Lucrurile incep sa se aseze odata cu despartirea de proba a cuplului Na Hong Joo/Cha Seok Hoon. E, de fapt, ultima sansa pe care si-o acorda cei doi soti, de reusita careia depinde viitorul relatiei lor. Astfel, Seok Hoon anunta ca pleaca in interes de serviciu, un timp, in alta localitate, dar in scurt timp familia isi da seama ca ceva nu e in regula cand, Hong Joo, odata revenita acasa, e luata la intrebari de fratele ei unde ii e sotul. Iar tacerea si fastaceala surorii pusa cap la cap cu ce stia tatal despre plecarea lui Seok Hoon incep sa dea de banuit. In fapt, Seok Hoon a ramas in Seul, mutandu-se la prietenul sau Myung Chul, si face primul pas pentru a-si indeplini planul: o cauta pe presedinta Yoo careia ii cere un favor. Anume sa il angajeze de proba timp de 3 saptamani, iar daca va fi multumita de serviciile sale, sa-l angajeze definitiv. In realitate, telul sau e unul cu bataie lunga: sa clarifice o data pentru totdeauna gelozia banuitoarei sale sotii si sa-i demonstreze ca poate rezista oricarui fel de tentatie. Si primeste si prima sa misiune, odata acceptat targul de catre presedinta Yoo: sa faca rost de agenda presedintelui M Hotel, Du Chang Hwa, si mai apoi sa aranjeze o intalnire cu acesta. Fara nici o ezitare Seok Hoon promite ca se va achita de obligatii, iar Se Young nu mai intelege nimic. Care o fi atu-ul chipesului ei angajat temporar ?
Dispusa sa dea uitarii incidentul din Hong Kong, Hong Joo incearca sa depaseasca problemele personale legate de nasterea unui copil si e dispusa sa faca in acest eforturi in privinta fertilizarii in vitro. Pentru asta stabileste o vizita la ginecolog, dar Seok Hoon intarzie la nesfarsit. Afland ca presedinta Yoo a lesinat si o importanta intalnire cu firma de consultanta din Hong Kong urma a avea loc, fiind in tema si avand intentia sincera de a ajuta, Seok Hoon ii ia locul presedintei Yoo. Din punct de vedere al afacerii, totul iese bine, dar consecintele vor fi grave in plan personal. Pe holul spitalului, Seok Hoon o intalneste pe presedinta Yoo, si in timp ce se privesc mirati unul pe celalalt, isi face aparitia Hong Joo. Mai intai urmeaza prima confruntare taioasa intre cele doua femei, motivul disputei fiind barbatul dintre ele. Mai apoi Seok Hoon isi primeste portia de mustruluiala dupa ce recunoaste ca nu e chiar un sfant cand vine vorba de a fi rupt orice legatura cu presedinta Yoo dupa revenirea din Hong Kong. Doar ca de data asta nu o va mai scoate la capat usor cu nevasta geloasa. Cand discutia era mai aprinsa, Hong Joo primeste un telefon de la menajera lui Min Woo anuntand-o ca micul Roy a disparut ! Fara a mai tine cont de ceva, aceasta da fuga la casa secreta a playboyului, fie dintr-un sentiment de vinovatie pentru absenta de la serviciu, fie dintr-un sentiment matern firesc pe care il dezvolta atasamentul fata de baiat. Oare ce s-o fi intamplat ?
Prezentarea: cris999 – asiacinefil
Tumbleweed (2013) – Lim Chang-jung şi Ahn Nae-sang, falsul şi adevãratul gangster faţã în faţã
Ca si “Murderer”, si “Tumbleweed” e filmul unui regizor-scenarist coreean debutant, Lee Duk-hee, fost asistent de regie la doua filme cu gangsteri, al caror model il regasim amestecat in realizarea sa, “Failan” si “My Boss, My Hero”. Si chiar daca vorbim de o distanta de mai bine de un deceniu in care Duk-hee nu a mai activate in lumea filmului, putem spune ca “Tumbleweed” preia dramatismul realist din “Faulan” si nota de umor negru si dinamism din “My Boss My Hero”. De fapt, “Tumbleweed” e la origine un film ce se vrea cu gangsteri, insa pe alocuri e o drama profunda, daca ne gandim la personajul principal, un inadaptat, dar nu lipseste tensiunea unui thriller, actiunea, putin umor, iar cireasa de pe tort – putin din genul noir. Cu un asemenea amestec de genuri, nici nu e de mirare ca filmele cu gangsteri ale zilelor noastre sufera o serioasa transformare. O simpla poveste romantica amestecata cu una dura de loialitate din lumea gangsterilor nu mai poate fi reteta castigatoare. In rolul principal il revedem pe Lim Chang-jung, un obisnuit al comediilor de orice natura (Sex is Zero 1 si 2, Fortune Salon, Sisily 2 km, Greatest Expectations), care trecand de 40 de ani a schimbat si genul filmelor abordate, in 2012 aparand pentru prima oara intr-un rol dramatic in “Traffickers”. Actor prin excelenta al filmelor pentru marele ecran, “de moda veche”, fara a-si face o imagine aparand in seriale de televiziune sonore (are doar 2 la activ, unul in 1992 si altul modest, 20 de ani mai tarziu) Lim Chang-jung a insuflat mereu o doza de energie pozitiva spctatorilor filmelor sale, indiferent de perioada in care au fost facute sau de tematica abordata. Mereu a interpretat personaje ocolite de noroc in dragoste sau de gangsteri naivi, insa odata cu trecerea anilor a considerat ca o schimbare de imagine e necesara, optand pentru genul dramatic. Sa speram ca pe viitor va reveni la comedii, altfel putem spune ca Coreea a pierdut un mare comediant. In rolul principal negativ il recunoastem pe Ahn Nae-sang, cunoscut din numeroase roluri secundare in seriale de televiziune (May Queen, Moon Embracing the Sun, The Slingshot, Cain and Abel etc) si filme, care de aceasta data are o interpretare peste nivelul rolului sau. Daca trebuia sa interpreteze un gangster marunt cu aspiratii mari, de aceasta data s-a depasit pe sine, dand viata unui personaj mult prea realist comparativ cu orice asteptari. Son Eun-seo e prezenta feminina supriza a filmului, iar daca vi se pare cunoscuta e probabil pentru rolul rautacioasei In-hwa din k-drama “May Queen”. “Tumbleweed” nu a avut incasari deosebite la box-office (sub 5 milioane de dolari), insa povestea e coerenta si ofertanta pentru amatorii mai multor genuri, o buna parte fiind o poveste aproape romantica, dupa care brusc se transforma intr-un thriller dramatic. Intre data premierei mondiale a filmului, in octombrie 2012 la festivalul de la Busan, si data premierei din cinematografe, noiembrie 2013, e mai bine de un an, lucru care sugereaza dificultatile financiare ale regizorului in privinta promovarii filmului, si care poate explica si insuccesul de la box-office.
Park Chang-su (Lim Chang-jung) tocmai a fost eliberat din inchisoare, dupa ce si-a ispasit o sentinta de 6 luni. E un pierde-vara ce hoinareste toata ziua prin cartierul sau, fara a avea o ocupatie anume. Mama lui adoptiva il tot bate la cap sa se insoare, ingrijorata fiind de faptul ca fiul sau nu mai e de mult la prima tinerete si nu pare a avea un viitor, nici maturitatea de a se gandi la acesta. Eventual se pregateste pentru o noua “afacere”, anume sa-si imprumute numele unor escroci contra unei sume consistente, urmand a merge la inchisoare 1-2 ani in momentul in care escrocheria era descoperita de autoritati. Pe cand e la un pas sa accepte implicarea in dubioasa afacere, un lucru neasteptat se intampla. Intr-o seara, asista la o cearta a unui barbat cu o femeie atragatoare (Mi-yeon, interpretata de Son Eun-so) ce coboara dintr-o masina luxoasa tocmai langa locul unde Chang-su incerca sa se usureze. Fara voia lui asista la spectacolul oferit de ceea ce pare a fi un cuplu. Dar lucrurile nu sunt deloc cum par. Fata, Mi-yeon, e iubita sefului sexagenar al unei bande de gangsteri temute la nivel national, iar cearta o are cu mana dreapta a sefului, cu care a avut o aventura ascunsa, si pe care il ameninta ca-l va turna sefului sau. Mi-yeon primeste un cec pentru “serviciile prestate” si pentru a-si tine gura, alegandu-se si cu o palma zdravana de la partenerul secret. E momentul in care breazul Chang-su intervine, ca un cavaler trecut de prima tinerete, in apararea fetei. Mai apoi se indragosteste de aceasta, desi era evident ca cei doi proveneau din medii diferite si aveau orizonturi diferite de asteptari. Ea hotarata si indiferenta, el timid si sovaielnic. Din vorba in vorba, Chang-su o gazduieste peste noapte si deja se viseaza in al noualea cer. Se pregateste chiar de logodna, dupa doar 2 zile de cand a cunoscut-o pe Mi-yeon, cumparandu-i un inel cu toti banii castigati pentru cele 6 luni de inchisoare. Dar cand toate pareau a urma un curs firesc catre o relatie serioasa a celor doi, ceva se intampla, si totul ia o turnura inimaginabila pentru Chang-su, ce devine inamicul public numarul 1.
Filmul este structurat pe doua mari parti, desfasurandu-se pe durata a doua planuri temporale diferite: prezentul si ceea ce se petrece la 10 ani distanta. Pentru un asemenea demers, durata de doar 104 minute a filmului e una mult prea scurta, lucru care duce la un dezechilibru, prezentul acaparand cam 75% din film, iar deznodamantul, petrecut 10 ani mai tarziu, abia 25%. Regizorul nu reuseste sa faca spectatorul sa se ataseze de personajul principal decat intr-o mica masura. Chang-su nu are valentele unui erou si e calauzit dupa motto-ul: “ca sa traiesti, trebuie sa fii las si mereu sa fugi”. Curajul e ceva ce afiseaza doar instinctual, insa da repede inapoi in momentul in care se alege cu un pumn cand ii ia apararea fetei molestate de gangster. In rest, e un pierde-vara galagios si laudaros, care la 6 luni dupa ce a fost incarcerat revine in cartierul sau si se manifesta ca si cum ar fi seful din zona nerecunoscut de nimeni. In realitate, nici macar nu e un gangster, ci doar o puslama de cartier care la prima rafala de vant o ia la sanatoasa, ce refuza sa se maturizeze, cheltuindu-si toate fondurile castigate prin escrocherii sau afaceri dubioase – la jocurile de noroc. Aparitia in viata lui a lui Mi-yeon il face sa simta ce nu a mai simtit odata fata de cineva, si dupa numai 2 zile da fuga la magazinul de bijuterii si-i cumpara una din cele mai scumpe pietre pretioase, cheltuindu-si toti banii castigati pentru sederea dupa gratii. Naivitatea avea sa-l coste mult, iar ceea ce va urma va fi o ratacire, o traire dupa motto-ul sau, o fuga continua si o viata traita in umbra. Titlul filmului in limba engleza (deoarece in coreeana se numeste, simplu, “Chang-su”) nu are un sinonim in limba romana. “Tumbleweed” e o planta bizara intalnita in zonele aride si de stepa, care se formeaza in varful unui cactus sau al diferitelor specii de plante asemanatoare, care se desprinde de acestea si se rostogoleste in directia vantului, semanand cu o minge rotunda de iarba, buruieni si radacini. Asemeni acestei plante, si Chang-su rataceste pe strazile prafuite ale orasului-port Incheon, fara un orizont anume, lasandu-se purtat de soarta catre unde o fi sa-l duca. Iar consecintele acestui mod de viata il vor duce spre niciunde, pentru ca pierzanie e ceva prea mult spus; nu poti sa pierzi ceva ce niciodata nu ai posedat in viata. Un film captivant, dinamic, dar la finalul caruia parca simti ca nu te-ai atasa de nici un personaj, destinele acestora fiind prea indepartate de perspectivele unei vieti obisnuite.
Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil !
Prezentarea: cris999 – asiacinefil
The Prime Minister and I (2013/2014) – Lee Beom-soo, primul ministru romantic ce redescoperã iubirea
Difuzat de postul coreean de televiziune KBS din decembrie 2013 pana in februarie 2014, „The Prime Minister and I” ne invita la o calatorie in culisele lumii politice si ale vietii private a unui ipotetic Prim Ministru al Coreei. Daca despre Casa Albastra si culisele ei am avut ocazia sa aflam in celebrele seriale de spionaj „IRIS”, „IRIS II”, „Athena”, dar si in „Korean Peninsula” sau in recentul „3 Days”, despre institutia Primului Ministru nu s-au facut mai deloc filme sau seriale. Asta poate si pentru ca Primul Ministru in Coreea are o alta semnificatie decat cea a oricarui Prim Ministru al altei tari. In Coreea, Primul Ministru e numit de Presedintele tarii, cu aprobarea Adunarii Nationale, si poate fi orice persoana, nu trebuie obligatoriu sa fie membru al parlamentului coreean. Astfel se explica de ce personajul principal al serialului e un procuror, nu un politician, nominalizat la functia de Prim Ministru. In Coreea, Primul Ministru e principalul asistent executiv al Presedintelui, adica il asista pe Presedinte in supervizarea ministerelor, face recomandari de ministri, iar in caz de nevoie sau situatii de urgenta, e prima persoana ce poate lua locul unui Presedinte in functie. Practic, in Coreea, Presedintele este seful guvernului, Primul Ministru fiind de fapt ca importanta si atributii in guvern doar Vice Prim Ministru. E bine de stiut aceste lucruri pentru a intelege cum functioneaza institutiile de varf ale statului coreean si, mai ales, pentru a nu exista intrebari despre anumite lucruri ce noua, occidentalilor, ce traim dupa regulile unui alt tip de democratie, ni s-ar putea parea bizare. Serialul trebuia sa aiba initial 16 episoade, dar cum unul din episoade cadea pe data de 31 decembrie, zi obisnuita in Coreea pentru celebrele premii acordate de televiziuni celor mai merituoase seriale ale anului ce se incheie, episodul n-a mai fost difuzat, iar cum saptamanal sunt difuzate 2 episoade dintr-un serial, pentru a nu se incurca difuzarea urmatorului serial s-a decis lungirea lui cu 1 episod, ajungandu-se in final la 17 episoade. Serialul nu a avut un rating remarcabil, din contra, entitatile ce se ocupa cu consemnarea ratingurilor nici nu l-au plasat in primele 10 emisiuni/seriale pe interval de prime time. Cu toate acestea, serialul a fost extrem de popular, fiind urmarit cu sufletul la gura pe diversele site-uri specializate in difuzarea de seriale online, precum dramafever, de iubitori de comedii romantice coreene din intreaga lume. Distributia a atras atentia, starul Lee Beom-soo revenind pe micul ecran dupa rolul negativ din serialul de actiune/spionaj „IRIS II”, de aceasta data intr-un rol diametral opus, cel al unui Prim Ministru romantic. Yoona (Yoon Ah) revine dupa rolul ezitand din „Cinderella Man” si dupa „Love Rain”, avand o interpretare mult mai matura dar la fel de aducatoare de buna dispozitie, cu un plus la capitolul trairii pe ecran a momentele dramatice. Chae Jung-an (pe care ne-o amintim din Cain and Abel sau When a Man Loves) parca e abonata la rolul de frumusete mereu aflata pe locul 2 in preferintele protagonistului masculin, fiind la al treilea rol consecutiv de aceeasi factura pe micul ecran. Desi la data decernarii KBS Drama Awards, pe 31 decembrie 2013, „The Prime Minister and I” a avut doar 7 episoade difuzate, Yoona si Lee Beom-soo au castigat premiul pentru Cel mai bun cuplu intr-un serial KBS in 2013, iar Yoona a fost recompensata cu Premiul de excelenta intr-un serial KBS.
Serialul ne ofera prilejul unei incursiuni in jocurile politice ale societatii moderne coreene. Manevrele din spatele intereselor politice, aliante incheiate pentru foloase personale sau aranjamentele politice facute atunci cand iti doresti sa castigi puterea politica sunt, indiferent in ce tara te afli, raportate la aceleasi.proverb: „Fa-te frate cu dracul pana treci puntea”, ce nu are granite, limite de timp, rasa sau religie si parca in lumea politica este cel mai des intalnit! Putinii oameni onesti, cu principii sanatoase si care se gandesc in primul rand la popor si apoi la ei sau familia lor sunt rari si cu atat mai valorosi.
Pornit din functia de procuror, Kwon Yool (Lee Beom Soo), fara a face rabat de la principiile sale si mai ales dedicandu-se exclusiv muncii sale, ajunge sa fie nominalizat la functia de prim-ministru. Nominalizarea pentru inalta functie atrage automat interesul imens al cetatenilor si mai ales al mass-media. Ramas vaduv in urma cu 7 ani, Kwon Yool isi creste singur cei 3 copii, sprijinit mereu de ajutorul si sustinatoarea sa, secretara See Hye-Joo (Chae Jung-An). Din acest motiv devine tinta perfecta si pentru ziarele de scandal. Reportera ziarului” Stirile de scandal”, Nam Da Jung (Im Yoon Ah), are sarcina de a afla amanunte picante din viata proaspatului nominalizat, si astfel drumurile celor doi se intersecteaza. Prima lor intalnire, absolut intamplatoare, are urmari nebanuite si absolut de neimaginat de cei doi protagonisti. Prinsi in goana dupa senzational a reporterilor si a interesului pentru pastrarea imaginii publice a primului-ministru, dar si pentru a implini cel mai fierbinte vis al tatalui jurnalistei, cei doi sfarsesc prin a incheia o casatorie pe baza de contract si de aici… un lung lant de peripetii…! Prima si cea mai importanta reusita a tinerei reportere, aceea de a implini dorinta tatalui sau de a o conduce mireasa spre sotul ei, la altar, este doar inceputul unei aventuri in care porneste cu hotarare si determinare, chiar daca stie ca acel contract are o durata bine determinata.
Sincera si deschisa, cu un suflet bun si plin de compasiune, crescuta si ea doar de tatal sau, Nam Da Jung aduce un aer proaspat, plin de caldura si vioiciune, in casa plina de reguli si restrictii a primului-ministru. Primita cu neincredere de membrii familiei si de anturajul premierului, Da Jung are totusi doi aliati: mezinul familiei, Kwon Man Se si proaspatul director Kang In Ho (Yoon Si Yoon). Sustinuta de cei doi, incepe o noua viata, cea de sotie si mama a copiilor, dar si ca Doamna Prim-ministru. Simtind atentia si grija unei persoane feminine, dar mai ales caldura unei imbratisari atunci cand esti in lacrimi, copiii sunt primii care reactioneaza favorabil la prezenta lui Da Jung, iar Kwon Yool incepe sa-si descopere si cunoaste propriii copii despre care stia atat de putine!
Asa cum suntem obisnuti, scenaristii coreeni complica viata eroilor, secrete din trecut iesind la suprafata, idile nascandu-se sub acoperisul resedintei Primului Ministru sau razboiul politic nascand multe alte intrigi si necunoscute. Vizionand episod dupa episod, vom urmari impreuna schimbarea atitudinii, sentimentelor si a dorintelor eroilor. Trecerea de la sentimente de ostilitate si respingere la cele de atentie, grija, protectie si iubire, toate redate cu emotie si talent de toti protagonistii serialului. Pentru prima data putem urmari si atitudinea unei mame „altfel” in raport cu copiii si familia sa. Iubitorii serialelor coreene care au desigur imaginea mamelor coreene care sunt in stare de cele mai inimaginabile actiuni pentru a-si salva, proteja sau sustine copiii, vor fi socati sa vada mama biologica a copiilor din acest serial. Chiar daca provine dintr-un mediu social mult sub nivelul Primului Ministru si al familiei sale, Nam Da Jung, desi nu este mama, le da o lectie usturatoare despre ceea ce trebuie sa fie o mama, despre sacrificarea propriilor interese, sentimente si propriei iubiri pentru binele copiilor si a persoanei iubite. Un serial, de fapt, o poveste de viata in care triumfa lucrurile cele mai importante: prietenia, daruirea si iubirea!
Prezentare realizata de poet24, gligac2002 – asiacinefil
Murderer (2014) – “Fãrã un vis, omul e un mort viu”. Dar omul bântuit de coşmarul propriului trecut ?
Lim Yong-ho locuieste impreuna cu tatal sau intr-un orasel de provincie din Coreea zilelor noastre, in niste conditii mizere. Tatal sau creste caini, iar pentru aceasta meserie considerata injositoare si pentru faptul ca mai tot timpul mirosea a rahat de caine, Yong-ho era terorizat la scoala de batausii clasei. Neavand puterea de a riposte, mereu indura cu stoicism corectiile primite, pentru ca mai apoi acasa sa gaseasca aceeasi atmosfera apasatoare, in care singura bucurie si raza de speranta era masa aracacioasa pe care o lua impeuna cu tatal sau. Cele cateva cuvinte banale schimbate la masa si desenele pe care le daruia la fiecare aniversare a sa tatalui sau, ce le punea in rama si ca un tablou le ducea cu el in camioneta prafuita peste tot, erau singura bucurie a pustiului. De mic a ramas orfan de mama, iar afectiunea tatalui lipseste aproape cu desavarsire. Intr-o zi, o intalneste pitita sub un pod rutier pe Ji-soo, o fetita de varsta lui, ascunsa acolo pesemne de parintii ei. Ji-soo se mutase recent in acelasi orasel, avand si ea in urma un trecut traumatizant pe care dorea sa-l uite. Desi la inceput cei doi se privesc cu suspiciune, treptat se imprietenesc, uniti si de sentimentul periferizarii de catre ceilalti colegi in clasa de la scoala. Iar cand toate lucrurile duceau spre o frumoasa prietenie specifica copilariei, intr-o seara fata e condusa spre casa impeuna cu mama ei ce se imbatase, de tatal lui Yong-ho, in camioneta acestuia. Vederea desenului lui Yong-ho pus in rama pe bordul masinii ii produce un soc, trezindu-i amintiri dureroase din trecut. Care este misterul ce planeaza in jurul tatalui lui Yong-ho ?
Lee Ki-wook debuteaza, la inceputul lui 2014, ca regizor-scenarist pe cont propriu, fara a avea sustinerea vreunui mare studio de productie in spate, cu filmul “Murderer”, un thriller dramatic realizat cu mijloace reduse, atat financiare cat si tehnice. Filmul a avut o prezenta meteorica in cinematografele coreene, fiind promovat pe canalele pay-per-view si pe dvd/bluray. Distributia a fost adaptata bugetului alocat, iar prezenta lui Ma Domg-seok in acest film se datoreaza prieteniei cu regizorul si rolului mai putin solicitant, filmarile durand mai putin de o luna. In celelalte roluri principale avem doi actori copii, Ahn Do-kyu (pe care l-am vazut intr-un rol secundar din “A Werewolf Boy” si in rolul personajului Wang Yu din copilarie in k-drama de succes “Empress Ki) si Kim Hyun-soo (micuta So Yi din “Deep Rooted Tree” sau fetita In Hae din serialul medical “Good Doctor”). Scenariul este simplu, pe alocuri chiar dur daca avem in vedere ca din distributie fac parte cei doi copii, dar povestea e una inchegata, bine comprimata in cele 70 de minute ale filmului. Daca majoritatea regizorilor debutanti dau totul in filmul de debut pentru a fi remarcati si a-si construe o stralucita cariera viitoare, mijloacele de exprimare modeste i-au rapit aceasta sansa lui Lee Ki-wook. Chiar daca e tensionat, filmului ii lipseste ceva, scanteia si originalitatea care sa te faca sa spui ca ai vazut ceva diferit de ce s-a mai realizat in domeniu. Nici un actor nu iese in mod deosebit in evidenta, rolurile sunt simpliste, personajele sunt indivizi de la marginea societatii, damnati ai mostenirii parentale, care in cele din urma se lasa daborati de propriile slabiciuni. Yong-ho provine dintr-o familie descompusa dupa moartea mamei intr-un accident de masina, fiind crescut de tatal sau, fara afectiune. Acest lucru il transforma in victima sigura in fata colegilor batausi de la scoala, iar pe masura trecerii timpului si aflarii adevarului nebanuit despre tatal sau, devine ferm convins ca nu poate decat sa ii calce pe urme. Si nu ca ar vrea el, ci deoarece sangele apa nu se face, iar proversul spune: “Asa tata, asa fiu”. In schimb, Ji-soo are si ea o trauma din trecut ce o poarta cu ea in momentul in care se muta in oraselul unde se afla si Yong-ho. Ea e o razvratita introvertita, ce se ascunde pe sub pod mai tot timpul si care, ca Yong-ho, e terorizata de noii ei colegi de clasa. Doar ca experienta tragica din trecut ii da curajul sa riposteze, convina ca nimic nu poate fi mai rau decat clipele de cosmar prin care a trecut odata. Cei doi copii ajung sa se imprieteneasca, iar Ji-soo e cea care are puterea de a-l scoate din agonie pe Yong-ho. Dar trecutul intervine din nou, lovind ca o secera si frangand orice speranta a celor doi copii.
Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania lui lasedan (Asia Team) pentru asiacinefil.
Hong Joo isi ia in serios rolul de dadaca bine platita, si mai mult din curiozitate si, poate, compasiune, decide sa ramana putin peste program la un pahar de vin cu presedintele Kang. Impulsul de moment avea sa-i fie fatal, caci tocmai cand discutia era mai interesanta, intre hohotele zgomotoase de ras ale lui Min Woo isi face loc chipul surprins al sotului femeii. Ajuns la fata locului sa o duca acasa, acesta descopera o priveliste romantica la care nu visa nici in cele mai negre cosmaruri. Hong Joo incearca sa infirme ceea ce la o prima vedere pare o inselare a sotului, dar Seok Hoon e orb de furie. Cu greu se abtine sa se manifeste nepotrivit fata de sarmanul tata al unui copil singur, o ia pe nevasta lui si pleaca spre casa in tacere, fara ca cineva sa spuna o vorba. Pana cand Seok Hoon izbucneste. Cu siguranta omului nevinovat prins intr-o situatie stanjenitoare fara a fi pacatuit, Hong Joo ii explica sotului ca nu are de ce sa-si ceara scuze si de ce sa-i fie rusine, doar nu l-a inselat, iar incapatanarea femeii il face pe Seok Hoon pieton de ocazie, prilej ideal pentru a-si limpezi gandurile. In tot acest timp, Se Young e avertizata de tatal ei ca Kang Min Woo pare a da tarcoale afacerilor hoteliere si o sfatuieste pe fata ei sa renunte la achizitionarea M Hotel. Hotarata si sigura pe ea ca de obicei, aceasta isi anunta intentiile de viitor, anume de a transforma in 10 ani Dong Sung in cea mai mare companie hoteliera din Asia. Dar pentru asta are nevoie de oameni de incredere si de un plan de afaceri fara cusur. Drept urmare, incepe sa-i dea tarcoale lui… Seok Hoon. Dar surpriza vine din alta parte.
Prezentarea: cris999 – asiacinefil
Temptation (2014) – episodul 3 subtitrare in romana
Vacanta in Hong Kong se incheie pentru toata lumea. Pentru Se Young a fost un bun prilej de a-si continua nestingherita munca si afacerile sub pretextul relaxarii intr-un loc exotic, in timp ce pentru Seok Hoon a fost sansa de a scapa de datorii si de cosmarul unei posibile arestari dupa doar 4 zile de munca in domeniul in care activeaza de obicei. Pentru sotia lui, Hong Joo, vacanta a prilejuit cunoasterea baietelului Roy dar si o multime de griji si nervi datorate sinuciderii fostului patron al sotului si mai ales acceptarii fara comentarii de catre sotul ei a propunerii aparent indecente a presedintei Yoo care i-a salvat viata. Si, in sfarsit, pentru playboyul Min Woo, vacanta a prilejuit cunoasterea unui fiu dintr-o relatie anterioara, pe Roy, dar mai ales pe Na Hong Joo, de care se simte iremediabil atras in ciuda faptului ca e sotia altcuiva. Cu totii odata reintorsi in Seul, viata isi urmeaza cursul firesc. Hong Joo are grija peste noapte de Roy, bantuit de cosmaruri, la rugamintea lui Min Woo, care ii ramane profund recunoscator si ii face o propunre pe care fata o cantareste atent inainte de a o accepta: anume sa aiba grija 5 zile pe saptamana de Roy, contra cost. Concediata recent de la spital, fosta asistenta medicala nu sta prea mult pe ganduri si, fara a se consulta cu cineva, decide sa accepte slujba de dadaca. Seok Hoon ajunge si el in sfarsit acasa, si desi e primit cu zambetul pe buze de sotia lui, ca si cum ar fi fost plecat doar pana la colt, simte ezitare, reticenta si raceala din partea ei. Chiar daca remarca look-ul schimbat al sotiei, primirea nu e deloc calcuroasa, lipsind total imbratisarile sau sarutarile. In momentul in care Hong Joo isi anunta intentia de a lucra ca dadaca pentru un copil, Seok Hoon izbucneste. In ce o priveste pe Se Young, aceasta e la fel de preocupata de munca pe cat a fost in Hong Kong, insa amintirea plimbarii cu bicicleta cu Seok Hoon, a celor 3 ore petrecute ca bonus impreuna o tot fascineaza, distragandu-i atentia. Cea care o readuce cu picioarele pe pamant e sora ei mai mica, Se Jin, care revine in Coreea si redevine pacostea de pe capul familiei Yoo.
Prezentarea: cris999 – asiacinefil
Tabloid Truth (2014) – teoria conspiraţiei deconspiratã de Kim Kang-woo
“Tabloid Truth” ar putea fi considerat de catre iubitorii genului, thrillerul anului in Coreea. Desi nu a avut un succes fulminant la box-office, a reusit sa stranga peste 1,5 milioane de coreeni in salile de cinematografe, atrasi partial de distributia de zile mari, partial de povestea filmului. Este cunoscut puternicul impact al sinuciderii unor actrite ca Choi Jin-sil sau Jang Ja-yeon asupra societatii coreene, astfel ca un film inspirat din culisele show-biz-ului nu poate decat sa starneasca curiozitatea pentru intelegerea mecanismului ce ridica si sfarseste cariere intr-o clipa. Si totusi, “Tabloid Truth” merge si mai departe decat lumea show-biz-ului, intrand in culisele murdare ale manipularii si jocurilor politice lipsite de scrupule, o lume controlata de oameni puternici, ce pot schimba presedinti. Iubitorii filmelor centrate pe tema consipratiei vor gasi o delectare in acest thriller electrizant, excelent interpretat de numele mari din distributie. Kim Kang-woo e la fel de bun in comedii (The Beast and the Beauty) ca si in roluri dramatice (The Coast Guard, Silmido, The Slingshot, The Taste of Money) sau de actiune (Psychometry, Marine Boy), in roluri pozitive sau negative. De aceasta data interpreteaza un impresar din lumea show-biz-ului, ce porneste de jos si reuseste prin eforturi uriase si umilinte sa ajunga aproape de varf. Jung Jin-young, memorabilul interpret al regelui Yuri din “Kingdom of the Winds” sau al doctorului Kim Sangchul din “Brain”, ce ne-a impresionat la fiecare aparitie pe marele ecran, ca e vorba de “Miracle in Cell No 7”, “Sunny” sau “The King and the Clown”, are acum un rol la prima vedere negativ, cel al unui creier din umbra ce imprastie zvonuri pe internet la comanda, dar care va ajunge in cele din urma sa il ajute pe personajul lui Kim Kang-woo in dezvaluirea unei conspiratii de proportii. Lista personajelor secundare este si ea impresionanta: Ahn Sung-ki, unul din cei mai respectati si renumiti actori coreeni din toate timpurile; Park Sung-woo, genial in rolul negativ pe care il interpreteaza, a carui simpla aparitie pe ecran inspira teama si respect; Park Wong-sang, detectivul din “Shark”, ce interpreteaza excelent un alt personaj negativ, sau Ko Chang-seok, responsabil, ca in serialul “Good Doctor” cu buna dispozitie si detensionarea situatiilor limita.
Ca angajat al unei celebre agentii de impresariere, Woo-gon (Kim Kang-woo) se ocupa de imaginea tinerilor aspiranti la rangul de vedeta. In urma unei auditii, o remarca pe tanara de 19 ani Mi-jin, de care se indragosteste la prima vedere. Observand talentul acesteia, ii face favoruri peste favoruri, lucru care il aduce in conflict cu seful sau, parasind in cele din urma compania. Fata il urmeaza, iar Woo-gon se decie sa puna bazele propriei agentii de impresariere, al carei prim client e chiar Mi-jin. Cu mari eforturi si sacrificii, batand la toate usile posturilor de televiziune, a agentiilor de publicitate sau a studiourilor de film, reuseste sa obtina contracte pentru Mi-jin, lucru care nu poate decat sa-i aduca satisfactia ca nu insala increderea si asteptarile fetei la care tine atat de mult. In momentul in care cei doi se afla la un pas de marea lovitura, destinul ii loveste ca o maciuca in moalele capului, naruindu-le toate sperantele. Un zvon face rumoare pe internet: Mi-jin ar fi avut o relatie secreta cu un deputat aflat la al treilea mandat, Nam (Ahn Sung-ki), ce i-ar putea fi oricand cel putin tata, daca nu chiar bunic. Toata reputatia fetei e distrusa, tot ce s-a cladit prin munca si sacrificii se prabuseste din cauza catorva cuvinte raspandite pe internet. In fata acestei situatii si a depresiei lui Mi-jin, Woo-gon se decide sa porneasca in cautarea celui sau celor ce au lansat acele zvonuri, dar si sa afle raspunsul la intrebarea “De ce Mi-jin a lui” ? Ceea ce va descoperi, insa, e o conspiratie uriasa inimaginabila, a carei amploare ii va pune insasi viata in pericol.
Filmul dezvaluie mecanismele din spatele imaginii unei vedete, modul in care actori tineri in cautarea succesului reusesc sa ajunga figuri cunoscute in show-biz si in lumea filmului. Dar asta nu e tot. “Top Star”, o drama similara din 2013, probabil a spus tot ce era de spus despre acest subiect. Scenariul lui “Tabloid Truth” merge mai departe, incercand sa arate ceva ce nu a mai fost vazut vreodata intr-un film coreean: adevarul din spatele presei tabloide. Iar filmul porneste de la cazurile reale a doua actrite coreene care s-au sinucis din cauza depresiei, cazuri folosite drept pretext pentru evolutia ulterioara a povestii. Ca la imaginea unei vedete contribuie un mare numar de persoane si, mai ales, sume mari de bani, totul rezumandu-se in definitiv la o afacere, e un lucru stiut de toata lumea. Nu de putine ori vedem in serialele coreene idoli de carton impinsi in fata de impresari, mereu urmariti de fani, hartuiti, cu vietile controlate de automatismele pe care le dicteaza agentia de impresariere. Din pacate, aceasta nu este o simpla fictiune, ci e ralitatea dura a celui ce porneste la drum cu gandul de a deveni o stea. De asemenea, este cunoscuta puternica influenta a mass-media si a internetului in creionarea carierei acestor aspiranti, dar si interesul coreenilor pentru can-can si presa tabloida, care e aproape obsedant. Ce nu se stie este ca in spatele internetului exista o lume a celor ce inventeaza zvonuri, pentru a ridica sau a duce la prabusirea unei persoane. Iar daca se merge mai departe si astfel de factori de presiune nevazuta ajung sa controleze inclusiv ramuri precum politica sau piata bursiera, lansand zvonuri in vederea obtinerii de avantaje sau a distrugerii reputatiei unei persoane sau companii, putem spune ca avem in fata un veritabil scenariu de film. Nu se stie cat din scenariul lui Tabloid Truth este fictiune si cat realitate, cert e ca in Coreea exista o cultura tabloida nociva, ce promoveaza agresiv senzationalul, de multe ori fara vreun temei, total neprofesionist, doar pe baza unor zvonuri si presupuneri hazardate cu evidente intentii malitioase. Iar din pacate autoritatile de multe ori inchid ochii la consecintele acestor acte de agresiune la adresa imaginii unor personalitati publice pentru simplul fapt ca sunt depasite de amploarea fenomenului. E greu sa compari fenomenul cu ceea ce se petrece la noi, unde tabloidizarea a devenit o moda a ultimilor ani, si asta pentru ca vorbim de doua societati cu principii radical opuse si despre acele lucruri “minore si neinsemnate” cum ar fi onoarea, respectul sau respectarea legii si a unor principii care in spatiul balcanic vor ramane mereu un deziderat irealizabil. Asa este cand radacinile unui popor sunt alterate de prea multi migratori pasageri de-a lungul istoriei. Revenind la “Tabloid Truth”, ramane gustul amar al dezvaluirii adevarurilor triste din spatele manipularii realizate de grupuri de presiune care exista cu siguranta in Coreea, si oricat de sceptic ai fi fata de teoria conspiratiei, mergand pe rationamentul logic al scenaristilor nu ai cum sa negi posibilitatea ca faptele prezentate in acest film sa nu fie reale. Realitatea e, nu-i asa, si ea o posibilitate… Un thriller cum coreenii nu au mai realizat pana acum, care cu siguranta va va surprinde in mod placut prin originalitate si prin ingeniozitatea scenaristilor.
Multumiri echipei de traducatori Asia Team implicate in acest proiect tradus in premiera in Romania – lasedan, uruma, cristinab si gligac2002,a carei straduinta e remarcabila in conditiile in care limbajul filmului este unul extrem de greoi si specific, cu multi termeni recent introdusi probabil pana si in limba coreeana, ce se refera la niste realitati ce nu au echivalent in spatiul romanesc, ce nu au o definitie clara sau oficiala nici macar in limba engleza, astfel ca munca de adaptare a fost una intensa si demna de toata lauda.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Man in Love (When a Man Loves a Woman) (2014) – Hwang Jung-min şi sensurile indescifrabile ale iubirii
Han Tae-il e un gangster ce se pricepe sa recupereze datoriile facute de oamenii simpli la seful sau. Fie ca foloseste vorba buna, fie ca recurge la amenintari sau la violenta, rezultatul e mereu acelasi: eficienta 100%. De aceea a si devenit mana dreapta a sefului sau, care insa nu il considera un prieten, ci un simplu angajat. Prietenii sai sunt oamenii simpli cu care intra in contact zi de zi, ca e vorba de oameni din piata, vanzatori, mici proprietari sau o prostituata, cu totii reprezinta lumea lui, si nu de putine ori incearca sa fie binevoitor cu cei de la care recupereaza datoriile. Desi are un stil aparte, cu infatisarea unui bataus si imbracandu-se asemeni unui gangster, in spatele acestei masti de om dur se ascunde singuratatea unui barbat de 40 de ani ce nu a avut timp sa se preocupe de propria lui viata. Intr-una din zile, in timpul unei misiuni de recuperare a unei dobanzi de catre colegii sai, Tae-il e trimis sa rezolve problema. Asa o cunoaste pe Ho-jung, unica fiica a datornicului aflat in coma in spital. Fata ii atrage ca un magnet privirea de la primul schimb de priviri, iar incapatanarea ei il surprinde putin, obisnuit fiind cu diverse scuze si explicatii date de obiei la unison de toti datornicii. Dupa o scena la spital, fata accepta plata datoriei si a dobanzii tatalui ei, desi constata ulterior ca e datoare vanduta si bancii. Cu o oarecare urma de regret pentru situatia ei, Tae-il o urmareste cateva zile si isi da seama cat e greu ii poate fi acesteia: e studenta, dar si lucreaza la o banca, trebuind sa aiba grija si de facturile neplatite la spital ale tatalui aflat in stare foarte grava. In aceasta situatie, discuta cu seful sau si obtine acordul ca fata sa restituie doar imprumutul, ca o favoare facuta de sef lui Tae-il. E momentul in care Tae-il face o conventie pe care i-o prezinta fetei: fiecare ora petrecuta cu el in fiecare zi se contabilizeaza, iar dupa un anumit numar de ore, datoria dispare. Fata accepta intelegerea nu fara a ezita, iar pentru Tae-il se intampla ceva ce nu a mai cunoscut: se indragosteste.
Cunoscut si sub numele “When a Man Loves a Woman”, “Man in Love” a fost filmat, coincidenta sau nu, chiar in perioada in care se filma si se difuza in Coreea un serial de succes al anului 2013, “When a Man Loves”. Iar coincidentele nu se opresc aici, subiectul insusi al celor doua fiind foarte asemanator. Ca si in serial, si in film un gangster se indragosteste de o tanara pe ai carei umeri cade povara datoriilor tatalui muribund. Si totusi, filmul este altceva decat k-drama de 20 de episoade. La un moment dat, firul povestii devine independent de cel din serial, povestea romantica transformandu-se intr-o drama tulburatoare a unui om singur ce are de infruntat tragedia propriului sau destin. “Man in Love” e filmul de debut al regizorului Han Dong-wook, iar succesul sau la box-office (peste 13 milioane de dolari incasari) demonstreaza popularitatea celor doi protagonisti, doua nume de marca ale filmului coreean contemporan. In rolul principal masculin ne reintalnim cu indragitul Hwang Jung-min, care revine intr-un rol care se pare i se potriveste de minune, cel de gangster, dupa interpretarea senzationala din “New World”. Doar ca spre deosebire de acel film, de aceasta data e un gangster romantic in care se regaseste acel filon al omului de la tara, simplu, pe care l-am vazut in atatea si atatea productii coreene. Han Hye-jin (cunoscuta din “Jumong”, “No Mercy” sau “26 Years”), care apare in rolul fetei de care se indragosteste gangsterul, este naturala si mult mai putin inversunata decat Shin Se-kyung din serial, inscriindu-se perfect in tiparul femeii coreene cuminti si frumoase pe care am vazut-o in atatea filme cu gangsteri. Ea reprezinta elementul catalizator in ecuatia iubirii, care face ca inima singuraticului gangster sa tresalte, dorindu-si sa se schimbe. Dincolo de povestea romantica, filmul este unul dramatic, in partea a doua alunecand spre o melodrama tulburatoare ce ridica numeroase intrebari. Si nu e o drama facuta dupa reteta clasica a celei cu gangsteri indragostiti, gen “A Dirty Carnival” sau “A Love”, in care este explorata la extrem pasiunea gangsterului pentru o fata, ci e o drama profund umana ce nu ezita sa priveasca iubirea sub mai multe forme: iubirea intre doi indragostiti, iubirea unei nepoate pentru unchiul sau, iubirea unui frate fata de fratele sau, iubirea unui tata pentru un fiu, iubirea unei fiice pentru un tata. Astfel, iubirea unui barbat capata alte valente decat lasa sa se intrevada titlul filmului, iar sensurile sale adevarate le veti putea intelege doar la final, care va va lasa cu siguranta cel putin o lacrima in ochi si amintirea a 2 ore minunate petrecute in compania unui film superb. De remarcat si coloana sonora care ne insoteste pe parcurs, si mai ales melodia minunata dar trista de la final, “Memories, More Than Love”, interpretata de Kim Jong Kook.
Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de cristinab si gligac2002(Asia Team) pentru asiacinefil !
Prezentarea: cris999 – asiacinefil
Monster (2014) – Lee Min-ki, terifiant şi strãlucitor la primul rol negativ pe marele ecran
Bok-soon e o adolescenta ramasa singura pe lume. Mama a abandonat-o de mica, iar bunica ei a crescut-o, pe ea si pe sora ei mai mica, pana cand s-a stins, lasandu-le singure pe lume. Suferind de retard mintal, aceasta a abandonat scoala si isi castiga existenta vanzand legume in piata, intr-o asezare rurala. Sora ei mai mica doreste sa mearga la universitate in Seul pentru a o putea intretine, dar Bok-soon refuza sa se desparta de ea, fiind dispusa sa o urmeze in capitala si sa vanda legume acolo. Intr-una din seri, la casa lor nimereste un musafir nepoftit, o fetita pe nume Nari, care incepe sa planga. Cele doua o primesc in casa si ii ofera de mancare si un acoperis deasupra capului peste noapte. Ce nu stiu este ca fetita urmeaza sa abata o nenorocire asupra lor. In paralel, un anume Ik-sang primeste 300.000 de dolari de la un director de fabrica lipsit de scrupule pentru a pune mana pe un telefon celular. Prin orice mijloace. Mai exact pe o inregistrare aflata in celularul uneia din angajatele fabricii, ce ii instiga pe ceilalti muncitori la greva, si care a inregistrat momentul in care a fost palmuita de director, santajandu-l pe acesta cu 300.000 de dolari. Ik-sang apeleaza pentru rezolvarea cazului la Tae-su, fratele sau mai mic, un criminal periculos si extrem de violent. Lucrurile iau o turnura neasteptata cand Tae-su se vede tras pe sfoara si cand unele lucruri nu mai pot fi reparate. Cum se va intersecta destinul orfanei Bok-soon cu cel al criminalului Tae-su ramane sa descoperiti urmarind filmul.
“Monster” e un thriller captivant ce merge pe ideea jocului de-a soarecele si pisica dintre un criminal si victimele sale. Hwang In-ho a devenit cunoscut ca scenarist al unor filme ce imbina genul horror cu alte genuri, precum comediea neagra (Sisily 2 km) sau comedia (Spellbound). Nu a evitat in cariera sa nici scenariile unor comedii romantice sau melodramatice, precum Two Faces of My Girlfriend sau Love Phobia. In 2011 a debutat ca regizor cu Spellbound, o comdie cu accente horror din lumea magiei, cu Son Ye-jin in rolul principal, insa “Monster”, al doilea film pe care il regizeaza, e un amestec de genuri pe care unii critici l-au gasit bizar. La baza, “Monster” e un thriller cu un criminal in serie, insa filmul combina acest gen cu comedia, actiunea, suspansul si drama unui scenariu ce parca e altceva decat alte thrillere. Actiunea se desfasoara pe 2 planuri, partial intr-o asezare rurala, partial in Seul, si vizeaza 2 grupuri de personaje diferite pe care povestea le aduce impreuna printr-un context nefericit de evenimente. Pe de o parte o avem pe Bok-soon, o adolescenta retardata mintal ramasa singura pe lume si al carei tel in viata e dat de cuvintele bunicii sale pe care si le reaminteste mereu: “trebuie sa ai grija de sora ta mai mica”. Cu incapatanare isi apara locul unde vinde legume, pe marginea unei strazi prafuite, strigand in gura mare ca ea e Bok-soon, ca toata lumea sa stie, iar cine incearca sa o evacueze de acolo, se alege eventual cu un dovlecel in cap. Ea intruchipeaza toate trasaturile native ale omului simplu, de la tara, de la naivitate la incapatanare si perseverenta, iar retardul mintal accentueaza aceste trasaturi. Personajul Bok-soon e interpretat de talentata actrita de 22 de ani (la varsta filmarilor) Kim Go-eun, aflata la al doilea film pentru marele ecran, iar daca va intrebati unde ati mai vazut-o, va trebui sa va amintiti de filmul ei de debut, remarcabilul “Eungyo”, care i-a adus 4 premii prentru Cea mai buna actrita, unde interpreteaza un personaj cu iz a la Lolita a lui Vladimir Nabokov. Si de aceasta data se ridica la nivelul rolului sau, depasind chiar asteptarile. Pe de alta parte avem personajul Tae-su, un criminal atroce, marcat de o copilarie plina de abuzuri, care ajunge el insusi monstrul de care se plangea ca e bantuit cand era mic. Zambetul lui e unul amar, fals si ucigator, si in ciuda aspectului fizic placut, in spatele acestuia se ascund niste secrete greu e imaginat. Personajul e interpretat magistral e Lee Min-ki, aflat pentru prima oara intr-un rol negativ (si ce rol !). Poate pentru fanii lui va fi un soc aparitia actorului in aceasta ipostaza, obisnuiti fiind cu rolurile usoare din comedii romantice, insa interpretarea e atat de credibila si aparitia atat de impozanta incat chiar reuseste sa te inspaimante. “Monster” a avut incasari de aproape 4 milioane de dolari, fiind un film destul de controversat, lucru care i-a afectat evolutia la box-office. Amestecul de elemente de thriller si comedie intr-un film destul de sensibil prin subiectul sau si impingerea genului catre extrem a fost considerata de unii critici ca avand un rezultat “aproape schizofrenic”, in timp ce altii au vazut un mesaj misogin in spatele povestii. Cu siguranta filmul este unul care poate afecta emotional, in special ca in centrul povestii sunt niste copii, insa misogin ? Poate in imaginatia deplasata a unor critici americani satui de atatea filme horror in care nu se mai stie ce sa se exploateze ca sa se atraga atentia. La mai mult de un secol de la miscarea sufragetelor si intr-un secol XXI in care femeia si-a consolidat rolul in societate ce nu mai e demult doar cel de mama, acordarea de catre un scenarist unei femei a unei ipostaze in care orice barbat ar fi trecut probabil neobservat e vazut ca misoginism. Cum ramane, atunci, cu idealul egalitatii intre sexe pe care se fundamenteaza antimisoginismul ? Lasand la o parte parerile unor critici mai putini avizati, “Monster” ramane un thriller bun, cu un final cinic, ce marseaza, o data in plus, pe obisnuita tema a razbunarii atat de draga cineastilor coreni, cu elemente duse uneori pana la extrem, dar care nu e cu nimic mai dur decat orice productie americana de gen.
Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania efectuata de lasedan (Asia Team) pentru asiacinefil !
Prezentarea: cris999 – asiacinefil
The Plan Man (2014) – o satirã nostimã despre drama omului modern
Filmul de debut al regizorului/scenarist fost asistent de regie la “A Dirty Carnival”, Sung Si-heub, “The Plan Man”, este o comedie romantic-dramatica despre un om ciudat macinat de fobii si de obsesia planificarii fiecarui moment din viata de zi cu zi. In fapt, Sung Si-heub cuprinde 2 filme intr-unul singur, deoarece prima parte e o comedie neagra savuroasa cu mult umor de situatie, in timp ce partea a doua ia o turnura dramatica, relevand povestea din spatele comportamentului personajului principal. Reteta tipic coreeana pentru ceea ce acestia numesc “comedie”. Iar pe tot parcursul filmului avem parte si de cateva melodii interpretate de personajele principale, latura muzicala a filmului si ideea unei participari la o preselectie fiind in voga in productiile ultimilor ani, aceasta tradand Visul coreean al succesului in viziunea tinerei generatii: iti faci o formatie indiferent cat de mult sau putin talent ai si speri sa vei fi remarcat la una din zecile de auditii organizate de posturile tv. In rolul principal avem parte de un recital actoricesc de senzatie al cunoscutului Jung Jae-young (11:00 AM, Confession of Murder, Moss, Castaway on the Moon – ce a fost, de departe si rolul carierei sale), care in ciuda incruntarii si rigiditatii sale, reuseste performanta sa duca la extrem toate fobiile de care sufera personajul sau si sa fie si comic, si dramatic in acelasi timp. Han Ji-min, pe care ne-o amintim cu drag din “Cain and Abel” si “Rooftop Prince”, interpreteaza personajul total opus lui “Plan Man”, o tanara noncomformista ce traieste clipa fara a planui ceva. Diferenta de varsta dintre cei doi, de 12 ani, e evident vizibila, poate de aceea si chimia celor doua personaje e aproape inexistenta, insa acest lucru afecteaza prea putin evolutia povestii; Jung Jae-young eclipseaza pe toata lumea, stralucind ca o adevarata stea a filmului coreean. “The Plan Man” a obtinut incasari de peste 4 milioane de dolari, insa 2014 pare a fi anul unui succes covarsitor al productiilor hollywoodiene pe piata coreeana, lucru deloc imbucurator pentru industria autohtona de film.
Han Jung-seok (Jung Jae-young) e un barbat de varsta mijlocie, singur, ce-si traieste viata prins zi de zi in paienjenisul propriilor obiceiuri si reguli. Totul, din clipa in care se trezeste dimineata pana in cea la care se culca seara e ordonat de alarma de la ceas. Ea da tonul zilei si dicteaza fiecare pas facut de Jung-seok, anuntandu-l ba ca trebuie sa se trezeasca, ba ca trebuie sa faca dusul matinal, ca trebuie sa ia micul dejun sau pranzul, sau ca trebuie sa mearga acasa. Lucreaza ca bibliotecar si isi indeplineste cu aceeasi obstinatie indatoririle din fisa postului, dar calauzindu-se dupa aceleasi reguli: totul trebuie sa fie ordonat. Daca o carte e iesita din rand pe raft sau un produs la supermarket e putin iesit din rand, simte ca ceva nu e la locul lui si trebuie aranjat. Iar de aici pana la obsesia si teama de microbi, germeni si tot ce e murdar mai e un singur pas, iar pentru a se proteja de aceste pericole are mereu asupra sa dezinfectanti. Pana la a fi catalogat sarit de pe fix mai e doar o jumatate de pas… Si totusi, in tumultul cotidian ghidat dupa regulile menite a-l disciplina, Jung-seok se indragosteste de Ji-won, o vanzatoare la supermarket, pe care o observa timp de 100 de zile in cele cateva minute petrecute in supermarket cand isi cumpara pranzul. Intr-un carnetel isi noteaza fiecare gest al ei, pentru ca nimic nu poate face fara un plan prealabil. Si vine ziua in care se decide sa-i spuna lui Ji-won ce simte pentru ea… Doar ca in acea zi, lucrurile nu merg conform planului, iar in locul lui Ji-won o gaseste la magazin pe So-jung, o tanara pe care nu o mai vazuse. Panicat, fuge de acolo si isi uita carnetelul cu observatiile din cele 100 de zile, fata le citeste, se amuza si scrie un cantec pe care il canta seara intr-un bar: “Plan Man”. In momentul in care Jung-seok aude melodia si realizeaza ca el e sursa de inspiratie a versurilor, ii sare tandura, insa fata vine cu o propunere inedita: sa faca ceva ce nu e planificat dinainte, cum ar fi… sa faca o trupa muzicala cu ea. O terapie e absolut necesara pentru a depasi momentul de criza… Una la psihiatru.
Filmul este o comedie atipica peisajului cinematografic coreean. S-au facut destul de putine astfel de productii in Coreea si sunt rezultatul preluarii unor evidente influente dinspre cinematografia de peste Ocean. Umorul este unul sec catre negru, ironico-parodic, iar intreaga actiune e construita in jurul unui singur personaj central, “Plan Man” (Jung-seok), un “one man show” intruchipat excelent de Jung Jae-young, ce pare un robotel uman in lupta mereu cu propriile defecte. Jung-seok e un personaj tipicar, aproape bizar prin acuratetea si atentia prin care repeta zi de zi aceleasi gesturi in functie de alarma de la ceasul de mana. In fapt, aceasta ii controleaza fiecare etapa de pe parcursul unei zile: ea da semnalul trezirii pentru a nu intarzia la lucru, ea da semnalul dusului de dimineata, al micului dejun, al pauzei de masa, al intrarii zi de zi la 12:15 in supermarketul unde inainte de a-si comanda pranzul aranjeaza meticulos triunghiurile de gimbap. Acesta se ghideaza in tot ce face dupa niste reguli simple, iar una din acestea e ca niciodata nu face ceva ce nu e planificat. Iesirea din rutina zilnica, eliberarea de sclavia timpului si a obligatiilor indeplinite mult prea riguros in societate reprezinta o aventura mult prea periculoasa pentru el, ce duce la instalarea panicii si a sentimentului de nesiguranta si ratacire, cu efectele secundare inerente. Si totusi, nefiind un robot, Jung-seok incalca in cele din urma una din reguli, cea cu planificarea fiecarui pas de peste zi, cand se decide sa ii spuna vanzatoarei de la magazine, Ji-won, ceea ce simte pentru ea dupa 100 de zile de observatie atenta a fiecarui gest al femeii in cele cateva minute petrecute zilnic pe teritoriul ei, la supermarket. Incercarea desi se soldeaza cu un lamentabil esec, are urmari, caci pierzandu-si carnetelul acesta ajunge in posesia surorii mai mici a lui Ji-won, care pe baza notitelor compune un cantec, “Plan Man”. In momentul in care Jung-seok aude intamplator cantecul si se regaseste in versurile lui cuvant cu cuvant, simte ca intregul lui univers e pe cale sa se prabuseasca. Si totusi, iubirea – chiar daca e una neimpartasita, traita doar de el – are puterea de a-l impinge spre schimbare si, treptat, spre renuntarea pas cu pas la regulile ce-i conduc viata. Filmul e o ironie la adresa acelora care nu au timp sa se bucure de o clipa de ragaz, sa admire frumusetea fiecarei zile, sa incalce macar o data pe zi acele lucruri care ne incorseteaza si ne ingradesc libertatea de msicare si de exprimare libera fiecaruia dintre noi. A merge zi de zi la lucru pe acelasi traseu, a urma zi de zi aceleasi reguli, a manca si a dormi la orele stabilite fara o secunda de intarziere transforma omul modern intr-un robot, intr-un sclav al societatii. Si se pune intrebarea: ce ofera societatea omului, in schimb ? Un loc de munca mai mult sau mai putin stabil, o sursa pentru a se intretine, si mult mult stres. “Plan Man” e o satira acida, spusa insa cu zambetul pe buze si prin intermediul muzicii, oferind doua ore agreabile, petrecute altfel decat te-ai fi asteptat in compania unei comedii coreene.
Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de cristinab, uruma si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil !
Dupa surpriza reintalnirii, sub masca detasarii si a unei discutii care se vrea protocolara si calma, fiecare vrea sa afle ceea ce il preocupa cel mai tare: a fost inlocuit? Bucuria si emotia reintalnirii dar si avalansa sentimentelor infranate prea multa vreme ii fac pe eroii nostri timizi si nehotarati . O ploaie rece este insa binevenita pentru a-i trezi la realitatea sentimentelor lor – se iubesc. Pe masura ce relatia lor se recladeste – obstacolele, prejudecatile, obligatia filiala data de statutul de fiu unic al unei familii coreene incep si ele sa cresca in numar si intensitate. Vor reusi Ji Hoon si Tomoko sa-si pastreze sentimentele, sa-si apere iubirea impotriva tuturor obstacolelor si a barierelor , vor reusi sa demonstreze adevarul crezului lor ca „nationalitatea nu este importanta cand iubesti”? Intrebari care isi vor afla raspunsul vizionand acest ultim episod….
Prezentarea: poet24 – asiacinefil
Temptation (2014) – episodul 2 subtitrare in romana
Ceea ce ar fi trebuit sa fie o vacanta alaturi de prietenul drag amandurora, se transforma intr-un cosmar in Hong Kong pentru Chae Seok Hoon si sotia sa in momentul in care afla ca prietenul lor ce a fugit cu banii companiei s-a sinucis. Datoria ramasa cade pe umerii administratorului firmei, Seok Hoon, ce ramane fara casa si risca sa fie arestat la sosirea in Coreea. Disperata, sotia lui incearca sa se sinucida pentru ca sotul sa poata incasa banii din polita de asigurare pe viata a ei, si sa salveze macar casa tatalui ei. Intamplarea face ca in momentul in care voia sa se inece in mare, sa apara la fata locului Yoo Se Young si sa o salveze. Astfel, presedinta afla de problemele financiare ale cuplului si, fara stirea sotiei lui Seok Hoon, ii face acestuia o propunere bizara: sa ramana impreuna cu ea timp de 4 zile, interval de timp pentru care el urma a fi rasplatit cu suma pe care o datora creditorilor. Propunerea tentanta starneste furia lui Seok Hoon, insa un acont virat pe loc in contul sau aproape ca ii schimba parerea. Si totusi, sotia lui il vede intamplator in fata camerei presedintei Yoo Se Young, incepand sa fie suspicioasa. Mai apoi isi intreaba sotul unde a fost, si pentru a nu fi banuit de cine stie ce lucruri indecente, ii spune acesteia de propunerea bizara primita. Dincolo de furia sotiei, discutia ajunge sa se rezume la una principiala: pot cumpara banii libertatea si sentimentele de mult sedinmentate ale unui cuplu sudat ? Fara sa realizeze ca ea insasi ar fi ipocrita sa nege principialitatea acceptarii targului, in conditiile in care tocmai pentru bani a dorit sa se sinucida, Na Hong Joo, sotia lui Seok Hoon, decide sa plece singura inapoi in Coreea, lasandu-si sotul sa aleaga intre termenul limita acordat de presedinta Yoo sau reintoarcerea alaturi de sotie in tara. Dar pe aeroport, din nou din intamplare, playboyul Kang Min Woo si proaspatul sau fiu Roy dau peste ea…
Prezentarea: cris999 – asiacinefil
Temptation (2014) – episodul 1 subtitrare in romana
Destinul a 3 persoane se intretaie, mai mult sau mai putin accidental in Hong Kong. D-na presedinte Yoo, cea care conduce cu o mana de fier compania tatalui ei, e o femeie trecuta de 40 de ani pentru care tot ceea ce conteaza e cariera. Nici macar faptul ca are un chist pe uter care trebuie extirpat chirurgical, rapindu-i-se sansa de a mai avea un copil, nu pare sa o clinteasca, cata vreme renuntase de mult la a-si intemeia o familie. Drept urmare, inainte de a face operatia, decide sa faca o calatorie la Hong Kong pentru incheierea unei afaceri. Pe avion da peste Kang Min Woo, un playboy ce a curtat-o din trecut, pe care il considera o persoana de cea mai joasa speta, motiv pentru care il si evita, sfatuindu-l eventual pe secretarul sau, avocatul Choi, sa opreasca decolarea avionului printr-o alarma terorista. Min Woo era si el fiul unui om de afaceri a carui companie a preluat-o dupa moartea sa, si inca ceva: era tatal a trei fete, ultima recent nascuta de sotia sa. Stresat de mama lui pentru ca sotia nu i-a ofriut nici macar un urmas baiat, dar si afland o veste deranjanta despre sanatatea sotiei sale, Min Woo decide sa plece in Hong Kong aparent intr-o vacanta, pentru a scapa de toate acste griji. In sfarsit, in acelasi avion spre Hong Kong, dar la clasa economic, se afla Seok Hoon, administratorul unei firme al carei patron tocmai fugise cu o suma mare de bani. Ramas sad ea explicatii, Seok Hoon aproape e luat la bataie de creditorii pagubiti, ce pun sechestru pe casa sa, bunurile familiei si pe casa socrului, gaj colateral. Singurul ce-i e aproape e sotia lui, iar in momentul in care primesc un telefon de la seful lor fugar ce ii cheama in Hong Kong, spunand ca a gasit rezolvare problemei financiare, cei doi soti pleaca intr-un suflet spre China. Dar destinul face ca vietile celor 3 personaje principale si ale familiilor lor sa se intrepatrunda in urma acestei calatorii…
Prezentarea: cris999 – asiacinefil
Temptation (2014) – La 11 ani dupã „Stairway to Heaven”, Kwon Sang-woo şi Choi Ji-woo din nou împreunã într-un serial !
Postul de televiziune SBS prezinta in zilele de luni si marti, din 14 iulie, noul serial „Temptation”, cu Kwon Sang-woo si Choi Ji-woo in rolurile principale. Ei apar din nou impreuna intr-o melodrama dupa 11 ani, cand au jucat impreuna in „Stairway to Heaven”, drama ce a stors rauri de lacrimi amatorilor genului din toata lumea. Cei doi actori au avut o evolutie diametral opusa in ultimii ani, Kwon Sang-woo reusind sa se mentina in prim plan prin aparitii in seriale si filme de succes, in timp ce Choi Ji-woo nu s-a regasit dupa succesele obtinute inainte de 2005 prin aparitiile in “Beautiful Days”, “Stairway to Heaven” si mai ales “Winter Sonata”. Kwon Sang-woo a aparut in 2011 intr-un film cu gansteri, “Pained”, aflat totusi departe de rolurile din “Runnin g Wild” sau “More Than Blue”, si s-a multumit cu 2 aparitii in filme produse in China, “Shadows of Love” si “Chinese Zodiac”, productii cu care doar s-a mentinut in atentia fanilor sai din intreaga lume. In schimb, pe micul ecran a dat din nou lovitura cu “Queen of Ambition”, un serial ce a inceput modest dar care a sfarsit cu un rating de 26 %. Mai apii a debutat intr-un serial medical, inscriindu-se si el in moda ca un actor coreean sa faca in cariera, pe micul ecran, cel putin 2 roluri: unul intr-un serial medical, si altul intr-unul istoric. Nu e exclus ca pe viitor sa-l vedem si intr-o sageuk drama, desi probabil ar fi cel mai nepotrivit rol din cariera pentru un actor a carui expresivitate se potriveste perfect in melodrama si comedii romantice. Choi Ji-woo nu a avut acelasi succes, trecerea anilor si rolurile acceptate in seriale modeste stirbindu-i putin din popularitate. “Can’t Live With Losing” si “The Suspicious Housekeeper”, dar si absenta de pe marele ecran din 2009 si-au pus amprenta asupra carierei sale, in conditiile in care anul viitor va implini 40 de ani, iar rolurile bune de altadata parca se ascund de ea. Unii chiar au vorbit de faptul ca reaparitia alaturi de Kwon Sang-woo, dupa 11 ani, ar fi o ultima sansa a acesteia de revenire in top, dar si o lovitura de imagine pentru producatori, ce incearca sa caute succesul afisand exemplul demonstrat al “Stairway to Heaven”. Probabil totul va depinde nu de interpretarea actorilor, care e incontestabila si demonstrata, ci de calitatea scenariului, capitolul la care k-dramele sufera serios in ultimii ani. Povesti pe teme identice reluate la infinit cu alti si alti actori, invazia noului val de debutanti, multi proveniti din lumea k-pop fara pic de talent actoricesc, k-drame cladite prin promovare agresiva si deseori lipsita de vreun fundament, toate au contribuit la adevaratul impas al industriei de gen din Coreea. Atata timp cat in rolurile principale actoiri cu nume vor accepta distribuirea, criza nu se va simti, in acest moment succesul k-dramelor nefiind dat de poveste ci de popularitatea actorilor. Insa cand va disparea si acest punct de sprijin, criza industriei se va face simtita si, probabil, se va ajunge din nou la o scadere a costurilor de realizare si la o crestere calitativa a productiilor, pe fondul reducerii numerice a acestora.
Subiectul serialului ne duce cu gandul la filmul „Propunere indecenta”, la implicatiile ireversibile ale unei decizii in viata celor implicati. Cha Seok Hoon (Kwon Sang-woo) este inglodat in datorii si accepta o oferta ispititoare de la o femeie bogata, Yoo Se Young. Ea ii sterge datoria in schimbul unui angajament mai ciudat, astfel poate dispune dupa cum doreste de trupul datornicului fara perspective. In acest fel, acesta se complace in noul rol de marioneta a puternicei femei. Cha Seok Hoon e un barbat binevoitor si sensibil,
care a crescut la tara si s-a mutat la Seul pentru o universitate de elita. A mai avut tot felul de slujbe ciudate, dar asta le pune capac la toate. Dar Seok Hoon este casatorit cu Na Hong Jo (Park Ha Sun), o femeie inteligenta dar saraca, ce accepta compromisul sotului ei. Astfel, Seok Hoon ramane blocat intre cele doua femei, incercand sa inteleaga ce inseamna dragostea adevarata. Pe de alta parte, Yoo Se Young (Choi Ji-woo), fiica de chaebol, e nevoita sa preia compania tatalui ei de la o varsta frageda, devenind o „femeie de fier”, dependenta de munca. In acest fel, nu are niciun interes fata de dragoste sau casatorie, nefiind interesata de altceva care sa-i afecteze afacerile. Unul dintre prietenii ei de familie este un playboy bogat, Kang Min Woo (Lee Jung Jin, ce l-am putut vedea in „Pieta”), care a incercat fara succes sa o seduca în trecut. Min Woo are tot ce si-ar putea dori si priveste viata cu filosofia ca ar trebui sa aiba o suta de chipuri pentru o suta de femei diferite. De altfel, acesta a fost casatorit doar pentru ca a fost o cerinta pentru mostenirea lui. Yoo Se Young ii intalneste pe Cha Seok Hoon si pe sotia lui in timpul unei calatorii de afaceri la Hong Kong si sfarseste facandu-i eroului o oferta pe care acesta n-o poate refuza. Rezultatul contractului bizar se rasfrange asupra initiatoarei, Yoo Se Young schimbandu-si radical modul de gandire. Conflictul ce inevitabil intervine duce in mod natural la dezvoltarea unei povesti a patru personaje aflate in cautarea esentei dragostei adevărate. Care dintre acestea o va gasi, ramane sa descoperim.
Ca de obicei, neputand preconiza ca pe vremuri succesul sau un eventual esec al unui serial care e in curs de filmare, producatorii nu au anuntat la data difuzarii primului episod numarul exact de episoade al serialului, astfel ca probabil exista 2 alternative, fie un serial de 20 de episoade cu “prelungiri” in caz de succes, fie clasicul 16 episoade in cazul in care serialul nu atinge asteptarile publicului larg. Indiferent de lungimea lui, lumea asteapta cu interes revenirea celor doua vedete impreuna pe ecran dupa ravasitoarea poveste din “Stairway to Heaven”, iar daca asteptarile vor fi confirmate, vom putea vedea doar dupa difuzarea catorva episoade.
Traducerea e efectuata de echipa Asia Team formata din uruma, cristinab si gligac, in premiera in Romania !
Prezentarea: uruma, gligac2002 – asiacinefil
The Beast and The Beauty (2005) – Shin Min-a, Ryoo Seung-beom şi Kim Kang-woo ne dau mãsura iluziei din percepţia umanã
Una din comediile reusite ale anului 2005, pe langa “Short Time”, a fost “The Beast and the Beauty”, primul si deocamdata singurul film al regizorului Lee Gye-byeok, fostul asistent al lui Park Chan-wook de la “Oldboy”. Si nu e singurul element comun cu celebrul blockbuster coreean al anului 2003, scenaristul lui “Oldboy” acceptand sa scrie scenariul pentru aceasta comedie romantica care a cucerit amatorii genului prin originalitate si umor. Si inca ceva: prin arma secreta a regizorului, cei trei actori charismatici ai Coreei, ce au acceptat sa apara pe afisul acestui film. Cu o prestatie de basm, acestia reusesc sa te cucereasca prin stralucire, naturalete si frumusete. Shin Min-a (Madeleine, A Bittersweet Life, The Naked Kitchen) o interpreteaza pe Frumoasa Adormita ratacita in lumea cotidiana necrutatoare, in care totul nu e decat o iluzie. Ryoo Seung-beom (No Mercy, The Servant, The Unjust, Over My Dead Body), un actor perfect in rolurile negative, da un recital intr-un rol comic, intruchipand Bestia din basm, cel care se pretinde Printul inimii Frumoasei Adormite. Si nu in ultimul rand, il avem si pe adevaratul Print, Kim Kang-woo, de neuitat prin interpretarea din serialul “Slingshot”, recent vazut in “The Gifted Hands” (Psychometry), ce din nou cucereste prin sarm, frumusete si mai ales talent. Cu aceasta tripleta de zile mari, prezenta unui Ahn Kil-kang (il mai tineti minte pe fiorosul ce era mana dreapta a lui Mishil in “Queen Seon-duk” ?) in rolul unui gangster razbunator trece aproape neobservata, desi contributia acestuia la buna dispozitie generala e una majora. Nu trebuie scapata din vedere nici coloana sonora, una de-a dreptul superba, cu multe melodii romantice, compuse de Kim Hyun-woo si Na Won-joo. Filmul ne arata cat de multa iluzie exista, de fapt, in perceptia umana, insa reuseste sa ocoleasca cu abilitate tot ce este dramatic, lasandu-ne la finalul lui cu zambetul pe buze si cu amintirea scenelor amuzante de care productia abunda.
In urma unui accident petrecut in copilarie, Hae-joo (Shin Min-a) isi pierde vederea. Cea care i-a dat puterea sa mearga mai departe a fost mama ei, ce a incurajat-o, spunandu-i ca de fapt e devenit “Frumoasa Adormita” din celebrul basm. Barbatul potrivit, Printul ei, urma a o trezi din lungul somn, intr-o zi hotarata de destin. Anii au trecut si optimismul nu a parasit-o pe Hae-joo, care intr-o zi il cunoaste accidental pe Dong-gun: urca din intamplare in masina lui Dong-gun crezand ca e un taxi. Fascinat de frumusetea fetei, Dong-gun (Ryoo Seung-beom) accepta sa fie soferul ocazional al acesteia, aparand in preajma ei ori de cate ori avea nevoie. O frumoasa poveste de dragoste infloreste in sufletul celor doi, dar cel mai fericit e Dong-gun. Ocupandu-se in viata de zi cu zi cu dublarea personajelor din animatii, Dong-gun avea parca o soarta predestinata. La slujba, dubla monstrul dintr-un film pentru copii, Bestia Spatiala, scotand niste sunete specifice unei bestii, iar aspectul sau fizic il considera principalul motiv pentru care nu a avut noroc in dragoste. Dar acum, in sfarsit, o fata – e drept, oarba – l-a acceptat langa ea, lucru suficient pentru a-l face fericit. Cum era si firesc, fata a inceput sa-l intrebe cum arata, iar complexat de infatisarea sa, Dong-gun se descrie asemeni unui fost coleg de scoala ajuns mare crai, procuror in Seul, Jun-ha (Kim Kang-woo): aratos, aratos si… iar aratos. Iar imaginatia fetei incepe sa zburde… Intr-una din zile, fata primeste o veste care va schimba pentru totdeauna cursul relatiei ei cu Dong-gun: a fost gasit un donator, si in sfarsit operatia care ii poate reda vederea poate fi facuta. Ceea ce pentru Hae-joo e cea mai frumoasa veste pe care o putea primi, pentru Dong-gun se transforma in cel mai teribil cosmar: iubita lui va realiza ca toate lucrurile pe care i le-a spus despre aceasta lume, dar mai ales despre infatisarea sa, in realitate hidoasa, nu mai sunt asa cum par. Drept urmare, recurge la un plan B, pentru a nu o pierde…
“The Beast and the Beauty”, o comedie romantica autentic coreeana, are la baza un scenariu original scris de Hwang Jo-yoon, scenaristul unor filme de mare succes, incepand cu “Old Boy” (2003), continuand cu “Short Time” si “All For Love” (2005) si atingand apogeul in 2012 cu “Masquerade”. Toate scenariile acestui apreciat regizor au avut la baza idei originale (dovada cumpararea drepturilor pentru remake al celebrului “Old Boy” de catre americani), iar actualul film, realizat tot in prolificul an 2005, nu face exceptie cand vine vorba de calitate si originalitate. In mod intentionat titlul filmului nu e clasicul “The Beauty and the Beast”, ci exact pe dos, tocmai pentru a sublinia iesirea din tiparul basmului medieval frantuzesc si adaptarea libera a acestuia la o situatie fictiva din zilele noastre. Dong-gun, excelent interpretat de apreciatul Ryoo Seung-beom, e un personaj macinat de un complex de inferioritate legat de aspectul sau fizic. O cicatrice deasupra ochiului drept il face sa se considere urat, iar asocierea cu Bestia Spatiala pe care o dubleaza intr-un film pentru copii, in viata de zi cu zi, ii induce la nivel mental ideea ca intr-adevar ar fi nimeni altcineva decat intruparea celebrei bestii dintr-un basm cunoscut. Hae-joo, personajul feminin al povestii, interpretat de frumoasa Shin Min-a, desi sufera o trauma in copilarie, pierzandu-si vederea, prinde curaj sa nu se lase depasita de gerutati si, dupa ce mama ei ii spune ca e de fapt Frumoasa Adormita si ca intr-o zi un Print frumos o va trezi din intuneric, ajunge sa priveasca totul cu optimism si chiar sa se considere cunoscutul personaj din basm. Si, cum se putea altfel, dintr-o intamplare, Frumoasa ii atrage atentia Bestiei in momentul in care nimereste din greseala in masina acestuia, crezand ca a nimerit intr-un taxi. In scurt timp e cucerita de spontaneitatea soferului, care in mod neasteptat ii tot apare in cale, iar de aici pana la dezvoltarea unor sentimente reciproce nu mai e decat un pas. Frumoasa crede ca si-a gasit Printul, mai ales ca acesta recreeaza lumea de basm in jurul ei prin minciunile nevinovate pe care le spune cu ajutorul bogatei sale imaginatii, in timp ce Bestia se simte pretuit si, pentru prima oara in viata, iubit. Pentru a nu dezamagi asteptarile fetei, Bestia se autodescrie fizic asemeni celui pe care il vede in momentul in care fata il intreaba cum arata, anume asemeni lui Jun-ha, playboyul clasei din anii de liceu, ce apare intamplator in fata ochilor lui Dong-gun de niciunde. Pe baza trasaturilor descrise de Bestie, Frumoasa isi inchipuie cu ochii mintii ce Print minunat are in fata. Lucrurile iau o turnura neasteptata cand fetei i se ofera in sfarsit sansa de a vedea din nou. Sa fie adevarul asa cum si-l inchipuie ea, iar viata – cu adevarat un basm cu Feti-Frumosi ? Dincolo de faptul ca filmul, de la inceput pana la sfarsit, e realizat intr-o nota vesela, romantica, mesajul ascuns al scenariului ne indeamna sa credem ca frumusetea vine din interior, ca aspectul fizic e doar pretextul pentru a ne visa personaje de basm in viata de zi cu zi, fie ca e vorba de Printi, Frumoase Adormite sau de Bestii. O comedie pentru toata familia, o sursa garantata de buna dispozitie si relaxare, ce nu trebuie ratata.
Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de cristinab si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Trezit la realitate de interventia domnului Sakamaki dar si de adevarul din spusele prietenului sau, Ji Hoon se hotaraste sa-si indeplineasca obligatiile pe care le are fata de familie si fata de tara. Si unde se poate ascunde mai bine de durerea renuntarii la visuri si tentatia iubirii decat intr-un loc epuizant si rigid unde nu ai timp sa visezi – armata. La aflarea vestii, reactia fetei este pe masura socului si face totul sa-l reintalneasca. Desi reintalnirea celor doi este departe de ce ceea ce visau atunci cand isi marturiseau sentimentele, ultimul gest a lui Ji Hoon la aceasta reintalnire ramane amintirea cea mai puternica pe care o pastreaza Tomoko. Este amintirea care ii da imbold pentru a munci mai mult, pentru a invata mai mult; pentru prima data in viata are un tel si munceste din rasputeri, cu zambetul pe buze, pentru a-l atinge. Asa cum amintirile si lucrurile daruite de Ji Hoon sunt pastrate si pretuite de Tomoko, Ji Hoon desi a renuntat la Tomoko, vrea sa-si pastreze macar celalalt vis… regia de film.. si nici antrenamentele epuizante, nici posibila impotrivire a familiei nu-l va determina sa renunte la acesta. Determinati si perseverenti merg pe drumul vietii, cu amintiri dragi ascunse bine in inima lor… si timpul trece… Dar destinul se pare ca nu si-a spus ultimul cuvant, asa ca, imposibilul se intampla : in aglomeratul Seul, cei doi se reintalnesc… Spre ce ii va duce oare aceasta reintalnire?
La Tokyo si la Seul e-mail-urile devin adevarata terapie, iar pentru a putea comunica fara intemediari, cei doi se apuca sa invate limba celuilalt, cu entuziasm. Se sprijina si se sustin reciproc in temerile, greutatile si neimplinirile lor. Emotia se transforma incet, incet, in ceva mult mai profund. Reintalnirea in Seul, marturisirea directa a ceea ce simt unul pentru celalalt si primul sarut dau aripi celor doi. Prinsi in vartejul emotiilor, adancindu-se tot mai mult in dragostea care inmugureste in sufletul lor, Tomoko si Ji Hoon nu realizeaza ca aceasta va avea de infruntat bariere mult mai dificile decat cea a limbii. Apartin unor popoare cu o istorie comuna nu tocmai placuta, au culturi diferite si, mai mult decat orice, Ji Hoon este fiul cel mare al unei vechi familii coreene, cu toate responsabilitatile care decurg din aceasta, iar pentru a nu-si dezamagi tatal este dispus chiar sa renunte la visul sau… Ingrijorati, prietenii lor le atrag atentia ca lucrurile sunt mai complicate decat cred ei, gelosii din umbra trag si ei sfori, sterg e-mail-uri, nu transmit mesaje… Va fi dragostea lor destul de puternica pentru a invinge aceste obstacole? Cum va raspunde Ji Hoon intrebarii lui Sokomoto: poti sa o faci fericita pe Tomoko?, sau ce decizie va lua el dupa vizita la Tokyo vom afla urmarind acest episod cu o coloana sonora minunata.
Prezentarea: poet24 – asiacinefil
Miss Granny (Suspicious Girl) (2014) – nu eşti niciodatã prea bãtrân pentru a fi din nou tânãr !
Preluand o tema intalnita in cinematografia de peste Ocean, realizatorii coreeni au reusit sa dea lovitura in primavara acestui an cu “Miss Granny”, o fantezie comica romantica regizata de autorul tulburatorului “Crucible” (Silenced), Hwang Dong-hyuk. “Miss Granny” este, la jumatatea anului, filmul coreean cu cele mai mari incasari la box-office din 2014 cand vine vorba de o productie autohtona. Cu cele 58 de milioane de dolari in casari si peste 8 milioane de bilete vandute in cinematografe, filmul a fost un mare succes, lucru total neasteptat pentru o productie cu un buget de doar cateva milioane de dolari. Insa cel putin pana la jumatatea sa, anul 2014 se dovedeste total imprevizibil la box-office-ul coreean, “Miss Granny” fiind singura productie autohtona din top 6, restul fiind productii hollywoodiene spectaculoase. Meritul filmului e cu atat mai mare cu cat acesta nu s-a aflat nici macar o saptamana pe prima pozitie la box-office ! In aceasta situatie nu este de mirare ca producatorii coreeni se orienteaza tot mai mult spre scenarii realizate dupa modelul celor de peste ocean, care sa poata lupta la box-office cu invazia de filme americane careia Coreea i-a rezistat cu bine in ultimii ani. La succesul filmului nu a contribuit doar scenariul, ci mai ales interpretarea celor doua actrite deosebite din rolurile principale. E vorba de veterana Na Moon-hee, care la 72 de ani da un recital actoricesc, amintindu-ne de simpatica bunicuta indrazneata din “Kidnapping Granny K”, si mai ales e vorba de tanara si talentata Shim Eun-kyung, care la doar 20 de ani face un rol de Oscar, cum ar spune americanii, fiind deja rasplatita cu 2 premii in acest an (Chuna Film Awards si Baeksang Arts Awards) pentru Cea mai buna actrita. Chiar daca cele doua personaje feminine principale nu se intalnesc fata in fata in nici o scena din film, ele intruchipand personajul principal al povestii in doua ipostaze temporale diferite, asemanarea fizica a celor doua actrite si mai ales talentul tinerei Shim Eun-kyung (o mai tineti minte pe micuta Sujini din “The Great King” ?) in a o imita la perfectie pe actrita veterana iti dau senzatia ca atunci cand vorbeste Shim Eun-kyung o ai, de fapt, in fata pe veterana Na Moon-hee. In rolurile secundare, pe langa actori veterani cunoscuti precum Park In-hwan (69 de ani), intalnim actori din generatii diferite, ca Sung Dong-il, Lee Jin-wook (ce va aparea in serialul “The Three Musketers” in curand) dar si pe debutantul Jinyoung, idolul de 22 de ani din formatia B1A4. Nu poate fi trecuta cu vederea coloana sonora a filmului, extrem de reusita, ce combina melodii variate ca gen, de la heavy metal la balade induiosatoare si melodii pop antrenante.
Avand 74 de ani impliniti, bunicuta vaduva Mal-soon (Na Moon-he) e cea mai fericita persoana din lume: fiul ei, profesor la o universitate nationala, a pus umarul intervenind pe langa seful districtului in vederea deschiderii unei cafenele pentru persoanele de varsta a treia. Localul e frecventat de o multime de pensionari, prilej ideal pentru barfe despre unii si despre altii. De local are grija bunicuta Mal-soon impreuna cu d-l Park, un batranel simpatic de-o varsta cu ea, amorezat pana peste cap de “juna” bunicuta. Atmosfera linistita de la local mai e tulburata din cand in cand de d-na Joo, care ii face ochi dulci d-lui Park, starnind gelozia lui Mal-soon, nu de putine ori din infruntarea lor iesind scantei. Mandria lui Mal-soon e fiul ei, Ban Byun-chul, pe care l-a crescut de una singura dupa ce sotul ei a murit intr-un tragic accident de mina in Germania. Si, desigur, nepotul Ji-ha, un tanar aflat in ultimul an de facultate pasionat de muzica rock, ce visa sa devina cantaret celebru. In schimb, pentru nora sa Ae-ja, Mal-soon e scorpia de soacra ce o baga in depresie si o aduce la un pas de moarte. Situatia tensionata din familie aduce in discutie internarea bunicii inr-un azil de batrani, si auzind fara sa vrea discutia, Mal-soon e adanc ranita. Ratacind pe strazile Seulului, ajunge in fata unui studio foto atrasa de fotografia din vitrina a actritei ei preferate Audrey Hepburn, studio unde intentioneaza sa-si faca fotografia funerara. Dar aici se intampla ceva magic, iar viata ei se schimba brusc.
“Miss Granny” e o comedie romantica in care fantezia e liantul perfect intre doua lumi paralele. Subiectul filmului e de evidenta inspiratie hollywoodiana, dar exact acest lucru a umplut salile de cinematograf: fascinatia pentru ideea fantezista a transpunerii unui vis din planul imaginar in cel real. Filmul arunca o privire si asupra modului in care 3 generatii diferite reusesc sa convietuiasca sub acelasi acoperis, ca si asupra problemelor inerente fiecarei categorii de varsta. Ji-ha e in ultimul an la facultate si are o mare pasiune: muzica. Nu orice fel de muzica, ci cea heavy metal. Iar pentru a-si implini visul de a deveni un cantaret, pune bazele unei formatii, ce insa nu are nici un pic de succes. Ha-na e sora ei, o adolescenta ce-si pierde noptile pe internet iar ziua nu stie decat sa doarma si sa manance. Cei doi intruchipeaza perfect imaginea varstei adolescentei, a perioadei in care cea mai mica grija a omului este grija altuia. Cu o atitudine rebela, cei doi frati desi se deosebesc prin preocupari, sunt stereotipul tinerei generatii, ce-si traieste viata la maxim “fara griji si pe banii parintilor”. A doua generatie a familiei Ban sunt parintii celor doi tineri, persoane in pragul varstei de 50 de ani, prea putin preocupati de propriii copii, carora le acorda libertate totala de miscare. Tatal e un respectat profesor la universitate, mult prea pasionat de meseria sa, ce mai tot timpul soseste acasa seara tarziu, uneori dupa ce isi ineaca amarul in alcool. Mama e o casnica docila, al carei punct e vedere e tot timpul calcat brutal in picioare de cuvantul soacrei, ce cantareste cel mai mult in toate deciziile. Bunicuta Mal-soon e exponenta celei de-a treia generatii, care a trecut prin mari greutati in viata, ramanand vaduva tocmai cand era ferm hotarata sa-si ia viata, gandind ca pragul varstei de 30 de ani e limita pe care destinul i-a harazit-o in aceasta lume. Si asta pentru ca odata cu acest prag, omul imbatraneste, iar ea se dorea vesnic tanara. Insa ramanand insarcinata si nascand la scurt timp dupa ce sotul ei a murit, a trebuit sa treaca prin calvarul vietii pentru lumina ochilor ei, baiatul nou-nascut, si pentru a-i asigura un drum in viata. Greutatile prin care a trecut si faptul ca a reusit sa faca din fiul ei un profesor universitar au ramas singura ei consolare si mandrie acum, ajunsa la varsta senectutii. Doar ca nimeni nu ii acorda respectul ce considera ca i se cuvinea pentru sacrificiile sale, nici macar prea ocupatul sau fiu. Mai mult, auzind povesti cum ca bunicuta X a fost aruncata intr-un azil de batrani dupa ce si-a crescut nepotul si si-a indeplinit rolul, nu poate decat sa se inspaimante cand datorita conflictului cu nora sa, ce ajunge in pragul mortii de zilele fripte ce le are si de gura soacrei, aude o discutie intre membrii familiei in care acestia ii pregatesc o soarta similara. Ce e interesant la acest film, pe langa umorul sau si nota de buna dispozitie pe care o emana, e aceasta prezentare detaliata a fiecarei generatii, cu aspiratiile si temerile sale. Iar sloganul filmului, “Nu esti niciodata prea batran pentru a fi din nou tanar”, e mai mult decat elocvent pentru mesajul emotionant al acestei productii minunate: indiferent de varsta, timpul nu sta in loc; insa daca avem sufletul mereu tanar si deschis spre intelegerea celorlalte generatii, putem renaste intr-un vis ce va prinde radacini in realitatea de zi cu zi prin caldura sufleteasca emanata de fiecare, prin iubire si prin amintirile ce vor ramane vesnic aproape de cei dragi.
Traducerea a fost efectuata in pemiera in Romania de cristinab, uruma si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil !
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Sisily 2 km (To Catch a Virgin Ghost) (2004) – o comedie neagrã hilarã despre lãcomia umanã
“Sisily 2 km” (cunoscut si ca “To Catch a Virgin Ghost”) e una din productiile coreene in care umorul se intalneste cu supranaturalul, ce face parte dintr-un gen (comedii cu fantome) care in cinematografia coreeana a explodat la inceputul anilor 2000. Genul a fost preluat, desigur, de la cinematografia din Hong Kong, unde in anii ’80-’90 abundau filme bazate pe astfel de scenarii, multe dintre ele de proasta calitate. Si cu toate acestea, realizatorii coreeni au reusit sa implementeze cu succes genul, realizand unele productii ce s-au bucurat de un real succes, cum ar fi “Ghost House”, aparut in acelasi an cu “Sisily 2 km”, ce a fost al 4-lea film al anului la box-office. “Sisily 2 km” e filmul de debut al regizoarei Shin Jung-won (care a scris si scenariul), cea care a mai realizat 2 filme in cariera sa, ambele de gen apropiat, Chaw si Ghost Sweepers. Desi umorul insoteste povestea de la inceput pana la sfarsit, regizoarea a incercat sa implementeze cu succes 2 genuri populare in cadrul comediei, anume cel al filmelor cu gangsteri si genul horror. Predomina umorul negru, insa buna dispozitie nu lipseste nici un moment, la asta contribuind din plin si distributia. Lim Chang-jung, un actor de comedie prin excelenta, apare intr-un rol de gangster ce vrea sa para dur, insa in realitate slabiciunile il tradeaza, si nu intamplator prima lui apartitie in film e in interiorul unui sac e box. Ceilalti colegi de platou sunt nume cunoscute ale filmului coreean, azi, la 10 ani de la premiera. Astfel, ii putem revedea pe Kwon Oh-jung (vazut recent in k-drama de succes Empress Ki), Ahn Nae-sang, Kim Yun-seok sau Woo Hyeon, figure cunocute din zeci de filme si seriale. Intreaga distributie are un farmec aparte, potrivindu-se perfect in rolurile in care fiecare a fost distribuit. Desi nu a fost un succes de box-office, “Sisily 2 km” ramane una din realizarile importante ale genului in Coreea, oferind multa buna dispozitie celor care se incumeta sa participe la aventura.
Suk-tae e un gangster ce decide sa-si tradeze sefii in momentul in care pune mana pe niste diamante ce nu-i apartin. Pe seful sau direct, prieten de ani buni, Yang-yi (Lim Chang-jung) il lasa aproape fara suflare intr-un sac de box, luandu-i diamantele ce apartineau sefului bandei in scopul de a duce o viata lipsita de griji. Intamplarea face ca la 2 km de satul Sisily sa aiba un accident de masina si aproape sa-si piarda viata in timpul prabusirii intr-o prapastie. Cautand ajutor, dar scapat aproape teafar, da peste niste sateni ce lucreaza pamantul, si care accepta sa-l gazduiasca peste noapte. Mai mult, il primesc cu bratele deschise, bucurosi ca un strain le-a calcat hotarul si pragul casei. Dar in timpul unei farse pe care unii sateni imaturi incearca sa i-o faca, Suk-tae are un accident in baie si se loveste la cap, asta dupa ce in prealabil inghitise de spaima ca va fi prins diamantele. In momentul in care intr-un final dau buzna in baie, satenii gasesc un diamant asupra defunctului Suk-tae si se decid sa devina complici in a-i fura pretioasa piatra, in a o valorifica cat mai repede si in a scapa de cadavru. Doar ca ceva total neprevazut intervine a doua zi dimineata, cand in sat ajunge seful lui Suk-tae, Yang-yi. Cu ordin direct de a gasi in 3 zile diamantele sau isi va cunoaste sfarsitul, Yang-yi si cei 3 gangsteri fiorosi ce-l insotesc dau buzna in micutul si linistitul satuc Sisily in cautarea lui Suk-tae. Dar toti satenii care le ies in cale pastreaza o stranie tacere…
Filmul, care e o comedie neagra extrem de reusita, are la baza ideea clasica a lacomiei umane. Lacomia, dorinta necumpatata de a poseda, a fost una din temele preferate ale scriitorilor de-a lungul timpului, fiind inruchipata de personaje celebre ale literaturii universale, de la Harpagonul avar al lui Jean Baptiste Poquelin sau de la Mosul Goriot al lui Zola, personaje fictive ce intruchipeaza o tipologie, la personaje reale ale istoriei umanitatii de toti cunoscute. Lacomia este, de fapt, caracteristica lumii in care omul traieste de la pacatul originar incoace. In numele ei au fost comise faradelegi, crime, abuzuri, fiind asemeni unei boli contagioase care corupe si innebuneste mintea omului. Fara a judeca lacomia din perspectiva religioasa, fiind condamnata de toate religiile lumii, aceasta tradeaza nevoia patologica a omului de a fi mai presus de ceilalti semeni, de a arata tuturor faptul ca iese mai mult in evidenta decat oricine. Instrumentul ce alimenteaza lacomia e banul, asa cum halucinatiile nu pot exista fara o minte bolnava in interiorul careia sa se plasmuiasca. In opinia celor molipsiti de boala lacomiei, banul da valoarea fiecarui lucru si te ridica in ochii celorlalti, asa cum absenta banului te coboara la nivelul omului simplu, inca nealterat de nenorocirile aduse de ochiul dracului. “Sisily 2 km” tocmai acest lucru il subliniaza prin povestea sa. Pe de o parte avem gangsterii, personaje deja alterate de puterea banului obtinut usor pe cai ilegale, a caror viata e calauzita dupa un singur principiu: cel al obtinerii bunastarii prin violenta. Pentru ei, principiile morale ale societatii sunt aleatorii, urmand propriul cod comportamental si moral, pentru ca pentru acestia, societatea e sursa si mijlocul obtinerii banului. Pe de alta parte avem fermierii din micutul sat Sisily, oameni muncitori ce stau toata ziua la camp, ce se trezesc de dimineata si se culca noaptea tarziu. Ai zice ca acestia intruchipeaza perfect asteptarile ce le-ai putea avea de la un om simplu: onestitate, bunastare obtinuta prin munca cinstita, lipsa vicleniei si a gandurilor intortochiate. Insa in momentul in care in sat apare un musafir nepoftit, toate aceste prime aparente sunt date brutal la o parte in clipa in care stralucirea diamantului aflat asupra musafirului, vazut de acestia pana atunci doar la teleshopingul de la televizor, le ia mintile. Gandul ca vanzarea acelui obiect mic atat de stralucitor le poate aduce schimbarea conditiei sociale peste noapte ii schimba. Asa cum vremurile s-au schimbat si conditiile grele ale vietii la tara de pe vremuri s-au imbunatatit in prezent, gustul luxului si a unei vieti cat mai usoare ii innebuneste pe toti, de la primul la ultimul satean, iar pentru implinirea acestei oportunitati ce se intampla o data in viata nu se dau in laturi de la nimic. Nici macar de la crima. Astfel ca minciunile ulterioare nu sunt decat lucruri neinsemnate, in comparatie cu complicitatea la o crima, cu premeditarea acesteia. E momentul in care acesti oameni simpli devin mai diabolici decat gangsterii, e clipa in care pusca incarcata a gangsterilor e inofensiva in fata secerilor oamenilor in pelerine, cu fetele innegrite de soarele arzator al anilor petrecuti pe arsita pe camp. Desi filmul e o comedie neagra in care apar si fenomene paranormale la rampa, comicul de situatie find pe alocuri devastator, nu se poate trece cu vederea nici mesajul ascuns al povestii, pe care in momentul in care dai la o parte tot ce e nostim realizezi ca de fapt e unul de actualitate, universal valabil: fara raportarea la unele valori ale Binelui, omenirea ar cadea in haosul lacomiei Raului. Iar fara un echilibru si o ordine prestabilita, aceasta lume nu e decat o iluzie a propriilor noastre asteptari.
Multumiri pentru traducerea in premiera efectuata de Vic (Asia Team) pentru asiacinefil.