pentru a descoperi, in final, ca se atrag in mod iremediabil. Chiar daca povestea pare un deja-vu, particularitatile ei si mai ales sarmul celor doi actori, ce ajung in cele mai hilare situatii posibile, transforma filmul intr-o adevarata provocare pentru iubitorii comediilor.
Dr. Gil Shin-seol (Gang Ye-won) e o raritate in domeniul in care activeaza, fiind una din putinele femei urolog din Coreea. Fiica a unui urolog renumit stabilit in Statele Unite, ea alege sa-si deschida o clinica de urologie inchiriind un apartament si pornind pe cont propriu la drum. Fara a avea prea mult succes in coditiile in care barbatii care afla ca urmeaza sa fie consultati de o femeie de cele mai multe ori dispar de la cabinet inainte sa inceapa consultatia, dr. Gil are si ghinion in dragoste, fiind in continuare in cautarea lui Fat Frumos pe la intalniri pe nevazute, desi a trecut binisor de 30 de ani. Si mai are un defect: uraste mancarea picanta. Intr-o frumoasa zi de weekend, incercand sa se odihneasca, e trezita de sunete sacaitoare in perete. Mergand la paznicul imobilului, afla ca zgomotele provin de la noul locatar de la apartamentul 701, pe care are ocazia de a-l intalni chiar fata in fata, iesind scantei. Mai tarziu, constata ca Wang (Oh Ji-ho), noul au vecin-dusman, e de fapt si vecin de etaj cu ea… la clinica. Langa cabinetul ei de urologie acesta tocmai si-a deschis cabinet de obstetrica si ginecologie ! Ce urmeaza e un razboi continuu, in care cei doi ajung sa se inteleaga ca soarecele si pisica, doar pentru a constata, in final, ca in ciuda atator lucruri care ii despart, au si cateva lucruri ce ii apropie…
Filmul a facut multa valva la data premierei, unii grabindu-se sa-l califice drept o comedie “fierbinte” in stilul clasicelor “Sex is Zero”. In realitate, totul nu a fost decat marketing, inclusiv un poster destul de indecent prin care filmul a fost promovat, in scopul evident de a atrage lumea in salile de cinema. Insa publicul coreean e unul destul de pretentios, numele din distributie neavand puterea de a transforma o comedie ce aminteste de comediile de la inceputul anilor 2000, cu note putin indraznete, intr-un succes de casa. Cu toate acestea, “Love Clinic” ne ofera mult umor de calitate, si asta in conditiile in care trimiterile catre sex sunt absolut justificate datorita profesiei celor doi protagonisti, un obstetrician si un medic urolog femeie. Cei doi sunt ca sarea si piperul, doua extreme ce nu se inghit, dar care atunci cand vine vorba de a condimenta o mancare, au puterea de a-i schimba total gustul. Doctorita Gin Shin-seol e o pata de culoare in peisajul medical local, rar fiind dat sa vezi o femeie urolog. Profesionista dedicata, in plan personal viata ii e complet intoarsa pe dos. Trecuta de 30 de ani, nu are un iubit, insa mai lucreaza la acst capitol, nerefuzand intalnirile aranjate. Mai mult, chiar rezista cu stoicism in domeniu, desi uneori aceste intalniri sunt la un pas sa o coste chiar viata. In viata e zi cu zi e o dura, se irita usor, si cu greu un barbat ar putea-o accepta in preajma sa. Si totusi, are si ea niste aspiratii, marunte, modeste… sa cunoasca un barbat care sa o inteleaga si care sa nu se gandeasca toata ziua la sex, asa cum sunt toti pe care i-a cunoscut. N-a fost sa fie nici cu cel care i-a oferit primul “dulce” si de neuitat sarut, nici cu un coleg de breasla care parea interesat de ea, astfel ca de la atatea sanse ratate numai disperarea se mai putea instala in sufletul ei. Noroc ca soseste la timp un rival pe masura, obstetricianul Wang, despre care se zvoneste ca e unul din cei mai renumiti in domeniul sau: are venituri fabuloase anual, e in topul celor mai bun medici cand vine vorba de domeniul in care activeaza, si arata si nesperat de bine: inalt, aratos, ochi cuceritori. Si, lucrul cel mai important, e si singur ! Se zvoneste ca se distreaza doar cu femeile, dupa care le paraseste pentru altele. Dar asta nu ii strica reputatia, in jurul cabinetului sau roind zilnici zeci de femei de toate varstele. Intre cei doi colegi de clinica si de bloc se naste un veritabil razboi, dupa o serie de intamplari nefericite, multe accidentale, si incet, secretele amandurora sunt aflate de rival si folosite fara scrupule in conflict. De chimia celor doi, de jocul excelent al actritei Gang Ye-won, de scenele de umor ravasitoare (multe cu aluzii) profita doar spectatorul, care la final va iesi complet deconectat, de la vizionare. O comedie savuroasa, cladita pe un fundal destul de “fierbinte” pe care insa realizatorii il exploateaza perfect, transformandu-l intr-o productie decenta si amuzanta la care se poate rade cu lacrimi in unele momente. Cum comediile sunt atat de rare in peisajul cinematografic coreean, “Love Clinic” nu trebuie ocolit de iubitorii genului, ce nu vor fi dezamagiti, subiectul fiind tratat cu maxima decenta.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in pemiera in Romania de uruma si gligac2002(Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
T.O.P urmeazã curentul şi debuteazã şi el într-un film chinezesc
T.O.P., actorul si membrul formatiei Bigbang, va aparea intr-un film de actiune… chinezesc. Se pare ca si acesta calca pe urmele altor vedete coreene cooptate in productii chinezesti, demonstrand o data in plus ca China e noul El Dorado al Hallyu. Conform agentiei YG Entertainment, Choi Seung-hyun (T.O.P) a fost distribuit in filmul chinezesc „Out of Control” („Scapat de sub control”), regizat de Axel Sand, a carui filmografie cuprinde si “Fast Track: No Limits” si “Final Contract”. Pentru acest film de actiune, T.O.P va realiza unele cascadorii de unul singur, fara dublaj. Partenera lui din film va fi actrita Cecilia Cheung, care revine pe marele ecran dupa 4 ani de absenta, si care va fi si ea implicata in multe scene spectaculoase. Productia va fi filmata in Germania, astfel ca pe 31 martie, T.O.P si-a luat zborul spre Europa, concentrandu-se pe tolul sau.
„Out of Control” marcheaza revenirea pe marele ecran a starului coreean in varsta de 28 de ani la 2 ani distanta de anteriorul rol din „Tazza: The Hideen Card”, si, totodata debutul intr-un film chinezesc. Conform agentiei sale, T.O.P nu se va putea alatura formatiei sale, Bigbang, la intalnirea cu fanii din Japonia, eveniment programat pe 22 aprilie 2016, datorita filmarilor din Europa. Reprezentantii aceleiasi agentii au mai declarat, astazi: „Choi Seung-hyun a primit multe apeluri insistente din partea producatorilor de seriale si filme din China si Japonia. Scenariul lui ‚Out of Control’ i-a atras atentia cel mai mult, asa ca a decis sa accepte rolul.” Interesant e ca reprezentantii agentiei ce-l impresariaza nu au pomenit nimic despre vreo oferta de la vreun producator autohton. Sa nu fie in intreaga industrie coreeana de film si televiziune un rol potrivit pentru acesta, sau cariera muzicala si dorinta de a-si spori fanii pe piata chineza sa-l indeparteze, temporar, de casa ? Sa speram ca va face un rol bun intr-un film de actiune, care daca e sa ne gandim la rolurile din „Commintment”, „Tazza 2” si chiar IRIS ii vin de minune, si sa il revedem cat mai curand intr-o productie coreeana de succes.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil
Jang Hyuk curtat pentru din nou de KBS la doar 3 luni de la „The Merchant”
La 39 de ani, Jang Hyuk e unul din cei mai curtati actori coreeni ai momentului. Recent, a debutat intr-un film chinezesc, „Inside or Outside”, unde a interpretat rolul unui sot banuitor care din cauza propriilor indoieli e la un pas sa-si distruga propria familie, iar in urma cu doar 3 luni a mai bifat un serial la activ, aparand in rolul principal in serialul de epoca „The Merchant: Gaekju”, ce i-a adus 2 premii si o nominalizare. Iata ca la scurt timp distanta, acelasi canal KBS2 vine cu o noua propunere, de aceasta data rolul principal intr-un serial oarecum pe teme medicale, „Beautiful Mind”. E deja o traditie ca actorii coreeni sa treaca, de-a lungul carierei lor, prin anumite roluri pe micul ecran. Neaparat un rol intr-un serial istoric, unul intr-un serial medical si, desigur, un rol intr-un serial romantic sau de familie. Ca mai apoi anumite roluri se repeta sau se aseamana cu cele anterioare, asta tine mai mult de inspiratia producatorilor, cererea publicului si fanilor sau, din contra, de lipsa de inspiratie.
Conform agentiei sale, sidusHQ, actorului i s-a oferit rolul principal in acest serial, insa o decizie finala nu a fost inca luata. Cunoscut initial ca “Dr. Frankenstein”, “Beautiful Mind” spune povestea lui Lee Young-oh, un neurochirurg rece dar talentat, ce incepe sa arate interes pentru iubire si umanitate dupa ce pacientii sai incep sa moara in moduri neobisnuite. Rolul principal masculin a fost deja oferit lui Yoo Ah-in si mai apoi lui Lee Jong-suk, dar amandoi au refuzat. Scenariul e scris de Kim Tae-hee, ce a scris si scenariile lui „Sungkyunkwan Scandal” si „Monstar”, iar regia va fi semnata de Mo Wan-il, ce nu are la activ nimic iesit din comun (miniseria Sirius, Dream High 2 si Smile Again fiind realizarile sale anterioare). „Beautiful Mind” se asteapta sa fie difuzat de la mijlocul lui mai, dupa incheierea lui „Neighborhood Lawyer Jo Deul Ho”.
In acest an, Jang Hyuk va reveni si intr-un serial chinezesc, la 6 ani distanta dupa rolul in „All About Eve”, un remake chinezesc dupa o k-drama omonima, demonstrand ca e activ pe piata chineza, unde are o multime de fani. „Mei Feng Mei” va spune povestea unui grup de imigranti intr-un oras ciudat, asemanator cu Raiul, urmarind ambitiile si aspiratiile individuale ale acestora. Daca va accepta rolul din „Beautiful Mind”, ramane sa vedem cum isi va adapta agenda la planurile de pe piata chinezeasca. Cum de 3 ani la rand a aparut si in cel putin un film pentru marele ecran anual, e de asteptat ca anul 2016 sa fie unul incarcat pentru Jang Hyuk.
Artiol realizat de cris999 – asiacinefil
Little Big Master (2015) – povestea realã a unei educatoare unice, în hitul anului 2015 în Hong Kong !
“Little Big Master” e una din cele mai mari surprize de la box-office din Hong Kong din toate timpurile. Anul trecut, a fost filmul autohton cu cele mai mari incasari din Hong Kong, obtinand 46,6 milioane $HK (aproximativ 6 milioane de dolari). Aceste incasari au plasat filmul pe locul 10 din box-office-ul anual, primele 9 pozitii fiind dominate de productii americane, intre ele strecurandu-se si o productie realizata in China continentala, “Ip Man 3” (cu 7,8 milioane dolari incasari). Pentru publicul autohton, bombardat cu productii de peste ocean si cu filme produse in China continentala, “Little Big Master”, o oda umila dedicata eroilor obisnuiti, nu supereroilor de fictiune desprinsi din benzile desenate americane, e o adevarata gura de oxigen. Impunerea acestei drame realiste contemporane cu accente melodramatice la box-office e cu atat mai surprinzatoare cu cat specificul filmelor realizate in Hong Kong e cu totul altul, industria de film locala fiind una ce exporta in special productii de actiune, violente si comerciale, de decenii intregi. Filmul nu a trecut neobservat de cricticii de film si de organizatorii Hong Kong Film Awards, avand parte de nu mai putin de 7 nominalizari. Cantareata si actrita Miriam Yeung, ajunsa la 42 de ani, interpreteaza rolul principal al unei educatoare ce lupta cu constrangerile sistemului de invatamant si cu mentalitatea oamenilor pentru a-si implini visul, in timp ce starul Louis Koo interpreteaza rolul sotului acesteia (o prezenta mai mult de decor, probabil menita a atrage publicul feminin, personajul sau fiind mai mult un observator de la distanta, tacut). E surprinzator cum de acesta a acceptat sa apara intr-un astfel de rol de cap al familiei intr-o drama, tinand cont ca e actorul cel mai bine platit din industria de film din Hong Kong, avand anual venituri de pste 30 de milioane de dolari (spre exemplu, anul trecut acesta a castigat nu mai putin de 51 de milioane de dolari din rolurile interpretate in filme !)
Lui Wai-hung (Miriam Yeung) e o educatoare la o gradinita de elita, fiind si directoarea institutiei. Sotul ei, Dong (Louis Koo), lucreaza la un muzeu ca designer. Amandoi, insa, se ciocnesc de piedicile puse e sistem. Din lipsa de fonduri, proiectul lui Dong de a realiza o ghilotina la dimensiuni reale pentru expozitia dedicata Revolutiei Franceze e respins, fiind preferat un proiect mai putin costisitor realizat in format 3D, modern. In aceeasi zi, cand intamplator se implinesc 10 ani de cand sunt impreuna, Wai-hung demisioneaza din functia de directoare a gradinitei de elita, in urma unor divergente de opinii avute cu parintii unui copil. Asa ca cei doi incep sa-si faca planurile pentru de mult planificata calatorie in jurul lumii. Singurul obstacol mai sunt cele 4 luni de zile cat Dong mai are contract cu muzeul. Intr-una din zile, Wai-hung vede la televizor un reportaj care o impresioneaza, despre o gradinita din mediul rural care e la un pas sa se inchida dupa ce cea mai mare parte a elevilor si educatorilor o parasesc. Ramasa cu doar 5 elevi ai caror parinti nu au posibilitati materiale, gradinita angajeaza o persoana care sa fie si director, si femeie de servici, si educatoare pentru cei 5 elevi ramasi, pe un salariu de nimic, de doar 4.500 $HK lunar (580 $). Pentru a umple cele 4 luni ce le are la dispozitie si mai ales pentru a fi din nou in preajma copiilor, Wai-hung accepta sa devina directoarea gradinitei in cele mai crunte momente ale existentei sale de peste 60 de ani.
Filmul regizat de Adrian Kwan, un cunoscut cineast din Hong Kong ce a facut cam de toate in industrie (actor, regizor, scenarist, asistehnt de regie, montaj, chiar s-a ocupat si cu distribuirea actorilor untr-un film) si produs de nume grele precum Benny Chan sau Stanley Tong, este inspirat din fapte reale. Povestea a iesit la iveala la ineputul lui 2009, iar cu cateva luni inaintea premierei filmului, reporterii au fost interesati sa afle despre cazul real ce a stat la baza acestei emotionante productii. La inceputul lui 2009, sortii au fost impotriva gradinitei Yuen Kong, ce a devenit un loc aproape cazut in paragina, cu peretii scorojiti si cu echipamente de baza – inclusiv copiator si telefon – defecte. Mai mult, ultima educatoare de aici tocmai isi daduse demisia. Doar 5 elevi au mai ramas la gradinita, inchiderea ei parand inevitabila. Astazi, gradinita are 64 de copii inscrisi, ce invata in clase pline de culori vii si se joaca intr-o curte incojurata de pomi fructiferi. Toata aceasta transformare radicala se datoreaza unei singure persoane, Lilian Lui Lai-hung, ce a salvat gradinita de la inchidere si a transformat-o intr-un loc vibrant, plin de viata, ce e astazi. Fosta directoare a unei gradinite de elita, Lui s-a retras mai devreme pentru a ava timp a faca un tur in jurul lumii impreuna cu sotul ei. Dar cand a vazut reportajul e la tv, a contactat supervizorul gradinitei pentru a-si ofri ajutorul. A inceput sa predea lectii celor 5 elevi in aprilie 2009 pentru un salar de doar 4.500 $HK pe luna, considerat cel mai mic din istorie din sistemul de invatamant din Hong Kong (atat oferea statul ca subventie pentru acest gen e institutie in acel moment). “Initial planuiam sa predau pana in vara”, a spus Lui, care pe atunci avea 49 e ani. “Odata ce incepea noul an scolar, cei 5 copii s-ar fi putut transfera la o alta gradinita sau puteau trece la scoala primara. Nu voiam sa fie privati de un loc de studiu pentru cateva luni inaintea vacantei de vara.” Incurajata de supervizorul institutiei, Lui a acceptat sa continue sa predea si in noul an scolar, incepand o campanie pentru recrutarea de noi elevi. Astfel, planurile de calatorie au fost lasate de o parte. “Cand i-am spus sotului meu espre acest plan, la masa, a fost atat e socat incat era sa se inece cu orezul. Era ingrijorat ca ma voi plictisi acolo, une nu erau alti educatori:, a spus aceasta. “Trebuia sa fiu directoare, educatoare, femeie de servici, functionara si asa mai departe. Dar mi-a sustinut decizia.” In primul an, Lui a primit bani putini, si deseori contribuia cu banii ei la activitati de renovare. Sotul ei a devenit voluntar dupa ce si-a incheiat contractul ca designer la Muzeul de Istorie, ajutand-o la repararea echipamentelor si computerelor de la gradinita. In primele luni, cei doi au dus o existenta cu multe constrangeri, traind din pensia lui de 10.000 $HK pe luna. Dupa ce cazul a fost mediatizat, in ultimii 5 ani multi binevoitori au ajutat gradinita sa depaseasca momentele dificile. O firma a furnizat uniforme scolare cu un discount urias elevilor, un operator de transport s-a oferit sa transporte copiii gratis, un parinte electrician a inlocuit impreuna cu sotia lui intreaga retea electrica a gradinitei. “Stiu ca sunt multi oameni binevoitori in Hong Kong. In unele zile, cand cursele cu autobuzul nu sunt disponibile, am dus cu masina mea elevii acasa, luandu-I in grupuri mici si facand mai multe curse”, a spus Lui.
Adevarata Lui (stanga) si Miriam Yeng, ce a interpretat-o in filmAdevarata Lui (stanga) si Miriam Yeung, ce a interpretat-o in film
Filmul lui Adrian Kwan a fost construit in jurul relatiei educatoarei Lui cu cele 5 eleve ale sale. “In principal se focalizeaza pe primul an de cand a venit la aceasta gradinita”, a spus regizorul. Un alt fir al povestii e relatia educatoarei cu sotul ei, surprinsa de la socul initial e cand a aflat de decizia sotiei sale, pana la momentul in care, treptat, acesta ajunge sa o sustina si sa se implice total. Dar poate cel mai emotionant element al povestii e legatura emotionala speciala care se leaga intre educatoare si elevele ei. Acesta e si puntul forte al povestii, care de altfel e una simpla, la prima vedere, dar care ascunde multe surprize placute. “Acum, cele 5 eleve sunt in scoala primara. Inca pastram legatura. In timp ce acum avem putini elevi provenind din familii din clasa de mijloc, ce admira filosofia noastra de educatie, majoritatea elevilor provin in familii fara mari posibilitati. Ei nu au parte de multe oportunitatica si copii. Cand lucram la gradinita internationala, copiii aveau multe experiente de calatorie, vorbind de calatorii facute in Japonia sau Bolivia. Insa cei mai multi copii ce frecventeaza Yuen Kong nu s-au aventurat niciodata in afara prefecture lo:, a spus Lui. Ce a afectat-o cel mai mult pe Lui a fost, insa, faptul ca familiile unora dintre elevii ei s-au destramat sub ochii ei. Un tata alcoolic din cauza careia fiica ei venea tot mai speriata la gradinita, violenta domestica, o mama dependenta de droguri, un tata ce moare de epuizare muncind pe un santier, toate sunt cazuri ce afecteaza psihicul celor mici, iar unele din ele sunt incluse de regizor in povestea de ansamblu, sporind realismul ei. Toata munca de documentare a regizorului s-a cladit in umbra adevaratei educatoare Lui, vizitand-o de mai multe ori pentru a vedea cum isi tine lectiile si vizitand familiile elevilor.
Cu o documentare solida si cu o poveste ce a impesionat publicul, “Little Big Master” nu avea cum sa treaca neobservat. Relevand discrepanta din sistemul educational din Hong Kong, unde institutiile de invatamant de elita infloresc si asigura o educatie aleasa copiilor provenind din clasele de mijloc si superioare, in timp ce copiii provenind din familii defavorizate deseori sunt periferizati de sistem, filmul subliniaza inegalitatea sociala si de sanse intr-unul din cele mai emotionante moduri cu putinta. Abordand o tematica universal valabila (poate ca acel salariu de 580 $ pe luna care in Hong Kong pare de mizerie, in Romania sau in tarile subdezvoltate e un salariu de lux), “Little Big Master” ne ofera o lectie de viata unica, de actualitate, cu putere mobilizatoare. Un film de nota 10 ce-si merita din plin aprecierile si castigurile.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002(Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
“My Sassy Girl” – un remake istoric pentru micul ecran
Remake-ul cunoscutului film in care au jucat acum celebrii Cha Tae Hyun si Jeon Ji Hyun ar putea avea un scenariu sageuk (de serial istoric). Se pare ca producatorii “My Sassy Girl” l-au distribuit pe Joo Won, care a jucat anul trecut in “Yong Pal”, in acest remake, ceea ce inseamna ca acesta va fi ultimul proiect al actorului inaintea plecarii in armata.
“My Sassy Girl” este o clasica comedie romantica, o poveste de iubire dintre un baiat dragut si o fata mai dura, dar interesanta, ce reuseste sa-l faca pe bietul baiat un fel de sclav si il tine mereu in sah cu iubirea lui. Este o comedie despre o iubire mai neobisnuita, dar adorabila.
Acest proiect a fost discutat de cativa ani, insa este curios de ce firul narativ merge atat de departe in trecut, acest lucru afectand povestea inca de la bun inceput; este oare o noua moda a producatorilor? Desi scenariul se bazeaza pe interactiunea unei fete mai autoritare si a unui baiat ce prefera sa fie „vioara a doua”, timpul in care se va petrece povestea de iubire ar putea afecta povestea originala, in trecut nefiind obisnuit ca o fata sa aiba un astfel de comportament cu un baiat.
Alegerea lui Joo Won pentru a juca personajul lui Cha Tae Hyun este inspirata (Joo Won si Cha Tae Hyun au lucrat impreuna pentru o perioada la emisiunea “1 Night 2 Days”), Joo Won avand suficiente atuuri sa faca un Gyun Woo adorabil. Este de asteptat transformarea lui pentru rol, actorul fiind prea dragut (ceea ce s-a intamplat si in “Fashion King”) pentru a fi mai credibila dominarea lui de o fata jumatate cat el. Este interesant de aflat cine va juca rolul interpretat de Jeon Ji Hyun.
Serialul va fi coprodus de Raemong Raein (“Sungkyunkwang Scandal”) si Sim Entertainment, agentia ce-l impresariaza pe Joo Won. Date despre difuzare nu se cunosc inca, dar se pare ca si acest serial va fi 100% produs inaintea difuzarii, dorindu-se o difuzare simultana in Coreea, China si Japonia. Filmarile vor incepe din luna iulie.
Vom vedea daca japonezii vor fi atrasi de sarmul lui Joo Won si vor fi cumparate drepturile de difuzare, momentan Japonia fiind impotriva valului Hallyu. Sa speram ca titlul nu va fi “My Sassy Joseon Lady”.
Recent, Lee Min-ho a acordat un interviu celebrei Sina Entertainment, o companie media online ce face parte din grupul media chinez Sina, ce detine si Weibo, un hibrid intre Twitter si Facebook, cu peste 500.000 de milioane de utilizatori. Una in temele abordate de vedeta a fost inrolarea sa in armata. Desi a fost una din temele interzise a fi abordate in interviu, Lee Min-ho a adus personal in discutie subiectul, spre surprinderea interlocutorului. Totul a pornit de la un incident recent ce a tinut capul de afis al presei mondene, cand o femeie s-a ras in cap pentru a-i transmite starului ca va astepta reintoarcerea lui din armata: „Am vazut articolele despre acest caz. Am putut simti sinceritatea ei, si am fost foarte miscat. Dar, sa fiu sincer, nu am inca nici un plan precis privind inrolarea mea sau cand va avea loc aceasta. Pentru ca acea femeia s-a ras deja in cap, s-ar putea ca pe cand ma voi decide sa merg in armata, parul ei sa fi crescut putin”, a glumit acesta.
