octombrie 2015 – Asiacinefil – Totul despre filmul asiatic

Publicat: sâmbătă 31 octombrie 2015

Vampirul este o creatura mitologica ce reuseste sa “traiasca” hranindu-se cu ceea ce multi numesc esenta vietii, mai pe scurt, cu sangele celor vii. Dar nu, de data aceasta nu vom vorbi de povestile cu vampiri spuse de batranii de la tara, ci de alt tip de vampiri, si anume vampirii din industria de film din Coreea de Sud.

Vampirul este un personaj supranatural in multe culturi, si in ultimii ani se pare ca “pofticiosul” de sange a prins de minune si la coreeni. De curand incheiatul serial “Scholar Who Walks The Night” este cea mai recenta versiune si poate cea mai originala verisune coreeana a povestii cu vampir. Si de ce sa nu existe si un vampir cu trasaturi asiatice?!! Este posibil ca motivul pentru care intunecatele creaturi sa fi devenit din ce in ce mai populare in cultura coreeana sa fie seria “Twilight” sau cartile scrise de Anne Rice, dar Coreea nu are o traditie in domeniul vampirilor. Ceea ce vedem in serialele si filmele coreene sunt un amestec intre vampirul european, cel ce fuge de usturoi si de agheasma, si vampirul din traditia chineza, jiang shi.

Desi Coreea are in mitologia sa multe alte creaturi supernaturale, singurul vampir pe care l-ar fi recunoscut generatiile mai vechi este jiang shi, o figura palida, usor verzuie, un corp inviat care se hraneste sugand sursa de vitalitate a oamenilor. Park Chan Wook, regizorul filmului cu vampiri “Thirst” care a castigat Premiul Juriului in 2009 la Festivalul de Film de la Cannes, a spus: “Din cate stiu eu, nu exista un vampir in traditia coreeana, ci doar povesti importate din vest care au devenit baza mitului modernizat.”

Totusi, aceste versiuni coreene nu sunt luate pur si simplu, ele sunt adaptate de catre scenaristii si regizorii de film din Coreea, transformandu-le in ceva ce publicul ar putea intelege si accepta. In timp ce vampirii din Vest au avut mult timp pentru a evolua ca si personaje de poveste, reusind sa fie diferiti de la film la film, vampirii coreeni sunt inca similari. In fiecare reprezentare ii gasim aratand ca oamenii, cu exceptia ochilor care sunt rosii, albastri sau mov cand isi arata coltii (exact ca ghoulii din folclorul japonez). Sunt creaturi foarte puternice si deseori au anumite puteri, reusesc sa se vindece instantaneu, sunt vulnerabili la lumina zilei si pot fi raniti de argint. Spre deosebire de folclorul vestic, acestia se pare ca nu fac nazuri la usturoi, si agheasma nu are efectul sperat, si nici macar crucea.

Vampirii coreeni sunt nemuritori, si problema legata de lumina zilei este abordata mai degraba in functie de contextul intrigii serialului sau filmului. Si, un fapt general este ca daca vampirul alege sa nu se hraneasca cu sange uman, toate caracteristicile specifice vor scadea in intensitate, inclusiv durata de viata sau puterile.

Vampirul coreean dateaza cam din 2006, cand a fost difuzat serialul “Freeze” cu Lee Seo Jin, Park Han Byul si Son Tae Yung, si filmul “Vampire Cop Ricky” cu Kim Su Ro si Cho Yeo Jeong. In “Vampire Cop Ricky”, sangele de vampir este transportat direct de Dracula in Coreea de Sud pentru a infecta respectivul politist din titlu. Aceasta tendinta de a introduce un vampir vestic ca o boala este prezenta si in “Thirst” al lui Park Chan Wook. Song Kang Ho joaca rolul vampirului principal, Sang Hyun, care este un preot catolic infectat cu vampirism dupa ce a luat parte la un experiment prin care se testa un tratament, in timp ce lucra ca misionar in Africa. Este infectat in afara Coreei si se reintoarce in tara un pic diferit pentru ca acum este vampir. In acest fel, regizorul Park poate explora caracteristicile anormale ale vampirului si sa le compare cu acelea ale “coreenilor obisnuiti”, mai ales noile dorinte sexuale. Incapacitatea de a-si controla noile dorinte, de a bea sange si poftele sexuale devin principala intriga a scenariului – o aventura intre Sang Hyun si sotia celui mai bun prieten.

Un alt exemplu de vampir din afara Coreei este in “Vampire Idol” din 2011, in care a jucat Lee Jung si care a lansat carierele actorilor Hong Jong Hyun, Lee Soo Hyuk si Kim Woo Bin, care au jucat rolurile unor garzi de corp, mai stangaci, care erau vampiri. Acestia veneau de pe o alta planeta, Vamparitoos (yeey, vampiri in spatiu!), esuasera pe Pamant si se chinuiau sa se obisnuiasca cu fiintele umane. Fiecare reprezenta cate o trasatura specifica vampirilor clasici – Lee Jung era un print arogant, nemuritor, Hong Jong Hyun un geniu ce stia tot despre tot si chiar mai mult, desi inca nu reusise sa-si dea seama cum sa interactioneze cu pamantenii, Lee Soo Hyuk si Kim Woo Bin erau inzestrati cu superputeri (Woo Bin avea un superauz si Soo Hyuk era priceput in arte martiale (nu, nu venea de pe Marte ^^) si aveau instinctul de a bea sange.

Tema vampirilor cu dorinte sexuale este o alta tema raspandita in serialele coreene si este legata de natura lor straina si de traditia vestica a tineretii fara batranete. Acesta este unul din aspectele care incepe sa se observe mai mult intr-un vampir coreean, impreuna cu superputerile lor si formeaza din ce in ce mai mult o imagine care apare recent in seriale precum “Scholar Who Walks The Night”, “Blood” sau “Orange Marmelade”.

Acest vampir coreean este o specie diferita pentru ca se naste, traieste si moare ca vampir, desi un om ar putea deveni vampir daca ar fi muscat. Conflictul la ei este simplu – sa bea sau sa nu bea sange uman. Daca beau, puterile devin imense si viata este practic nemuritoare, dar devin din ce in ce mai dependenti de sange si de dorinte. Daca aleg sa bea doar sangele animalelor, puterile si durata de viata sunt limitate, dar reusesc sa traiasca 150-200 de ani.

Atat in “Scholar Who Walks The Night” cat si in “Orange Marmelade” intriga se concentreaza asupra terorii pe care oamenii o simt fata de vampiri. Aceste doua seriale ar trebui sa castige premiul pentru crearea unui subiect al carui personaj central este un vampir coreean nou. Povestea din “Orange Marmelade” se intampla intr-o lume in care vampirii au trait de mai multe generatii alaturi de oameni, nu in secret, dar protejati de guvern, pentru ca altfel ar fi persecutati si probabil ucisi intr-un adevarat genocid.

Cand un vampir este descoperit de vecini, acesta este obligat sa se mute si sa ia o noua identitate pentru a se ascunde din nou. Si asa Jung Jae Min (Yeo Jin Goo) care uraste si dispretuieste vampirii se intragosteste de Baek Ma Ri (Kim Seol Hyun) despre care nu stie ca este vampir. Ma Ri incearca sa traiasca precum o liceeana obisnuita si permite ca relatia dintre ei sa se dezvolte inainte de a admite ca e vampir. Serialul se joaca cu ideea prejudecatii si insinueaza ca vampirii sunt incontrolabili din punct de vedere sexual si periculosi. Cand Jae Min realizeaza ca se simte atras de Ma Ri (si este inspaimantat) are un cosmar in care cea de care se simte atras este vampir si apare catarandu-se la geamul sau intr-o tinuta neagra, incercand sa-l seduca (ok, poate nu e chiar in totalitate un cosmar). Un alt exemplu este cand unul din studenti, Han Si Hoo (Lee Jong Hyun din trupa CN Blue) dezvaluie ca si el este vampir. Pentru ca deja are un aer de baiat rau, reactia sudentilor si parintilor este mai puternica si acestia se lupta sa-l dea afara din scoala. Ca vampir, ei il vad fiind foarte violent si periculos.

Aceste prejudecati sunt similare (dar exagerate din cauza zvonurilor si a lipsei de expunere) cu cele din perioada Joseon, cand a fost creata agentia guvernamentala care proteja vampirii. In acea perioada exista un vampir rau ce incerca sa detina controlul asupra intregii tari, si in timp ce binele a triumfat asupra raului, vampirii buni care au ajuns la un acord cu guvernul urmau sa traiasca mai bine decat inainte. Vampirii moderni trebuie inca sa se lupte pentru a avea parte de niste drepturi simple precum dreptul la educatie, proprietate sau intimidate. Scenariul este bazat pe un webtoon cu acelasi nume, care a fost scris din 2011 pana in 2013 si este un pas inainte de la intriga filmului in care vampirii vin de pe alta planeta din “Thirst” la fiinta umana care se lupta cu raul din sine din recentul “Scholar Who Walks the Night”.

“Scholar Who Walks The Night” este facut dupa o manhwa cu acelasi nume din 2013 si se indeparteaza de la ideea vampirilor straini, si ii accepta ca pe niste creaturi legendare. Cu un scenariu ce are loc in perioada Joseon, eroul negativ vampir se plimba prin Coreea deja de cateva sute de ani. Serialul incepe cand acesta controla tara de cateva generatii. Dusmanul sau, omul transformat in vampir, “Night Scholar” Sung Yeol jucat de Lee Joon Gi are doar 120 de ani. Vampirul rau, Gwi (Lee Soo Hyuk reia rolul de vampir, cu ceva mai multa convingere de aceasta data) a fost chemat de oameni pentru a-i salva; a facut o intelegere cu acestia pentru a proteja tara in schimbul hranei (evident, oameni). Sung Yeol este transformat din neatentie in vampir si primeste puterile pentru a lupta si a-l dobori pe Gwi. Din serial nu lipseste povestea de dragoste dintre vampir si fiinta umana, dar lupta lui Sung Yeol cu el insusi din cauza ca trebuie sa traiasca ca vampir, si momentele de umanitate ale lui Gwi, sunt lucrurile care creeaza identitatile lor ca creaturi ale noptii. Se pare ca vampirul coreean tinde sa fie precum cel din povestile din Vest, unde vampirii se vad pe ei insisi ca niste oameni care incearca sa traiasca fara sa bea sange uman si se lovesc de prejudecatile oamenilor – binele contra raului. Mai exista doua noi productii cu vampiri ce vor aparea in urmatoarele sase luni, filmul “The Vampire Next Door” cu Ji Sung si “Vampire Detective” in care il vom vedea pe Lee Joon care a renuntat recent la MBLAQ, in rolul de vampir.

“Vampire Detective” pare a fi asemanator cu “Vampire Prosecutor” din 2011, in care un om al legii care a fost cumva transformat in vampir trebuie sa-si rezolve propriul caz pe langa cazurile pe care le rezolva de obicei. Ji Sung va avea un rol interesant in “Vampire Next Door” si ramane de vazut daca va fi un Dr. Frankenstein sau Johnny Depp. Filmul va avea premiera in curand.

Dupa ce Coreea a inceput sa copieze in anii ’90 moda grupurilor de baieti in muzica pop, ramane de vazut unde va duce reinventarea acestui mit atat de comercializat de-a lungul secolelor XX si XXI, dupa ce au reusit sa creeze Valul Hallyu si cu ajutorul atator grupuri Kpop, devenind un lider in acest segment al muzicii pop la nivel mondial. Sa speram ca vor reusi sa acentueze anumite aspecte legate de cultura, traditia, istoria si de ce nu, mitologia coreeana, si ca de data aceasta vampirul nu va straluci mai tare decat diamantele.

Dracula, for the world!

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil

Publicat: vineri 30 octombrie 2015

China, noul El Dorado, e alternativa mai sigura si mai acceptabila decat cea a unui Hollywood cosmopolit in care identitatea ti se pierde in nenumarate roluri secundare in productii fara vreo valoare, cel putin pentru actorii coreeni. In China continua sa se bucure de o mare popularitate, sunt bine platiti pentru rolurile interpretate – chiar daca de cele mai multe ori solutia tehnica a dublarii vocii lor scade din naturalete, si, de ce nu, isi consolideaza imaginea de staruri ale micului si marelui ecran coreean prin dobandirea unei experiente internationale. Si acesta e doar inceputul, deoarece in anii care vor urma tot mai multi actori coreeni, extrem de populari in intreaga Asie, vor aparea in filme chinezesti, ca sa nu amintim de remake-urile in plan ale unor productii realizate in Coreea. “Honey Enemy” (2015) e un exemplu perfect despre cum sa exploatezi la maxim imaginea romantica a marelui star coreean Kwon Sang-woo. Supranumele de “Print al Lacrimilor” dobandit la inceputul anilor 2000 in urma aparitiei in numroase seriale si filme melodramatice pare sa fie istorie, actorul alegand, in ultimii 5 ani, sa apara in productii cu tematica cat mai diferita: medicala (Medical Top Team), dramatic-romantica (Temptation), actiune (Pained) si, mai nou, mister, odata cu productia recent lansata in cinematografe “The Accidental Detectiuve”. Toata lumea stie, insa, ca rolurile care ii vin ca omanusa sunt cele romantice, fiind un cuceritor prin excelenta. Iar “Honey Enemy” e exact acest tip de rol, care ii pune in valoare sarmul si umorul. Este al treilea sau rol intr-o productie chineza, dupa cel din “Shadows of Love (2012) si rolul marunt din “Chinese Zodiac” (2013). Partenera ii este frumoasa Kitty Zhang, care nu are spontaineitatea unei Ivy Chen (partenera lui Ji Jin-hee din recentul “Bad Sister”), dar care face un rol romantic-dramatic foarte bun. Celalalt cuplu al filmului e format din starul taiwanez Wallace Huo si simpatica actrita Shi Yu Wen, ce joaca perfect rolul fiicei de bogatas naïve si indragostite pana peste cap. Filmarile au fost realizate in Shanghai si Beijing, dar si in insula Jeju, realizatorii reusind sa surprinda locatii pe care nu le-am prea vazut in alte filme si seriale filmate in aceasta superba locatie (veti vedea si celebrul muzeu al ursuletilor, unde personajele noastre ajung). Coloana sonora e una placuta, melodia lui Richard Sanderson “Reality” contribuind din plin la romantismul filmului. “Honey Enemy” e produs de cunoscutul regizor si scenarist coreean Kwak Jae-young (My Sassy Girl, The Classic, Windstruck) si e regizat de tanarul regizor chinez Zhang Linzi, aflat la debut.

Xia Xiaoyu lucreaza pentru o companie ce detine un site de intalniri. Experienta in gasirea sufletului pereche in baza unui calcul complicat de compatibilitate o transforma in cea mai pretioasa arma a companiei, ce e condusa de atragatorul dar neexperimentatul Zhou Yunfeng (Kwon Sang-woo). In aparenta, o astfel de experta ai zice ca nu are cum sa aiba probleme sentimentale sau de cuplu. Si totusi, relatia ei cu actualul iubit, Xu Mo, nu e deloc roza. Tocmai se desparte de el pentru o calatorie de afaceri a acestuia de nu mai putin de 3 luni, iar momentul despartirii pe aeroport e unul glacial, incat n-ai zice ca cei doi formeaza un cuplu. O pereche de cercei primiti cadou de despartire nu face decat sa insele asteptarile lui Xiaoyu, ce se astepta ca in micuta cutiuta sa se afle un inel… de logodna, ce considera ca i se cuvine dupa o relatie de nu mai putin de 10 ani. Adevarata “rasplata” vine cateva zile mai tarziu, cand prietena ei o anunta ca iubitul ei Xu Mo… urmeaza sa se casatoreasca ! Iar mireasa nu e ea ! Intre timp, compania la care lucreaza ajunge pe marginea prapastiei datorita nehotararii lui Zhou Yunfeng de a extinde baza de date a site-ului. Fara o finantare adecvata, in scurt timp compania urma sa se prabuseasca. Singurul care se ofera sa-l finanteze e unchiul Ye, prietenul de o viata al tatalui sau, dar acesta condiioneaza finantarea. Mai exact are o fiica, pe Ye Jingsi, cu care Zhou a copilarit, dar pe care acesta nu a mai vazut-o de 15 ani. Mirele ales de aceasta nu e tocmai pe gustul tatalui ei, astfel ca unchiul Ye face o intelegere: ofera finantare lui Zhou daca acesta reuseste sa intoarca decizia fiicei lui. Pentru reusita misiunii, Zhou apeleaza la debusolata Xiaoyu, experta companiei, pentru a-l cupla cu prietena lui din copilarie… Urmeaza un sir neasteptat de incurcaturi.

Cine doreste sa vada un film cu adevarat romantic, poate alege fara probleme “Honey Enemy”. Filmul are tot ce ofera mai frumos acest gen: umor de situatie, o usoara drama sentimentala, zambete si suspine la un loc, bine echilibrate, in decorul minunat al unui vas de croaziera si, mai apoi, pe fundalul superbei insule Jeju. Scenariul filmului nu exceleaza, mai ales ca inceputul e plin de clisee precum infidelitatea viitorului mire, care pe nepusa masa e zarit de prietena miresei in alt oras gatindu-se pentru nunta cu o alta. Fie pentru bani, fie din dragoste (daca vi se pare cunoscut acest inceput de scenariu, trebuie spus ca e identic cu cel din “The Queens”, o alta recenta productie chineza romantic-dramatica in care apare si Song Hye-kyo). Desigur, sentimentul de tradare implica dorinta de razbunare, iar cand vine vorba de o razbunare sentimentala, exista n posibilitati pentru continuarea scenariului. Din fericire povestea evolueaza natural, filmul redresandu-se pe parcurs. Nu lipsesc micile tachinari din cadrul unui cuplu in formare, precum dormitul pe canapea in locul patului incapator din dormitor, sau gesturile teatrale menite a starni rasul, insa in esenta “Honey Enemy” ramane o productie romantica tipic chinezeasca, ce preia elemente occidentale dintr-o dorinta evidenta de imitatie (cum e cazul ceremoniei nuptiale tinute pe insula Jeju si a juramintelor facute in fata unui preot catolic, destul de iesite din decor cand ne uitam ca in jur se vorbeste numai chineza – desi suntem pe insula Jeju in Coreea – si daca ne gandim ca sub aspectul credintelor, taoismul, buddhismul, confucianismul si credintele populare in diversi zei completeaza latura religioasa a chinezilor) Dar fiind un film romantic, putem trece cu vederea peste toate scaparile sau lucrurile lasate intentionat de realizatori in scenariu. Dincolo de ceea ce lasa filmul sa se vada, mai trebuie spus ca, cu ocazia premierei sale, in septembrie, echipa de productie a tinut o conferinta de presa de la care Kitty Zhang a lipsit datorita recentului ei divort de regizorul Wang Quan’an. Cu aceasta ocazie am aflat ca in spatele rivalitatii de pe ecran dintre Kwon Sang-woo si Wallace Huo, intre cei doi s-a legat o prietenie in viata reala, cu toate ca nu vorbesc aceeasi limba. Mai mult, Wallace chiar i-a oferit starului coreean un vin chinezesc la finalul filmarilor, pe care l-au baut impreuna ca doi prieteni de o viata. Interesant e ce au raspuns cei doi la intrabarea “Cum ar proceda cu rivalii din plan sentimental daca i-ar avea in viata reala ?”, cunoscuta find rivalitatea personajelor celor doi din acest film. Daca Wallace Huo a spus, glumind: “Daca rivalul are o calificare mai buna decat tine, mai bine te grabesti si faci un pas inapoi. Altfel, depinde de abilitatea fiecarei persoane in parte.”, Kwon Sang-woo a fost mult mai transnat, spunand ca are evita sa flirteze cu o femeie care e deja implicata romantic, evitand, astfel, orice potential rival in dragoste. Cum se vor descurca personajele celor doi intr-o poveste placuta si pe alocuri savuroasa ramane sa descoperiti urmarind “Honey Enemy”, un film placut si relaxant cu un Kwon Sang-woo incantator si la 39 de ani.

Traducerea, adaptarea si timingul au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: joi 29 octombrie 2015

Joo Won, actorul care debuta cu un rol in serialul “Bread, Love and Dreams” (“King of Baking, Kim Takgu”) in 2010, este un actor din ce in ce mai cunoscut, numele sau devenind o garantie a succesului. Desi a inceput sa lucreze cu roluri in musical-uri inca din 2006, Joo Won nu a facut nicio pauza timp de cinci ani, incepand din 2010.

Joo Won este mereu in cautarea unui rol nou, care sa-i confere acel sentiment de provocare. A jucat in roluri de comedie in “Catch Me If You Can” si “Fashion King – Movie” si a facut un rol magnific in thrillerul “It’s Him” (cunoscut mai bine cu titlul „Fatal Intuition”), in care personajul sau era in cautarea ucigasului surorii sale. “Mereu am vrut sa incerc ceva nou. Pentru ca in curand voi face 30 de ani , am crezut de cuviinta ca trebuie sa incerc un rol greu si dur. Anul acesta am ales rolurile din “Yong Pal” si “It’s Him”. Imi aleg cu grija rolurile astfel incat sa par mereu altfel, sa fiu privit ca un actor abia descoperit de public.”

In comparatie cu ceea ce a jucat inainte, rolul din “It’s Him” este foarte emotiv, dar puternic. Emotiile sale sunt sfasietoare, filmul incepand cu moartea surorii sale. Desi suspectul este prezent de la bun inceput, politia nu are incredere in Jang Woo, personajul interpretat de Joo Won. Acesta ajunge chiar in arest pentru obstructionarea justitiei, si in momentul in care criminalul il ridiculizeaza luand in deradere situatia absurda in care se afla Jang Woo, acesta isi pierde cumpatul. “N-am stiut ca asa arat in scena din celula. Urmaream editarea si am descoperit o alta fata a mea. A fost ceva uimitor si m-am bucurat pentru ca munca pe care am depus-o s-a vazut in acele scene. Nu imi puteam permite sa imi pierd controlul emotiilor, asa ca a fost la fel de greu ca si cum sora mea ar fi fost ucisa.”

Unul din motivele pentru care crede ca este cunoscut printre oamenii de toate varstele este felul in care joaca. A devenit un star dupa un singur serial, insa experienta castigata cu rolurile din musical-uri l-a ajutat sa fie recunoscut pentru talentul sau. Este rezultatul unei munci asidue. A citit scenariul pentru film de cateva ori pe zi timp de mai multe luni si a exersat dialectul folosit de personaj, iar Seo Hyeon Woo, actorul care joaca rolul unui politist, l-a ajutat, acesta fiind de origine din provincia Changwon. Obisnuiau sa se intalneasca in cafenele si comunicau cu ajutorul telefonului si a mesajelor pentru a exersa dialectul cat mai mult. Si, din fericire, toata aceasta munca a dat roade.

In timpul filmarilor la “SIU”, Joo Won isi aduce aminte ca studia scenariul, dar ceva neasteptat s-a intamplat pe platoul de filmari. A observant cum au tratat situatia actorii mai experimentati si a tinut in minte acest lucru; desi inainte obisnuia sa se bazeze 100% pe scenariu, dupa acea intamplare retine cam 40-60% si restul e improvizare. Acesta e rezultatul unei experiente care se obtine in timp si pe care a acumulat-o in 10 ani. Acest film l-a invatat multe lucruri si a avut multe de spus despre Yoo Hae Jin. “Toata lumea stie ca e un actor bun. Am admirat cum abordeaza personajul interpretat, ce are in minte inainte de a merge pe platoul de filmare, ce discuta cu regizorul si multe alte lucruri. S-a intamplat sa fiu prezent cand el nu avea filmari, dar era acolo si chiar dadea sugestii si nu erau pentru rolul sau, ci pentru film, per total. Atunci am realizat ca isi iubeste cu adevarat meseria.”

Joo Won poate sa improvizeze cu usurinta in seriale, in filme are mai mult timp sa se gandeasca la fiecare scena; in musical-uri ii place ca se poate exprima in felul sau si consuma foarte multa energie pe scena. Nu este vorba de locul in care se afla, ci de felul in care se prezinta, si grijile sale au devenit ceva mai serioase tinand cont ca se apropie de 30 de ani. Ce se poate spune de Joo Won insa e ca nu a fost niciodata nazuros in privinta muncii sale.

“Nu-mi pasa ca imbatranesc, dar ma ingrijoreaza felul in care interpretez. Daca am jucat bine la 20 de ani, ca tanar actor, la 30 de ani am nevoie de ceva mai multa culoare. Vreau sa fiu ceva mai sobru la 30 si 40 de ani. Stii, tipul acela care pare relaxat si sexy, in acelasi timp? Vreau sa fiu ca Ahn Sung Ki sau Robert De Niro.”

Ce spun producatorii filmului “It’s Him” despre Joo Won ? “Este precum un camarad care se straduieste sa supravietuiasca pe campul de lupta. Are o personalitate frumoasa, si maniere, si este inteligent. Este tanar, dar are un suflet generos.” “E foarte dragut. Mereu incearca sa se bucure de fiecare situatie in care se afla, de fiecare noua experienta si nu ezita sa faca ceva sau sa se planga.”

Thriller-ul „It’s Him” a avut ieri premiera in Coreea.

(Sursa: Han Cinema)

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil

Publicat: miercuri 28 octombrie 2015

Poate fi dificil sa-ti gasesti timp si energie pentru a-ti da intalniri cand esti o celebritate coreeana foarte populara, cu atat mai mult daca se intampla sa fii T.O.P din formatia Bigbang. Astazi, celebrul idol k-pop a tinut o conferinta de presa cu ocazia promovarii lui „Secret Message”, o web-drama in care T.O.P apare alaturi de actrita japoneza Juri Ueno, ocazie cu care a raspuns intrebarilor reporterilor. Intrebat ce l-a facut sa accepte oferta de a aparea intr-o web-drama, starul a explicat: „Am fost fascinat de structura mini-dramei, ce face apel la faptul ca ai fost sau nu vreodata cu sufletul ranit. Am crezut ca ar fi distractiv sa prezint o asemenea poveste.” Iar de aici, discutia a alunecat spre istoricul intalnirilor sale: „Lucrand in aceasta industrie, am avut foarte putine oportunitati sa ies la intalniri. De asta am fost atras de personajul Woo-hyun”. „Abia am avut trei relatii in ultimii 10 ani, nu glumesc !”. Cat priveste familia YG, compania care il reprezinta in prezent, si modul in care aceasta si-a aratat sustinerea pentru noul sau proiect de actorie, idolul a comentat: „Cand vine vorba sa ne incurajam unii pe altii, ne comportam ca membrii unei familii.”

Desi a devenit celebru ca membru al Bigbang, Choi Seung-hyun (sau T.O.P) a dovedit talent de actor, rolul de debut pe marele ecran din „71 Into the Fire” aducandu-i trei premii, intre care si un oremiu Baeksang si unul Blue Dragon pentru Cel mai bun actor debutant. Asta ca sa nu amintim de numeroasele premii de popularitate castigate, desigur, mai putin importante, pentru acelasi rol. In ultimii 3 ani a aparut in 2 filme de succes, Commitment si Tazza the Hidden Card, iar peste doar cateva zile va implini 28 de ani. In urma cu 2 ani, acesta facea o declaratie interesanta, spunand ca nu are nici o preocupare sa fie distribuit in seriale romantice, cum procedeaza de obicei idolii deveniti peste noapte actori. „Sunt cativa idoli ce interpreteaza de dragul faimei. Eu nu doresc sa interpretez din acest motiv. Exista argumentul ca ar fi de departe mult mai profitabil sa filmezi cat mai multe seriale posibil, dar eu nu am dorinta de a face asta. Nu vreau sa ma concentrez ca multi altii pe melodrame, asa ca am evitat orice proiect pe o asemenea tematica. Pur si simplu nu doresc sa fac ceea ce toti cei de varsta mea fac, in special daca nu exista vreo tragere pentru asta.”

Prin prisma afirmatiilor facute in 2013, acceptarea rolului intr-o web-drama e surprinzatoare. Inainte sa apara in cele doua filme amintite, T.O.P declara ca doreste sa-si continue serios cariera de actor, desi de mic a visat doar la o cariera in lumea muzicii: „Intotdeauna mi-au placut mult filmele, insa muzica a fost tot ce stiam dintotdeauna. Niciodata n-am visat sa devin un actor. M-am simtit bine filmand IRIS is 71 Into the Fire, dar cand am primit mai multe premii pentru ultimul film, am simtit ca trebuie sa fiu mai responsabil. Mi-am zis: daca va fi sa joc noi roluri, va trebui sa o fac cum trebuie.” La 28 de ani, T.O.P are mai putin de un an la dispozitie sa ofere fanilor sai o noua prestatie memorabila, inaintea incorporarii in armata. Desi „The Secret Message” va avea 18 episoade, fiind filmat in aceasta vara in decursul a doua luni, in Japonia si Coreea de Sud, probabil nu va fi ultimul sau proiect dinaintea armatei. Il asteptam intr-un nou film serios anul viitor, pentru a lasa tuturor o frumoasa amintire care sa dureze cel putin 2 ani, cat va lipsi din industrie.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: marți 27 octombrie 2015

De obicei cand se apropie data premierei vreunui film, incepe forfota echipei ce se ocupa cu promovarea evenimentului, din motive lesne de inteles. In aceasta etapa a promovarii, actorii au un rol cheie, fiind cei mai in masura sa atraga atentia asupra viitorului film, cu ceva iesit dn comun. E o practica intalnita in mod obisnuit la Hollywood, si se pare ca si coreenii o aplica de ceva timp. Este si cazul celui mai nou film al lui Kang Dong-won, „Black Priests”, a carui premiera se apropie cu pasi repezi. Pe 26 octombrie, o poza de culise urcata pe facebook, in care Kang Dong-won tine in brate un purcel, a reusit sa atraga mult atentia. Mai ales ca aceasta era insotita de comentariul: „Ai grija pe unde te poarta pasii. Inima mea aproape a stat in loc. Kang Dong-won glumind despre munca cu purcelul Don Don”. In fotografie, mereu tanarul Kang Dong-won apare imbratisand un purcel, cu un zambet larg, pentru filmul sau „Black Priests”. In ciuda temei intunecate si grele a filmului, actorul pare fericit si binedispus in fotografie, delectandu-i pe multi din fanii lui. O alta poza in care colegul sau de platou, Kim Yun-seok si Park So-dam lucreaza bucurosi impreuna pe platourile de filmare a fost si ea publicata.

„Black Priests” spune povestea a doi preoti catolici ce ajung sa fie implicati intr-un eveniment plin de mister pentru a salva o tanara fata aflata intr-un mare pericol. Filmul va ave apremiera pe 5 noiembrie, si inca din septembrie a fost lansat un poster al lui. Fanii sunt cu siguranta curiosi sa vada cum Kim Yun-seok, unul din cei mai talentati actori ai Coreei, si Kang Dong-won, unul din cele mai mari staruri ale industriei de film coreene, se vor descurca impreuna intr-un film cu un subiect unic. Va fi pentru a doua oara in care cei doi vor aparea impreuna in acelasi film, dupa „Woochi”. Kim Yoon-seok va interpreta rolul unui nobil preot romano-catolic, Kim, ce incearca sa salveze o fetita in ciuda nesfarsitelor suspiciuni si respingeri ce planeaza asupra acesteia. Kang Dong-won interpreteaza rolul diaconului Choi, ce-l ajuta pe preotul Kim, dar care are propriile suspiciuni legate de acest caz. Daca primul are, in poster, o privire solemna, tinand o biblie in mana, al doilea tine in mana dreapta o cadelnita fumeganda de tamaie, avand o expresie tematoare pe chip. Sintagma scrisa in coreeana pe poster, „Suntem pregatiti sa calatorim in cel mai periculos loc” da intensitate provocarii pe care cei doi o vor experimenta pe parcursul tentativei de rezolvare a misterului. Se anunta un film captivant, cu doi mari actori remarcati in special in roluri negative. Cum se vor descurca amandoi in roluri presupus pozitive, ramane sa descoperim in curand !

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: marți 27 octombrie 2015

“Descendants of the Sun”, mult-asteptatul serial cu Song Hye-kyo si Song Joong-ki, e programat a fi difuzat pe micile ecrane incepand cu februarie 2016, urmand actualul serial din zilele de miercuri si joi de la KBS2, „The Merchant: Gaekju 2015”. “Descendants of the Sun” va fi un serial realizat dupa alte reguli decat cele obisnuite intalnite in industria coreeana de seriale tv, in sensul ca in prezent este in stadiul de pre-productie, aflandu-se sub presiunea finalizarii filmarilor pana la sfarsitul anului. Faza de post-productie trebuie finalizata imediat dupa incheierea filmarilor, pentru ca serialul sa fie gata de difuzare in prima saptamana a lunii februarie 2016. Din moment ce posturile tv concurente, MBC si SBS, nu au anuntat inca ce seriale vor difuza pe acelasi interval orar incepand cu februarie 2016, e de asteptat ca productia amintita sa aiba o concurenta serioasa.

Filmarile la serial au inceput in iunie 2015, iar Song Hye Kyo, Song Joong Ki si ceilalti membri ai echipei de actori s-au deplasat in Grecia la sfarsitul lui septembrie. Grecia e fundalul serialului, locul unde trupele sunt trimise in strainatate. Aici si incepe povestea intalnirii norocoase dintre cei doi protagonisti, Kang Mo-yeon (Song Hye-kyo) si Yoo Shi-jin (Song Joong Ki). E vorba de fapt de o melodrama ce portretizeaza esenta vietii, urmarirea visurilor si iubirii dintre un tanar soldat si o doctorita ce se regasesc straini intr-un tinut indepartat. Va fi primul rol al lui Song Joon-ki de la revenirea din armata (mai 2015), scenariul fiind scris de legendara scenarista Kim Eun-sook, cea aflata in spatele succeselor „Lovers in Paris”, „Secret Garden” si „The Heirs”. Regizorul Lee Ung-bok („Secret”, „School 2013” si „Dream High”) se va afla in scaunul regizoral al acestui mult asteptat serial, care de cateva luni atrage atentia mass-mediei.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: luni 26 octombrie 2015

Kim Woo-bin si Suzy si-au demonstrat popularitatea de care se bucura in intreaga Asie prin vanzarea recenta a drepturilor de difuzare ale ultimului lor serial. Intitulat provizoriu “Uncontrollably Fond”, avandu-i ca protagonisti pe cei doi, serialul a fost vandut unei companii chineze la cel mai mare pret la care a fost vanduta o k-drama in China ! Anterior, acest record a apartinut serialului „The Producers”, ce a fost vandut pentru 200.000 $ episodul, motivul principal fiind prezenta in distributie, pe langa alte nume cunoscute, a actorului in mare voga Kim Soo-hyun.

„Desi nu putem dezvalui pretul aproximativ, acest serial a fost comercializat in China la un pret socant, comparabil cu cel al k-dramelor de pe vremuri”, a declarat un personaj din domeniu. „Acest lucru e rezultatul popularitatii lui Kum Woo-bin.” E de remarcat e faptul ca singura informatie lansata pe piata pana in prezent despre acest serial e ca va fi vorba de o poveste de iubire intre un star de top din lumea filmului si o producatoare de film documentar, si faptul ca k-drama va fi difuzata la inceputul anului 2016. Se pare ca popularitatea singura a celor doi protagonisti e suficienta pentru a atarge atentia asupra serialului.

Surprinzator e faptul ca serialul a fost vandut la un pret atat de ridicat, in conditiile in care pretul mediu al k-dramelor exportate in China a scazut drastic datorita politicii externe de cenzura din domeniu dusa de autoritatile chineze, ce are ca scop protejarea productiilor autohtone. Expertii din domeniu spera (probabil degeaba) ca „Uncontrollably Fond” va oferi o gura de oxigen k-dramelor pe piata Valului Coreean si ca acest caz va creste cota de vanzare a serialelor coreene in strainatate. Mai degraba acest caz pare o oaza intr-un desert, nicidecum ceva mobilizator sau incurajator, cu atat mai mult cu cat piata japoneza de desfacere e compromisa, iar in Europa tot mai putine tari mai opteaza pentru achizitionarea de seriale coreene noi, alegand productii turcesti mult mai ieftine si cu priza mult mai mare la public. Mai bine acesti experti ar analiza motivele pentru care k-dramele din ziua de azi nu mai starnesc atata interes, decat sa sara in sus de emotie si sa fabrice stiri in care „intuiesc” ca serialul x sau y e urmatorul „Winter Sonata”, profitand de popularitatea din tara lor de origine, care nu intotdeauna mai rezoneaza cu peferintele iubitorilor de k-drame din intreaga lume.

“Uncontrollably Fond” e prima k-drama de la „The Heirs” de acum 3 ani in care a aparut Kim Woo-bin, acesta dedicandu-se in ultimii ani filmului pentru marele ecran. Scenariul va fi scris de Lee Kyung-hee, ce are la activ scenariile cunoscutelor seriale „I’m Sorry, I Love You” si „The Innocent Man”.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: luni 26 octombrie 2015

Lee Min Ho este o imagine emblematica in Coreea de Sud. Se pare ca popularitatea de care se bucura tanarul actor nu se intinde doar in Asia, ci si in Europa si Orientul Mijlociu. Conform unor surse, actorul reprezinta Coreea cu succes in tarile arabe, fapt surprins dupa incheierea unui sondaj facut de KBS World Radio, un post de radio international, care celebreaza 40 de ani de la prima difuzare a unei emisiuni arabe in Coreea de Sud.

Sondajul “Arab Perception of Korea” („Perceptia araba asupra Coreei”), a avut o categorie speciala in care participantii la sondaj erau rugati sa scrie cine este prima personalitate coreeana care le vine in cap atunci cand se gandesc la Coreea.

Sondajul a chestionat 3.000 de arabi din toate tarile arabe din Orientul Mijlociu, fiind puse intrebari despre celebritati, cultura si cunostintele lor legate de Coreea in general. Lee Min Ho a castigat sondajul cu un procent de 14,8% din numarul total de voturi. Alaturi de el au stat si alte nume cunoscute Valului Hallyu, precum Super Junior (10,8%), EXO (9%), Park Shin Hye (5,1%) si presedinta Coreei de Sud si Secretarul General al Organizatiei Natiunilor Unite Ban Ki Moon (2,6%).

Kim Yoon Ha, expert in cultura pop, a discutat despre rezultatele sondajului. “Asupra fanilor exista convingerea ca Lee Min Ho este un gentleman care nu se lasa coplesit de popularitate si personajele interpretate de el il fac sa fie foarte apreciat.”

In aceasta luna, Lee Min Ho a primit premiul pentru cel mai cunoscut actor coreean recunoscut de fanii chinezi. In articolul din International Bussiness Times se specifica ca Lee Min Ho a castigat Korea Brand Grand Prize 2015, premiu acordat de People’s Daily (un ziar chinezesc) si Forumul Korea Consumer.

Lee Min Ho este un star care reprezinta Coreea cu suces, fie ca se afla in China, Orientul Mijloci sau alte tari.

Incepand cu serialul „I Am Sam”, actorul incepe sa fie din ce in ce mai cunoscut si rolurile oferite sa ii puna in valoare talentul actoricesc. Dupa ce in 2009 reuseste cu usurinta sa suceasca mintile fanelor mai tinere cu rolul din „Boys Over Flowers”, Lee Min Ho reuseste in 2010 sa joace alaturi de faimoasa si talentata Son Ye Jin si un an mai tarziu da lovitura de gratie cu rolul din „City Hunter”, serial in care fizicul de invidiat ii este de mare folos din cauza nenumaratelor scene dificile in care actorul trebuie sa joace. In 2012 joaca in „Faith” si in 2013 in „The Heirs”. Pe marele ecran face o figura frumoasa alegand un rol total diferit de ce jucase pe micul ecran, aparand in acest an in „Gangnam Blues”.

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil

Publicat: duminică 25 octombrie 2015

“Baby Alone” e o comedie coreeana cu destula actiune incat sa reuseasca sa starneasca hohote de ras pe toata durata sa sis a iti induca o stare de buna dispozitie evidenta. Daca ar fi sa-l incadram intr-un current, atunci acela ar fi cel al comediilor de actiune cu gangsteri, care au facut istorie intre 2000-2005 in Coreea. “Baby and Me” (2008) este, cu siguranta, una din cele mai celebre comedii coreene in care protagonist este un bebelus, insa si la inceputul anilor 2000 se faceau astfel de filme, unul din cele mai cunoscute fiind “Saving My Hubby” lansat, ca o coincidenta sau nu, cu nici o luna inainte de “Baby Alone”, in 2002. In general aceste comedii de actiune nu sunt prea pretentioase cand vine vorba de buget, putand fi realizate cu bani putini, cheia fiind un scenariu cat mai amuzant. Si, desigur, niste actori cu carisma, care sa stie sa smulga zambetele spctatorilor. De aceasta data avem o tripleta stralucita de actori cunoscuti: Park Sang-myeon (cunoscut din k-drama “Shoot for the Stars” si din multe alte filme si seriale in special de pana in 2005), Lee Won-jung (unul din cei mai curtati actori coreeni pentru roluri secundare in seriale istorice) si Ahn Jae-mo (pe care ni-l amintim din King Geunchogo sau Jeong Dojeon), care intretin o atmosfera de zile mari, centrata in jurul unei simpatice bebeluse cu un zambet cuceritor. Scenariul e scris de o echipa formata din regizor si inca 2 scenaristi, unul fiind autorul scenariului thriller-ului “Truck”, in timp ce Shin Dong-yeob e autorul scenariilor unor filme celebre, precum “100 Days with Mr. Arrogant”, “Ditto” sau al succesului “Untouchable Lawmen” din acest an.

Man-su, Jae-seob si Pung-ho sunt trei prieteni nedespartiti inca din copilarie, ce s-au cunoscut la orfelinat. Fiecare a incercat sa-si urmeze visul, la maturitate, dar la 25 de ani distanta ii regasim cu moralul la pamant, infranti de greutatile vietii. Man-su nu are o ocupatie anume, singura lui preocupare e sa manance, la fel ca in copilarie. Pe cat posibil pe cheltuiala altuia. Fiind tot timpul interesat doar de mancare, cei doi prieteni ai lui mereu il conditioneaza cu mancarea de realizarea unor comisioane sau lucruri marunte, dar si a unor numere de circ periculoase, de pe urma carora sa stranga banii de chirie. Jae-seob a visat sa devina luptator in ring, dar si-a ratat visul, cazand in patima jocurilor de noroc si acumuland o serioasa datorie la camatari. Cel mai aproape de reusita a fost Pung-ho, ce a devenit ce si-a dorit, poltist. Insa intr- misiune de urmarire a unui criminal, lucrurile ies prost, iar misiunea se soldeaza cu pierderea vietii ostaticei. Marcat de remuscari, Pung-ho renunta la a mai fi politist. Si astfel, cei trei prieteni se reunesc, punand la cale deschiderea unui dojo in cartierul marginas unde locuiesc impreuna, pentru a-si castiga existenta. Intr-o seara ploaioasa, exploatat ca de obicei, Man-su e trimis sa lipeasca afise pe peretii strazilor inguste din cartier. Insa nimereste in mijlocul unei misiuni de urmarire a unor gangsteri, ce incearca sa ia viata sefului lor ce tocmai se retrasese de la conducerea unei prospere companii dubioase pentru a-si creste fetita nou-nascuta, pe Eun-ji. Din senin, Man-su se trezeste cu Eun-ji in brate si, in plus, e martor la uciderea tatalui acesteia. Urmeaza o adevarata aventura pentru cei trei prieteni, ce se vad nevoiti sa invete sa creasca un bebelus si, in paralel, sa evite a da ochii cu fiorosii gangster ice pornesc pe urmele lor…

Productia se incadreaza perfect in genul sau, alternand momentele de umor cu cele de actiune si chiar dramatice, fara insa a se indeparta prea mult de stilul comic. Cei trei protagonisti intruchipeaza trei personaje ce au esuat in viata din motive diferite. Pung-ho e un fost politist retras in urma unui incident nefericit de care se considera vinovat. Remuscarile sunt cele ce l-au facut sa renunte, convins fiind ca daca n-ar fi tras asupra criminalului ce tinea ostatica, lucrurile nu s-ar fi terminat la fel de tragic, cu moartea ostaticei. E un personaj framantat, ce nu se poate ierta pe sine, astfel ca renuntarea la insigna si regasirea prietenilor orfani din copilarie reprezinta o oportunitate de a depasi momentul si de a o lua de la zero deschizand un dojo unde sa invete artele martiale pe cei dornici. La fel de nefericit e mai tanarul lui prieten de la orfelinat Jae-seob. Cu o infatisare de playboy, acesta si-a incercat norocul in lumea luptelor, dar constatand ca e exclus din cercul restrans al invingatorilor, isi pune manusile in cui si rataceste prin saloanele de jocuri mecanice, inglodandu-se in datorii. Nu ezita chiar sa-si ofere serviciile cluburilor unde doamne ofilite sau sotii prea singure cauta un partener pentru distractii de o noapte. Dar poate cel mai amuzant dintre toti e Man-su. Supraponderal si mereu flamand, acesta e dispus sa faca orice compromis pentru o cina delicioasa. E folosit de ceilalti doi prieteni in numerele lor de circ pe care le prezinta ca si colaboratori ocazionali la circul din oras, si mereu are cele mai ingrate misiuni: fie trebuie sa isi tina rasuflarea sub apa, legat in lanturi, fie trebuie sa reziste cat mai mult intr-o casa in flacari, fie e pe post de tinta vie la aruncarile cu cutitul ale alcoolicului cu mana tremuranda Pung-ho. Riscul e meseria lui, iar infatisarea nu-l ajuta deloc in a obtine respectul celor din jurul sau, acestia luandu-l mereu peste picior. Ei bine, acesti trei crai, mai mult sau mai putin aratosi, se vor trezi dintr-odata tati de ocazie, trebuind sa se descurce cu schimbarea scutecelor, alaptatul bebelusei ajunsa in grija lor, cu joaca cu aceasta. O misiune destul de dificila, tinand cont ca toti sunt niste burlaci convinsi, unii trecuti chiar de prima tinerete. Si ca si cum nu ar fi fost de ajuns, fara sa-si dea seama, ajung tinta Mafiei, ce trebuie sa recupereze cu orice pret copila. Mai trebuie spus ca gangsterii se dovedesc niste natarai notorii, aflati chiar sub nivelul celor trei cavaleri neinfricati ? Reteta pentru o comedie savuroasa e asigurata, iar fanii genului vor avea suficiente motive sa se amuze urmarind aceasta productie coreeana simpatica de la inceputul anilor 2000, cum azi nu se mai realizeaza (idolii din ziua de azi tin atat de mult la imaginea lor incat aparitia intr-un rol de prostanac probabil e considerata o umilinta).

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: vineri 23 octombrie 2015

“Ballet in the Flames of War” e o inedita coproductie China-Rusia de razboi, realizata cu 5,5 milioane de dolari oferite de studiourile chineze de productie sustinute de guvernul chinez, fiind rodul unei colaborari intre cineasti si actori chinezi, rusi si japonezi. Filmul prezinta evenimentele tragice petrecute cu putin timp inaintea capitularii Japoniei si la cateva zile dupa, intr-un mic orasel din apropierea frontierei ruso-chineze. Oraselul, ocupat de japonezi din 1931 pana in 1945, a fost eliberat de fortele Armatei Rosii in septembrie 1945. La 2 septembrie, dupa capitularea Japoniei, aproximativ 300 de soldati japonezi si ofiteri au evacuate orasul si au fugit in padurile de la frontiera ruso-chineza. Descoperiti de doi copii chinezi, trupele japoneze au macelarit locuitorii unui intreg sat din nord-estul Chinei, atacand trupele sovietice, ce au suferit 142 de morti. Desigur, acest incident real apare reflectat in cateva minute, doar, la finalul productiei, care cu o maiestrie demna de un mare cineast spune o poveste de iubire intre o tanara chineza ce se viseaza balerina si un soldat sovietic, pe care soarta ii aduce impreuna intr-un context tragic. Coloana sonora a filmului, semnata de Lei Lei, a fost deja nominalizata la Golden Rooster, unul din festivalurile importante de film ale Chinei. Fiind vorba de o coproductie, filmul are doi regizori, unul chinez, Dong Yachum, un regizor debutant, si unul rus, nimeni altul decat veteranul de 70 de ani, arhicunoscutul Nikita Mikhalkov. Productia nu are nume cunoscute in distributie, insa e plina de actori chinezi, rusi si japonezi, fiecare vorbind in limba sa, nefiind dublat in chineza, fapt ce contribuie din plin la mentinerea unei atmosfere realiste.

1945, un mic orasel din apropierea frontierei de nord-est a Chinei. De mai bine de un deceniu, oraselul e ocupat de japonezi, insa atmosfera se anima odata cu sosirea in mod constant a unor trenuri cu o incarcatura secreta, si cu construirea unui depozit ascuns intr-o mina parasita. Constienti de faptul ca razboiul, odata sfarsit in Europa, ocupatia japoneza in China nu va mai rezista mult, japonezii recurg la punerea in aplicarea a planului “Jadul Sfaramat”, un plan strict secret ce preconiza contracararea printr-o lovitura surpriza a iminentului asalt al Armatei Rosii. Pe acest fundal, Erer e o tanara pasionata de balet ce-si duce viata in oraselul de la granita, locuind impreuna cu familia ei. De la matusa Liuba, ce fusese odata balerina la Leningrad, dar care a fugit din URSS in momentul asaltului nazist asupra Leningradului, Erer invata cunostintele de baza despre balet. Exerseaza zi de zi, atragand privirea barbatilor din jurul ei, impresionati de gratia acesteia. Intr-una din zile da peste un soldat rus ranit grav, Andrei, pe care, asumandu-si toate riscurile, il duce in secret in casa familiei ei si il ingrijeste. La scurt timp, insa, umbla vorba ca japonezii cauta un spion fugar din URSS, care ar fi aflat de planul lor surpriza, deci care trebuie cu orice pret lichidat. O serie de evenimente tragice urmeaza sa se petreaca, marcand definitiv viata lui Erer.

In ultimii ani, atat Rusia cat si China au realizat multe productii de razboi, independente una de cealalta. Produse cu bugete infinit mai mici decat filmele comerciale similare facute la Hollywood, ce pun accentul pe “entertainment”, deci pe latura spectaculoasa a filmului, aceste productii – cu cateva exceptii, cum e blockbusterul recent semnat John Woo, “The Crossing” – au in general ca scop transmiterea unui mesaj patriotic mobilizator, asa cum o fac, de exemplu, si filmele americane despre Razboiul Civil American, filmele istorice romanesti din perioada de aur a filmului romanesc etc. Iar cand vine vorba de China, acest mesaj e indreptat direct spre Japonia, care a invadat-o de doua ori in cele doua razboaie sino-japoneze. Majoritatea filmelor de razboi chinezesti insufla pe langa mesajul patriotic si ura fata de japonezi, dupa cum si filmele japoneze de razboi preamaresc eroismul glorioasei armate japoneze si folosesc apelative jignitoare la adresa popoarelor cucerite in Asia in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Din afara, e greu sa intelegi cum priveste un chinez pe un japonez si viceversa, iar urmarind astfel de productii nu poti sa nu devii partinitor cand vezi ororile comise de japonezi pretutineni pe unde si-au pus bocancul. Din fericire, “Ballet in the Flames of War” nu exagereaza pana intr-acolo incat sa devina un simplu film de propaganda finantat de autoritatile comuniste, dezvoltand o poveste a unor oameni simpli prinsi in vartejul ultimelor luni de razboi si pusi in fata unor alegeri dificile. Mana regizorului Mikhalkov se vede inca de la primele cadre, pe toata durata celor 90 de minute ale filmului spectatorul avand impresia ca asista la o piesa de teatru cehoviana montata in decorul hibernal al nordului Chinei. Ca si in piesele si povestirile lui Cehov, totul este banal, personajele nu au nimic extraordinar, insa pe masura ce firul epic avanseaza, in decorul inghetat al iernii, descoperim un realism ravasitor, o drama de razboi ce a marcat si o idee: renuntarea la noi insine pentru cineva. Si totusi, Mikhalkov iese din tiparul cehovian in momentul in care personajul feminin principal al povestii, tanara chineza Erer, se incapataneaza sa-si urmeze visul, chiar in conditiile tragice ale razboiului, anume cel de a deveni intr-o zi o mare balerina. Aceasta e o deosebire cruciala fata de scrierile lui Cehov, in care personajele intotdeauna esueaza in fata propriilor aspiratii. Erer isi ia in mana propriul destin, si, catarandu-se pe cadavrele lasate in urma si in suflet de ultimul an de razboi, are puterea de a spera in visul ei. Personajul ei se aseamana mult cu orice personaj feminin din filmele de razboi rusesti sau sovietice de mai ieri, intruchipand curajul de a infrunta orice obstacol pe care insusi o catastrofa atat de mare precum un razboi i-l poate pune. Avem si o mama rusa autentica in persoana matusei Liuba, care nu mai stie nimic de fiul ei plecat pe front, dar care ajunsa in orasel are puterea de a o lua de la zero, framantand de dimineata pana seara paine si avand o duritate materna tipica femeii ruse a acelor vremuri dure. Scenariul e simplist, dar bun, insa are un ritm foarte alert. Un film de razboi ar trebui sa se intinda cel putin pe durata a 2 ore pentru a da ragaz personajelor sa intre in contact unele cu altele, sa se creeze ceea ce se numeste chimie intre protagonisti. In 90 de minute, aceste detalii sunt elemente spuse pe fuga, fapt ce constituie o bila neagra pentru aceasta productie. Scenele de lupta sunt decent realizate, fara efecte speciale (singurele efecte speciale au fost cele de la explozia unui tren, si nu s-au intins pe o durata mai mare de 20-30 de secunde), insa realiste, cu cateva slow-motion-uri desprinse mai mult din filmele rusesti de razboi decat din imaginatia partii chineze a echipei de productie. Desigur, cu limitele sale evidente, “Ballet in the Flames of War” ramane un film reusit de razboi, cu un mesaj pacifist si puternic anti-japonez, care ne va face sa intelegem mai bine apropierea istorica dintre Rusia si China, puternica legatura ideologica si de mentalitate care nu va plasa niciodata pe niciuna dintre cele doua de partea cealalta a lumii civilizate, daca e sa ne raportam la realitatile geopolitice din ziua de azi. Poate ca daca cei care ar fi trecut frontiera terestra a Chinei in 1945 pentru eliberarea ei ar fi fost americanii, astazi lucrurile ar fi stat altfel. Dar sa nu judecam istoria.

Traducerea, adaptarea si timingul au fost realizate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: joi 22 octombrie 2015

Simpatica actrita Kim Yoo-jung a lasat in urma apelativul de „actor-copil” cu care ne-a obisnuit de ani buni, primind deja primele roluri cu greutate pe marele ecran. In fapt, ca actor-copil a devenit cunoscuta sub numele Kim You-jung, insa se pare ca e o moda la coreeni ca modul de scriere al numelor actorilor sa se modifice periodic, creand confuzii. Recent, actrita a terminat filmarile la thriller-ul dramatic „Circle of Atonement” (cunoscut si ca „Secret”), ocazie cu care a acordat un interviu in care a vorbit despre cariera ei si viata personala.

Fosta copila adorabila a filmului coreean, ce a traversat cu succes distanta de la lumea k-dramelor la cea a filmelor pentru marele ecran, de la rolurile de copil al unor personaje istorice la cele de adolescenta matura, a aparut in nu mai putin de 13 seriale de televiziune si 15 filme inainte de a implini 16 ani. „Cand eram mica, am fost distribuita inr-o multime de filme, insa in scoala primara si in gimnaziu am aparut in mai multe seriale tv. Asa ca pentru publicul filmelor pentru marele ecran, imaginea mea de copila mica probabil le-a lasat o impresie mai puternica.” Premiata actrita, ce a avut mai multe roluri de adolescenta in seriale precum “Dong Yi,” “Moon Embracing the Sun,” “May Queen” si “Angry Mom” a dezvaluit ca „Circle of Atonement” marcheaza o distantare de rolurile ei anterioare, in conditiile in care acum interpreteaza un personaj mult mai expresiv sub aspectul profunzimii emotionale.

Cu aceasta noua revelatie in privinta potentialului sau actoricesc, Kim a adaugat ca doreste sa dea o noua dimensiune carierei sale, pentru a-si putea atinge potentialul maxim. „Mereu sunt aplecata spre invatat. Decat sa aud ca m-am nascut cu talent actoricesc, mai bine aud ca sunt o actrita care mereu incearca sa dea ce are mai bun”, a spus aceasta. In ciuda faptului ca a primit multe aprecieri pentru ca de mica a aparut pe ecrane, actrita a lasat sa se inteleaga ca ar fi minunat daca ar putea sa impartaseasca ce gandeste nu doar rudelor apropiate: „Ar fi frumoas daca as putea sa-mi gasesc si un prieten care sa ma consoleze, in afara membrilor familie”. Fosta persoana de care era indragostita in serialul din 2010 “Grudge: The Revolt of Gumiho”, interpretat de Lee Min-ho (e vorba de Lee Min-ho cel mic, nu de cel celebru cu acelasi nume), a lasat sa se inteleaga ca a avut sentimente fata de tanara actrita in timpul filmarilor la serial (intre cei doi e o diferenta de 6 ani, in favoarea actorului): „In ‚Gumiho’ noi am interpretat doi oameni indragostiti. Ne-am distrat tot timpul la filmari. Probabil de aceea am inceput sa am sentimente pentru ea”, a spus actorul din „Rooftop Prince”. Cei doi tineri actori au mai aparut odata impreuna intr-un serial, „The Moon Embracing the Sun”.

Revenind la filmul „Circle of Atonemnet”, mai multe poze ale lui Kim Yoo-jung si ale actritei-copil Choi Yu-ri au fost postate pe facebook, atragand atentia multora. Cele doua actrite au jucat impreuna in mintitul film, iar ceea ce a atras atentia fanilor a fost asemanarea izbitoare a acestora. Pana si Kim Yoo-jung si-a exprimat surprinderea de asemanare, spunand la un eveniment: „Am fost socata uitandu-ma la ea si vazand cum arata leit ca mine. Multa lume m-a intrebat daca Yu-ri era o versiune mai tanara a mea. Chiar si tatal meu a vazut filmul si mi-a spus ca ea arata exact ca mine cand eram copil !”

„Circle of Atonement” a avut premiera in cinematografele coreene pe 15 octombrie si spune povestea unui barbat ce isi face aparitia la un deceniu dupa o crima, implicand intr-un straniu caz un detectiv si pe fiica acestuia. Mai jos puteti viziona un trailer al acestui film, ce se anunta destul de dramatic.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: joi 22 octombrie 2015

Actorii Yoo Seung-ho (Missing You, Warrior Baek Dong-soo) si Park Min-young (Princess Ja-myung, City Hunter) au fost confirmati ca protagonisti ai noului serial al SBS, „Remember”, ce va fi difuzat in zilele de miercuri si joi ale saptamanii. Yoo Seung-ho va interpreta un avocat de geniu ce sufera de hipertimesie, in timp ce Park Min-young o va interpreeta pe Lee In-ah, o avocata cu o personalitate glumeata dar matura, din moment ce realizeaza cat de necrutatoare e lumea in care activeaza. In timp ce personajul lui Yoo Seung-ho, Seo Jin-woo, incearca sa demonstreze nevinovatia tatalui sau, Lee In-ah e pe cale sa renunte la avocatura, cand, in ultimul moment, cazul tatalui lui Seo Jin-woo ii schimba definitiv viata. Cei doi sunt prieteni din copilarie, insa pe masura ce colaboreaza la acest caz, sentimentele de prietenie ajung pe planul secund, cei doi indragostindu-se.

Compania de productie Logos Film, ce e responsabila de producerea serialului, sustine ca „Remember” nu e doar un serial despre lumea avocatilor cum au fost atatea seriale tematice similare. „El are de-a face si cu umanitatea, cu caracterul omenesc. Scenariul va fi plin de evenimente din interiorul si exteriorul legii. Si fiti pe faza la chimia dintre Yoo Seung-ho si Park Min-young !” „Remember” va avea premiera pe 12 noiembrie, dupa incheierea lui „The Village: Achiara’s Secret”. Pentru Yoo Seung-ho, „Remember” va marca revenirea intr-un serial tv dupa mai bine de 2 ani, ultima k-drama in care a aparut, inainte de inrolare, fiind „Missing You”. Tot in noiembrie, acesta va aparea intr-o miniserie de 8 episoade intitulata „Imaginary Cat”, inspirata dintr-o manhwa web.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: miercuri 21 octombrie 2015

Gala Premiilor Daejong (sau Premiile Grand Bell cum mai sunt cunoscute) este implicata intr-o disputa legata de un anunt facut recent despre schimbarea unor reguli. Pe scurt, premiile nu vor mai fi acordate castigatorilor care nu participa la ceremonie, ci vor fi acordate altor nominalizati prezenti in sala.

Anuntul a fost facut la inceputul acestei saptamani la o conferinta de presa tinuta in Seul, unde s-a mentionat ca comitetul de organizare a vrut sa inlature acceptarea premiilor de catre reprezentantii actorilor care nu sunt prezenti in sala, adica premiile sa nu mai fie acceptate de altcineva, practica criticata de amintitul comitet. Jo Geun Woo, presedintele Premiilor Daejoong, a declarat intr-un interviu acordat in urmatoarea zi ca aceasta decizie a venit dupa discutiile intre comitetul de selectare si opt organizatii care fac parte din Asociatia de Film din Coreea. Jo Geun Woo a mai adaugat ca vor face tot posibilul ca obiectivitatea sa nu fie compromisa si ca se va asigura ca nu vor exista probleme cu premierea castigatorilor.

Cand Jo Geun Woo a fost intrebat ce vor face daca la eveniment niciunul din nominalizati nu va fi prezent, acesta a replicat ca “detaliile nu au fost inca definitivate. Vom decide pana la finalul lunii si vom anunta; vom face in asa fel incat sa nu existe nicio controversa.”

Nu e greu de dedus ca reactiile negative au fost rapide si puternice dupa acest anunt, si criticile nu vin doar din partea publicului larg ci si din interiorul industriei de film. Persoane din interiorul Asociatiei de Film au afirmat cu dispret ca reprezentantii organizatiilor nu au fost prezenti la intalnirea la care s-a luat decizia finala, spunand ca acestia au fost exclusi. Surse din Asociatia Actorilor de Fillm din Coreea declara ca e greu de inteles aceasta decizie si lipsa de respect aratata actorilor.

Presedintele Asociatiei de Film din Coreea, Jo Dong Gwan, a aparat decizia si a declarat ca reprezentantii nu au fost exclusi, numind un presedinte al uneia din organizatii, Jung Jin Woo, presedintele Societatii Regizorilor de Film, ca participant la intalnire, insa, Jung Jin Woo a contrazis declaratia spunand ca decizia nu s-a luat la intalnirea la care a fost el prezent. “Actorii ar putea avea conflicte legate de programul de filmari sau motive personale din a caror cauza nu ar putea participa. Sa spui ca nu vei oferi premiul daca nu sunt prezenti in sala e ceva ridicol.”

Este greu de inteles de ce s-a luat o astfel de decizie, avand in vedere ca Premiile Grand Bell fac parte din elita premiilor acordate in Coreea si de regula nu prea exista absenti. Este cel mai vechi festival, cu covoare rosii si staruri pline de stralucire si multe premii acordate, o gala plina de eleganta. Chiar in cazul in care anul trecut ar fi existat un mare actor sau actrita absenta, nu este cea mai adecvata abordare a problemei, o discutie in particular cu reprezentantii starului respectiv fiind suficienta, inlaturandu-se multe intrebari si suspiciuni in urma acestei decizii.

Premiile Grand Bell nu sunt lipsite de controverse; in 1996, premiul pentru cel mai bun film a fost acordat filmului “Henequen” care insa nu fusese la acea data distribuit in cinematografe din cauza unor probleme de editare. De asemenea, au mai fost discutii in trecut legate de corectitudinea in procesul de alegere, de triere, inclusiv zvonuri despre actorii care daca nu puteau fi prezenti la gala de ceremonie, nu erau inclusi pe lista de nominalizari si despre insistarea premierii filmelor mai celebre (in 2012 “Gwanghae, The Man Who Became King” a castigat nu mai putin de 15 premii).

Ce se va intampla cu aceste premii se va vedea la cea de-a 52-a editie a Premiilor Grand Bell ce se va tine pe 20 noiembrie.

(Sursa: dramabeans)

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil

Publicat: marți 20 octombrie 2015

Iata ca la cateva zile dupa ce s-a speculat ca Lee Jun-ki ar putea debuta la Hollywood in filmul comercial „Resident Evil: The Final Chapter”, „Umbrella Corporation” tocmai s-a ales cu un nou reprezentant. Nimeni altul decat sud-coreeanul Lee Jun-ki. Recent, protagonista Milla Jovovich a postat o poza in care apare alaturi de Jun-ki, laudandu-l pe acesta. Personajul ei, Alice, se va reintoarce in Racoon City pentru infruntarea finala cu diabolica Umbrella Corporation, iar de aceasta data chipul diabolic al companiei va fi un actor asiatic, Lee Jun-ki. Acesta va debuta la Hollywood ca si „comandantul Lee”, seful unui birou de securitate din cadrul Umbrella Corp, care cu siguranta va incerca sa o ucida pe Alice pe diverse cai, in ultima parte a seriei. Filmul se va relua din punctul in care a ajuns povestea la finalul „Resident Evil: Retribution”.

Se confirma din nou un stereotip, acela al rolurilor negative interpretate de actori asiatici sau cu trasaturi ori origini asiatice sau semi-asiatice. De pe vremea celebrelor filme „Fu Manchu” pana in prezent (Lee Byung-hun fiind unul din cele mai recente exemple), actori asiatici au interpretat roluri negative memorabile la Hollywood. Exista doar doua cazuri celebre de actori asiatici, in istorie, ce au interpretat roluri principale la Hollywood, e vorba de Bruce Lee si Jackie Chan. In rest, actorii asiatici, inclusiv ca e vorba de americani cu trasaturi asiatice nascuti pe continentul nord-american si crescuti acolo, interpretau fie personaje toxice, nearticulate, cu un handicap fizic, inepti sociali, fie personaje stoice, asexuate, luptatori de arte martiale. E greu de inteles si de ce tot mai multi actori asiatici isi doresc un rol cat de mic intr-un film la Hollywood, chiar si in aceste conditii. Sa se gandeasca chiar toti la expunere, la foloasele pe care le-ar putea obtine de la aparitia in astfel de roluri ? In sfarsit. Pentru Lee Jun-ki, acest rol, negativ, cum o fi el, e o buna oportunitate de a aparea intr-o productie pe care multa lume va fi cu ochii, in special ca e ultima din serie (probabil pana cand cineva se va gandi sa mai faca un prequel sau sequel si sa reia franciza, de dragul unor castiguri financiare). Probabil va trece neremarcat pentru marele public, dar va ramane cu amintirea debutului peste Ocean si cu posibilitatea de a intra in vizorul producatorilor americani, in functie de cat de convingator va fi. Pe cand va fi distribuit, totusi, intr-un nou film coreean ?

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: luni 19 octombrie 2015

Filmul “The Exclusive”, in regia lui Roh Deok, ne introduce intr-un mod ironic si plin de amuzament in nebunia si iuresul mass mediei din Coreea de Sud si ne prezinta modul in care informatia “zboara” pana in punctul in care totul este lipsit de control. Filmul se concentreaza asupra lui Heo Moo Hyuk (Jo Jung Suk), un reporter de televiziune epuizat de presiunea de la locul de munca si de conflictele de acasa. Dupa ce este suspendat la munca din cauza unui reportaj care a deranjat un concern local, Heo da peste ceea ce pare a fi un bilet scris de un foarte cautat criminal in serie. Heo se grabeste sa ajunga inapoi la locul sau de munca, sigur ca tocmai a dat peste o stire exclusiva ce ii va ajuta cariera. Seful de birou Baek (Lee Mi Sook) se ocupa de stire in dimineata urmatoare fara a face alte investigatii. Stirea creaza senzatie la nivel national, rating-ul este mare si Heo revine la locul de munca cu surle si trambite.

Totul este minunat pana cand anchetatorul Oh (Bae Sung Woo) intra in scena, cerand detalii despre acel bilet, cu siguranta o dovada importanta, si despre modul in care acel bilet a ajuns in miinile lui Heo. Baek si echipa de stiri refuza sa coopereze, citand drepturile unui jurnalist de a-si proteja sursele de informatii. In timp ce conflictul dintre politie si media continua, povestea “exclusiva” a lui Heo se imprastie intr-un mod din ce in ce mai ciudat, se „rostogoleste”, pana cand adevarul este total ingropat intr-o mare de date si speculatii. Regizorul Roh creeaza o lume in care reportajele mass mediei dau nastere unor evenimente convingatoare si chiar ajung in punctul in care creeaza criminali; exact opusul a ceea ce mass media ar trebui sa faca. In planul al doilea, in tot acest timp, o intriga secundara incepe sa se dezvolte in jurul sotiei lui Heo, Soo Jin (Lee Ha Na) si Heo este nevoit sa se confrunte cu unele adevaruri mai dificile din viata sa personala.

Filmul este totusi o satira, dar nu se concentreaza numai pe a transmite un mesaj social. Este plin de umor de buna calitate, si actorul Jo Jung Suk care il interpreteaza pe Heo si care se pricepe sa portretizeze acel om obisnuit care are o inocenta aparte ce-l face imediat placut, face ca personajul sau sa fie apreciat de cinefili in ciuda defectelor sale, pentru ca Heo nu este absolut deloc un jurnalist meticulos si nu este condus de datoria de a furniza date reale; mai degraba el “reprezinta salariatul obisnuit din Coreea”, cum l-a descris regizorul Roh, reusind cu greu sa ramana angajat, fiind mereu hartuit de diverse alte obligatii si vesnic mort de somn.

Lee Mi Sook este perfecta in rolul sau de sefa a echipei de stiri, calita intr-un mediu predominant masculin, cu multa experienta si mereu istovita. Actrita interpreteaza rolul perfect pentru regizorul Roh, care a scris si scenariul filmului, Roh folosind-o pentru incisivitatea unor monologuri. Probabil ca cel mai pus pe treaba si bine intentionat personaj din film este anchetatorul Oh, jucat de Bae Sung Woo cu autoritate si umor, reusind sa balanseze cu multa finete cele doua trasaturi ale personajului. Insa chiar si Oh este orbit in cautarea lui si se confrunta cu o dilema cand este pus in fata unui adevar cu doua versiuni: unul, murdar si total neplacut si altul, simplu si convenabil.

Regizorul Roh a explorat cu umor si o sinceritate mai stranie diferite tipuri de relatii in filmul sau de debut din 2013, “Degree Of Love”. In “The Exclusive”, reflecteaza asupra notiunii de adevar nu numai la nivel de societate sau de media, ci si la nivel personal. Ce face sa existe un gol intre realitate si prezentarea unor date? Suntem mereu pusi sa alegem intre a crede si a nu crede anumite lucruri, gandindu-ne logic, cu evidente, folosindu-ne de instinct, etc. Ajungem sa credem in ceea ce vrem sa credem sau in realitate? Acestea sunt cateva din intrebarile puse de scenariul genial scris de Roh.

“The Exclusive” va avea premiera pe 22 octombrie.

(Sursa: kpopherald)

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil

Publicat: duminică 18 octombrie 2015

Unul din primele seriale-fenomen asiatice pe care asiacinefilii au avut ocazia sa il vada cu multi ani in urma a fost “Hana Yori Dango” (“Boys Over Flowers”). Probabil nu exista asiacinefil care sa nu fi auzit de Makino Tsukushi, Domyouji Tsukasa sau Hanazawa Rui, sau de povestea tinerei sarace ce ajunge sa fie admisa la o academie de elita, unde are de infruntat rigorile impuse de grupul F4. Ce poate nu stiti este ca acest film e prima ecranizare, fie ca e vorba de micul ecran sau de marele ecran, a celebrei manga omonime, ce a inceput sa fie publicata in 1992 de autoarea Yoko Kamio. Din 1992 pana in 2003, manga a strans nu mai putin de 37 de volume, ce au fost traduse si publicate si in Statele Unite, Franta si Spania. Manga a obtinut incasari uriase, si a dat nastere unei adevarate “febre” “Hana Yori Dango” in intreaga Asie de Rasarit. In 1995 a fost realizat acest film, iar un an mai tarziu s-a realizat un anime de 51 de episoade. In 2001, taiwanezii au ecranizat manga in celebrul serial “Meteor Garden”, al carui succes a dus la un nou sezon in 2002. La 10 ani de la prezentul film, in 2005, japonezii au realizat si ei un serial, amintit mai sus, urmat de o continuare in 2007, incheiata cu un film, “Hana Yori Dango Final”. In 2009, ca si cum nu era suficient, ultimii inscrisi pe lista unei ecranizari au fost coreenii, ce au realizat un serial cu actori deveniti ulterior celebri. In 2013, au ajuns si americanii sa faca un serial avand la baza aceasta manga, intitulat “Boys Before Friends”.

“Hana Yori Dango” (1995) a fost ultimul film al regizorului de seriale Yasuki Kusuda, si a marcat debutul a doi actori apreciati in Japonia si astazi, Shosuke Tanihara (in rolul lui Domyouji) si Yuki Uchida (in rolul Makino Tsukushi). Daca Tanihara nu a avut o ascensiune fulminanta, in ciuda interpretarii bune de debut de cariera la 23 de ani, partenera lui, Yuki Uchida, a devenit un star peste noapte. Aceasta debutase pe micul ecran inca din 1992, fiind pe atunci model. Look-ul ei cu par scurt si voce ragusita, destul de neobisnuit in show-biz-ul acelor timpuri, au consacrat-o ca un idol pentru tanara generatie. La data filmarilor acestui film avea 20 de ani, a inceput sa fie curtata pentru a apara in reclame tv, si deja era o celebritate in luma muzicii. Primul single l-a lansat la sfarsitul lui 1994 ca tema muzicala a unui serial, melodie ce a ajuns nr 1 in topul Oricon, cel mai important top muzical japonez. Stralucita cariera muzicala s-a incheiat in 2000, cand Uchida a decis sa se concentreze pe cariera de actrita. Melodia “Baby’s Growing Up” de pe coloana sonora a acestui film e cantata chiar de Yuki Uchida. Un lucru interesant e faptul ca celebrul actor Shun Oguri, un mare fan al actritei, si-a inceput cariera in luma filmului in anii ’90 fara a avea vreo intentie in acest sens. A urmat aceeasi scoala de actorie ca idolul sau, Uchida, doar in speranta ca o va intalni. Un deceniu mai tarziu, coincidenta sau nu, Shun Oguri interpreta rolul Hanazawa Rui in serialul “Hana Yori Dango”, in manga Hanazawa Rui fiind prietenul apropiat al lui Makino Tsukushi… Poate cu un deceniu in urma, Shun Oguri – inca un tanar student la actorie – si cea pe care o admira, Yuki Uchida, ar fi putut fi in acest film, si probabil destinul celor doi s-ar fi schimbat radical… Astazi, Yuki Uchida e la fel de frumoasa la aproape 40 de ani, divortata in urma unei casnicii esuate de 3 ani, in timp ce Shun Oguri e un barbat implinit la 32 de ani, un cunoscut actor si regizor, casatorit din 2012 cu o cantareata si actrita cu care are un copil. Cum e destinul acesta…

Academia Eitoku e una din cele mai exclusiviste din Japonia. Masini scumpe in parcare, fite, baieti si fete de bani gata, iata elementele ce compun decorul acestei lumi. Senzatia academiei e F4, grupul celor “4 flori”, mostenitorii unor familii instarite, care fac legea in scoala. Capul F4 e nimeni altul decat Domyouji Tsukasa (Shosuke Tanihara), un tanar arogant, dur, ce nu sta prea mult sa se gandeasca, si care nu de putine ori isi tradeaza agramatismul prin rostirea gresita a unor cuvinte. Viata din Eitoku e insa tulburata de aparitia in peisaj a unei boboace, Makino Tsukushi (Yuki Uchida). Fara a avea banii mult mai instaritilor ei colegi de facultate, Makino a fost admisa la elitista academie dup ace Eitoku a fost singura universitate care i-a acceptat dosarul, un lucru care nu doar ca a pus-o pe ganduri, dar s-a transformat peste noapte intr-o povara. Pentru a-si plati studiile, Makino lucreaza la o patiserie, insa nici o clipa nu se simte rusinata sau complexata din cauza statutului ei. Inca din prima zi de scoala, Makino intra in conflict cu Domyouji Tsukasa, in momentul in care refuza invitatia acestuia de a se alatura unui club sportiv. Consecinta e simpla: se alege cu avertizarea rosie ! Si astfel incepe cosmarul pentru tanara boboaca, ce se vede hartuita zi de zi. Strigandu-si supararea pentru a se descarca, pe acoperisul scolii, constata ca e auzita de cineva care se afla in acelasi loc pentru relaxare, nimeni altul decat Hanazawa Rui, un membru F4. Si totusi, acesta parca e singura persoana ce pare umana din toata academia…

Povestea celebra a “Hana Yori Dango” e cunoscuta de ani buni asiacinefililor, astfel ca vizionand acest film nu poti decat sa-ti amintesti cu drag momente facute celebre de serialul din 2005 (vorbim aici de varianta japoneza, autentica, nu de remake-ul coreean ce nu reuseste sa transpuna nimic din atmosfera si autenticitatea versiunii japoneze). Fiind prima ecranizare dupa celebra manga a carei publicare a inceput in 1992, atmosfera filmului e una aparte. Cu atat mai mult cu cat serialul realizat un deceniu mai tarziu nu reuseste ceea ce reuseste filmul, anume sa transmita atmosfera anilor cand manga a inceput sa fie scrisa, anii ’90. Anii ’90 au un parfum aparte, iar ce altceva decat filmele realizate atunci pot sa transmita mai bine nostalgia acelor vremuri ? Hainele si moda anilor ’90, muzica dance a acelor timpuri, viata de student, fiorii primei iubiri, toate sunt lucruri pe care le poti simti daca totul e la locul sau. Altfel apare senzatia de artificialitate, si fiti ferm convinsi ca intre film si serial exista mari diferente de perceptie tocmai datorita perioadei de timp in care se desfasoara povestea. Cei doi protagonisti sunt deosebit de naturali. Makino Tsukushi e interpretata de minunata Yuki Uchida, impresionanta in acest rol. E acea “buruiana” (Tsukushi inseamna “buruiana” in japoneza) ce nu poate fi smulsa din radacini de nimeni, o copie fidela a pesonajului inchipuit e autoarea mangai. Personajul ei are nerv, e artagoasa, insa stie si sa oscileze spre celalalt pol in momentul in care se simte atrasa de Hanazawa Rui. E, cel mai bine spus, spinul din ochii sefului celor patru flori, Domyouji Tsukasa. Si acest personaj e bine interpretat de Shosuke Tanihara, un alt actor debutant, ce se incadreaza perfect in portretul mostenitorului de bani gata al vreunui imperiu financiar, arogant pana in maduva oaselor, cu o cultura generala slaba, dar realist, conbstient ca fetele din jurul lui ii tin companie datorita statutului. Din aceasta cauza, descoperirea iubirii fata de Makino, negate la inceput, o e aventura incitanta care cine stie incotro il va purta… Din pacate, durata relativ scurta a productiei (78 de minute) – ce pare mai degraba filmata ca un episod de serial sau un film de televiziune, fara prea mari pretentii, decat ca un veritabil film pentru marele ecran – nu a permis realizatorilor sa dezvolte prea mult celelalte personaje. Todo Shizuka, prima iubire a lui Hanazawa Rui, ce apare pe parcurs in film, venita direct din State, e mult mai amanuntit prezentata decat ceilalti 2 baieti din F4, al caror chip abia apare in film, ca simpli colegi ce-I tin companie lui Domyouji. Nici rivalitatea dintre Hanazawa Rui si Domyouji Tsukasa nu e prea accentuata, deci in linii mari desi scenariul e bine adaptat, realizatorii au incercat cu un buget redus sa realizeze cat mai minimalist acest film. Din fericire a iesit un film agreabil, probabil memorabil daca se intindea pe cel putin doua ore, pe care vizionandu-l ai senzatia ca te umpli de energie pozitiva si de buna dispozitie.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: sâmbătă 17 octombrie 2015

“Accidental Detective” a reusit sa stranga o audienta de peste 2,1 milioane de cinefili de la lansarea filmului, pe 24 septembrie, destul de neasteptat, pe 6 octombrie detronand pana si celebrul “The Throne” cu Song Kang Ho si Yoo Ah In e pe prima pozitie a box-office-ului saptamanal.

“Accidental Detective” reuseste deja dupa numai doua saptamani sa scoata profit, si se pune deja problema unei posibile continuari. Kwon Sang Woo a declarat ca doreste sa joace si in partea a doua a filmului, mai ales ca se simte extrem de multumit de jocul actoricesc alaturi de colegul sau. Acelasi lucru se poate spune si despre actorul Seong Dong Il care a declarat ca regizorul filmului, Kwon Sang Woo si el au in total sapte copii si spera sa devina niste tati devotati datorita filmului (pe Seung Dong Il l-ati putut vedea si in emisiunea de divertisment “Dad, Where Are We Going?”, alaturi de copiii sai).

Filmul a fost numit initial “Detective”, insa s-a adaugat si “The Beginning” (probabil pentru a face deosebirea intre cele doua parti, devenind clar ca se doreste o continuare si de ce nu, chiar un serial TV). Echipa de productie va discuta despre acest lucru dupa ce filmul va fi retras de pe marile ecrane si probabil ca vom avea o noua serie cu detectivi, dupa “Detective K”. Scenariul scris de Kim Jung Hoon descrie povestea lui Dae Man (Kwon Sang Woo) care este un proprietar destul de ocupat al unei librarii in care se vand carti de benzi desenate al unui website, are grija de un copil si rezolva crime. Cel mai bine se simte la sectia de politie unde acorda sfaturile sale politistilor. Detectivul No (Seung Dong Il), un foarte respectat detectiv, nu il poate suferi pe Dae Man. Intr-o buna zi, Joon Soo (Park Hae Joon), unul din prietenii lui Dae Man, care este si detectiv, e acuzat de crima si arestat. Dae Man si detectivul No se decid sa lucreze impreuna pentru a dovedi inocenta prietenului sau. Intre timp, o a doua crima are loc si lucrurile incep sa se complice.

Actorii Kwon Sang Woo si Seung Dong Il sunt actori cu multa experienta pe marele si micul ecran. Pe Kwon Sang Woo l-ati vazut in “My Tutor Friend”, “Love So Divine”, “Running Wild”, “More Than Blue”, “71: Into The Fire”, “Pain”, “Stairway To Heaven”, “Sad Love Song”, “Cinderella Man”, “Dae Mul”, “Queen Of Ambition”, “Temptation”.

Pe Seung Dong Il l-ati vazut in “The Client”, “The Grand Heist”, “Return Of The Mafia”, “Miss Granny”, “Chronicle Of A Blood Merchand”,”Slave Hunters”, “My Girlfriend Is A Nine Tailed Fox”, “The Fugitive: Plan B”, “Iris 2” si seria “Answer Me”, iar in 2015 joaca in nu mai putin de cinci filme.

(Sursa: Han cinema)

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil

Publicat: sâmbătă 17 octombrie 2015

Urmatoarea oprire din cariera lui Lee Jun-ki pare a fi… statia Hollywood ! Conform mai multor surse din industria de film, dar si agentiei care il reprezinta, Namoo Actors, Lee Jun-ki va fi unul din membrii distributiei productiei americane „Resident Evil 6: The Final Chapter”. Actorul se afla in prezent in Africa de Sud, insa nu s-a dezvaluit ce fel de rol va interpreta acesta in ultima parte a seriei Resident Evil. Se spune ca acesta s-ar pregati pentru rol, in conditiile in care nu mai are nici un angajament in acest an, filmarile la „Scholar Who Walks the Night” finalizandu-se de mai bine de o luna de zile.

Stirea despre posibila distribuire a lui Lee Jun-ki in film vine la putin timp dupa postarea de catre protagonista seriei, Milla Jovovich, a unei poze pe contul ei de Instagram, in care apare alaturi de actorul coreean. Aceasta a comentat, pentru fanii ei: „Sa lucrez in ultimele cateva nopti cu incredibilul maestru 3 Dani la Taekwondo si actorul Lee Jun-ki a fost nebuneste de amuzant si incurajator. Ma face sa-mi doresc sa ma intorc la cursuri si sa imi finisez cunostintele de arte martiale !” „Resident Evil 6” va fi ultima parte a seriei incepute in 2002 si se filmeaza deja in Cape Town (Africa de Sud) din luna august. Regizorul filmului e Paul Anderson, nimeni altul decat sotul protagonistei Milla Jovovich. Filmul e preconizat sa aiba premiera in Statele Unite in ianuarie 2017.

Daca Lee Jun-ki va debuta la Hollywood sau e prezent in Africa de Sud doar ca si consultant pentru scenele de lupta ramane sa aflam probabil in viitorul apropiat. Pozitiv e faptul ca seria „Resident Evil” in sfarsit a ajuns la capat de drum, nu de alta dar moda sequel-urilor nesfarsite spune totul despre ce a ajuns in prezent cinematografia americana, si nu e tocmai ceva onorant. Cum nu e tocmai o veste buna un posibil debut al lui Lee Jun-ki intr-un astfel de film, la Hollywood. Ar fi fost o mandrie pentru toti coreenii si fanii actorului de pretutindeni daca acesta ar fi avut un rol cel putin secundar, intr-un film american, asa cum s-a intamplat cu Lee Byung-hun sau Bae Doo-na. Faptul ca nu apare in distributia largita anuntata de directorii de casting in conditiile in care filmarile au inceput deja inseamna un singur lucru: daca va fi distribuit, va avea o aparitie scurta, abia notabila. Daca un asemenea rol se numeste cu surle si trambite „debut la Hollywood”, probabil mai bine ar fi ca actorul sa se lipseasca de el. Nu trebuie uitat nici faptul ca din 2007, Lee Jun-ki nu a mai fost distribuit in nici o productie pentru marele ecran, dupa revenirea din armata aparand in 4 seriale, cate unul in fiecare vara. De pe micul ecran din Coreea direct la Hollywood pare a fi un salt destul de mare…

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: vineri 16 octombrie 2015

Cunoscutul regizor Ringo Lam, ce a impresionat cu cateva productii de succes in anii ’90, revine la 8 ani distanta de “Triangle” cu o noua productie de actiune, “Wild City”. Se spune ca filmul incheie o trilogie dedicata Hong Kong-ului, fara legatura cu anterioarele doua productii de la sfarsitul anilor ’90, insa criticii de film sunt de parere ca “Wild City” nu se ridica la nivelul complexitatii si simbolismului unui “Victim”, de exemplu, una din productiile stralucite ale lui Lam din 1999. Totusi, productia e suficient de captivanta pentru a reaprinde interesul pentru Ringo Lam si, de ce nu, pentru genul filmelor de actiune in Hong Kong, care au intrat intr-o letargie in ultimii 5 ani, animata din cand in cand de un film cu buget ridicat ce mai reuseste sa stranga in distributie cateva nume stelare. Intitulat initial “Hustle”, Wild City” a avut incasari decente, de 22,6 milioane de dolari la box-office in China, ceea ce arata ca nume precum Louis Koo, Shawn Yue si Simon Yam reusesc inca sa atraga lumea in cinematografe, ceea ce e un lucru minunat. Cei doi protagonisti au avut ocazia sa cunoasca rigorile lui Ringo Lam, care a insistat ca actorii sa-si faca singuri cascadoriile, pentru a pastra realismul filmului. Pe langa actiune, filmul are si cateva tente spre meditatie, la inceput si la sfarsit, dovedind reale spusele regizorului cum ca “Wild City” e despre oameni pierduti in capcanele orasului Hong Kong, despre tentatia banului, despre cum acesta ii seduce pe protagonisti. Rezultatul e un film captivant, care va placea tuturor iubitorilor de filme de gen.

Chung (Shawn Yue) lucreaza ca taximetrist in Hong Kong, si are toate motivele sa fie nemultumit de propia-i viata: locuieste cu mama lui, e singur, castiga un ban de nimic si visul de a fi sofer de curse e doar un simplu vis din copilarie fara sanse de reusita. Nici fratele lui vitreg, adoptat de mama si tatal lui de mic, T-Man (Louis Koo), nu duce o existenta mai reusita. Fost politist ce a renuntat la insigna din motive intemeiate, acesta lucreaza acum intr-un bar, avand o existenta apparent linistita. Pana intr-o seara, cand o clienta imbatata crita ramane peste ora inchiderii. In parcare, Yun, clienta de mai devreme, urcata la volan, e la un pas sa intre cu masina in plin in masina lui T-Man. Si asa, T-Man o ia pe tanara domnisoara si o duce taman acasa la fratele sau. Pana acum nimic iesit din comun. Pana cand a doua zi, tanara Yun le cere celor doi frati sa-i remorcheze masina si sa i-o aduc la hotelul unde s-a cazat. Cei doi frati, saritori, ii indeplinesc dorinta, pana cand afla ca in portbagajul masinii se afla o servieta. Plina de bani. Banii Mafiei. Intrati in hora, cei doi trebuie sa joace… Cu criminali periculosi pe urme, ce incearca sa recupereze nu doar banii ci si sa ia viata fetei, cei trei devin dintr-odata tinte vii…

“Wild City” ne aminteste de perioada stralucita a filmelor de actiune din primul deceniu al acestui mileniu. Intre 2002 si 2010, incepand cu “Infernal Affairs”, s-au facut foarte multe filme de actiune de calitate, chiar daca scenariile in mare parte erau cam aceleasi: lupta politiei impotriva infractionalitatii organizate. Din 2010, filmele de actiune de calitate au devenit tot mai rare, vorbindu-se de un declin al genului. Teme precum traficul de droguri si renuntarea cu precadere la tematica luptei antitriade a politiei din Hong Kong (care, trebuie sa gandim si in alti termeni, e deja de mai bine de un deceniu in componenta efectiva a Chinei comuniste), au contribuit decisiv la trecerea pe plan second a filmelor de actiune. Nici scenariile nu au mai stralucit, astfel ca doar filmele in care a ajuns sa se investeasca sume la ordinul zecilor de milioane, cu efecte speciale si o distributie cu nume cunoscute (a se vedea recentul SPL2) au mai reusit sa iasa la rampa. “Wild City” marcheaza revenirea lui Ringo Lam, la 8 ani de la “Triangle”, si chiar daca asteptarile au fost mai mari, filmul nu dezamageste fanii genului. Are mult suspans, actiune si tensiune si, lucrul cel mai important, se apropie de spiritul filmelor de actiune din Hong Kong, neavand efecte speciale sau cascadorii pompoase. Am putea spune ca e un film clasic ca realizare pentru genul “action”, caruia nu-i lipseste nici dramatismul. Distributia e bine aleasa, iar daca Shawn Yue ar fi avut mai mult simt al umorului, am fi vorbit de un cuplu clasic de la Hollywood format din 2 indivizi ce dau din belele in belele si mai mari. Lipseste insa umorul, dar in ciuda acestui fapt, intre cei doi frati interpretati de Louis Koo si Shawn Yue, exista o oarecare chimie, cei doi putand oricand sa formeze un cuplu de detectivi in orice alt film, le vine ca o manusa o asemenea partitura. Un film antrenant, ce are de toate: un scenariu bun, actori cunoscuti, suspans, adica reteta perfecta pentru un film de actiune reusit.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil !

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: joi 15 octombrie 2015

Este cunoscut faptul ca personalitatile publice, vedetele, cu atat mai mult actorii, au un lucru cel pretuiesc mult: propria imagine. Iar uneori aceasta presupune sacrificii. Dar sa nu pornim de la ipoteza ca de dragul imaginii, toata lumea devine un mare filantrop peste noapte. Exista si vedete care castiga atat de mult incat se implica in acte caritabile de amploare, si nu o fac din interese de imagine. E cazul lui Jackie Chan, un cunoscut filantrop al filmului mondial, ce a donat milioane de dolari in intreaga sa cariera in scopuri caritabile. Si exista si vedete care fac astfel de acte caritabile nici pentru imagine, nici pentru ca ar castiga atat de mult incat nu incap in casa de bani. Un astfel de caz e si cel al cunoscutei actrite coreene Shin Min-ah, despre care s-a dezvaluit ca de 7 ani face donatii cu regularitate, pana in prezent ajutandu-i pe cei in nevoie cu 1 miliard de woni (aproximativ 890.000 $) !

Cea mai mare parte din sumele donate in acesti ani au mers catre organizatie de lupta impotriva cancerului la san intitulata „Fructul Dragostei” (circa 637.000 $), 250.000 $ mergand la organizatia „Prieteni Buni”, ce ajuta transfugii nord-coreeni. Actrita ar fi donat lunar din decembrie 2009 aproximativ 1.000 $ catre „Fructul Dragostei”, contribuind la finalul fiecarui an cu sume cuprinse intre 44.000 si 89.000 dolari. Conform unui reprezentant al organizatiei, contributiile actritei mergeau in principal pentru ajutarea copiilor si seniorilkor in nevoie, dupa propria vointa. Ceilalti bani, donati organizatiei transfugilor nord-coreeni, „Prieteni Buni”, se indreptau spre mamele singure ce au reusit sa fuga din Coreea de Nord, si catre copiii acestora. Compania ce o reprezinta pe actrita a declarat: „Lui Shin Min-ah mereu i-au placut copiii si persoanele in varsta. E interesata, de asemenea, de cei in nevoie, asa ca atunci cand a inceput sa doneze, a specificat ca o face pentru copii si batrani.” Anterior, s-a relatat faptul ca in mai, Shin Min-ah a donat 89.000 $ victimelor cutremurului din Nepal. Recent, a mai facut o donatie de 44.500 $ Spitalului de Copii al Universitatii Nationale Seul.

In ce priveste cariera de actrita, pe 16 noiembrie revine pe micul ecran la KBS in mult-asteptatul serial „Oh, My Venus” (initial intitulat „Sassy Go Go”), in care il va avea ca partener pe So Ji-sub. Serialul, ce va fi o comedie romantica, va spune povestea unei femei avocat ce trage din greu pentru a-si recastiga figura atractiva. Un celebru instructor de fitness e cel de care se indragosteste, amandoi incercand sa vindece ranile trecutului trecand prin procesul de pierdere in greutate.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Archive: octombrie 2015

Vampirii – made in Korea. Povestea vampirilor din industria de film coreeanã.

The Honey Enemy (2015) – Kwon Sang-woo şi Kitty Zhang parteneri de ocazie, la bine şi la rãu !

Joo Won – “la 30 de ani vreau sã fiu relaxat şi sexy”

T.O.P revine în atenţia fanilor cu web-drama „Secret Message”

Kang Dong-won îşi surprinde fanii, promovându-şi noul film „The Priests”

“Descendants of the Sun”, prima k-drama finalizatã complet înainte de difuzare !

Noul serial al lui Kim Woo-bin stabileşte un record fãrã a se fi filmat un singur cadru !

Lee Min-ho, cel mai popular star coreean în lumea arabã

Baby Alone (2002) – trei (3) tãtici de ocazie, o (1) fetiţã şi o mulţime (∞) de încurcãturi…

Ballet in the Flames of War (2015) – Nikita Mikhalkov la timona unei coproducţii ruso-chineze de rãzboi inedite

Kim Yoo-jung şi-a gãsit continuatoarea chiar în noul ei film, „Circle of Atonement”

S-a confirmat ! Yoo Seung-ho revine oficial pe micul ecran în „Remember” !

Controverse la Premiile de Film Daejong 2015: „nu faci spectacol, nu primeşti premiu”

Lee Jun-ki – confirmat în „Resident Evil: The Final Chapter”

Satira “The Exclusive: Beat the Devil’s Tattoo”, o incursiune amuzantã şi plinã de ironie în media coreeanã

Boys Over Flowers (Hana Yori Dango) (1995) – prima ecranizare a celebrei manga ce a înnebunit Asia

„Accidental Detective”- un succes de casã neaşteptat

Va debuta Lee Jun-ki la Hollywood pe uşa din dos ?

Wild City (2015) – tentaţia banului în sãlbãticia junglei de asfalt

Shin Min-ah – o laturã mai puţin ştiutã a vedetei